Anulare act administrativ. Decizia nr. 5025/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5025/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 2312/87/2013
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5025
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. G. F.
JUDECĂTOR: L. E. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1305/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. A., având ca obiect „anulare act administrativ.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1305/08.10.2013, Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamanta L. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., a anulat decizia nr. 5469/12.02.2013 și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 4.954 lei, taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală și la plata sumei de 43 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată la nr._ din 23.05.2013 reclamantul L. A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice A. pentru obligarea acestora la restituirea taxei în sumă de 4.954 lei pentru emisii poluante actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, este proprietara unui autoturism marca Volkswagen, second - hand cumpărat dintr-un stat membru UE, an fabricație 2006, fiind înmatriculat pentru prima dată la 05.10.2005 în Germania.
Solicitând înmatricularea autoturismului în România, a fost obligată să plătească taxă pentru emisii poluante în sumă de 4.954 lei calculată conform deciziei de calcul pentru emisii poluante nr. 5. 460/12.02.2013.
Consideră reclamanta că, perceperea taxei pentru emisii poluante este nelegală, fiind o plată nedatorată, întrucât prevederile legii care o instituie Legea nr. 9/2012 sunt discriminatorii și contrare prevederilor art.110 din Tratatul Uniunii Europene.
A invocat reclamanta art.110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii conform căruia:”nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Obiectivul reglementărilor comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenite din alte state membre.
In cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, fapt ce rezulta din art.148 din Constituția României,cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii motivând că:
Regimul taxei pe emisiile poluante a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2012, fiind reglementat de Legea nr.9/2012, cadrul legal pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule, cu destinația de venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național, urmare abrogării OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că, aceasta este în mod legal datorată.
Art.148 din Constituția României instituie supremația tratelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor prin care se asigură obținerea rezultatului.
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene, rezultă că Tratatul Uniunii Europene nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculării a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa de poluare intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Analizând cererea în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în cauză instanța reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din proba cu acte administrată în cauză se reține că:
Reclamanta L. A. a achiziționat autovehiculul marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE la data de 05.10.2005, iar în vederea efectuării primei înmatriculării în România a fost obligată la plata sumei de 4.954 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante conform deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (fila 13 din dosar), achitată prin chitanța nr._ din data de 13. 02. 2013 – fila 12.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, „(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării. "
Alineatul (2) a fost suspendat prin art.1 din Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar, că, taxa se datora numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 rezulta că, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second - hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În consecința, se apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
TCE, in prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica" in dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul că are efect direct si se bucura de supremație in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
În raport de cele expuse, se va admite acțiunea, obligând pârâta să restituie reclamantei suma de 4.954 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante, actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă, potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
În cauză, fiind dovedită culpa procesuală a pârâtelor, în temeiul art. 453 Cod proc. civ. vor fi obligate la plata sumei de 43 lei cheltuieli de judecată către reclamant.”
Împotriva acestei sentințe, pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 02.12.2013, sub nr._, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a apreciat ca ilegală decizia de calcul a taxei de poluare și a dispus restituirea taxei fără a ține cont că reclamanta a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012, care permite recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani, în opinia reclamantei.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că instanța de fond trebuia să țină cont de faptul că nu se poate institui cu putere de lege că taxa colectată în temeiul Legii nr. 9/2012 este afectată de viciile pentru care a fost sancționată OUG nr. 50/2008 în cauzele T. și N..
Totodată, cu privire la aplicabilitatea art. 110 din T.F.U.E., recurenta-pârâtă a arătat că taxa plătită cu titlu de taxă pe emisiile poluante se aplică autovehiculelor second hand fără discriminări, criterii ca țară de proveniență sau naționalitatea vânzătorului fiind excluse, ca atare nu se poate discuta de protejarea produselor naționale.
A mai susținut recurenta-pârâtă că taxa în cauză a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard, reprezentând reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”, principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat taxa de poluare prin chitanța de plată ., nr._/13.02.2013, în baza Deciziei de calcul nr. 5460/12.02.2013, emisă de pârâta A.F.P. A.. Reclamanta nu a contestat această taxă și, prin urmare, nu se impunea parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 respectiv 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, ci a solicitat restituirea taxei la data de 23.05.2013.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare prevederilor art. 117 din T.F.U.E., astfel că se impune restituirea taxei de poluare achitate de intimata-reclamantă în baza acestor dispoziții.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect, Curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 29.03.2012, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par. 58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1305/08.10.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. A., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. G.A. F. L.E.F. E. S. M.
Red. și dact. Jud. H.P./gref. E.S.M./4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 431/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 380/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
