Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6342/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6342/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 2384/116/2012*
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6342
Ședința publică din data de 15 septembrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul S. L. DIN REȚEAUA S. VETERINARĂ A JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, în numele membrilor de sindicat A. Ș., B. C. F., B. V., B. Ș., B. C., C. I., C. I., C. N., C. D. C., C. E., C. G., C. I., D. D., D. G., D. E., D. N., D. B. C., D. E., D. N., D. S. M., F. V., G. C., G. I., G. O., G. A. D., I. II. S., I. T., M. M. F., M. G. E., M. I., M. I. G., M. I., M. A. M., M. V., M. M., M. C., N. F., N. P., P. D., P. O., P. G. L., P. G., P. A., P. F., P. E., P. G., R. M., S. M., Ș. I., Ș. V., S. G., S. G., S. C., S. R. N., S. G., S. F., T. C., T. I., T. S. M., T. C., T. C. V., V. A., V. V., Z. V., Z. E., Z. C. C., Z. C., D. G. împotriva sentinței civile nr. 231/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – reclamant S. L. din Rețeaua S. Veterinară a județului Călărași, prin avocat R. I., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, și intimata – pârâtă Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași, prin consilier juridic S. F., cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata – pârâtă a depus la data de 16.04.2014, prin serviciul „registratură”, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurentul – reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și pe fond, admiterea cererii. Arată că dispozițiile legale reținute de instanța de fond sunt străine de obiectul și cadrul procesual dedus judecății întrucât fac referire la legislația privind exercițiul bugetar și alocarea bugetară pentru anii 2009 – 2010, acte normative care odată cu finalizarea anului bugetar și-au încetat aplicabilitatea. Prevalează dispozițiile legii speciale, art. 23 din Legea nr.435/2006, care nu au fost abrogate. Cere amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimata – pârâtă, prin consilier juridic, pentru considerentele expuse în întâmpinare și concluziile scrise, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Referindu-se la acestea arată că într-adevăr există o prevedere legală în Legea nr. 142/1998 potrivit căreia salariații din instituțiile bugetare pot primi o alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, însă aceasta nu implică obligativitatea acordării acestor tichete, acestea se acordă numai dacă există fonduri bugetare alocate în acest sens. Față de faptul că din anii 2008 – 2009 - 2010 și până la zi legea bugetului de stat nu a mai prevăzut acordarea acestor tichete, prevederea din Legea nr. 435/2006 nu-și mai găsește aplicarea, este suspendată de drept.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 231/27.02.2014, pronunțata de Tribunalul Călărași, s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamantul S. L. din Rețeaua Sanitar Veterinară a județului Călărași, cu sediul în Călărași, ..4, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat funcționari publici, nominalizați în anexa nr.1 și personal contractual pe durată nedeterminată și durată determinată, nominalizați în anexa nr.2, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași, cu sediul în Călărași, ..4, județul Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată la plata contravalorii a câte 20 de tichete de masă lunar pentru fiecare angajat, începând cu data de 01.01.2010 și până la data efectuării plății, proporțional cu perioada lucrată de fiecare dintre angajați; obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflație, a sumei ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă, la momentul efectuării plății.
În fapt, reclamanții arată că potrivit Legii nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, beneficiază de acordarea a 20 de tichete lunar. Potrivit art.23 "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Mai arată reclamanții că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislației specifice, situație în raport de care consideră că asigurarea tichetelor de masă nu mai este facultativă în cazul personalului sanitar veterinar, ci ordonatorul de credite trebuie să asigure resursele financiare corespunzătoare, fiind un drept câștigat în acest domeniu de activitate. Totodată, în conformitate cu prevederile art.157 din Codul muncii, salariile din unitățile bugetare sunt reglementate expres prin lege. Personalul din unitățile sanitar-veterinare este salarizat în baza O.G.nr.2/2006 cu aplicarea reglementării speciale din Legea nr.435/2006. Cum art.23 din această lege prevede dreptul acestui personal la acordarea a câte 20 de tichete de masă lunar, înseamnă că se aplică cu prioritate față de reglementarea comună generală prevăzută de Legea nr.142/1998, astfel că dreptul s-a născut și trebuie acordat fără nici o îngrădire.
Reclamanții mai arată că fiind un drept expres prevăzut în lege, acesta nu poate fi condiționat de limitele bugetare, prin legea specială prevăzându-se și aceste resurse.
Nu în ultimul rând, reclamanții invocă în susținerea pretențiilor formulate și precedentul judiciar reprezentat de sentința civilă nr.2597/08.10.2008 a Curții de Apel București – secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, dar și sentința civilă nr.1081/ 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
În drept, reclamanții invocă Codul de procedura civilă, Constituția României; Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Legea nr.142/1998, Legea nr.435/2006.
În dovedirea cererii, au depus înscrisuri în copie.
În termen legal, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 alin. l din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă ,,salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumit în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator".
Menționează că dispozițiile art.1 alin.1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu sunt imperative, acesta dispunând că salariații pot primi tichete de masă, acordarea acestui drept fiind, așadar o opțiune a angajatorului în limita stabilită de prevederile bugetare de stat sau după caz, locale.
Ca atare, nu se instituie obligativitatea acordării tichetelor de masă. Aceasta soluție a fost consacrată și de decizia nr.297/11.03.2008 a Curții Constituționale referitoare la acordarea tichetelor de masă. Art.2 alin.2 din același act normativ prevede că ,,tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri bugetare pentru anii 2010, 2011 și 2012, pârâta arată că nu poate acorda contravaloarea tichetelor de masă, așa cum solicită reclamanții în cererea formulată. Mai mult decât atât, pârâta arată că prin legislația în materie adoptată începând cu anul 2009, a fost interzisă acordarea tichetelor de masă personalului bugetar pentru anii 2010, 2011 si 2012.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.115 - 118 din Codul de procedură civilă.
În ședința publică din data de 16.10.2012, instanța a pus în discuția părților necesitatea disjungerii cauzei privind personalul contractual având în vedere că, în funcție de calitatea reclamanților se verifică și competența instanței de contencios administrativ, competentă să soluționeze numai litigiile de muncă privind funcționarii publici, nu și cele privind personalul contractual.
Pe cale de consecință, a admis excepția disjungerii cauzei privind personalul contractual și a dispus întocmirea unui nou dosar, care a fost transpus la completul competent să soluționeze litigiile de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.1952/13.11.2012 Tribunalul Călărași a respins acțiunea reclamantului S. L. din Rețeaua Sanitar Veterinară a Jud. Călărași împotriva pârâtei D.S.V.S.A. Călărași.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs S. L. din Rețeaua Sanitar Veterinară a Județului Călărași în numele și pentru reclamanții A. Ș., B. C. F., B. V., B. Ș., B. C., C. I., C. I., C. N., C. D. C., C. E., C. G., C. I., D. D., D. G., Drăgănica E., D. G., D. N., D. B. C., D. E.,D. N., D. S. M., F. V., G. C., G. I., G. O., G. A. D., I. I. S., I. T., M. M. F., M. G. E., M. I., M. I. G., M. I., M. A. M., M. V., M. M., M. C., N. F., N. P., P. D., P. O., P. G. L., P. G., P. A., P. F., P. E., P. G., R. M., S. M., Ș. I., Ș. V., S. G., S. G., S. C., S. R. N., S. G., S. F., T. C., T. I., T. S. M., T. C., T. C. V.,V. A., V. V., Z. C., Z. V., Z. E., Z. C. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că OG nr.2/2006 reglementează salarizarea personalului din unitățile sanitar-veterinare, cu aplicarea specială a Legii nr.435/2006. În concluzie, reglementarea specială se aplică cu prioritate față de reglementarea comună generală, astfel încât prevederile art. 23 Legea nr. 435/2006 sunt direct aplicabile, consfințind un drept câștigat, nu doar o vocație.
În drept, au fost invocate disp.art. 304 pct.9, 3041 Cod proc.civ.
Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, întrucât astfel cum a arătat și prima instanță, art.1 alin. 1 Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu este un text de lega imperativ, acordarea acestui drept fiind, o opțiune a angajatorului în limita stabilită de prevederile bugetare de stat sau după caz, locale.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 Cod proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 4167/14.10.2013 Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de S. L. din Rețeaua Sanitar - Veterinară a Județului Călărași în numele și pentru recurenții reclamanți A. Ș., B. C. F., B. V., B. Ș., B. C., C. I., C. I., C. N., C. D. C., C. E., C. G., C. I., D. D., D. G., D. E., D. N., D. B. C., D. E., D. N., D. S. M., F. V., G. C., G. I., G. O., G. A. D., I. I. S., P. E., P. G., R. M., S. M., Ș. I., Ș. V., S. G., Z. G., S. C., S. R. N., S. G., S. F., T. C., T. I., T. S. M., T. C., T. C. V., V. A., V. V., I. T., M. M. F., M. G. E., M. I., M. I. G., M. I., M. A. M., M. V., M. M., M. C., N. F., N. P., P. D., P. O., P. G. L., P. G., P. A., P. F., Z. V., Z. E., Z. C. C., Z. C., D. G., împotriva sentinței civile cu nr. 1952/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași.
A casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, la data de 16.12.2013 sub nr._ .
La rejudecarea în fond după casare, instanța a luat act de critica justificată a C. (decizia civilă nr. 4167/14.10.2013) și a soluționat cauza reținând calitatea de reclamanți pentru membrii sindicatului nominalizați în Anexa 1, procedând în consecință la citarea acestora în contradictoriu cu DSVSA Călărași. Nu au fost administrate probe suplimentare însă pârâta a depus decizia civilă nr. 3065/02.07.2013 a C. – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal din care se reține că instanța de control a respins cererea unor salariați ai DSVSA Călărași de acordare a tichetelor de masă pentru perioada 26.03.2009 – 06.2010.
Tribunalul Călărași constată că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata c/valorii a 20 de tichete de masă lunar, începând cu 01.01.2010 și până la momentul efectuării plății, proporționat cu perioada lucrată de funcționarii publici, precum și obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație aplicabilă sumei ce reprezintă c/valoarea tichetelor de masă. Dreptul invocat de reclamanți este prevăzut în L.142/1998 (art.1 alin.2) însă în cauză sunt incidente dispozițiile OUG 226/2008 și ale OUG 114/2009, prin care a fost interzisă acordarea tichetelor de masă personalului bugetar pentru anii 2009 și 2o10. Pe de altă parte, chiar textul de lege invocat de reclamanți, aceste drepturi se acordă „în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate”.
Altfel spus, acordarea tichetelor de masă nu reprezintă un drept permanent garantat ci o facultate condiționată a angajatorului, subsumată existenței resurselor financiare necesare.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a respins hotărârea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile mai sus indicate, a formulat recurs S. L. DIN REȚEAUA S. VETERINARĂ A JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu următoarea motivare:
Prin cererea de chemare în judecată formulată al Tribunalul Călărași, S. L. Din Rețeaua S. Veterinară A Județului Călărași, în numele și pentru membrii de sindicat funcționari publici în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Călărași și menționați în tabelul anexat în dosar, am solicitat, în baza art. 23 din legea 435/ 2006, obligarea pârâtei Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Călărași la plata către reclamanți a valoni a 20 de tichete de masă lunar, începând cu data de 01.01.2010 și până la data plății efective, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Soluționând cererea, prin sentința civilă nr. 231/ 2014, Tribunalul Călărași a respins-o ca nefondată reținând în esență, spunem noi neîntemeiat, că dreptul invocat de reclamanți este prevăzut în Legea 142/ 1998 însă, în cauză, ar fi incidente prevederile OUG 226/2008 și OUG 114/ 2009 care au interzis acordarea tichetelor de masă personalului bugetar pentru anii 2009 și 2010 și că, pe de altă parte, chiar textul de lege invocat de reclamanți ar prevedea că aceste drepturi la 20 de tichete de masă lunar s-ar acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate.
Instanța de fond a mai reținut neîntemeiat că acordarea tichetelor de masă reprezintă doar o facultate condiționată a angajatorului și nu reprezintă un drept permanent garantat.
Reținerile instanței de fond sunt nelegale și neîntemeiate întrucât instanța de fond a interpretat greșit și eronat dispozițiile legale în materie.
Astfel, reclamanții au invocat în susținerea cererii principale prevederile art. 23 din Legea 435/ 2006 care dispun foarte clar și fără loc de interpretare echivocă: „ începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor. „
Observăm că instanța de fond analizează nefondat cererea subsemnaților fără a se raporta la aceste dispoziții legale reținând alt act normativ, anume Legea 142/ 1998, care nu este aplicabil situației juridice a subsemnaților.
Legea 142/ 1998 privind acordarea tichetelor de masă nu este aplicabilă în speță întrucât aceasta este reglementarea generală care se aplică altor categorii de salariați pe când subsemnaților reclamanți, funcționari publici în cadrul DSVSA Călărași, ne sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii 435/ 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, anume art. 23, această ultimă dispoziție legală fiind o prevedere specială care se aplică cu prioritate în raport cu reglementarea generală reprezentată de Legea 142/ 1998.
Instanța de fond ar fi trebuit să rețină ca aplicabile în cauză dispozițiile art. 23 din legea 435/ 2006 și să constate că nu există vreo situație care să determine neaplicarea acestor dispoziții.
Art. 23 din legea 435/ 2006 a fost menținut în vigoare chiar după . Legii 330/ 2009 care a abrogat Legea 435/ 2006 cu excepția art. 23 și a altor câteva articole.
Instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 40 alin. 2 din codul muncii și art. 41 alin. 5 din Constituția României conform cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractele individuale și contractul colectiv de muncă.
Art. 23 din legea 435/ 2006 conferă subsemnaților reclamanți dreptul de a primi de la pârâtă 20 de tichete de masă, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a pârâtei a de acorda aceste tichete de masă sau contravaloarea acestora, fiind astfel neîntemeiată apărarea pârâtei conform căreia nici o lege nu instituie obligativitatea pentru pârâtă a acordării tichetelor de masă.
De asemenea, dreptul legal al subsemnaților de primi 20 de tichete de masă lunar nu este condiționat de includerea în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei a sumelor necesare în acest scop.
Instanța de fond ar fi trebuit să aprecieze ca nefondată apărarea pârâtei conform căreia aceasta nu ar mai avea obligația să acorde aceste tichete de masă odată cu . unor prevederi legale din legile anuale privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice întrucât art. 23 din Legea 435/ 2006 a fost menținut în vigoare tocmai în scopul menținerii pentru personalul care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar - veterinar a unui drept specific constând în primirea a 20 de tichete de masă lunar.
Dacă legiuitorii! ar fi dorit să excludă și personalul sanitar veterinar de la acordarea tichetelor de masă, ar fi putut cu ușurință să abroge și art. 23 din lege^/i lucru pe cate legiuitorul nu a făcut-o tocmai cu scopul de a păstra pentru personalul / sanitar veterinar acest drept și pe viitor.
Dispozițiile din legile anuale de salarizare a. personalului plătit din fondurile publice care interzic acordarea tichetelor de^masă se aplică personalului care nu beneficiază de o reglementare legală specială. în situația în care există reglementarea specială reprezentată de art. 23 din Legea 435/ 2006, legea generală, chiar reprezentată de interdicția acordării tichetelor de masă, nu este aplicabilă.
Există la dosarul cauzei mai multe hotărâri judecătorești care sunt în sensul solicitărilor și argumentațiilor noastre.
Având în vedere toate aceste considerente, susținem că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care vă rugăm să admiteți recursul astfel cum a fost formulat.
In drept: art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 fost Cod procedură civilă.
Intimata parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat, Curtea urmează să îl respingă ca neîntemeiat.
Obiectul litigiului cu care a fost investită instanța de fond este reprezentat de acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2010-prezent.
Potrivit normei generale:
Art.l, alin.l din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa dispune: „salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar precum si din cadrul unităților cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumit in continuare angajator, pot primi o alocație individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral de angajator."
Din art.l, alin.l din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa rezulta ca acest text de lege nu este imperativ, acesta dispunând ca salariații pot primi tichete de masa tichete de masa, acordarea acestui drept fiind, așadar o opțiune a angajatorului in limita stabilita de prevederile bugetare de stat sau, dupa caz, locale.
Ca atare, nu se instituie obligativitatea acordării tichetelor de masa.
Se retine pe de o parte faptul ca reclamantii sunt potrivit afirmatiilor acestora functionari publici si nu salariati, astfel ca dispozitiile textului de lege sus indicat nu li se aplica.
Drepturile de natura salariala ale functionarilor publici sunt prevazute fie in legea privind statutul functionarilor publici fie in legea de salarizare a functionarilor publici, fie in legi speciale pentru fiecare autoritate publica.
Legea nr. 142/1998 nu are caracterul de lege speciala care sa deroge de la legea de salarizare a functionarilor publici, nefiind adresata acestora.
Nu se poate vorbi nici de discriminare si nici de incalcarea egalitatii cetatenilor in fata legii deoarece salarizarea diferitelor categorii de salariati sau de functionari publici are in vedere tocmai diferentele de statut, de drepturi, de loc al muncii sau de incompatibilitati pentru fiecare categorie in parte.
Discriminare ar fi existat doar in cazul in care acelasi angajator ar fi acordat pentru anumite categorii de personal tichete de masa, in timp ce pentru alte categorii de angajati proprii nu ar fi acordat aceste tichete.
Numai in situatii egale sau similare se poate vorbi despre o discriminare in cauzul acordarii unor drepturi dupa bunul plac al angajatorului.
In alta ordine de idei legea nu foloseste sintagma de „se acorda” sau „au dreptul” ci „pot primi”, ceea ce echivaleaza cu un drept eventual si nu unul cert.
La alineatul 2 se prevede tocmai conditia in care se poate acorda respectiva alocatie de hrana, aceea de a fi prevazuta in limita bugetelor aprobate in mod legal.
Cum bugetul paratei trebuie aprobat potrivit legilor bugetare, in lipsa unor bugete aprobate in mod legal care sa contina aceste drepturi, drepturile solicitate de reclamanti nu se pot acorda nefiind indeplinta conditia legala impusa de al. 2 al. Art. 1 din legea nr. 142/1998.
Prin urmare, norma generală privind acordarea tichetelor de masa nu se poate aplica în cazul funcționarilor publici.
Se pune problema in continuare daca reclamantilor, functionari DSVSA li se aplica normele speciale reprezentate de Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar. ART. 23 din Lege (forma in vigoare incepand cu 01.01.2010) a prevazut ca personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
Teza părții reclamante este în sensul că dreptul la acordarea tichetelor de masa nu a fost abrogat.
Curtea constata eronata opinia reclamantei. Dimpotriva, potrivit art.I din OUG nr.114/23.12.2009 privind unele masuri financiar bugetare:
" (1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
(2) In bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora."
Apoi:
- potrivit art. 12 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:
"(1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora. (2) în bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora."
De asemenea:
- potrivit art. 15 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar:
" (1) In anul 2012, instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
(2) In bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Prin urmare, dispozițiile normative citate, ulterioare Legii nr. 435/2006 au prevazut in mod expres faptul că tichetele de masa nu se mai acorda. Cu alte cuvinte, desi dreptul nu a fost abrogat expres, legiuitorul a intervenit ulterior, printr-o norma generală și expresa, obligatorie, aplicabila deci si partii reclamante și a reglementat neacordarea tichetelor de masă, pentru perioada reglementata de legiuitor, inclusiv cea solicitata de partea reclamanta incepand cu 01.01.2010 și până la plata acestora.
Prin urmare, recursul formulat urmează a fi respins ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul S. L. DIN REȚEAUA S. VETERINARĂ A JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, în numele membrilor de sindicat A. Ș., B. C. F., B. V., B. Ș., B. C., C. I., C. I., C. N., C. D. C., C. E., C. G., C. I., D. D., D. G., D. E., D. N., D. B. C., D. E., D. N., D. S. M., F. V., G. C., G. I., G. O., G. A. D., I. II. S., I. T., M. M. F., M. G. E., M. I., M. I. G., M. I., M. A. M., M. V., M. M., M. C., N. F., N. P., P. D., P. O., P. G. L., P. G., P. A., P. F., P. E., P. G., R. M., S. M., Ș. I., Ș. V., S. G., S. G., S. C., S. R. N., S. G., S. F., T. C., T. I., T. S. M., T. C., T. C. V., V. A., V. V., Z. V., Z. E., Z. C. C., Z. C., D. G. împotriva sentinței civile nr. 231/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CĂLĂRAȘI, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red CMF. – 2 ex.
Tribunalul Călărași – Jud. Ș. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5911/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7709/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
