Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4462/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 3238/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4462
Ședința publică de la 30.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 358/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. D. și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ din 14.12.2012 reclamantul Ș. D. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G. și Administrația F. pentru Mediu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de calcul al taxei de poluare a Administrației Finanțelor Publice a Județului G., în cuantum de 2310 lei și pe cale de consecință să se dispună restituirea acestei sume achitate ce reprezintă taxa de poluare pentru autovehicule, precum și achitarea dobânzilor legale aferente de la data încasării și până la data restituirii efective.
La data de 29.01.2013 reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să se judece cu Administrația Finanțelor Publice a mun.G..
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.G. a formulat cerere de chemare în garanțiea Administrației F. Pentru Mediu arătând că sumele încasate conform disp. art. 5 din OUG nr. 50/208 sunt virate la bugetul fondului pentru mediu administrat de către pârâta chemată în garanție și în consecință, în eventualitatea admiterii acțiunii reclamantei solicită obligarea pârâtei chemată în garanție la plata sumei de 5.966 lei reprezentând taxă de poluare și dobânda legală aferentă sumei respective.
Prin sentința civila nr. 358/23.04.2013, Tribunalul G. – Secția Civilă a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantul Ș. D. a achiziționat un autoturism marca Audi pentru care a achitat suma de 2310 lei reprezentând taxă de poluare, cu chitanța TS4B, nr._/18.11.2008.
Instanța a analizat compatibilitatea normei interne în baza căreia s-a perceput taxa de poluare, respectiv OUG nr. 50/2008 cu legislația comunitară reprezentată de art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Prin adoptarea OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, actul normativ conținând reguli cu privire la autovehiculele ce intră sub incidența acestei taxe cât și a condițiilor de percepere a acesteia.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant și a plății taxei de poluare, respectiv art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România…”
Prin urmare, taxa de poluare pentru autovehicule se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul. Tribunalul a observat că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa de poluare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma jurisprudenței CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului.
La o simplă comparație se poate observa că taxa de poluare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Asupra cererii de chemare în garanție Tribunalul a constatat că potrivit disp. art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 5 din același act normativ, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că, întrucât chemata în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, această taxă nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art. 60 Codul procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție, obligând Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei încasate reprezentând taxă de poluare, în vederea restituirii acesteia către reclamant.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești și excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.G..
A admis cererea formulată de reclamantul Ș. D., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.G. și pârâta - chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu și a anulat decizia privind modul de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/18.12.2012. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G. să restituie reclamantului suma de 2310 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru auto marca Audi cu chitanța . nr._/18.11.2011 plus dobânda legală de la data plății până la data plății efective.
A admis în parte cererea de chemare în garanție. A obligat pârâta chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun.G. suma de 2310 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru Mediu conform art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008 în vederea restituirii acesteia către reclamantă. A respins cererea pârâtei AFP G. de obligare a pârâtei chemat în garanție la plata dobânzii legale.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. care se substituie Administrației Finanțelor Publice a Municipiului G. conform H.G. 520/2013, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a solicitat casarea sentinței atacate, în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, și transmiterea dosarului organului fiscal – Administrația Finanțelor Publice G..
A fost criticata sentința atacată pentru nelegalitate deoarece instanța de judecată fără niciun temei legal, a respins excepția de necompetență generală a instanței de judecată.
Recurenta a considerat că, instanța de fond trebuia să admită excepția de necompetență generală a instanței de judecată și să decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent să restituie taxa de poluare, respectiv AFP G., având în vedere adoptarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abrogă OG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi, recurenta a considerat că competența de soluționare a prezentei cauze aparține AFP G..
În subsidiar, a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, întrucât la pronunțarea sentinței, instanța nu a ținut cont de aceste dispoziții legale. –
In ceea ce privește excepția tardivității, recurenta a apreciat ca instanța de fond in mod eronat a dispus respingerea acesteia fara sa tina cont de dispozițiile prevăzute art. 205 alin. 1 si art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal
Având in vedere faptul ca decizia a fost comunicata reclamantului la data emiterii, a apreciat ca cererea de anulare a acesteia este formulata cu mult peste termenul prevăzut de lege, impunandu-se deci respingerea ei ca tardiv formulata .
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție a apreciat ca aceasta trebuia admisa de către instanța de judecata asa cum a fost formulata, respectiv obligarea chematului in garanție atat la plata taxei de poluare in suma de 2.310 lei cat si a dobânzii legale aferente acestei sumei.
Taxa de poluare reprezintă venit la bugetul F. pentru Mediu fiind folosita in vederea realizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Este deci inadmisibil ca dobânda aferenta acestei taxe sa fie achitata de instituția recurentă din bugetul general consolidat, in condițiile in care ea a fost achitata pe numele Administrației F. pentru Mediu fiind gestionata direct de către aceasta .
Fată de cele prezentate s-a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 si 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de recurentă este nefondată, așa cum corect a reținut și instanța de fond, întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fondul pretenției principale, din hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel ca, reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 110 paragraful 1 TFUE este evidentă.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (Cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Recurenta a invocat faptul că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile Codului de procedura fiscala.
Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat, având în vedere dispozițiile art. 109 alin 1-3 din codul de procedură civilă 1865, aplicabil în cauză, prin care se prevăd următoarele:
Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.
Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Or, recurenta pârâtă nu a invocat neîndeplinirea acestei proceduri prealabile prin întâmpinare la instanța de fond, astfel încât Curtea constată, așa cum prevăd dispozițiile mai-sus menționate, că a intervenit sancțiunea decăderii.
Mai mult, prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
De asemenea, așa cum rezultă din adresa de la fila 14 dosar fond, reclamantul s-a adresat recurentei pentru restituirea taxei.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 358/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. D. și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. IF/2 ex.
Jud. fond T. Gh. - Tribunalul G.
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 6137/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4463/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
