Anulare act administrativ. Decizia nr. 1160/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1160/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 17/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1160
Ședința publică din data de 17.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr. 535 din 27 Februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. N. C. S.R.L. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ - (taxă poluare)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: pricina se află la primul termen de judecată.
Fiind solicitată judecata în lipsa părților, Curtea, constată că, în temeiul H.G. 520/2013 și al Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013, a intervenit transmisiunea calității procesuale de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița către S. F. Municipal Oltenița.
Nemaifiind alte cereri formulate, în baza înscrisurilor de la dosar, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 535 din 27 Februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr. _, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. C. SRL împotriva pârâtelor A.F.P. Oltenița și A.F.M. București și au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei taxa de poluare în sumă de 8.435 lei, a dobânzilor fiscale calculate de la data înregistrării cererii de restituire la organul fiscal și a cheltuielilor de judecată în sumă de 39 lei.
S-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași - Secția Civilă la data de 04.01.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. N. C. SRL, cu sediul în Oltenița, ., jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița, cu sediul în Oltenița, ., jud. Călărași și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, ..6, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele, în solidar, la restituirea sumei de 8.435 lei reprezentând taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/04.08.2008, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autovehicul second hand, marca SETRA, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 8.435 lei conform OUG nr. 50/2008.
Se mai arată de reclamantă că a formulat o cerere la AFPM Oltenița pentru restituirea acestei taxe, cerere care însă a fost respinsă, iar prin adresa nr._/04.12.2012 i s-a comunicat refuzul de restituire a taxei.
Apreciază reclamanta că taxa percepută de pârâtă este în contradicție cu reglementările UE acceptate și de România, fiind încălcate dispozițiile art.90 par.1 din TFUE.
Față de considerentele menționate, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept a invocat dispozițiile art. 148 din Constituția României, OUG nr. 50/2008, art. 90 din TFUE, art.117 al.1 lit.d și art.124 din OG nr.92/2003..
In dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri în copie.
In termen legal, pârâta AFPM Oltenița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca inadmisibilă, excepția fiind respinsă de tribunal cu motivația sus arătată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxe de poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
In drept a invocat dispozițiile art. 115 – 118 Cod pr.civilă.
In susținerea întâmpinării a depus înscrisuri în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autovehicul sencond-hand, marca SETRA, iar în România a plătit o taxă specială pentru înmatriculare în cuantum de 8.435 lei, achitată cu chitanța depusă în copie la dosar.
Reclamanta consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 90 al.1 ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 8.435 lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.
Tribunalul a reținut că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate au fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia state membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autovehiculul reclamantei nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța de fond a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.).
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
In consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritare și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană, fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. C. SRL împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Oltenița și A.F.M. București și a obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 8.435 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, și dobânzile fiscale calculate de la data înregistrării cererii la organul fiscal teritorial și până la data plății.
Totodată, a respins cererea reclamantei de plată a dobânzii fiscale de la data plății taxei, având în vedere dispozițiile art.124 Cod proc.fiscală, dar și a cererii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare, deoarece nu este obligatorie de parcurs procedura obligatorie de contestare, caz în care nu poate produce efecte decizia de calcul, motiv pentru care nu se impune anularea ei.
În baza art.274 al.1 Cod proc.civ., a obligat pârâtele către reclamantă la plata sumei de 39 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional stabilite cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița, în temeiul art.304 ind.1 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Întrucât reclamantul a achitat in mod voluntar aceasta taxa de poluare, supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal competent cu ocazia emiterii deciziei de caicul a taxei de poluare, numai în faza de soluționare a contestației împotriva acestui titlu de creanța fiscala si în faza controlului judecătoresc ulterior, se poate pune in discuție modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei pe poluare, precum si compatibilitatea dreptului intern cu norma comunitară pertinentă, prin urmare consideră că instanța de fond, în mod nejustificat a respins excepția inadmisibilității invocată.
Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit cu valoare de principiu si precedent judiciar că, în măsura in care se contesta un act administrativ fiscal, devin incidente dispozițiile O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, raportate la art.7 din Legea 554/2004, în același sens fiind si practica Curții Constituționale care, sesizată, în mod repetat cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.205-208 din Codul de procedură fiscală a reținut că acestea sunt constituționale nu numai raportat la prevederile Constituției, dar si in raport de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat ca un stat membru nu își încalcă obligațiile ce ii revin in temeiul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, daca aplica autovehiculelor de ocazie importate din alte state membre un sistem de impozitare in care deprecierea reala a autovehiculelor este definita . si abstract pe baza unor criterii determinate in dreptul național, in măsura in care pe de o parte, sunt aduse la cunoștința publicului criteriile pe care se întemeiază modul de calcul al deprecierii vehiculului, iar pe de alta parte proprietarul unui vehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru are posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul, cu scopul de a demonstra ca aceasta are ca rezultat o impozitare superioara valorii taxei reziduale incorporata in valoarea celor similare, deja înmatriculate pe teritoriul național. încălcarea art. 90 nu poate fi reținuta de plano, ci trebuie verificata, in fiecare caz in parte, pentru a se stabili concret măsura in care valoarea taxei aplicate autovehiculului second-hand achiziționat depășește valoarea reziduala a autovehiculului nou, prin urmare refuzul său de a restitui suma achitata ca taxa de poluare nu poate fi considerat unul nejustificat.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 si următoarele Cod procedura civila, art.205, 207 si 218 din O.G. 92/2003 republicata privind Codul de procedura fiscala, prevederile O.U.G. 50/2008, Legea 554/2004.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în caz de neprezentare.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. În esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la filele 8-11, 36-40 dosar fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu mai poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autoturismului second-hand, marca SETRA, cu număr de identificare WKK_0, an de fabricație 1993, înmatriculat anterior în Republica Franceză.
Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că criticile sunt neîntemeiate criticile și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
2. De asemenea, Curtea observă că prin Decizia în interesul legii nr.24 din 14.11.2011 din dosarul nr. 9/2011, obligatorie pentru instanțe potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, s-a statuat de către instanța supremă, admițându-se recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj că: „2. Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
Având în vedere împrejurarea că în prezenta cauză, sunt îndeplinite toate condițiile anterior evocate, iar decizia este aplicabilă după data publicării sale, și cauzelor în curs de soluționare, cum este cazul prezent, Curtea apreciază că argumentele recurentei relative necesității parcurgerii procedurii prelabile de anulare a actului sau a celei speciale fiscale, cu sancțiunea incidenței altfel, a excepției de inadmisibilitate, sunt neîntemeiate.
3.Întrucât cererea de restituire formulată de către intimata reclamantă vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurenta apreciază că în privința intimatului reclamant, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive întemeiate de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât S. F. Municipal Oltenița împotriva sentinței civile nr. 535 din 27 Februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. N. C. S.R.L. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. V.H./2 ex.
Tribunalul Călărași – S.Civ./ Judecător fond: N. M. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1734/2014.... → |
|---|
