Obligaţia de a face. Decizia nr. 7046/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7046/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1173/122/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7046/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 675/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A. și intimat-pârâtă U. S. HARET, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 223 din Codul de Procedură Civilă.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 675/14.11.2013, Tribunalul G. a admis cererea formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” și chematul în garanție M. Educației Naționale.
A obligat pârâta U. „S. Haret” București să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
A obligat pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, pentru reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabilă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Educației Naționale.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Prin raportare la dispozițiile art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, a învederat instanței de recurs faptul ca prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art.72 (art. 60) Cod Procedura Civila.
Astfel, conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în, garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. „S. Haret" din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. „S. Haret". Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare — "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."
In consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment la diploma pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamanta, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
In consecință, soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
Sistemul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond, în speța dedusă judecății, a refuzat practic să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantei.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților Universității "S. Haret" nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și, mai mult, nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar oricine poate organiza fară drept proces de învățământ și primi dipomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fară să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 pct. 4 Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea, potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Critică astfel soluția dată întrucât pentru o hotărâre temeinică si legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității „S. Haret" a specializărilor autoizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.1609/2004, H.G. 676/2007 în paralel cu lecturarea adeverinței de studii a reclamantei din care să reiasă si forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
Raportat la cele de mai sus a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție si a cererii de chemare in judecata ca neîntemeiate față de M. Educației Naționale.
În drept, a invocat art.72, art. 486 si art. 488 pct. 4 si pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007, Legea nr. 1/2011, H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr. 1609/2004, H.G. 676/2007.
Prin întâmpinare, U. "S. HARET" a solicitat respingerea recursului formulat de M. Educației Naționale (MECTS) si menținerea ca legală si temeinică a sentinței.
In temeiul art. 453 Cod proc.civ. a solicitat cheltuieli de judecata (onorariu avocat) asa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont, contract de asistență juridică, factura fiscala).
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs:
Conform adeverinței nr. 1172/13.07.2009, intimata–reclamantă a absolvit Facultatea de Relații internaționale și studii europene din București, specializarea Relații internaționale și studii europene, din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID, și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare, un astfel de act, precum adeverința în cauză, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, nefiind atacat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În astfel de litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
Principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva dispozițiilor constituționale dar și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.: hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit principiilor consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. hotărârea din 2.11.2010, în cauza Ș. și alții împotriva României, hotărârea din 24.03.2009, în cauza T. T. împotriva României, hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), dreptul la un proces echitabil include dreptul la securitatea raporturilor juridice. Principiul securității raporturilor juridice decurge din Convenție și constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept.
A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. și alții împotriva României că, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice.
A mai statuat instanța de contencios european că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, de natură să diminueze încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind o componentă esențială a statului de drept.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întruniți în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au adoptat, în ședința din 7.11.2013, o soluție pentru unificarea jurisprudenței, în ceea ce privește problema de drept a obligării pârâtei U. “S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Soluția adoptată a fost în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. “S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
La adoptarea soluției a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de următoarele decizii: nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012.
În consecință, această soluție se impune și în prezenta cauză, în considerarea principiului unității jurisprudenței consacrat în practica sus-menționată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs:
Conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., casarea unor hotărâri se poate cere „când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești presupune incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică.
Prin urmare, instanța săvârșește un exces de putere dacă îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfințește, cu valoare legală, texte abrogate sau contestă puterea legală a unor texte, ori aplică o lege adoptată înainte de ., se pronunță pe cale de dispoziții generale, etc.
Susținerile recurentului-chemat în garanție, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se organismelor de certificare a calității studiilor universitare, nu pot fi reținute.
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ privind refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantei de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta, ca urmare a promovării examenului de licență organizat de U. S. Haret.
Cererea reclamantei, îndreptată împotriva unui act administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a și art. 8 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ.
Admițând acțiunea reclamantei, în mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite dispozițiile art. 72 C.proc.civ., admiterea cererii de chemare în garanție asigurând punerea în executare a obligației stabilite în sarcina pârâtei, astfel cum s-a reținut în situații similare în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În lipsa obligării chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomelor de licență, U. S. Haret se află în imposibilitate de a elibera diploma de licență.
Dreptul absolventei de a i se elibera diploma de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, sentința fiind pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) teza a II-a, art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 5544/2004 și art. 72 C.proc.civ.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 483 alin. (4) și art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va obliga recurentul la plata către intimata-pârâtă U. S. Haret a cheltuielilor de judecată, în sumă de 620 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform facturii nr. 149/17.04.2014 și a ordinului de plată nr. 385/18.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 675/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A. și intimat-pârâtă U. S. HARET, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
M. P.
Red/tehn. C.R.I.
Jud. fond: M. C. – Tribunalul G.
M.P. 08 Octombrie 2014
| ← Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Decizia nr. 3755/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 431/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
