Pretentii. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 106/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 842
Ședința publică de la 06.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C. R. I.
JUDECĂTOR J. A.
JUDECĂTOR P. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 432 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 15.03.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. M. G. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea autorității publice recurente – pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești); citată prin grija instanței, astfel cum rezultă din conținutul citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la filele atașat la filele 9 - 10 dosar.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea recurentei – pârâte cu actuala denumire - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești), prin reorganizarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A..
Totodată, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CERERILE
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal subnr._ la data de 04.01.2013 reclamantul D. M. G. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice cu sediul în A., ., județul Teleorman și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București Splaiul Independenței, Corp A, nr.294, sector 6 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea sumei de 2 347 lei reprezentând diferență nerestituită din taxa de poluare și plata dobânzii aferente acestei sume, până la plata efectivă în temeiul art.124 din Codul de procedură fiscală sau în subsidiar actualizarea sumei cu indicele de inflație.
În motivare reclamantul arată că a achiziționat un autoturism Opel Astra în regim second hand, care era înmatriculat în luna martie 2007în Germania (an fabricație 2001). Acest autoturism l-a adus în România și pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să plătească taxa de poluarea în valoarea de 4114 lei, sumă pe care a achitat-o cu chitanța . 3A nr._/30.03.2007.
În cursul anului 2008 reclamantul a solicitat recalcularea taxei de poluare Administrației Finanțelor Publice A. care prin Decizia nr.7555/14.10.2008 a stabilit taxa la suma de 2347 lei. Astfel, la 15.10.2008, cu ordinul de plată 1013 i-a fost restituită reclamantului diferența achitată în plus, în sumă de 1767 lei. A rămas nerestituită suma de 2347 lei, la cât a fost stabilită taxa de poluare.
Arată reclamantul că cererea de restituire a taxei de poluare este urmarea măsurii administrative nelegale, a încasării sumei și nu are legătură cu legalitatea sau nelegalitatea deciziei de calcul a taxei.
Reclamantul invocă jurisprudența CEDO cauza T. contra României, art.110 TFUE – interpretat de CJUE.
CJCE în cauza Michel Humblot similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că statele au libertatea să taxeze cum doresc autoturismele care circulă pe drumurile publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența art.90 – 110) din Tratatul CE, adică să nu fie discriminatorii.
Dreptul fiscal românesc nu identifică în prezent vreun remediu special care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european deși statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicare hotărârea în cauza T.. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o are contribuabilul este aceea în temeiul art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și art.117 lit.c din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei de poluare prelevate.
Termenul de restituire este de 5 ani calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul de restituire, conform art.135 Cod de procedură fiscală.
Astfel, acțiunea de față este admisibilă atâta timp cât este formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de Codul de procedură fiscală.
Înalta Curte de Casație și Justiție București la data de 14.11.2011, s-a pronunțat prin Decizia nr.24 în dosarul nr.9/2001 – RIL în sensul că este admisibilă înmatricularea autovehiculelor second hand, achiziționate dintr-un stat membru UE fără plata taxeid e poluare.
per a contrario, cei care au plătit taxa de poluare au dreptul la restituire.
Reclamantul a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004, art.16 și 148 din Constituția Românieiart.23,28 și 90 din TCE, art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală și Decizia nr.24 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în dosarul nr.9/2011 – recurs în interesul legii.
La 11.03.2013 reclamantul depune la dosar în xerocopie înscrisuri: cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice A. sub nr._/27.11.2012, Decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.7555/14.10.2008, referat nr.7555/14.10.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice A., chitanța . nr._/30.03.2007, extras trezorerie din 15.10.2008 – suma de 2767 – Administrația Finanțelor Publice A., contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit – legalizat prin încheierea nr.2547/30.03.2007, scrisoare de vehicul nr.OG183704 – traducere din limba germană.
La 15.03.2013 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Reclamantul a achitat taxa în temeiul vechilor prevederi (OUG nr.50/2008), și-a exprimat în mod expres consimțământul în momentul plății, nu a contestat decizia în termenul prevăzut de 30 de zile și după 4 ani și jumătate cerere restituirea taxei.
Cu privire la temeiul legal al taxei, neconcordanța dintre OUG nr.50/2008 și noua reglementare a fost acoperită de legiuitor care prevede dreptul contribuabilului ce a achitat taxa în temeiul legii vechi să ceară restituirea diferenței rezultată din aplicarea noului algoritm de calcul, lucru pe care reclamantul nu l-a făcut.
Cu privire la invocarea jurisprudenței Curții Europene pârâții susțin că spețele pe care le menționează reclamantul nu sunt aplicabile, în această cauză întrucât nu există similitudine de obiect.
Prin pronunțarea din 7 aprilie 2011 Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a dispus trimiterea cauzei pentru a fi analizată pe fond și România nu a fost obligată la restituirea taxei ci s-a dispus analizarea individuală a fiecărei cauze.
Supremația dreptului european nu este probată în cererile de restituire din moment ce România nu a fost obligată de Curtea de justiție a Uniunii Europene să respecte dreptul comunitar și să restituie astfel de taxe.
Acțiunea formulată de reclamant este nefondată deoarece reclamantul nu se află în vreun caz prevăzut expres de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto așa cum prevede art.3 din OUG nr.50/2008 și nu poate fi reținută o eroare de calcul.
Cu privire la neconcordanța dintre dreptul românesc și dreptul european, acesta nu există în fapt și acest aspect reiese din răspunsul pe care Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European l-a dat la petiția nr.1717/2008. S-a stabilit prin acest răspuns că prin adoptarea de către statul român a OUG nr.50/2008 așa cum a fost modificată, nu mai există neconcordanțe între dreptul european și dreptul intern și Curtea Europeană nu poate declara admisibile acțiunile contra statului român având ca obiect taxa de primă înmatriculare ca fiind contrară principului liberei circulații a bunurilor în comunitatea europeană.
În ce privește legalitatea cuantumului taxei, prin modificarea adusă legislației în domeniu, Legea nr.9/2012, s-a statuat că toți contribuabilii care au achitat taxa calculată pe legea veche pot uza de dreptul de a cere recalcularea acestei taxe pe emisii poluante, având astfel posibilitatea de a li se restitui o parte din banii plătiți ca taxă de poluare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.432/15.03.2013, tribunalul a admis acțiunea si a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 2347 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._ și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.
Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent iar aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că această normă impune o neutralitate totală a fiscalității interne în cea ce privește produsele naționale și cele importate.
Instanța de la Luxemburg a reiterat faptul că, în ceea ce privește serviciile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri.
Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare trebuie să fie lipsite de efectul mai sus descris.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepție diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor ci duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și locurilor de muncă.
Începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 iunie 2008 dispozițiile art.214/1 Cod fiscal au instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă datorată ca urmare a primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Unul dintre principalele aspecte problematice ale acestei taxe a fost faptul că aceasta se aplică autovehiculelor second hand importate fără a se aplica și autovehiculelor aflate pe piața internă.
Comisia Europeană a demarat etapele inițiale a procedurii de infrigement față de statul român ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.110 TFUE, Guvernul adoptând o nouă reglementare respectiv OUG nr.50/2008 instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Art.3 pct.1 și art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevăd că autovehiculele din categoriile M1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.
Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.
În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2143, se restituie contribuabilului .
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
Art.214/1 Cod fiscal (1 ianuarie 2007 – 31 iunie 2008) reglementează taxa de primă înmatriculare în vigoare în vigoare în perioada în care reclamantul a solicitat înmatricularea și a achitat taxa, 30.03.2007 .
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .
Ulterior pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09, I. T. contra Statului Român prin care instanța de contencios european a statuat că reglementarea internă în vigoare la acel moment(respectiv OUG nr.50/2008) este contrară art.110 TFUE, jurisprudența constatată a fost a reținerii caracterului contrar a OUG nr.50/2008 față de art.110 TFUE.
La data de 6 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012. Deși inițial destinată a se aplica și la înmatricularea autovehiculelor naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială prevăzută de art.214/1 Cod fiscal sau taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, norma care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale aflate în situația menționată a fost suspendată prin OUG nr.1/2012 până la data de 1 ianuarie 2013.
În această perioadă, între reglementarea anterioară (OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2009) și Legea nr.9/2013 nu există nici o diferență de natură juridică.
Potrivit Legii nr.9/2012 tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxă de poluare pot efectua cu ușurință transferul de proprietate astfel ca și taxa să fie achitată în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
La data de 1 ianuarie 2013 au reintrat în vigoare dispozițiile suspendate ale Legii nr.9/2012 care prevedeau faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturism și autovehicule prevăzute de art.214/1 Cod fiscal și nici taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 cu modificările internaționale.
Din considerentele ce preced rezultă caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate precum și corelativul efect favorizant al produselor interne în raport de produsele importate.
Reclamantul D. M. G., ca proprietar al autoturismului Opel Astra conform înscrisului atașat la dosar (fila 16) cu număr de identificare WOLOTGF_ înmatriculat pentru prima dată în alt stat membru al Uniunii Europene (Germania) – la 4 iulie 2001, a solicitat înmatricularea în România la 30.03.2007 iar cu chitanța ordin de plată nr._ din 30.03.2007 a achitat suma de 5114 lei (taxă de primă înmatriculare) .
Prevederile legale în vigoare la data la care reclamantul a solicitat și efectuat înmatricularea erau dispozițiile art.214/1 Cod fiscal (în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007 – 31 iunie 2008).
La 14.10.2008 reclamantul formulează cerere de restituire, nr.7555(sub imperiul OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2008) iar prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.7555/14.10.2008 se stabilește suma de plată datorată de către reclamant cu acest titlu, de 2347 lei(solicitată prin această acțiune), fiindu-i restituită suma de 2767 lei.
Acțiunea are ca obiect restituire taxă de poluare iar cererea formulată de reclamant se încadrează în dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală.
Instanța, în raport de dispozițiile art.110 TFUE și legislația internă reține că se face o evidentă diferențiere de regim între bunuri, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second hand din România pentru care nu va mai plăti taxa de poluare în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă atât în reglementarea din codul fiscal,art. 214/1 cât și prin adoptarea OUG nr.50/2008 (în toate formele existând diferențe de regim al taxei), abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, de asemenea contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale UE se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare în temeiul art.214/1 Cod fiscal ca fiind întemeiată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 2347 achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda aferentă în materie fiscală, dreptul la dobândă începând cu ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.70 din Codul de procedură fiscală, adică trecerea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a sumei (cererea nr.286 34/27.11.2012 – fila 11 dosar).
RECURSUL
Parata Administrația Finanțelor Publice a mun. A. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca acțiunea a fost admisa fara îndeplinirea procedurii prealabile, desi tocmai lipsa acestei formalități atrage ca sancțiune respingerea acțiunii ca inadmisibila.
Recurenta a mai afirmat urmatoarele:
1.Sentința criticata este pronunțata dupa data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Consideram ca din acest motiv initanta de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taicei pe poluare si a dispus restituirea taxei fara a tine cont ca reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii probedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
2.Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tipa cont de următoarele aspecte:
a)Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul N. al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corecta a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare á C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituit prin O.U.G. nr.50/2008,solutia pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul ,,art110 trebuie interpretat insensul ca se opune ca un stat membru sa..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C-402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția ,,daca",ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
3.Practica instanței de fond este aproape unitara si in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr.50/2008 beneficiază de recalcularea taxei si restituirea diferenței, iar instanța de fond ie atribuie, prin exonerarea toatala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu il au, ajungandu-se astfel ca hotărârea judecătoreasca sa aiba efecte peste prevederile legale in materie.
In loc sa lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, desi din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat si nu aplicat in sensul admiterii acțiunilor, in special in aceasta speța in care reclamantul nu a respectat legea noua in materie solicitând restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderaré ratificat prin Legea nr. 157/2005: ,,Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei sț a mijloacelor." Taxa in cauzala fost instituita in scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeana, prin jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
In drept, art. 304pct.9 Cod procedura civila.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 04.07.2001.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de C.fiscal, in cuantum de 5.114 lei, astfel cum a fost stabilita de parata A. Finantelor Publice A. prin referat de calcul.
Instanta constata ca taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de C.fiscal aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 04.07.2001 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 30.03.2007.
Or, in data de 04.07.2001, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 30.03.2007, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 04.07.2001-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 04.07.2001, este evident mai mica decat taxa de 5.114 lei platita de reclamant, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamant in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala.
Reclamantului i s-a restituit deja o parte din suma, ramand insa un rest de 2.347 lei nerestituit.
F. de cele de mai su, in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 2.347 lei achitata cu titlu de taxa, precum si a dobanzii legale in materie fiscala.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești (prin reorganizarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A.) împotriva Sentinței Civile nr. 432 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 15.03.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. M. G. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. I. J. A. P. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – A.J../2 ex/
JUD. FOND Z. L. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7144/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1160/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
