Despăgubire. Decizia nr. 7917/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 7917/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1730/2/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Decizia civilă nr. 7917

Ședința publică de la 28 octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: S. O.

JUDECĂTOR: P. H.

JUDECĂTOR: G. A. M.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol este soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1517/02.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. R. E., intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimata chemată în garanție P. M. BUCUREȘTI.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, prin avocat D. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă CNCI, intimata pârâtă ANRP și intimata chemată în garanție PMB.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea acordă cuvântul părții prezente pe cererea de repunere pe rol.

Intimata reclamantă, prin avocat, solicită repunerea pe rol a cauzei având în vedere că a fost soluționată excepția de neconstituționalitate, sens în care depune la dosarul cauzei extras.

Curtea dispune repunerea cauzei pe rol constatând că motivul care a determinat suspendarea judecării cauzei nu mai subzistă în momentul de față întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat printr-o decizie cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 4, 33, 34 și 35 din Legea nr. 165/2013.

Intimata reclamantă, prin avocat, învederează că la data de 03.03.2014 când a invoca excepția de neconstituționalitate era deja soluționată cauza înregistrată pe rolul Curții Constituționale care a făcut obiectul dosarului 482D/2013 la 27.02.2014 se soluționase neconstituționalitatea art. 4 din Legea nr. 165/2013, sens în care depune la dosar această decizie. La dosar s-a formulat un recurs întemeiat pe un act normativ după care s-a depus de CNCI în data de 20.01.2014 note de ședință și 11.11.2013 alte note de ședință și se invocă un alt temei de drept. Solicită instanței emiterea unei adrese către CNCI pentru a preciza care este temeiul de drept al recursului și legea aplicabilă din perspectiva sa deoarece în recurs au invocat prevederile legale anterioare Legii nr. 165/2013 iar ulterior, prin notele de ședință din data de 11.11.2013 au invocat prevederile Legii nr. 165/2013. Din punctul său de vedere este necesară această precizare, mai ales în contextul notelor de ședință, apreciind că sunt inadmisibile aceste dispoziții legale invocate în completare de CNCI.

Curtea respinge ca neîntemeiată cererea privind emiterea unei adrese către recurenta pârâtă, în sensul menționat anterior, reținând faptul că stabilirea temeiului juridic incident în cauză și eventuala schimbare a acestuia sunt aspecte care țin de fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere de instanță la soluționarea pe fond a recursului, urmând se avea în vedere și Deciziile Curții Constituționale pronunțate în legătură cu prevederile legale cuprinse în Legea 165/2013.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.

Intimata reclamantă, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat. Arată că a depus la dosarul cauzei Decizia nr. 88/2014 a Curții Constituționale prin care, în esență, reține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică proceselor aflate în curs și pe rolul instanțelor de judecată. Arată că aceasta este și situația de față, sens în care solicită instanței să înlăture apărările formulate de recurenta pârâtă prin notele de ședință depuse la dosar referitoare la excepția prematurității cererii de chemare în judecată. În contextul în care Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 4 teza a II a nu se aplică proceselor aflate în curs, solicită instanței să dea eficiență notelor de ședință formulate de intimata reclamantă pentru termenul din data de 20 ianuarie și să constate că în prezenta cauză este vorba de niște temeiuri de drept în completare, precum și a unor motive și cereri noi formulate de CNCI care din punctul său de vedere, în raport de prevederile art. 316 raportat la prevederile art. 294 alin 1 și 295 Cod de procedură civilă care prevăd că în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecară și nici nu se pot face alte cereri noi, sunt inadmisibile. Din punctul său de vedere, instanța urmează a soluționa cererea de recurs numai în raport de legea existentă la data soluționării recursului și la motivele de recurs invocate. Solicită amânarea pronunțării o săptămână pentru a putea depune concluzii scrise. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24.02.2011, reclamanta P. T. M. a achemat in judecata pe paratii C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, solicitând:

1) Obligarea paratei C. Centrala pentru Plata Despăgubirilor, sub sancțiunea plații unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de intarziere, la emiterea Deciziei de despăgubiri in echivalent bănesc pentru imobilul proprietatea sa compus din teren in suprafața de 175 mp amplasat in București, . sector 1 (in anterioritate sector 8) și construcție, pentru o sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație aplicabil de la data de expirării termenului legal de soluționare a dosarului pană la data achitării efective a despăgubirii), și care urmează a fi stabilită pe baza unei expertize tehnice judiciare;

2) Obligarea paratei A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de intarziere, la emiterea titlurilor de plata si la plata despăgubirii conform Deciziei ce urmează a fi emisă de C. Centrală Pentru Plata Despăgubirilor conform capătului 1 de cerere și raportului de expertiza ce urmează a fi intocmit in cauză, despăgubire actualizată cu indicele de inflație aplicabil de la data de expirării termenului legal de soluționare a dosarului de către ANRP și pană la data achitării efective a despăgubirii, plata ce urmează a fi efectuata prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor in numerar, in conformitate cu opțiunea sa exprimata prin prezenta cerere in sensul de a se acorda integral, in numerar, sumele de bani cuvenite. In subsidiar, in măsura in care se va aprecia ca acordarea in numerar a intregii sume stabilita cu titlu de despăgubire nu este posibila, solicita acordarea sumelor in numerar pana la valoarea plafonului maxim admis de lege, diferența urmând a fi acordata in acțiuni.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a formulat cerere de despăgubire pentru imobilul proprietate compus din teren in suprafața de 175 mp amplasat in București, . sector 1 ț in anterioritate sector 8), și construcție demolată, imobil ce a trecut in proprietatea Statului R. in baza Decretului nr. 74/1980.

Dosarul nr. 2696/2001 al Primăriei M. București, constituit in baza Notificării nr. 60/16.01.2002 formulată prin executor judecătoresc și a actelor depuse ulterior, a fost soluționat prin emiterea Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând in diferența dintre suma incasatâ ca despăgubiri și valoarea de piață pentru terenul in suprafață de 175 mp și construcția demolată din București, ., sector 1. Anexăm in copie Dispoziția nr. 9444/07.02.2008 a Primăriei M. București.

Dosarul mai sus-rubricat a fost inregistrat la A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților fiind trimis de Prefectura M. București cu adresa nr._/20.05.2009, după emiterea de către aceasta instituție, in data de 29.04.2009, a avizului de legalitate cu privire la Dispoziția Primăriei M. București nr. 9444/07.02.2008.

Ulterior datei de inregistrare a dosarului pe rolul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților a formulat o cerere de soluționare cu prioritate a dosarului, motivat de vârsta inaintata (87 ani} si mai ales de starea de sănătate extrem de precară a sa, bolnavă de ciroza hepatica, diabet, insuficienta renală, insuficienta circulatorie cerebrala precum si de alte boli cronice, astfel dupa cum reiese din actele medicale anexate in copie prezentei cereri. Precizeaza și faptul că in luna februarie 2011 a suferit o operație chirurgicală, fiind in prezent internată in spital.

Deși cererea de soluționare cu prioritate a dosarului a fost admisa, până in prezent NU au fost efectuate demersuri concrete in sensul evaluării imobilului și emiterii Deciziei de despăgubire, in pofida nenumăratelor inistente concretizate prin audiențe la ANRP și adrese scrise.

In drept: art. 5 alin. 1 lit d) din titlul VII, Capitolul II din Legea nr.247/2005, art. 13 alin. 1 lit a) din Titlul VII, Capitolul IV din legea "nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, art. 18 alin 1 si 18 ind. 1 din Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005, art. 16 alin. 9 din Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005

La 20.09.2011, parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus intampinare, invocand excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 9444/07.02.2008, emisă de Primarul General al Mun. București.

În motivarea acesteia, parata a aratat ca potrivit art.4, alin. 1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

In acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrative competentă, suspendând cauza.

Astfel, în temeiul prevederilor legale amintite, a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 9444/07.02.2008, emisă de Primarul General al Mun. București, prin care s-a stabilit dreptul reclamantei P. M. la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul București, ., sector 1, imobil notificat de reclamantă, în condițiile Legii nr.10/2001 și imposibil de restituit în natură, având în vedere următoarele considerente:

În cauza dedusă judecății, prin notificare, doamna P. M. solicită despăgubiri bănești pentru terenul expropriat în suprafață de 175 mp, situat în în Municipiul București, ., sector 1).

Prin Dispoziția nr. 9444/07.02.2008, se reține, în preambul, că imobilul situat în Municipiul București, ., sector 1, se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent atât pentru terenul în suprafață de 175 mp cât și pentru construcția demolată.

Având în vedere documentația de mai sus, face precizarea că prin notificare doamna P. M. a solicitat acordarea de despăgubiri numai imobilul teren, însă P. M. București acordă măsuri reparatorii atât pentru terenul notificat, cât și pentru construcția demolată.

În acest context, stabilirea limitelor învestirii cu soluționarea notificării, conferită de lege unităților deținătoare, se realizează de către persoanele îndreptățite, prin notificare. Cu alte cuvinte, entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petentf în caz contrar, fiind în situația unei depășiri nejustificate a atribuțiilor).

În aceste condiții prin adresa nr._/CC/15.09.2011, s-a solicitat Primăriei M. București reanalizarea documentației sub acest aspect (lipsa notificării pentru construcția demolată).

Astfel, legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, restituirea în natură și măsurile reparatorii se stabilesc la cerere, persoanelor îndreptățite oferindu-li-se posibilitatea de a formula cereri de restituire în natură sau, după caz, de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv până la data de 14 februarie 2002 sub sancțiunea decăderii, adică a pierderii „dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent" (în acest sens, art. 22 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicată).

Notificarea trebuie să cuprindă denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.

Totodată, cererea privind restituirea în natură sau, după caz, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent trebuia depusă la persoana juridică deținătoare a imobilului/entitatea învestită cu soluționarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, în acest sens fiind dispozițiile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Față de aspectele prezentate mai sus și în lipsa notificării privind construcția demolată, apreciaza că Dispoziția nr. 9444/07.02.2008, a fost emisă de către Primarul M. București, în calitate de entitate notificată, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.22, alin.5 din Legea nr.10/2001, republicată, precum și a principiului de soluționare a notificărilor conform căruia sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățite, principiu stabilit prin prevederile pct.1, lit. din Capitolul I al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003.(acest principiu este reluat și în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007).

În subsidiar, consideră cererea de chemare în judecată a reclamantei îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

În cauza dedusă judecății, prin notificare, doamna P. M. solicită despăgubiri bănești pentru terenul expropriat în suprafață de 175 mp, situat în în Municipiul București, ., sector 1).

Prin Dispoziția nr. 9444/07.02.2008, se reține, în preambul, că imobilul situat în în Municipiul București, ., sector 1, se propune acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 175 mp și pentru construcția demolată, situate pe ., ., sector 1

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire ".

În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 9444/07.02.2008, a fost transmis de Primăriei Mun. București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.

În urma analizării dosarului, cu prioritate, în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, au fost constatate aspectele privind obiectul notificării, astfel cum au fost prezentate mai sus.

În acest context, a învederat onoratei instanțe că stabilirea limitelor investirii cu soluționarea notificării, conferită de lege unităților deținătoare, se realizează de către persoanele îndreptățite, prin notificare.

Prin urmare, entitatea investită de lege cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petent (în caz contrar, fiind în situația unei depășiri nejustificate a atribuțiilor).

Ca urmare a acestei situații, dosarul de despăgubire al reclamantei a fost remis entității învestite cu soluționarea notificării în vederea reanalizării aspectelor semnalate, prin adresa nr._/CC/15.09.2011, pe care o atașăm în copie.

Referitor la etapa evaluării, este condiționată de clarificarea aspectelor legate de lipsa notificării privind construcția demolată, în temeiul căreia am invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 și care au justificat remiterea acestei dispoziții către primăria M. București.

Mai mult, având în vedere împrejurarea, respectiv, remiterea dosarului nr._/CC către enitatea notificată, apreciaza că, în prezenta cauză, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubrilor nu mai este învestită cu atribuțiile legale, procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 fiind reluata numai după transmiterea dosarului aferent unei dispoziții cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 de către entitatea notificată (în speță P. M. București) Secretariatului Comisiei Centrale.

Până atunci, C. Centrală nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina Comisiei Centrale, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.

Astfel, dosarul va parcurge etapa evaluării în vederea întocmirii raportului de evaluare și va emite decizia, numai după reanalizarea aspectelor constatate mai sus,prin adresa nr._/CC/l5.09.2011.

Prin urmare, solicitarea de emitere a deciziei este neîntemeiată.

Se reține din cererea de chemare în judecată că reclamanta solicită ca suma din decizie să fie actualizată cu indicele de inflație.

Or, dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu prevăd vreo actualizare.

Prin urmare, solicitarea de emiterea deciziei actualizată cu indicele de inflație, aplicabil de la data expirării termenului de legal de soluționare a dosarului până la data achitării efective a despăgubirii ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, reclamanta solicită admiterea unei expertize judiciare, prin care să fie stabilit cunantumul despăgubirilor.

Or, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natura nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Așadar, după . acestui act normativ (legea nr: 247/2005), contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de legea nr.10/2001, ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pretențiile de restituire în echivalent, respectiv stabilirea contravalorii acestora se realizează în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (deci existenta si întinderea drepturilor la restituire este cea recunoscută în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001).

Prin urmare, nici o altă entitate/instanță judecătorească nu se poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina Comisiei Centrale prin actul normativ amintit.

Față de solicitarea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata penalităților de 500 lei/zi de întârziere, face următoarele precizări:

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ), persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita repararea paeubei cauzate..... De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Astfel prin dispoziția legală mai sus enunțată, legiuitorul a avut în vedere și posibilitatea producerii unor daune prin eliberarea unor acte administrative ilegale, fie prin nesoluționare în termen legal sau fie prin refuzul nejustificat al autorităților administrative de a rezolva cererile celor nedreptățiți.

Pentru nașterea obligației de reparare a daunelor trebuie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Răspunderea patrimonială pentru prejudiciul cauzat printr-un act ilegal, sau prin refuzul de a rezolva o cerere, se circumscrie răspunderii civile delictuale. Astfel, în acest domeniu de aplicație particulară, prejudiciul rezultă din vătămarea unui drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, iar fapta ilicită constă într-un act administrativ ilegal sau nesoluționare în termen ori în refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Astfel, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, deoarece C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a analizat cu prioritate dosarul în urma căruia a fost remis Primăriei Mun. București.

Totodată, persoana vătămată ce se adresează instanței judecătorești printr-o acțiune în contencios administrativ trebuie să facă dovada prejudiciului.

În consecință, având în vedere solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la plata de penalități de întârziere stabilite de instanță, face precizarea ca cel prejudiciat trebuie să facă dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. în acest caz, sarcina probei revine reclamantelor, conform dispozițiilor art. 1169 din Codul Civil.

Prin urmare, reclamanta trebuie să dovedească existența și întinderea prejudiciului suferit, legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și fapta pârâtei, precum și vinovăția pârâtei.

Or, în cazul de față, reclamanta nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului, cum de altfel nu a dovedit nici vinovăția pârâtei, în speță a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 580 ind. 2 din Codul de Procedură Civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare prin încheiere irevocabilă să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

In același sens, și dispozițiile art. 580³ din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea obligației prin aplicarea unei amenzi civile, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese.

La 22.09.2011, parata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus intampinare, invocand excepția prematurității petitului privind obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată șu la plata despăgubirii.

In motivare, parata a aratat ca potrivit H.G. nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, în privința aplicării Legii nr.10/2001, A. în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, acordă sprijin si îndrumare metodologică entităților implicate în soluționarea notificărilor, iar în privința procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fî restituite în natură, asigură Secretariatul Comisiei Centrale, având atribuții de centralizare a dosarelor si de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Potrivit pct. 20 din O.U.G. nr. 81/2007 „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar."

De asemenea, la pct. 22 din actul normativ mai sus amintit este prevăzut faptul că „se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, [...] a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului - ministru. "

După emiterea titlurilor de despăgubire aferente (de către C. Centrală), A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.

Art. 18². - în cazul prevăzut Ia art. 181 alin, (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:

a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare;

In cuprinsul art. 3 lit. a Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de Urgență nr. 81/2007, menținonându-se semnificațiile unor expresii și termeni folosiți în actul normativ amintit, se arată că titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele si pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei Ieși si care urmează a fi exersate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „ Proprietatea" si/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată. în limitele si condițiile prevăzute în Ordonanța de Ursență nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, precizeaza și semnificațiile expresiilor și termenilor: titlu de plată și titlu de conversie. Titlurile de plată sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman, de a primi, în numerar o sumă fixă de maxim 500,000 lei. Titlurile de conversie sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea".

Potrivit pct. 18 ind. 1.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005 aprobate prin H.G nr.1095/2005 și completate și modificate prin H.G nr. 128/2008 după primirea cererilor de opțiune însoțite de documentele prevăzute în norme, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar le va analiza și dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, vicepreședintele care coordonează această direcție va dispune:

a) emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana/persoanele îndreptățită/îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, dacă persoana îndreptățită a optat exclusiv pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 182 lit. a) din lege;

Totodată, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 181 din HG nr. 1095/2005.

Prin OUG nr. 62/2008 ce modifică și completează Titlul VII al legii nr. 247/2005 la art. 14 1 alin 4 se statuează că: Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcție se asigură, până la listarea ., din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Poprietatea și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.

În concluzie, pentru a se efectua o plată a despăgubirilor bănești trebuie îndeplinite următoarele condiții:

- persoana îndreptățită să aibă emisă o decizie ce reprezintă titlu de despăgubire de către C. Centrală;

- persoana îndreptățită să fi depus o cerere de opțiune împreună cu documentele arătate mai sus;

- să aibă emis un titlu de plată;

- să existe disponibilități financiare;

- plata se efectuează în ordinea cronologică a înregistrării cererilor de opțiune.

Se reține din cererea de chemare în judecată că reclamanta solicită ca suma din decizie să fie actualizată cu indicele de inflație.

Or, dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu prevăd vreo actualizare.

De asemenea, reclamanta solicită admiterea unei expertize judiciare, prin care să fie stabilit cunantumul despăgubirilor.

Or, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare, nici o altă entitate/instanță judecătorească nu se poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina Comisiei Centrale prin actul normativ amintit.

Față de solicitarea reclamantei privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii de 500 lei/zi de întârziere, face următoarele precizări:

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale... De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea dreptului sau interesului legitim.

Ori, în speță, nu poate fi vorba de refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.

Totodată, potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face.

In același context, potrivit dispozițiilor art. 580 ind. 2 din Codul de Procedură Civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare prin încheiere irevocabilă să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Menționează și dispozițiile art. 5803 din Codul de Procedură Civila, debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea obligației prin aplicarea unei amenzi civile, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese.

Referitor la acordarea sumelor în numerar până la valoarea plafonului maxim admis de lege, iar diferența urmând ai fi acordată în acțiuni, învedereaza instanței că în momentul de față suma nu poate fi cunoscută, astfel că solicită respingerea acestora ca neîntemeiată.

Prin urmare, solicităm onoratei instanțe admiterea lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Or, în cazul dedus judecății, reclamanta nu este în posesia unui titlu de despăgubire pentru a putea parcurge procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, procedură cuprinsă în cap. V1 din OUG nr. 81/2007.

Prin urmare, în condițiile precizate mai sus, solicitarea de plată este prematur formulată.

La 16.09.2011, parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare in garanție a Primăriei M. București prin primar, în situația în care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții rezultate din prezenta cauză.

În motivare, parata a aratat ca prin notificare, doamna P. M. solicită despăgubiri bănești pentru terenul expropriat în suprafață de 175 mp, situat în în Municipiul București, ., sector 1).

Prin Dispoziția nr. 9444/07.02.2008, se reține, în preambul, că imobilul situat în în Municipiul București, ., sector 1, se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 175 mp și pentru construcția demolată, situate pe ., ., sector 1

Prin notificare doamna P. M. a solicitat acordarea de despăgubiri numai imobilul teren, însă P. M. București acordă măsuri reparatorii atât pentru terenul notificat, cât și pentru construcția demolată.

In acest context, stabilirea limitelor învestirii cu soluționarea notificării, conferită de lege unităților deținătoare, se realizează de către persoanele îndreptățite, prin notificare. Cu alte cuvinte, entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petent( în caz contrar, fiind în situația unei depășiri nejustificate a atribuțiilor).

În aceste condiții prin adresa nr._/CC/15.09.2011, s-a solicitat Primăriei M. București reanalizarea documentației sub acest aspect ( lipsa notificării pentru construcția demolată).

Astfel, legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, restituirea în natură și măsurile reparatorii se stabilesc la cerere, persoanelor îndreptățite oferindu-li-se posibilitatea de a formula cereri de restituire în natură sau, după caz, de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv până la data de 14 februarie 2002 sub sancțiunea decăderii, adică a pierderii „dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent" (în acest sens, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată).

Astfel, solicită chemarea în garanție a Primăriei Mun. București prin Primar pentru îndeplinirea obligațiilor legale ce derivă din aplicarea Legii nr. 10/2001, de a depune actele solicitate de parata, deoarece de îndeplinirea acestei obligații depinde transmiterea dosarului la evaluator.

Prin urmare, prin prezenta cerere solicită și obligarea Primăriei M. București prin Prefect să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin stabilirea unor daune interese și cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă în prezentul dosar.

In temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea va solutiona mai intai exceptia prematuritatii cererilor de emitere a titlului de plată și de plată a sumei.

Potrivit H.G. nr. 361/2005 ANRP asigură Secretariatul Comisiei Centrale, având atribuții de centralizare a dosarelor si de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Art. 18². - în cazul prevăzut Ia art. 181 alin, (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:

Titlurile de plată sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman, de a primi, în numerar o sumă fixă de maxim 500,000 lei.

Titlurile de conversie sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului roman și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea".

In vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 181 din HG nr. 1095/2005.

Curtea a apreciat ca cererile de emitere a titlului de plată și de plată a sumei sunt premature, deoarece nu s-a emis încă titlul de despagubire, astfel incat sa se poata derula procedura precizata mai sus de emitere a titlului de plata si de plata a sumei de bani. Aceasta solutie se impune, cu atat mai mult cu cat emiterea titlurilor de plata si plata sumelor in numerar a fosr suspendata, pana la implinirea unui termen de 2 ani, prin OUG nr. 62/2010.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, Curtea a admis excepția prematurității si a respins cererile de emitere a titlului de plată și de plată a sumei împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematură.

In privinta cererii de emitere a titlului de despagubire, Curtea a retinut ca reclamanta a formulat cerere de despăgubire pentru imobilul proprietate compus din teren in suprafața de 175 mp amplasat in București, . sector 1 și construcție demolată, imobil ce a trecut in proprietatea Statului R. in baza Decretului nr. 74/1980.

Potrivit art. 16 din Titlul VII din legea nr.247/2005,

,,(1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.

(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.

(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.

(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.

(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.

(7) În baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

(8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.

(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.”

În prezent, dosarul este nesoluționat, deși au trecut peste 10 ani de la data notificării.

In cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:

- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv;

- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare;

- etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

Soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, conform art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, și constituie o garanție a părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia: faza administrativă sau faza contencioasă. Faptul că prin legea specială nr. 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să tergiverseze nepermis soluționarea cererii subsemnatului, în condițiile în care de la ultima etapă realizată în procedura administrativă au trecut 2 ani.

Reclamanta a fost privat de dreptul de proprietate, după ce validitatea titlului sau a fost confirmata într-o procedura administrativa anterioara.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat încălcarea dreptului de proprietate în spete similare, în cauza D. vs. România, nr. 5046/02 din 10 noiembrie 2009, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerința în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. O motivare similara a fost data în cauza llutiu vs. România, (hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr._/02), în cauza I. vs. România (cererea 9164/02, hotărârea din 10.03.2009).

Din aceste motive, in temeiul art. 16 din Titlul VII din legea nr.247/2005, Curtea a admis cererea si a obligat pe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București, ., sector 1, compus din 175 mp teren și construcție în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

In privinta daunelor cominatorii, Curtea a constatat ca potrivit art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/_ obligarea autoritatii publice de a emite un act administrativ sau de a efectua o operatiune administrativa pot fi stabilite sub sanctiunea platii de penalitati pe fiecare zi de intarziere.

Asadar, Legea nr. 554/2004 contine norme speciale ce asigura executarea obligatiilor stabilite pentru o autoritate publica. Aceste norme speciale se aplica cu prioritate fata de normele generale, referitore la plata daunelor cominatorii.

Tinand seama ca reclamanta a solicitat plata de daune cominatorii, in baza art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/_, Curtea a respins cererea privind plata daunelor cominatorii ca neintemeiata.

In privinta cererii de chemare in garantie, prin incheierea din 20.01.2012, Curtea a respins exceptia de nelegalitate a Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 ca inadmisibila deoarece acest act nu este un act administrativ, nefiind susceptibil de a fi analizata legalitatea lui pe calea exceptiei de nelegalitate.

Pe de alta parte, Legea nr. 10/2001 prevede procedura de contestare a dispozițiilor emise în urma notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001. In speta, nu a fost urmata aceasta procedura.

Din aceste motive, Curtea a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii excepției nulității Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 emisă de către Primarul M. București și, în subsidiar, în situația respingerii excepției solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304¹ Cod de procedură civilă consideră sentința civilă nr. 1517/2012 netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Consideră că sentința civilă a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii – motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la sesizarea Tribunalului București cu privire la soluționarea excepției nulității Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 emisă de către Primarul M. București.

Precizează că prin notificarea formulată, doamna P. T. M. a solicitat acordarea de despăgubiri numai imobilului teren însă P. M. București a acordat măsuri reparatorii atât pentru terenul notificat cât și pentru construcția demolată.

În acest context a învederat că stabilirea limitelor învestirii cu soluționare notificării conferită de lege unităților deținătoare se realizează de către persoanele îndreptățite, prin notificare, sens în care aceasta nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petentă.

În aceste condiții, prin adresa nr._/CC/15.09.2011 s-a solicitat Primăriei M. București reanalizarea documentației sub acest aspect.

Față de aceste aspecte și, în lipsa notificării privind construcția demolată, apreciază că dispoziția nr. 9444/07.02._ a fost emisă de Primarul M. București cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 22 alin 5 din Legea nr. 10/2001 precum și a principiului de soluționare a notificărilor conform cărora sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățite, principiu stabilit prin prevederile pct. 1, lit e din Capitolul I al normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.

Recurenta pârâtă CCSD, în calitate de reprezentant al Statului Român emite titluri de despăgubire, în procedura administrativă prev. de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, reclamanta, în calitate de debitor al unor drepturi patrimoniale stabilite prin dispoziția amintită nu poate beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2011 deoarece nu face dovada proprietății.

În cursul procedurii administrative de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001 entitățile notificate se pronunță asupra tuturor pretențiilor de restituire decurgând din acest act normativ reparatoriu, prin emiterea unei decizii/dispoziții motivate, iar în cadrul procedurilor administrative reglementate de Legea nr 247/2005 acest drept se concretizează, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, prin emiterea de către C. Centrală a deciziei conținând titlul de despăgubire.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și anularea Dispoziției nr. 9444/07.02._ emisă de Primarul M. București.

Cu privire la soluția instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în garanție, apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 16 alin 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

A mai criticat sentința recurată din punct de vedere al temeiniciei acesteia, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 9444/07.02.2008 a fost transmis PMB, în calitate de entitate notificată fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.

În urma analizării, cu prioritate, în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 au fost constatate aspecte privind obiectul notificării, astfel cum au fost prezentate mai sus. Apreciază că entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petent. Ca urmare a acestei situații, dosarul de despăgubire al reclamantei a fost remis entității învestite cu soluționarea notificării în vederea reanalizării aspectelor semnalate, prin adresa nr._/CC/15.09.2011.

Referitor la etapa evaluării a menționat că această etapă este condiționată de clarificarea aspectelor legate de lipsa notificării privind construcția demolată, în temeiul căreia a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 și care au justificat remiterea acestei dispoziții către P. Mun. București.

Având în vederea împrejurarea remiterii dosarului către entitatea notificată apreciază că CCSD nu mai este învestită cu atribuții legale, procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 fiind reluată numai după transmiterea dosarului aferent unei dispoziții cu respectarea dispozițiilor legii nr. 10/2001 de către P. Mun. București.

Până atunci, C. Centrală nu poate cădea în pretenții întrucât pârâtul care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale, nefiind situația de față.

A solicitat instanței, în situația stabilirii in sarcina CCSD a obligației de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 262 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile OUG nr. 4/2012 a solicitat instanței acordarea unui termen de 6 luni pentru punerea în executare a hotărârii.

O altă critică a sentinței este aceea că, în opinia sa, instanța în mod netemeinic a obligat pârâta direct la emiterea deciziei.

În susținerea acestei critici a învederat că nu se poate dispune direct obligarea autorității la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire fără a fi parcurse etapele administrative, precizând că emiterea deciziei nu depinde numai de CCSD ci și de evaluator, astfel cum rezultă din prev. art. 16 ale titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv 16.12-16.14 din Normele metodologice și astfel cum s-a conturat în practica ÎCCJ .

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile în sensul admiterii excepției nulității Dispoziției nr. 9444/07.02.2008 emisă de către Primarul M. București și, în subsidiar, în situația respingerii excepției solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În drept și-a întemeiat cererea de recurs pe prev. Legii nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin 9, art. 304¹ Cod de procedură civilă.

Intimata-pârâtă legal citată a depus întâmpinare prin care a solcitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din data de 21.02.2013 a ÎCCJ ,în temeiul prevederilor art XXIII alin 2 și 4 din Legea 2/2013 recursul declarat de către recurenta-pârâtă CCSD a fost trimis spere competentă soluționare la Curtea de Apel București, SCAF.

Prin notele de ședință depuse la data de 5.11.2013, așa cum s-a evidențiat anterior (pct. 2.3.), recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

Asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază cu prioritate că se impune calificarea acestui incident ca și motiv de recurs de ordine publică, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 109 C.proc.civ. „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.

Așadar, pentru sesizarea instanței, dar și pentru ca partea să beneficieze de protecție judiciară, este necesară formularea unei cereri, dar și îndeplinirea anumitor condiții apreciate de literatura de specialitate ca și condiții generale de exercitare a acțiunii civile.

Aceste condiții, care sunt aspecte de verificat inclusiv din oficiu de instanță, iar eventuale neregularități ar putea fi invocate de orice parte interesată inclusiv de instanță, oricând, deci și direct în faza procesuală a recursului, apreciate datorită importanței deosebite a acestora ca și motive de ordine publică, sunt afirmarea unui drept (formularea unei pretenții), interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.

Cu privire la prima condiție amintită, instanța arată că dreptul pretins trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe și interne, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual.

Cu referire la această din urmă cerință, dacă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual (existând un termen suspensiv încă neîmplinit ori o condiție suspensivă încă nerealizată), se impune invocarea și admiterea excepției de prematuritate a cererii, excepție de fond, absolută și peremptorie.

Chestiunea privind afirmarea unui drept actual (iar în raport de aceasta invocarea excepției prematurității), tocmai întrucât este vorba de o condiție generală pentru formularea unei cereri de chemare în judecată, constituie un aspect de interes public.

Curtea apreciază așadar că norma juridică în discuție nu ocrotește un interes privat, astfel că problema de drept nu este de ordine privată, motiv pentru care excepția prematurității poate fi invocată și direct în recurs, iar nu numai de pârât, dar și de instanță din oficiu.

De asemenea, că respectivul incident este motiv de recurs rezultă din faptul că este invocat de către recurentă și nu vizează calea de atac promovată, ci cererea introductivă de instanță, intenția reală a autorului excepției fiind de admitere a recursului și, modificând sau casând sentința recurată, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prematur formulată.

Prin urmare, pentru aceste motive, Curtea consideră că se impune a califica excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ca și motiv de recurs de ordine publică.

În continuare, analizând acest motiv de recurs de ordine publică, Curtea îl apreciază ca nefondat.

O atare soluție este necesar de adoptat întrucât dreptul subiectiv pretins de intimatul-reclamant la data sesizării instanței, 24.02.2011, este un drept actual, acesta sesizând instanța prin demersul judiciar cu o cerere având ca temei incidența dispozițiilor Legii nr. 247/2005, astfel că dreptul pretins nu este afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo condiție suspensivă.

Analizând motivele invocate în susținerea excepției, respectiv incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, Curtea constată că este de la sine înțeles că cererea de chemare în judecată nu poate fi prematură în raport de intervenția unor evenimente legislative ulterioare.

Totodată, față de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că dreptul pretins este actual, întrucât trebuie să analizeze și să stabilească dacă este vorba sau nu de un refuz nejustificat al unei instituții publice de soluționare a pretențiilor reclamantului.

Așadar, eventuala aplicare a menționatului act normativ și efectele în concret ale acestuia trebuie avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.

Prin urmare, împrejurările invocate în susținerea excepției prematurității urmează a fi avute în vedere de instanța de control judiciar la soluționarea pe fond a cauzei.

De altfel, este important de remarcat că lipsa de temei a excepției prematurității a fost evidențiată și de Curtea Constituțională în considerentele relevante sub acest aspect (par. 25,35) ale Deciziei nr. 269/2014, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 513/09.07.2014, citate mai jos (pct. 3.8.).

Prin recursul înregistrat la data de 29.03.2012, recurenta-pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de reclamant, a susținut, în esență, că, în mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că pârâta, în mod nejustificat, a refuzat soluționarea dosarului reclamantului, invocându-se, așadar, greșita aplicare a prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, prin notele de ședință depuse la data de 5.11.2013, așa cum s-a evidențiat anterior recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a pretins, în justificarea soluției cerute – de modificare a ..03.2012 a Curții de Apel București, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată -, că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. din 1865, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013.

Reiese, deci, că, criticile recurentei-pârâte sunt circumscrise unei greșite interpretări și aplicări a legii de prima instanță prin sentința atacată.

Or, aceste nemulțumiri sunt fondate în parte, în sensul și față de considerentele expuse în continuare.

Astfel, este important de relevat că, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Se impune o atare concluzie având în vedere faptul că Legea nr. 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 278/17.05.2013 și, în baza art. 78 din Constituția României, republicată, a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial.

Cu alte cuvinte, în timpul judecății prezentei cauze, respectiv în perioada în care dosarul se afla în faza recursului - cale de atac care, în materia contenciosului administrativ, este suspensivă de executare, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004-, a intrat în vigoare o nouă lege, aplicabilă cauzei.

Curtea reține că Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a stabilit o nouă procedură administrativă unificată pentru cererile referitoare la bunuri ce intra sub incidența Legilor nr. 1/2000 și nr. 10/2001 și a Ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr. 83/1999 și nr. 94/2000.

Astfel, trebuie relevat, în contextul prezentei cauze, că noua lege:

- recunoaște prioritatea (prevalența) principiului restituirii în natură a imobilelor și, în subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, dreptul la măsuri reparatorii constând, conform modificării aduse prin Legea nr. 368/2013, în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, valorificabile potrivit unei proceduri speciale [art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 lit. a)];

- prevede, în vederea punerii în aplicare a legii, respectiv „în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist”, înființarea unui nou organism, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor [art. 3 pct. 4 lit. g)], care are ca atribuții [art. 17 alin. 1 lit. a),b)] să validezehttp://idrept.ro/EmbedView.aspx?EmbedId=51a0d726-8c7c-4c20-8372-1b060f6fcb49 - #/invalideze în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și să dispună http://idrept.ro/EmbedView.aspx?EmbedId=51a0d726-8c7c-4c20-8372-1b060f6fcb49 - #emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;

- statuează [art. 16] că cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7) din lege, respectiv „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. http://idrept.ro/EmbedView.aspx?EmbedId=51a0d726-8c7c-4c20-8372-1b060f6fcb49 - #(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)”;

- stabilește că, „În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6)” [art. 24 alin. (2)];

- instituie un termen maxim pentru soluționarea dosarelor deja înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate in termen de 36 de luni [art. 34 alin. (1)];

- prevede că, „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor." [art. 35 alin. (2)];

- dispune că, „La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...) b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare (...) prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă” [art. 50 lit. b) teza întâi].

Referitor la aplicarea în timp a prevederilor Legii nr. 165/ 2013, evidențiază Curtea că este necesar a fi avute în vedere dispozițiile art. 4 teza a doua din această lege, conform cărora “Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Nu se pot ignora, totodată, față de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, conform cărora „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269/7.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 513/09.07.2014.

Prin această decizie, care este general obligatorie, în baza art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de E. G. în Dosarul nr. 5._ * al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de D. A. și B. Karoly Z. în Dosarul nr. 24._ al Tribunalului Cluj - Secția civilă și de C. I. în Dosarul nr. 6._ al Tribunalului D. - Secția de contencios administrativ și fiscal și a constatat că „prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii”.

În considerentele care sprijină, explică, justifică această soluție și care, ca și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale, sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept – aspect statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale [a se vedea, de exemplu, în acest sens, pct. X din decizia nr. 232/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 359/17.06.2013, în care se statuează că „atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept”]-, se arată, în paragrafele relevante cauzei de față, respectiv pct. 22,25,27-32,35, că:

„22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cauzelor în care aceasta a fost ridicată îl reprezintă, astfel cum rezultă din acțiunile introductive, soluționarea cererilor prin care se solicită instanțelor judecătorești să oblige C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să ia măsurile necesare pentru stabilirea și plata - potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despăgubirilor aferente unor imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă, revendicate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013”.

„25. Astfel, Curtea reține că ipoteza în care se pune în discuție constituționalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 de persoana îndreptățită, nemulțumită de nesoluționarea de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarului transmis de entitatea deținătoare (în lipsa unui termen prevăzut de lege în care aceasta să fie obligată să emită o decizie), nesoluționare asimilată - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat în fața instanței de contencios administrativ competente. Curtea constată că, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit în beneficiul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, termen cu o durată semnificativă, de 5 ani, care se adaugă la intervalul de timp deja scurs de la momentul înregistrării dosarelor până la introducerea cererii de chemare în judecată, în care autoritatea administrativă a trenat soluționarea acestora. Aplicarea în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are ca efect, în interpretarea dată acestora de instanțele chemate să le aplice, respingerea ca "devenite premature" a acțiunilor introduse de persoanele îndreptățite la obținerea de despăgubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare întreprinse de acestea în scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementată în prezent prin dispozițiile aceluiași text de lege. În acest context, Curtea observă că, deși desfășurarea și finalizarea procesului fuseseră prefigurate și anticipate de reclamant, într-un anumit cadru normativ, existent la momentul inițierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifică regulile pe care ar fi trebuit să le aibă în vedere instanța în soluționarea acestuia. Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că ar fi aplicabile și cauzelor pendinte le conferă caracter neconstituțional, întrucât determină modificarea cursului procesului chiar în timpul judecării sale, creând doar pentru una dintre părțile aflate în proces o situație mai favorabilă. Mai mult decât atât, Curtea observă că regimul mai avantajos, apt să conducă la o soluție favorabilă, profită unei instituții a statului, care este pârâtă într-un proces”.

„27. Or, în condițiile în care un nou text de lege devine aplicabil proceselor în curs de desfășurare, riscul apariției unui dezechilibru procesual între părțile din litigiu trebuie înlăturat de instanțele de judecată printr-o interpretare a acestuia în respectul exigențelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin art. 6 care consacră dreptul la un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte".

„28. În acest sens, Curtea reține că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004” (sublinierea redactorului).

„29. Curtea reține, totodată, că, prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii". Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

„30. Prin urmare, se ajunge ca, în principiu, dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să fie examinat pe fond de instanța civilă într-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte - de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - la care se adaugă termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare în puncte în care aceasta poate fi atacată, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/ 2013 care conferă instanței civile competența de a tranșa litigiul, stabilind că aceasta se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013”.

„31. Prin această succesiune procedurală se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare a măsurilor reparatorii și la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist”.

„32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. În acest sens sunt deciziile nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, sau nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii” (sublinierea redactorului).

„35. În continuare, Curtea Constituțională observă că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, referindu-se la noile termene în care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care aceste termene nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. În lumina prezentei decizii, termenul de 60 de luni, prevăzut de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ar trebui să soluționeze dosarele transmise de entitățile învestite de lege în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, nu se aplică nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuți de instanțele de judecată în urma soluționării acțiunilor îndreptate împotriva refuzului entităților deținătoare de a se pronunța asupra cererilor de revendicare formulate. Prin prisma interpretării constatate ca fiind constituționale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, acțiunilor introduse de aceștia împotriva refuzului unității deținătoare de a răspunde la notificare li se vor aplica prevederile art. 33 în interpretarea dată de Curtea Constituțională, astfel că acestea nu vor fi respinse ca "prematur introduse" ca urmare a stabilirii unor noi termene pentru entitatea deținătoare. Dimpotrivă, instanțele vor soluționa pe fond aceste acțiuni, pronunțând, în cazul admiterii acestora, hotărâri prin care vor dispune fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - în prezent, Legea nr. 165/2013. În această ultimă ipoteză, instanțele de judecată vor obliga C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de compensare în puncte a valorii imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură.”

Aplicând aceste considerente general obligatorii ale Deciziei nr. 269/2014 la speța de față, Curtea reține că, la fel ca în dosarele în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate admisă de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 269/2014, obiectul prezentei pricini îl reprezintă soluționarea unei cereri, introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care, în principal, se solicită instanței de contencios administrativ ca, în temeiul art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, să oblige C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să ia măsurile necesare pentru stabilirea și plata - potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despăgubirilor aferente unor imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă, revendicate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, fiind contestat în instanță refuzul nejustificat al autorității administrative de a soluționa dosarul de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

Or, fiind vorba, în speță, despre același tip de litigiu ca cel care a ocazionat invocarea excepției de neconstituționalitate admise de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 269/2014, Curtea apreciază că se impune aplicată, mutatis mutandis, soluția prefigurată, în termeni imperativi, la pct. 28 al acestei Decizii.

Reamintește Curtea că, conform celor reținute de Curtea Constituțională la acest paragraf 28, „pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004”.

Or, este necesar de constatat, în aplicarea prevederilor art. 304¹ C.proc.civ. din 1865, că, în pricina de față prin Dispoziția nr. 9444/07.02.2008 emisă de Primarul General ala M. București s-a dispus acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 175 mp și pentru construcția demolată, situate pe ., ., sector 1

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Cu toate acestea, față de caracterul general obligatoriu al celor decise de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 269/2014 și ținând seama că, în speță, suntem, indubitabil, față de poziția procesuală exprimată de autoritatea publică pârâtă, în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) prima teză din Legea nr. 554/2004, Curtea va obliga C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să procedeze la soluționarea dosarului nr._/CC în condițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

În fine, dar nu în ultimul rând, răspunzând la alegațiile recurentei-pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în sensul că nu și-ar mai găsi aplicabilitatea, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicitarea de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul de despăgubire nr._/CC, notează Curtea că trebuie să dea un răspuns afirmativ la întrebarea dacă obiectul acțiunii, astfel cum a fost el stabilit în fața primei instanțe, mai este realizabil în recurs.

Astfel, în acest context, se impune observat că, în esență, operațiunile administrative prevăzute de Legea nr.165/2013 au același scop cu cele prevăzute de Legea nr.247/2005, ele urmărind în ordine verificarea legalității, evaluarea și emiterea deciziei administrative ce fixează cuantumul despăgubirilor și că ceea ce se modifică este doar denumirea unor operațiuni administrative și modalitatea concretă în care ele se vor îndeplini, finalitatea lor fiind aceeași.

Pe de altă parte, ceea ce urmărește reclamantul prin introducerea unei acțiuni în contencios administrativ nu este efectuarea unei operațiuni sau emiterea unui act administrativ cu o anumită denumire, această din urmă fiind doar o chestiune de conveniență, pur formală și absolut indiferentă, ci urmarește realizarea unei anumite finalități, mai precis realizarea sau recunoașterea dreptului său subiectiv.

Or, operațiunea verificării legalității are ca finalitate constatarea definitivă a dreptului la despăgubire, operațiunea evaluării are ca finalitate stabilirea definitivă a cuantumului creanței, iar operațiunea emiterii deciziei administrative finale are ca finalitate fixarea într-un înscris formal, autentic a cuantumului definitiv al creanței.

Ca atare, se poate afirma că obiectul acțiunii introduse sub imperiul vechii legi (Titlul VII din Legea nr. 247/2005), se menține și sub legea nouă.

În plus, nu se poate reproșa reclamantului că, pe parcursul judecății, legiuitorul a schimbat denumirea, modalitățile și formele în care se va realiza obiectul acțiunii, fiind în mod evident extrem de excesiv și injust a-l obliga pe acesta să recurga la o nouă acțiune (imposibilă de altfel în prezent) pentru a obține aceleași finalități sub imperiul legii noi.

Ca atare, apreciază Curtea că obiectul acțiunii de față trebuie interpretat ca vizând realizarea operațiunilor prevăzute de legea nouă - respectiv, evaluarea despăgubirilor și emiterea deciziei administrative finale-, nefiind vorba, după cum s-a arătat mai sus, de o veritabilă modificare a obiectului acțiunii, ce ar fi, desigur, interzisă în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. 1-3, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte sentința civilă recurată și va dispune obligarea pârâtei CNCI să procedeze la soluționarea dosarului nr._/CC în condițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și va menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1517/02.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. R. E., intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimata chemată în garanție P. M. BUCUREȘTI.

Modifică în parte sentința recurată în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Obligă pârâta CNCI să procedeze la soluționarea dosarului nr._/CC în condițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 28.10.2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

S. O. P. H. G. A. M.

Grefier,

F. V. M.

Red OS/ 2 ex

Jud fond: V. B.

Curtea de Apel București - SCAF

← Pretentii. Decizia nr. 4073/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2876/2014. Curtea de... →

Despăgubire. Decizia nr. 7917/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 7917/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI