Despăgubire. Decizia nr. 2324/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2324/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 10659/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2324
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtăCOMISIA NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 2945/07.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamatăP. L. F., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind solicitat pe lista amânărilor fără discuții se prezintă intimata-reclamantă reprezentată de avocat C. V. A., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 17, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, prin departamentul registratură s-au depus la data de 24.03.2014 de către partea recurentă note scrise cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către partea intimată, după care:
Curtea comunică intimatei-reclamante notele scrise depuse de către recurentă.
Apărătorul intimatei solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul notelor de ședință depuse de pârâtă.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de apărătorul părții intimate, având în vedere că notele scrise depuse de recurentă și comunicate în ședință publică cuprind punctul de vedere al pârâtei asupra excepției de neconstituționalitate, invocată de intimata-reclamantă. Întrucât, cât privește excepția de neconstituționalitate, se va discuta exclusiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale, dispune lăsarea dosarului la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă intimata-reclamantă reprezentată de avocat C. V. A., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 17, lipsind recurenta-pârâtă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Curtea acordă cuvântul atât cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și cât și cu privire la cererea de recurs.
Apărătorul intimatei solicită sesizarea Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu sunt aplicabile cererii de despăgubiri formulate de reclamantă, întrucât a intrat în vigoare după sesizarea primei instanțe cu cererea prin care se invocă refuzul nejustificat de soluționare a cererii de despăgubiri. Prin urmare, cererea nu este prematură. Solicită cheltuieli de judecată depunând dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 1500 lei, reprezentând chitanța nr. 467/16.12.2013.
Curtea reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2945/07.05.2012, Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. L. F. și a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare în dosarul de despăgubiri nr._/CC/2008 într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012 și să emită pe numele reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/CC/2008 în maxim 30 de zile de la stabilirea valorii despăgubirii, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta P. L. F. este beneficiară a Dispoziției Primarului orașului Vișeul de Sus, Maramureș, nr. 150 din data de 31.01.2008 (filele 29-31), prin care s-a dispus:
„Pentru imobilul notificat, situat în Vișeul de Sus, ., imobil compus din casă, în suprafață de 349,40 mp și anexe gospodărești,în suprafață de 263 mp, identificat în CF. 227, nr. top. 250/a, imobil ce a trecut în favoarea Statului Român, prin aplicarea Decretului nr. 92/1950, regăsindu-se în Tabelul anexat la decret, la poziția nr. 1003, pe numele vad. I. S. – nume trecut greșit în tabel, numele corect fiind vad. I. G. – (…) se propune acordarea de despăgubiri, în condițiile cap. VII al Legii 247/2005, pentru imobilul menționat mai sus, cuantum de 846.079 lei sau 255.020 Euro, (conform Raportului de evaluare al construcțiilor, efectuat de . Baia M.) și înaintarea dosarului aferent notificării nr. 22 din 25.06.2001 la Instituția Prefectului județului Maramureș în vederea transmiterii acestuia la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.” (art. 2)
„Conform art. 4 din Dispoziția motivată nr. 274 din 14.08.2007 a Ministrului Internelor și Reformei Administrative (depusă la dosar la fila nr. 4) pentru terenul aferent locuinței, teren cuprins între punctele de coordonate al „Planului de situație” 29, 43, 42, 64, 65, 66, 9, 67, 55, 63, 50, 51, 46, 22, 23, 45, 44, 31, 30, 28, întocmit de ing. M. I., M.I.R.A. propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, (…), în condițiile Titlului VII (Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv) din Legea nr. 247/2005 (…).” (art. 3)
Dispoziția, împreună cu întreaga documentație doveditoare, a fost înaintată Secretariatului C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrată sub nr._/CC la data de 22.02.2008, potrivit fotocopiei de pe coperta dosarului administrativ (fila 23).
De la data înregistrării dosarului și până la data de 06.03.2012, ulterior sesizării instanței cu prezenta acțiune în contencios administrativ (14.12.2011) și citării pârâtului (28.12.2001), potrivit înseși susținerilor pârâtului și înscrisurilor dosarului, nu s-au efectuat nici un fel de verificări sau operațiuni administrative în dosarul întocmit pe numele reclamantei.
Potrivit adresei nr._/CC, emisă de Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 06.03.2012 (filele 15 – 16), s-a solicitat Primăriei orașului Vișeul de Sus și Ministerului Administrației și Internelor completarea dosarului cu următoarele documente:
„- CF nr. 227 in extenso, tradusă în limba română, din care să reiasă dreptul de proprietate asupra numerelor top solicitate;
- certificatul de moștenitor, în copie legalizată, emis de pe urma domnului I. G./Gavrone/G..”,
iar „În ceea ce privește imobilul teren pentru care Ministerul Internelor și Reformei Administrative a emis Decizia nr. 274/2007, (…) de a identifica clar această suprafață de teren pentru care se propun măsuri reparatorii în echivalent.”
În drept, Curtea a reținut că ulterior soluționării notificărilor sau cererilor de retrocedare formulate de persoanele îndreptățite și emiterii deciziilor/dispozițiilor/ ordinelor de către entitățile învestite cu soluționarea acestora, dosarele administrative sunt înaintate Secretariatului C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea parcurgerii procedurii administrative reglementate de dispozițiile din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Dispozițiile cuprinse în Titlul VII al legii cuprind reglementări de ordin procedural, cu etape individualizate în mod distinct (etapa înregistrării dosarelor; etapa verificării legalității măsurii de nerestituire în natură; etapa evaluării și stabilirii cuantumului despăgubirilor; etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire; etapa înregistrării cererii de opțiune; etapa emiterii titlului de plată; etapa efectuării plății), precum și de ordin instituțional, stabilind sfere de competențe și atribuții distincte (partajate între Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților).
Astfel, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală (art. 13), iar potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia se poate efectua plata.
Art. 16 prevede: „(1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C. Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C. Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C. Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul C. Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite C. Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.
(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.”
Potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată în mod exclusiv de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, condiționat de înregistrarea cererii de opțiune din partea titularului deciziei de despăgubire.
Astfel, Curtea a reținut, din economia dispozițiilor prezentate, că procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, iar instanța are de cenzurat atitudinea pârâtei C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale într-un termen rezonabil, în cadrul procedurii administrative, pentru a nu se ajunge la o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., având în vedere că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat, pentru care li s-a stabilit dreptul la acordarea de despăgubiri, în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ pretinsa neîndeplinire, de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligațiilor sale legale din cadrul procedurii administrative, reglementată în Titlul VII, de parcurgere a etapei verificării legalității măsurii de nerestituire în natură, de trimitere a dosarului de despăgubire pentru efectuarea evaluării și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat conform datelor menționate în cererea de chemare în judecată, ce formează obiectul dosarului de despăgubire înregistrat sub nr._/CC.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, a rezultat că dosarul de despăgubire nr._/CC a fost înregistrat pe rolul Secretariatului C. Centrale la data de 22.02.2008, astfel încât până la data înregistrării acțiunii pe rolul acestei instanțe, 14.12.2011 sau cel târziu al pronunțării sentinței, 07.05.2012, se impunea ca cel puțin etapa verificării legalității măsurii de nerestituire în natură a imobilului, însă și cele ale desemnării evaluatorului, aprobării sumei rezultate din evaluare, așteptării poziției reclamantului față de această sumă, să fie parcurse, dat fiind intervalul de aproape 4 ani de la înregistrare.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, însă neanalizarea dosarului reclamantului de către Secretariatul C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este justificată de trecerea unui termen de aproape 4 ani de la înregistrarea sa pe rolul Secretariatului C., fără ca acesta să fie măcar repartizat în vederea analizării legalității măsurii de nerestituire în natură, iar abia după inițierea demersului judiciar al reclamantului, la 14.12.2011, și citarea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să fie solicitate relații suplimentare cu adresa nr._/CC, emisă de Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 06.03.2012 (filele 15 – 16).
Curtea a apreciat că nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de 2 ani în care pârâta trebuia să parcurgă etapele procedurii administrative și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantului, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, iar atitudinea pârâtei se circumscrie unui exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în condițiile în care controlul de legalitate ce intră în sfera atribuțiilor pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în această etapă administrativă, se limitează în mod exclusiv la măsura de nerestituire în natură a imobilului teren pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, dintre relațiile solicitate prin adresa nr._/CC, emisă de Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la data de 06.03.2012 (filele 15 – 16), Curtea a apreciat că cel mult cea referitoare la identificarea suprafeței de teren pentru care au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent, ar fi utilă controlului de legalitate, însă pe de o parte situația juridică a suprafeței de teren rezultă din documentația întocmită și existentă la dosarul administrativ, precum și din Planul de situație întocmit, iar pe de altă parte stabilirea situației juridice a imobilului reprezintă chiar obiectul cenzurii pârâtului, care pornind de la acest element analizează dacă este sau nu posibilă restituirea în natură și în ce măsură soluția de nerestituire în natură este sau nu legală.
Curtea a subliniat că această măsură, dispusă la 4 ani de la înregistrarea dosarului, apare luată cu un evident abuz de putere, astfel încât cererea apare ca fiind întemeiată în parte, față de intervenirea evenimentului legislativ al suspendării operațiunilor de „emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.”, prin OUG nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 169 din 15 martie 2012, pe de o parte nu s-a extins și asupra etapei verificării legalității măsurii de nerestituire în natură, alin. 2 al articolului unic fiind elocvent în acest sens („În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite.”), reținând că obligațiile administrative ce incumbau pârâtului trebuiau îndeplinite înainte de intervenirea acestui eveniment legislativ.
Curtea a subliniat că omisiunea autorităților administrative de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, chiar de ordin administrativ, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și, pe de altă parte, că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, privare ce se extinde și asupra subdobânditorilor de drepturi.
Reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă a unui termen rezonabil de soluționare a dosarului administrativ, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile în care notificarea soluționată prin Dispoziția Primarului orașului Vișeul de Sus, Maramureș, nr. 150 din data de 31.01.2008, a fost înregistrată încă din anul 2001.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de stabilire a reparațiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conferă consistență concluziei încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.
Astfel, constatând că neparcurgerea etapei evaluării imobilului ce face obiectul Dispoziției Primarului orașului Vișeul de Sus, Maramureș, nr. 150 din data de 31.01.2008, anterior intervenirii suspendării acestei operațiuni administrative, îi este imputabilă exclusiv pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a apreciat că se impune admiterea acțiunii în parte, cu aplicarea dispozițiilor legale reținute anterior, astfel încât a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare în dosarul de despăgubiri nr._/CC/2008 într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, și să emită pe numele reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/CC/2008 în maxim 30 de zile de la stabilirea valorii despăgubirii, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CCSD, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
În motivare arată că instanța de fond a reținut în mod greșit nesocotirea de către autoritatea recurentă pârâtă a termenului rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția EDO. Dosarul referitor la cererea de despăgubiri adresat de reclamantă, înregistrat la Secretariatul CCSD sub nr._/CC a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că este necesară completarea lui cu o seamă de înscrisuri, respectiv cartea funciară nr. 227 in extenso, tradusă în limba română, din care să reiasă dreptul de proprietate asupra numerelor top solicitate, dovada dezbaterii succesiunii pe urma defunctului I. G. sau negații privind dezbaterea succesiunii, precum și declarație de notorietate din care să rezulte că I. G. a fost una și aceeași persoană cu I. Gavrone/G./G.. De asemenea, s-a solicitat Primăriei orașului Vișeul de Sus și MAI să justifice soluția adoptată, respectiv acordarea de măsuri reparatorii atât pentru construcția cu destinația de locuință, precum și pentru cea cu destinația de anexă gospodărească.
Etapa evaluării imobilului în vederea stabilirii despăgubirilor urma a fi parcursă numai după completarea dosarului cu documentele solicitate și după expirarea termenului de suspendare prevăzut de OUG nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/2012, CCSD neputând acționa în afara cadrului legal menționat.
Prin raportare la natura evident complexă a procedurii stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de către stat, în situația concretă a reclamantei, nu s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C.pr.civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ICCJ care, prin încheierea nr. 2890/06.03.2013 a trimis dosarul pe cale administrativă C.-SCAF, ca instanță devenită competentă să îl soluționeze, în conformitate cu prevederile Legii 2/2013.
În temeiul art. 17 din Legea 165/2013, s-a transmis calitatea procesuală de la recurenta pârâta CCSD la noua Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată în temeiul legii amintite.
Prin note de ședință, CCSD devenită CNCI, solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamantei, în principal ca prematură, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că procedura administrativă de emitere a titlului de despăgubire conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noul cadru legislativ instituit prin Legea 165/2013, cererea de despăgubire a reclamantei urmând a fi soluționată cu respectarea procedurilor din noua lege.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 4, art. 21 alin. 6, art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.
În privința art. 4 și art. 22 din Legea nr. 165/2013 arată că acestea încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție, iar în privința celorlalte articole invocate din Legea nr. 165/2013, arată că încalcă prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Prin punctul de vedere exprimat cu privire la excepția de neconstituționalitate, recurenta-pârâtă arată că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale prin art. 4 din Legea nr. 165/2013, acest text de lege neconținând dispoziții cu caracter retroactiv, ci aplicându-se exclusiv de la data intrării sale în vigoare. Prin invocarea excepției de neconstituționalitate se solicită modificarea normei legale criticate, contrar prevederilor art. 146 din Constituție.
Intenția legiuitorului prin adoptarea Legii nr.165/2013 a fost aceea de a reforma legislația în domeniul restituirii proprietăților precum și de a găsi soluții cu privire la resursele financiare necesare plății despăgubirilor în condițiile epuizării Fondului Proprietatea. Măsurile stabilite prin noul act normativ sunt conforme Convenției EDO (este citată cauza Broniowski contra Poloniei). Dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu prevăd o limitare a accesului la justiție al persoanelor îndreptățite, ci stabilesc în sarcina entităților competente să soluționeze cererile termene de soluționare a acestora.
Pentru aceste motive, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimata-reclamantă, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, prevederile Legii nr. 165/2013 fiind invocate de recurenta CCSD (devenită CNCI) în susținerea unui motiv nou de recurs de ordine publică, care urmează a face obiect de analiză în calea de atac.
Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă având legătură cu soluționarea pricinii și nefiind declarate anterior neconstituționale, Curtea va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, dispunând sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2, art. 4, art. 21 alin. 6, art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Opinia Curții asupra excepției de neconstituționalitate este că aceasta este neîntemeiată întrucât Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de Statul Român spre a aduce la îndeplinire măsurile cerute de Curtea EDO prin Hotărârea pilot din 12.10.2010, pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, prin care s-a cerut, în urma constatării disfuncționalităților din legislația și practica administrativă naționale, adoptarea de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație. Luând notă și de sarcina foarte importantă, dificil de suportat, pe care legislația în materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat, Curtea EDO a apreciat că este imperativ ca Statul să ia de urgență măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. Sugerând, cu titlu pur orientativ, tipul de măsuri pe care Statul Român le-ar putea lua pentru a pune capăt situației structurale constatate, Curtea s-a referit la refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, care să facă sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, la plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă, ca măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității, recunoscând Statului dreptul suveran, respectiv marja largă de apreciere în alegerea măsurilor destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate.
În acest context, nu se poate socoti că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv cererilor de despăgubiri adresate CCSD și nesoluționate încă prin emiterea titlului de despăgubire ar încălca principiile securității juridice, liberului acces la justiție, egalității în drepturi a cetățenilor. Aplicarea legii noi efectelor juridice viitoare ale unei situații juridice născute anterior intrării ei în vigoare, respectiv cererilor de despăgubiri care nu au fost încă soluționate nu este o situație de retroactivitate a legii noi, pentru că astfel se reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, ceea ce intră în domeniul propriu de aplicare al legii noi.
Analizând recursul formulat de pârâta CCSD, continuat de CNCI, Curtea constată că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
. Legii nr. 165/2013 nu poate susține prematuritatea formulării cererii, invocată de recurentă prin note scrise depuse în cadrul recursului, în primul rând pentru motivul că o astfel de excepție procesuală, de principiu, se raportează la cadrul legal care reglementează dreptul la acțiune la data formulării cererii, iar nu la o dată ulterioară. În al doilea rând, argumentele invocate privesc caracterul justificat al refuzului de soluționare a cererii administrative, ceea ce constituie o problemă de fond în cauza dedusă judecății.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate, chiar dacă este invocat cu depășirea termenului legal pentru motivarea recursului, conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ..
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului C. Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului C. Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune C. Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul C. Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul C. Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul C. Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului C. Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a) din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamanților cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu astfel a fost formulată cererea introductivă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii formulate în contradictoriu cu CCSD, devenită CNCI, ca nefondată, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2, art. 4, art. 21 alin. 6, art. 22, art. 27, art. 31, art. 32, art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, continuat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 în contradictoriu cu intimata-reclamata P. L. F., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat C. V. A., în ., ., ..
Modifică sentința recurată, în sensul respingerii în integralitate a cererii, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
RED. VEC/ Tehnored B. 2 ex
Jud. fond D. M. B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3330/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1873/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
