Anulare act administrativ. Decizia nr. 3955/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3955/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 5957/2/2012*
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3955
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C.G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr. 387 din data de 28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. A., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal, se prezintă recurenta – pârâtă, prin consilier juridic M. T. M., cu delegație de reprezentare la dosarul de fond, și intimatul-reclamant, prin apărător ales Av. N. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul – reclamant a depus, la data de 23.04.2014, o cerere de indicare a domiciliului ales.
Recurenta–pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR depune la dosarul cauzei decizia nr. 1600/03.03.2014
Curtea pune în discuția părților necesitatea repunerii pe rol a cauzei.
Părțile prezente arată că sunt de acord cu repunerea pe rol.
Curtea, dat fiind că nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea, dispune repunerea pe rol a prezentei cauze.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin apărător ales, solicită respingerea recursului deoarece nota DIP nu poate constitui un act administrativ prin care să se reducă punctajul obținut la evaluarea profesională. În ipoteza admiterii recursului intimatul ar urma să fie sancționat de 2 ori pentru același lucru. Criteriile pe baza cărora se stabilește punctajul în cadrul evaluării profesionale sunt cele prevăzute la art. 14 alin. 1 și 3 din Ordinul 2492/2004, în opinia intimatului – reclamant.
Față de aceste susțineri, acesta solicită instanței de recurs să mențină soluția de la fiind ca legală și temeinică.
În replică, recurenta – pârâtă, prin consilier juridic, menționează că intimatul a primit o sancțiune disciplinară pentru încălcarea normelor interne.
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, prin consilier juridic arată că, la data de 03.03.2014, instanța a statuat că în mod temeinic și legal a fost sancționat intimatul-reclamant pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, recurenta – pârâtă arată că au fost aspecte de ordin etic și moral care au condus la stabilirea punctajului în urma evaluării. Intimatul a utilizat munca deținuților în folos propriu și în folosul familiei sale.
De cealaltă parte, intimatul – reclamant, prin apărător ales, arată că recurenta vorbește de o perioadă de timp în care s-a realizat evaluarea dar nu a adus la cunoștință intimatului actul administrativ prin care s-a modificat punctajul.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 387/28.01.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-au retinut și dispus următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamantul R. A., subcomisar de penitenciare în cadrul Penitenciarului Spital București Jilava, a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR anularea procesului verbal de soluționare a contestației nr._ din 26.03.2012 și a Fișei de evaluare aferentă perioadei 01.12._11, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele cererii sunt următoarele:
În fapt, acesta este angajat în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor din anul 1996, activând deci în sistem de 17 ani astfel:în perioada 1995-1997 - a activat în cadrul Penitenciarului Jilava;între 1997-2003 - Penitenciarul Rahova;între 2003-2006 - Spitalul Penitenciar Rahova;2006-2007 - Administrația Națională a Penitenciarelor;2007-2012 - Spitalul Penitenciar Jilava.
În toți acești 17 ani nu am fost sancționat în nici un fel, respectându-și mereu și întocmai toate îndatoririle de serviciu pe care și le-a îndeplinit ireproșabil, fiind devotat și responsabil, astfel că a fost avansat în grade profesionale înainte de termen și apreciat constant cu calificativul „foarte bine".
Întreaga activitate a decurs normal, până la momentul la care i s-a întocmit un dosar disciplinar în cadrul căruia a fost cercetat pentru nerespectarea prevederilor referitoare la incompatibilități, conflicte de interese și interdicții;manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În concret, i s-a imputat faptul că în perioada 23.05._11 ar fi folosit, în interes personal, persoane ce se găseau în detenție în Penitenciarul București Jilava, în scopul construirii unui imobil în localitatea Domnești Jud. Ilfov și că, în acest fel, ar fi încălcat Decizia ANP nr. 522 din 30.06.2011.
Prin Decizia 348/15.02.2012, acesta a fost sancționat disciplinar cu trecerea într-o funcție inferioară la nivelul de baza al gradului profesional deținut, reținându-se în sarcina sa folosirea persoanelor private de libertate la muncă în interesul său. (Anexa nr. 1)
Având în vedere faptul că nu au fost respectate prevederile legale și că, pe fond decizia ANP este vădit nefondată, a formulat contestație, ce se află pe rolul Tribunalului București. (Anexa nr. 2)
La data de 27 februarie 2011, reclamantului i-a fost comunicată Fișa de evaluare profesională pentru perioada 01.12._11, prin care calificativul stabilit de șeful direct („Foarte B.") a fost modificat de către directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar - comisarul șef de penitenciare M. S., acesta din urmă stabilind calificativul final: „B.". (Anexa nr. 3 - Fișa de evaluare).
Analizând procesul verbal încheiat în urma contestației privind calificativul obținut la evaluarea performanțelor profesionale individuale pe anul 2011, a constatat că singurul aspect care a condus la modificarea calificativului este legat nici mai mult nici mai puțin decât de concluziile verificărilor efectuate de Direcția Inspecție Penitenciară consemnate în nota nr. 8849 l/DIP/30.11.2011.
Astfel, răspunsul care i se transmite de către Comisia de soluționare a contestațiilor este bazat în esență pe următoarele argumente:
1.La modificarea notei finale s-au avut în vedere concluziile verificărilor efectuate de Direcția Inspecție Penitenciară, consemnate în nota nr._/DIP/30.11.2011;
2.Obiectivele specifice criteriilor responsabilitate, trăsături caracteriale și capacități profesionale și pregătire au legătură cu concluziile notei de constatare a Direcției Inspecție Penitenciară, iar scăderea punctajului la o parte din aceste obiective poate fi o consecință a acestor concluzii;
3.În referatul privind concluziile activității de cercetare disciplinară s-a reținut că reclamantul avea obligația să constituie exemple pentru subordonați, colegi și persoanele private de libertate, să creeze un climat corespunzător de muncă și să contribuie la realizarea și menținerea unei imagini pozitive a instituției.
(Anexa nr. 4 - Proces verbal nr._/26.03.2012)
Decizia Comisiei este fundamental nelegală și netemeinică.
Cu ușurință se poate observa că argumentele nu au nici cea mai mică legătură cu procedura de evaluare și cu noțiunile ce stau la baza acesteia, pe de altă parte Comisia aduce argumente ce se sprijină pe prezumții când spune că scăderea punctajului la o parte din obiective poate fi o consecință a concluziilor verificărilor efectuate de Direcția Inspecție Penitenciară.
1. Primul motiv invocat de Comisie, acela că s-au avut în vedere concluziile verificărilor efectuate de Direcția Inspecție Penitenciară, consemnate în nota nr._/DIP/30.11.2011, este profund nelegal.
Mai întâi că o simplă notă de constatare (o sesizare) nu poate să producă vreo consecință față de evaluarea profesională a reclamantului. Astfel, trebuie observat faptul că modificarea calificativului din Foarte bun în B. s-a făcut la data de 01.02.2012 în baza unei note de constatare, în timp ce Decizia subsecventă cercetării disciplinare s-a emis la data de 15.02.2012. Cu alte cuvinte, modificarea s-a făcut mai înainte să se decidă rezultatul cercetărilor disciplinare.
Apoi, verificările efectuate de Direcția Inspecție Penitenciară și chiar și abaterile ce i-au fost reținute în decizia de sancționare nu au nicio legătură cu obiectivele de evaluare individuală ce i-au fost comunicate la începutul anului 2011. (Anexa nr. 5 - « Obiectivele de evaluare individuală pentru anul 2011) .
2.Față de cel de-al doilea motiv în continuarea argumentației Comisiei, cum că scăderea punctajului poate fi o consecință a concluziilor notei de constatare, este cert că asemenea motive fundamentate pe prezumții nu pot constitui argumente în sensul menținerii unei măsuri vădit nelegale și netemeinice, cu atât mai mult cu cât este cât se poate de limpede că depășesc sfera obiectivelor de evaluare individuală.
3.Argumentul legat de obligația sa de a constitui exemple pentru subordonați, colegi și persoanele private de libertate, de a crea un climat corespunzător de muncă și de a contribui la realizarea și menținerea unei imagini pozitive a instituției:
-pe de o parte, din nou excede obiectului evaluării profesionale
-pe de altă parte, este anihilat chiar de către Comisia de disciplină, reclamantul nefiind în final sancționat pentru manifestări de natură să aducă atingere prestigiului instituției.
Evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul penitenciar se face anual, pe baza criteriilor aprobate prin ordin al ministrului justiției (art. 21 din Legea nr. 293/2004).
Ordinul nr. 2792/C/2004, reglementează modul în care se realizează evaluarea profesională, articolul 14 stipulând expres și limitativ situațiile în care fișa de evaluare poate să fie modificată de către contrasemnatar. Acestea sunt două:
atunci când aprecierile consemnate nu corespund realității, ceea ce nu este cazul, îndeplinindu-și întocmai Obiectivele pentru anul 2011 (așa cum mi¬au fost ele comunicate), adică:
-a optimizat folosirea resurselor materiale și umane puse la dispoziția sa;
-a asigurat creșterea siguranței misiunilor operative;
-a realizat îmbunătățirea colaborării cu reprezentanții MAI
toate acestea în desfășurarea efectivă, directă a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau.
cea de-a doua situație în care legiuitorul permite modificarea fișei de evaluare de către contrasemnatar este atunci când între evaluator și funcționarul public evaluat există diferende de opinie care nu au putut fi soluționate de comun acord, situație ce nu a existat în realitate.
Potrivit articolului 4 din Criteriu privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a « magistraților detașați în sistemul penitenciar, procedura de evaluare se aplică fiecărui funcționar public în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5: „Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează prin raportarea criteriilor de performantă la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată. "
În atingerea scopului normei, prima operațiune pe care o realizează evaluatorul este aceea de a analiza îndeplinirea obiectivelor individuale fixate, apoi notându-se criteriile de performanță.
Potrivit legiuitorului, obiectivele individuale trebuie să corespundă unor anume cerințe expres prevăzute:
-să fie specifice activităților prevăzute în fișa postului;
-să fie cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare;
-să fie prevăzute cu termene de realizare;
-să fie realiste - să poată fi duse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute și cu resursele alocate;
-să fie flexibile - să poată fi revizuite în funcție de modificările intervenite în prioritățile unității/serviciului.
Cum însăși Comisia reține, toată notarea (evaluarea) s-a fundamentat strict pe o simplă notă de constatare, care la acel moment nu era sub nicio formă susceptibilă să producă efecte juridice față de reclamant, aspect care rezultă că totuși s-a întâmplat, aspect de natură să conducă la concluzia că evaluarea, notarea este profund abuzivă, indusă de elemente subiective.
În drept, dispozițiile Legii nr. 293/2004, Ordinul nr. 2792/C/2004, Legea nr. 554/2004.
Pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 și 6 din Anexa nr. 1 la O.M.J. nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar, „evaluarea performanțelor activității profesionale individuale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare constă în aprecierea potențialului profesional și a conduitei acestora, care atestă competența profesională, rezultatele activității desfășurate, preocuparea pentru perfecționarea pregătirii, profilul moral"
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.M.J. nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează de către evaluator.
A treia etapă a procesului de evaluare este "contrasemnarea fișei de evaluare." În temeiul dispozițiilor art. 14 din O.M.J. nr. 2792/C/2004, fișa de evaluare se înaintează contrasemnatarului, respectiv funcționarului public ierarhic superior evaluatorului. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol contrasemnatarul poate modifica fișa de evaluare dacă aprecierile consemnate nu corespund realității.
Directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciare din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor a stabilit că punctajul acordat de către evaluator nu corespunde realității și a redus punctajul astfel acordat. Cel evaluat a luat la cunoștință de rezultatul evaluării în data de 27.02.2012 și a formulat contestație împotriva acestei fișe finale.
Prin Decizia zilnică pe unitate nr.51/13.03.2012 s-a constituit o comisie de evaluare a contestației. Comisia a analizat considerentele invocate în contestația depusă, considerente care nu se mai regăsesc în acțiunea introductivă. Comisia a analizat aceste motive și a stabilit că "Obiectivele specifice criteriilor responsabilitate, trăsături caracteriale și capacități profesionale și pregătire au legătură cu concluziile notei de constatare a Direcției Inspecție Penitenciară, iar scăderea punctajului la o parte din aceste obiective poate fi o consecință a acestor concluzii". în concluzie, și comisia de soluționare a contestațiilor, a stabilit că "se mențin punctajele și calificativele acordate"
De asemenea, ținând seama de prevederile legale consideră că instanța nu se poate substitui persoanei care are competența de a realiza evaluarea, șeful ierarhic fiind singurul în măsură să cunoască activitatea și performanțele profesionale ale funcționarului public cu statut special.
Instanța de judecată nu poate aprecia asupra calității și respectării sarcinilor și atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului reclamantului în lipsa unor prevederi legale exprese decât cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Pe de altă parte, anularea calificativului ar însemna ca pentru perioada evaluată, funcționarul public cu statut special să rămână fără niciun calificativ, or conform dispozițiilor legale evaluarea profesională este obligatorie, de ea fiind condiționate avansările în funcție și grad profesional.
Instanța de judecată poate analiza contestația formulată doar prin prisma motivelor de nelegalitate a procedurii de efectuare a evaluării profesionale, însă prin contestația depusă nu se invocă motive de încălcare a prevederilor Ordinului M.J. nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar și a dispozițiilor Legii nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere motivele arătate, actul administrativ contestat nu încalcă niciuna dintre dispozițiile legale care reglementează evaluarea funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor și care ar fi de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
Față de motivele invocate mai sus, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul R. A. ca fiind nefondată.
În drept, dispozițiile art.115 Cod procedura civilă.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: documentația care a stat la baza actelor atacate.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt la data de 27.02.2012 reclamantul R. A., șef serviciu SRP în cadrul Penitenciarului Spital București-Jilava a luat la cunoștință despre fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici aferentă perioadei cuprinsă între 01.12._11.
Prin această fișă de evaluare reclamantul a primit calificativul „ B.”, nota finală a evaluării fiind „3,46”, rezultată în urma reevaluării(la data de 01.02.2012)a calificatului „Foarte B.” și a notei finale „ 4” stabilite inițial pentru reclamant, respectiv de către contrasemnatarul acestei fișe, având funcția publică de Director al Penitenciarului Spital, S. M..
În fapt din analiza conținutului acestei fișe de evaluare Curtea constată că aceste modificări ale calificatului și a notei finale acordate inițial la evaluarea reclamantului au fost determinate în opinia persoanei care a contrasemnat fișa de evaluare, de conținutul notei de constatare nr._/DIP/30.11.2011(filele 53-56).
Împotriva acestei fișe de evaluare reclamantul a formulat contestație, criticând modul în care au fost reevaluate calificativul, respectiv nota finală acordate inițial în favoarea sa, susținând nelegalitatea și netemeinicia acestor modificări din partea persoanei care a contrasemnat această fișă de evaluare, contestația fiind însă respinsă, iar calificativul și nota finală, astfel cum au fost reevaluate, fiind menținute, conform conținutului procesului verbal încheiat de către comisia de soluționare a contestațiilor privind calificativul acordat reclamantului pentru anul 2011(filele nr. 18-19).
În cadrul acestui proces-verbal comisia de soluționare a contestației formulată de către reclamantul evaluat, s-a reținut în esență faptul că urmează a fi menținute atât calificativul, cât și nota finală acordate ulterior reclamantului, în urma reevaluării de către persoana contrasemnatară, avându-se în vedere concluziile verificărilor efectuate de Direcția Inspecție penitenciară din cadrul pârâtei, astfel cum au fost consemnate în cadrul notei nr._/2011.
De asemenea s-a mai reținut și faptul că obiectivele specifice criteriilor responsabilitate, trăsături caracteriale și capacități profesionale și pregătire au legătură cu aceste concluzii, iar scăderea punctajului la o parte din aceste obiective poate fi o consecință a acestor concluzii.
Mai mult, aceeași comisie de soluționare a acestei contestației a mai reținut și faptul că în referatul privind concluziile activității de cercetare referitoare la sesizarea formulată împotriva reclamantului, comisia de disciplină din cadrul pârâtei a reținut încălcarea prevederilor art. 6 alin. 1 lit. c și g din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2794/08.10.2004 pentru aprobarea Codului Deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare. În acest sens, mai reține aceeași comisie, s-a avut în vedere că reclamantul avea obligația să constituie exemple pentru subordonați, colegi și persoanele private de libertate, să creeze un climat corespunzător de muncă și că contribuie la realizarea și menținerea unei imagini pozitive a instituției și să respecte prevederile legale referitoare la incompatibilități și in interdicții.
Din analiza conținutului notei de constatare menționată anterior și avută în vedere la modificarea calificativului și a notei finale contestată de către reclamant în cadru prezentei acțiuni, identic cu acela al referatului nr._/CD/10.02.2012 întocmit de către comisia de cercetare disciplinară în privința reclamantului, Curtea reține în esență că acestuia i s-au reținut în sarcină încălcări ale Codului Deontologic al personalului din sistemul penitenciar, constând în manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară în sensul expunerii ANP la posibilitatea apariției u nor eventuale comentarii negative în mass-media sau în comunitate locală referitoare la folosirea forței de muncă speciale de către personalul ANP, respectiv nerespectarea prevederilor referitoare la incompatibilități, conflicte de interese și interdicții, având în vedere că deși reclamantul ar fi cunoscut dispozițiile directorului general al ANP nr. 2566/13.07.2001, nr._/30.04.2010 și nr. 522/30.06.2011 prin care se interzice folosirea la muncă a persoanelor private de libertate în interesul personalului administrației penitenciare, totuși acesta a folosit la construcția unui imobil din localitatea Domnești, județul Ilfov, fiind titularul autorizației de construire prin intermediul lui T. I., administrator al . SRL și . SRL care gestionează punctul comercial din incinta Penitenciarului-Spital București-Jilava, persoane private de libertate din Penitenciarul București-Jilava, atât în perioada 11.05-15.12.2010, cât și în intervalul 23.05-07.10.2011, aceste fapte constituind abateri disciplinare prevăzute de art. 69 lit. a) și l) din legea nr. 293/2004, prin încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 lit. c) și g), respectiv art. 11 lit. c) și d) din Ordinul nr. 2794/2004 privind aprobarea Codului Deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare.
Totodată Curtea a constatat că prin decizia nr. 348/15.02.2012(anterior aducerii la cunoștința reclamantului a fișei de evaluare contestată în prezenta cauză) emisă de Directorul General al ANP, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu trecerea într-o funcție inferioară la nivelul de bază al gradului profesional deținut, avându-se în vedere(fila 7 dosar) referatul Comisiei de Disciplină menționat anterior, sub nr._/10.02.2012, faptele reținute în cuprinsul acestui referat, precum și dispozițiile art. 69 lit. b și l din Legea nr. 293/2004, în esență pentru folosirea persoanelor privative de libertate la muncă în interesul său.
Totodată se mai reține, potrivit certificatului de grefă corespunzător dosarului nr._ aflat pe rolul acestei instanțe, și faptul că prin sentința civilă nr. 7041/11.12.12.2012 a fost admisă acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, fiind anulată decizia nr. 348/2012, expusă anterior.
În drept, Curtea a constatat că potrivit art. 14 alin. 1-3 din Ordinul nr. 2492/2004, fișa de evaluare se înaintează contrasemnatarului, iar potrivit alineatului al doilea, în sensul prezentelor criterii, are calitatea de contrasemnatar funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, potrivit structurii organizatorice. În mod excepțional, în cazul în care, potrivit structurii organizatorice, nu există un funcționar public ierarhic superior evaluatorului, va fi desemnat contrasemnatar directorul unității din care face parte evaluatorul.
(3) Fișa de evaluare poate fi modificată conform deciziei contrasemnatarului în următoarele cazuri:
a) aprecierile consemnate nu corespund realității;
b) între evaluator și funcționarul public evaluat există diferențe de opinie care nu au putut fi soluționate de comun acord.
Din coroborarea situației de fapt reținută anterior cu aceste dispoziții, Curtea constată că în cazul reclamantului contrasemnatarul a dat eficiență disp. art. 14 alin. 3 lit. a din acest act normativ, respectiv a constatat că aprecierile consemnate de către evaluatorul direct al reclamantului, în calitate de persoană supusă procedurii de evaluare, nu ar corespunde realității urmare a concluziilor reținute prin nota de constatare menționată anterior, apreciind că în cazul criteriilor de evaluare constând în capacități profesionale și pregătire-obiectivul interesul și preocuparea pentru acumularea de noi cunoștințe/contribuția adusă la formarea profesională a subordonaților-, responsabilitate și trăsături caracteriale-cinste, corectitudine, altruism, respectiv, principialitate, obiectivitate și onestitate, precum și demnitate, sobrietate, fermitate și curaj-se impune reducerea notelor acordate inițial reclamantului, conform conținutului fișei de evaluare.
Din această perspectivă Curtea a apreciat că atât fișa de evaluare finală a reclamantului, cât și procesul-verbal de soluționare a contestației împotriva calificativului, respectiv a notei finale acordate în urma reevaluării de către contrasemnatar a reclamantului, sunt acte administrative nelegale, fiind emise cu exces de putere în sensul disp. art. 2 alin. 1 lit. i și n din legea nr. 554/2004, republicată, respectiv prin încălcarea garanțiilor prevăzute de Ordinul nr. 2972/2004 sub aspectul respectării procedurii de evaluare și a efectuării acesteia cu obiectivitate și evitarea acordării unor calificative întemeiate pe situații de fapt care nu au devenit definitive în privința părților din prezenta cauză.
Astfel Curtea a constatat că prin modul în care reclamantului i-au fost modificate atât calificativul, cât și nota finală aferentă anului 2011 de către persoana contrasemnată, i-au fost aduse vătămări dreptului acestuia în dezvoltarea carierei profesionale în sensul necesității efectuării evaluării prin luarea în considerare a realității obiective, iar nu a unor mențiuni din cuprinsul unei note de constatare neaduse la cunoștința reclamantului, persoană evaluată, anterior modificării evaluării.
O astfel de garanție era necesară întrucât dispozițiile art. 14 alin. 3 lit. a din Ordinul nr. 2792/2004 urmează a fi interpretate în sensul evitării unor situații în care persoana supusă evaluării să nu aibă posibilitatea de a cunoaște în prealabil împrejurările de fapt și de drept care ar putea conduce la o modificare a calificativului și a punctajului acordate inițial de către contrasemnatar, astfel încât rezultatul evaluării să fie în concordanță cu scopul unei astfel de proceduri, conform art. 1 și 5 din același act normativ, respectiv să reflecte modul în care în cadrul perioadei supusă procedurii de evaluare, funcționarul public în cauză a reușit să își îndeplinească obiectivele individuale fixate anterior, astfel cum acestea rezultă din înscrisul aflat la fila 20 a dosarului, în concordanță cu criteriile de performanță menționate în cuprinsul fișei de evaluare.
Prin urmare verificarea îndeplinirii de către funcționarul public supus procedurii de evaluare a acestor obiective și a criteriilor de performanță corespunzătoare presupune nu numai o activitate formală din partea evaluatorilor, dar și aprecierea și motivarea corespunzătoare a conduitei funcționarului prin raportare la întreaga perioadă supusă procedurii și la faptele stabilite în mod cert, necontestabile de către persoana supusă procedurii în cauză, astfel încât orice rezultat al evaluării să reflecte în mod obiectiv concordanța între situația de fapt și procentul de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite pentru acest funcționar public.
Din această perspectivă Curtea a reținut că atât fișa de evaluare, cât și procesul-verbal atacate în prezenta cauză nu respectă aceste garanții stabilite prin Ordinul nr. 2792/2004, garanții menite să contribuie în mod direct la prestigiul și obiectivitatea instituției publice emitente, prin reflectarea adevărului în cadrul procedurilor de evaluare, având în vedere că simpla referire la nota de constatare care a stat la baza acordării notei finale și a calificativului reclamantului nu a devenit definitivă în sistemul căilor de atac prevăzute de lege, reclamantul înțelegând să conteste situația de fapt astfel reținută.
Mai mult Curtea a constatat că în cuprinsul procesului-verbal de soluționare a contestației împotriva fișei de evaluare, comisia special constituită în acest scop a apreciat exclusiv formal legătura dintre modificarea punctajului acordat ulterior reclamantului și nota de constatare, menținând situația incertă cu privire la stabilirea adevărului în privința conduitei reclamantului supus unei astfel de proceduri, făcând în plus și referiri și la procedura disciplinară, nefinalizată la data evaluării reclamantului.
Coroborat cu aceste împrejurări, Curtea a constatat că decizia de sancționare disciplinară a reclamantului, întemeiată pe aceleași fapte care au condus anterior la modificarea calificativului acordat reclamantului, a fost anulată prin sentința civilă nr. 7041/11.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București, SCAF, supusă căilor legale de atac, situație care confirmă nelegalitatea procedurii de evaluare a reclamantului, procedură întemeiată în final exclusiv pe aprecieri de fapt și de drept nestabilite în mod cert și obiectiv în privința persoanei evaluate.
Pe de altă parte, Curtea a înlăturat susținerile pârâtei în sensul că instanța nu se poate substitui autorității publice în cadrul procedurii de evaluare, în sensul anulării calificativului și reanalizarea evaluării profesionale a persoanei supuse acestei proceduri, având în vedere că în cadrul prezentei a fost analizată exclusiv legalitatea procedurii de evaluare prin prisma respectării acesteia în concordanță cu dispozițiile Ordinului nr. 2972/2004 care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate, constatându-se caracterul formal și neîntemeiat pe situații de fapt pe deplin stabilite, urmând ca ulterior autoritatea publică pârâtă să procedeze la efectuarea unei noi proceduri de evaluare a reclamantului aferentă aceleiași perioade cu respectarea însă a garanțiilor rezultate din același act normativ și reținute a fi încălcate în privința reclamantului, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004 la admiterea acțiunii, cu consecința anulării fișei de evaluare a reclamantului aferentă perioadei 01.12._11(comunicată reclamantului la data de 27.02.2012), precum și a procesului verbal de soluționare a contestației emis sub nr._/26.03.2012.
Așa fiind, prin sentinta mai sus indicata, prima instanta a dispus:
„Admite acțiunea formulată de reclamantul R. A., cu domiciliul ales la CA „B. A.” din București, ., ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în București, ..47, sect.2. Anulează fișa de evaluare a reclamantului aferentă perioadei 01.12._11, precum și procesul verbal de soluționare a contestației emis sub nr._/26.03.2012”.
Impotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs parata cu motivarea ca:
Recurenta apreciaza ca nu se poate admite că instanța de judecată, a putut să-și exprime o părere privind performanțele profesionale ale d-lui R. A., deși nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă privind sancțiunea aplicată, iar șeful să ierarhic, ar fi putut să-i acorde un punctaj, în baza propriilor convingeri.
Recurenta apreciază că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin aprecierea exprimată privind calificativul acordat. Instanța de judecată nu a constatat vreun motiv de nelegalitate în ceea ce privește procedura de evaluare, ci a intrat pe fondul cauzei și a apreciat că punctajul acordat și implicit calificativul "B." nu sunt corespunzătoare.
Instanța de judecată, a analizat procesul-verbal prin care a fost soluționată contestația împotriva calificativului acordat, și a apreciat astfel: "comisia special constituită în acest scop a apreciat exclusiv formal legătura dintre modificarea punctajului acordat ulterior reclamantului și nota de constatare, menținând situația incertă cu privire la stabilirea adevărului în privința conduitei reclamantului supus unei astfel de proceduri".
Astfel, prin depășirea atribuțiilor conferite, deși investită să se pronunțe numai asupra legalității actului administrativ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, hotărârea de față antamează obiectul dosarului de sancționare disciplinară. Se susține, că din moment ce hotărârea de sancționare nu este definitivă, ci face obiectul unui dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată, nu se poate stabili în mod obiectiv și cert adevărul în privința persoanei evaluate.
Or, obiectul prezentului dosar în constituie analizarea performanțelor profesionale ale funcționarului public cu statut special evaluat, iar nu anularea actului administrativ de sancționare, aspect care face obiectul Dosarului nr._ aflat pe rolul instanțelor de judecată.
În subsidiar, înțelege să invoce și EXCEPȚIA NEÎNDEPLINIRII PROCEDURII PREALABILE.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
O astfel de procedură prealabilă este prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Din analiza textului de lege invocat rezultă caracterul imperativ al normei care reglementează procedura prealabilă, motiv pentru care excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, absolută.
De asemenea, alin. (1) al art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, termenul de sesizare a instanței este de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii.
Așadar, dreptul la acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile.
În opinia recurentei, cu privire la Procesul-verbal nr._/26.03.2012 al Comisiei de soluționare a contestațiilor privind calificativele obținute la evaluările performanțelor activității individuale, nu a fost parcursă procedura prealabilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, recurentul solicită admiterea recursului formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor, să desființeze hotărârea atacată și pe fond să respinga contestația formulată împotriva fișei de evaluare și a procesului-verbal de soluționare a contestației împotriva acestei fișe.
În drept, dispozițiile art.303 și următoarele Cod procedura civilă, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin intampinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că acesta este întemeiat și îl va admite.
In ceea ce priveste exceptia neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea reține faptul ca, in lumina dispozitiilor art. 109 C. aceasta exceptie poate fi invocata doar de parat si doar prin întâmpinare în fata primei instanțe de judecata, neputând fi invocata pentru prima data in recurs.
Pe fondul recursului, se retin:
Obiectul litigiului il formeaza fisa de evaluare a performantelor reclamantului aferenta perioadei 01.12._11.
Fișa de evaluare a performanțelor profesionale aferentă perioadei in discutie mentioneaza calificativul „bun”, nota finala a evaluarii fiind 3,46.
Contrasemnatarul fișei, directorul adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu atribuții pe domeniul pază și siguranță în sistemul penitenciar, a apreciat, în conformitate cu prevederile art.14 alin.3 lit. a din anexa 1 la OMJ 2792/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar, că datele din fișa de evaluare nu corespund realității și a redus punctajele de la criteriul "RESPONSABILITATE" și "TRĂSĂTURI CARACTERIALE”. Având în vedere sesizările transmise directorului general al A.N.P., Direcția Inspecție Penitenciară a efectuat cercetări privind aspectele sesizate și a ajuns la concluzia că pe parcursul anului 2011, reclamantul R. A. și-a edificat o casă pe raza comunei Domnești, folosind persoane private de libertate din Penitenciarul București Jilava. Acest lucru a fost dovedit din documentele procurate, analizate și prezentate conducerii Administrației Naționale a Penitenciarelor în Nota de constatare_/DIP/30.11.2011.
Fără a relua situația de fapt retinuta de prima instanta, Curtea remarca faptul că motivul pentru care prima instanta a dispus admiterea actiunii reclamantului vizeaza imprejurarea carespectiva calificare nu este legala cata vreme functionarul si-a indeplinit obiectivele, iar simpla referire la nota de constatare care a stat la baza acordarii notei finale si a calificativului reclamantului nu a devenit definitiva in caile de atac, iar decizia de sanctionare disciplinara a reclamantului a fost anulata in prima instanta.
Curtea apreciaza, dimpotriva, faptul că în mod corect s-a facut aplicarea, de catre parata, a dispozitiilor art. 14 alin. 3 lit a din Ordinul 2492/2004 in sensul ca fisa de evaluare poate fi modificata atunci cand aprecierile consemnate nu corespund realitatii și s-a dispus reducerea punctajelor de la criteriul "RESPONSABILITATE" și "TRĂSĂTURI CARACTERIALE”. In mod corect s-a efectuat modificarea fisei de evaluare in sensul aratat mai sus, in conditiile in care temeiul care a condus la modificarea punctajului evaluator a fost nota de constatare nr._/DIP/30.11.2011 in care se indica incalcarea de catre reclamant a prev art. 6 alin. 1 lit c și g din OMJ nr. 2794/2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul Administratiei penitenciare. – manifestari ce au adus atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice – expunerea ANP la posibilitatea aparitiei unor eventuale comentarii negative in mass media sau in comunitatea locala referitoare la folosirea fortei de munca speciale de catre personalul ANP, respectiv nerespectarea prevederilor privind incompatibilitatile, conflictele de interese si interdictiile, intrucat reclamantul a folosit la construirea unui imobil din localitatea Domnesti persoane aflate in detentie.
Or, nu se poate afirma faptul că nota de constatare nu ar putea avea nicio inraurire asupra evaluarii. Dimpotriva, factorii de evaluat in cadrul criteriului „responsabilitatii” sunt, intre altii, loialitatea fata de institutie, respectarea statutului profesional si a regulilor deontologice, iar in cadrul criteriului „trasaturi caracteriale” sunt cinstea, spiritul de ordine, disciplina, principialitatea, onestitatea, demintatea, sobrietatea. Prin urmare, toate aceste criterii mentionate și obiectivele de atins in cadrul lor au fost corect reevaluate de catre persoana contrasemnatarului, in sensul reducerii punctajului acordat fata de continutul notei nr._/DIP/30.11.2011 anterior enuntate, conduita reclamantului retinuta in cuprinsul acelei note fiind in mod evident de natura sa atraga un punctaj redus la criteriile in cauza.
In fine, aspectele retinute in nota de constatare mai sus indicata ca situatie de fapt, au fost consemnate si in decizia nr. 348/2012 prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar, decizie ce a facut obiectul dosarului nr._ al Curtii de Apel București. Prima instanta retine, intre altele, in sentinta civilă care face obiectul dosarului de față, recurata, faptul ca solutia pronuntata in dosarul nr._ al Curtii de Apel Bucuresti „confirma nelegalitatea procedurii de evaluare a reclamantului”. Aceste considerente nu sunt întemeiate întrucât in calea de atac a recursului, respectiva sentinta a fost modificata in sensul admiterii recursului partii parate și respingerii actiunii ca nefondate (decizia civila nr. 1600/03.03.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti), retinandu-se asadar, legalitatea si temeinicia deciziei de sancționare, pe baza situației de fapt enuntate mai sus și consemnate si in nota de constatare nr._/DIP/30.11.2011 .
In fine, mentinerea raportului de evaluare astfel cum a fost intocmit de parata nu poate conduce sub nicio forma la concluzia unei duble sancționari a reclamantului, dat fiind faptul ca acordarea unui calificativ . evaluare nu reprezintă o sancțiune disciplinara in sensul legii, ci evalueza activitatea subiectului de drept ..
In fine, neaducerea la cunostinta a modificarii rezultatului evaluarii nu poate fi invocata de catre partea reclamanta intrucat acesta a luat cunostinta de rezultatul respectiv la data de 27.02.2012, sub semnatura (fila 14 verso) pe raportul de evaluare in discutie. In plus, acesta a contestat rezultatul evaluarii, luand cunostinta, sub semnatura, de procesul verbal de solutionare a contestatiei aflat la fila 18 dosar fond.
Pentru toate aceste motive in baza art. 312 C. Curtea va admite recursul, va modifica sentinta recurata în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr. 387 din data de 28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant R. A..
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 19 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Redactat / Tehnoredactat FCM |
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4040/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
