Anulare act administrativ. Decizia nr. 7646/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7646/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 3650/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2013
DECIZIA CIVILĂ NR.7646
Ședința publică din data de 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr. 3/13.01.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR DIN C. MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea la 20.10.2014.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 3/13.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus respingerea ca nefondată, a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman - Secția C. . A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. M., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâta C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne București cu sediul în București, ..6, sector 5, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, reclamantul D. M. a formulat recurs, apreciind-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului si modificarea in tot a Sentinței civile nr.3/13.01.2014 a Tribunalului Teleorman, iar pe fond, anularea Hotărârii nr.58/15.04.2013 emisă de pârâtă cu aplicarea greșită a art.23 din Ordonanța nr. nr.121/28.08.1998 privind răspunderea materiala a militarilor.
Cu cheltuieli de judecata.
În fapt, după ce a expus istoricul cauzei, a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală si dată cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 7 alin. 3 si alin.7 din Legea 554/2004. Art.10 alin A din Legea nr. 554/2004 s-ar impune numai in situația in care ne-am găsi in ipoteza reglementată de art. 34 coroborat cu art.43 din OG 121/1998.
1- Deși nu rezultă ce dorește, instanța de fond a motivat cu reținerea din considerente că "reclamantul a contestat procedura administrativ jurisdicțională care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.58/25.04.2013, nu contestă masurile dispuse in baza raporturilor contractuale de muncă a celor considerați vinovați".
Arată ca prin cererea ce face obiectul dosarului de față, nu a contestat deciziile de imputație ale petenților R. E. C., J. D. si R. S., cu privire la care s-a pronunțat Hotărârea nr.58/15.04.2013, a cărei anulare a solicitat-o, ci a solicitat in temeiul art.7 alin.3 si alin.7 din Legea 554/2004. in calitate de persoana vătămata printr-un act administrativ adresat unui alt subiect de drept, anularea Hotărârii nr.58/15.04.2013 prin care C. de jurisdicție a imputațiilor, a admis plângerile petenților R. E. C., J. D. și R. S. împotriva deciziilor de imputație emise in sarcina acestora de către Inspectoratul Teritorial de Frontiera G..
2.- În raport de precizarea de mai sus, pe care a făcut-o si in răspunsul la întimpinare, este fără legătură cu cauza, reținerea instanței de fond ca ar fi trebuit sa urmeze procedura prevăzută de art.43 din OUG 121//1998 potrivit cu care " Persoanele care considera ca au fost lezate ., prin obligarea la repararea prejudiciului in condițiile prezentei ordonanțe, pot înainta acțiune la Curtea de Apel în a cărei raza teritoriala își are sediul sau domiciliul, după caz", pentru ca a arătat ca nu in temeiul acestor dispoziții legale și nu în această calitate a formulat cererea, ci ca persoana vătămată printr-un act administrativ adresat unui alt subiect de drept și în temeiul art.7 alin.3 si alin.7 din Legea 554/2004.
3.- Este greșită și reținerea instanței de fond că, pentru recurent, calea contestației la instanța competentă este deschisă numai o data cu emiterea unei hotărâri în procedura administrativ jurisdicțională care constata paguba în sarcina celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative.
Aceasta reținere ar fi avut un fundament legal in ipoteza in care și-ar fi întemeiat contestația pe dispozițiile. OUG 121/1998, ca persoană obligată la repararea prejudiciului printr-o decizie de imputație, astfel încât să devină incidentă reglementarea specifică răspunderii materiale a militarilor, respectiv art.43 din OG 121/1998, coroborat cu art.10 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
Or, precum a arătat, recurentul a cerut anularea Hotărârii nr.58/15.04.2013 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor in calitate de persoana vătămată printr-un act administrativ adresat unui alt subiect de drept și in temeiul art.7 alin.3 si alin.7 din Legea 554/2004.
4.- Este nelegală si reținerea instanței de fond potrivit căreia "promovarea acestei cereri de către reclamant în această fază a procedurii administrativ jurisdicționale, tergiversează finalizarea procedurii administrativ - jurisdicționale care trebuie sa constate paguba și sa stabilească răspunderea persoanelor vinovate".
Instanța de fond nu face nici o referire la vreo dispoziție legala din care sa rezulte că prin formularea cererii, pe care și-a întemeiat-o pe dispozițiile art. 7 alin.3 si alin.7 din Legea 554/2004, s-ar suspenda efectuarea "procedurii administrativ - jurisdicționale care trebuie să constate paguba și să stabilească răspunderea persoanelor vinovate" prev. de OG nr.121/1998 privind răspunderea materiala a militarilor, astfel încât sa concluzioneze ca prin cererea pe care a formulat-o, se tergiversează finalizarea procedurii administrativ - jurisdicționale care trebuie sa constate paguba și sa stabilească răspunderea persoanelor vinovate", concluzie care nu are nici o legătura cu petitul cererii sale si nici cu temeiul juridic al acesteia.
F. de cele invocate, solicita să se constate nelegalitatea hotărârii instanței de fond și să se admită recursul, să se modifice in tot Sentința civila nr.3/13.01.2014 a Tribunalului Teleorman, iar pe fond, să se dispună anularea Hotărârii nr.58/15.04.2013, emise de pârâtă cu aplicarea greșita a art.23 din Ordonanța nr.121/28.08.1998 privind răspunderea materiala a militarilor.
Cu cheltuieli de judecata, conform chitanței anexate.
Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă și art. 20 din Legea 554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul situației de fapt, este necontestat că prin Hotărârea nr.58/15.04.2013, C. de Jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a admis plângerile formulate de numiții R. E. C., J. D., R. S. împotriva Hotărârilor nr._ din 08.2.2013, nr._ din 06.02.2013 și nr._ din 30.01.2013 ale Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră G., desființându-se aceste hotărâri, emise în cadrul procedurii reglementate de O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, anulându-se deciziile de imputare și dispunându-se efectuarea de noi cercetări administrative de către specialiști din cadrul Inspectoratului general al Poliției de Frontieră, stabilindu-se că termenul pentru efectuarea cercetării administrative începe să curgă de la data înregistrării prezentei hotărâri la secretariatul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră G..
Or, recurentul reclamant D. M., în considerarea calității sale de președinte al Comisiei de efectuare a cercetării administrative din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră G., în baza activității căreia au fost emise deciziile de imputare anulate prin Hotărârea nr.58/15.04.2013, act administrativ jurisdicțional emis în baza O.G. nr.121/1998, a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în temeiul dreptului comun reprezentat de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, anularea Hotărârii nr.58/15.04.2013 (pentru aplicarea greșită a art.23 din O.G. nr.121/1998), deși pentru actele administrativ jurisdicționale din această categorie există o reglementare specială, prevăzută de art.43 din O.G. nr.121/1998, privind calea de atac exercitabilă și condițiile în care aceasta se poate promova.
Hotărârea nr.58/15.04.2013 nu este un act administrativ, cum eronat susține recurentul, ci un act administrativ jurisdicțional emis în baza O.G. nr.121/1998, astfel că nu-i pot fi aplicate prevederile art.7 din Legea 554/2004.
Potrivit art.43 din O.G. nr.121/1998 „în situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii”.
În cauză, este evident că nu sunt îndeplinite condițiile art.43 din O.G. nr.121/1998 în privința cererii de chemare în judecată, întrucât recurentul reclamant D. M. nu este o persoană obligată la repararea prejudiciului.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, pe de o parte, în conformitate cu principiul potrivit căruia specialul prevalează asupra generalului (specialia generalibus derogant), împotriva actului administrativ jurisdicțional emis în baza O.G. nr.121/1998 se poate exercita numai calea de atac prevăzută de art.43 din O.G. nr.121/1998, iar nu calea de atac prevăzută de norma generală din Legea 554/2004, iar pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.43 din O.G. nr.121/1998, astfel că se înlătură toate criticile din cererea de recurs. În ipoteza în care se va angaja răspunderea administrativ patrimonială a recurentului, acesta va avea posibilitatea să-și formuleze toate apărările cu ocazia contestării actului prin care i se angajează răspunderea, în condițiile legii.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant D. M. (CNP_) cu domiciliul în Comuna Izlaz, ., împotriva sentinței civile nr. 3/13.01.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR DIN C. MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI, (CF_) cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. Judecător V.H. /4 ex.
Judecător fond: L. Z.
Tribunalul Teleorman – C.
Comunicate 2 ex./…………………
| ← Pretentii. Decizia nr. 6372/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3360/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
