Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 6850/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6850/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 4525/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6850
Ședința publică de la 25.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant F. V. împotriva sentinței civile nr.204 / 24.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, A. Sociale și C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE. .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – pârâtă – prin avocat D. Florența, cu împuternicire avocațială la fila 26 dosar, lipsind recurentul – reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului, având în vedere modalitatea semnării / redactării de către parte – personal a cererii de recurs, din oficiu, invocă nulitatea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 486 alineat 3, cu referire la alineatul 2 din Noul Cod de procedură civilă, dispoziții ce fac trimitere la dispozițiile art. 83 alineat 3 din Noul Cod de procedură civilă și acordă cuvântul pe acest aspect.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul pe acest aspect, precizează că recurentul - reclamant este licențiat în drept, fiind anterior consilier juridic la instituția pe care o reprezintă.
Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere faptul că singura pretenție a recurentului este aceea că ar fi pretins acordarea unui preaviz de 30 de zile.
Astfel cum a susținut și în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, în cauza dedusă judecății nu este vorba de eliberare din funcție a unui funcționar public, cum greșit a lăsat să se înțeleagă recurentul – reclamant; ci de încetare de drept a raporturilor de serviciu, fiind întrunite condițiile de pensionare.
Solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 97 din Legea nr. 188/1999 și art. 98 și 99 alineat 3 din același act normativ.
Confuzia făcută între „ încetarea de drept”a reporturilor de serviciu și „ eliberarea din funcție” a generat nemulțumirea recurentului – reclamant că nu i s-a acordat preaviz, însă, în cazul încetării de drept a raporturilor de serviciu nu se acordă preaviz.
Apreciază că recurentul – reclamant nu a suferit o vătămare într-un drept al său ori un interes legitim, care să justifice anularea Deciziei nr. 48/18.11.2013 de către instanța de contencios administrativ, iar din această perspectivă recursul este nefundat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța, în principal, pe excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 83 alineat 3 din Noul Cod de procedură civilă, dispoziții ce fac trimitere la prevederile art. 486 alineat 3, cu referire la alineatul 2 din Noul Cod de procedură civilă, și în subsidiar, eventual, pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 204/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, SCMASCAF a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurentul-reclamant a susținut că sentința este nelegală întrucât instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, nesolicitând intimatei-pârâte actul care constată îndeplinirea de condițiilor de încetare de drept a raporturilor de serviciu, fiind aplicabile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, în sensul obligativității angajatorului de a emite o decizie de încetare a raporturilor de serviciu.
Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței nr. 204 din 24.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ ca fiind temeinică și legală, pentru motivele ce succed:
În mod corect Tribunalul Teleorman a analizat înscrisurile aflate la dosar și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 97-99 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici., astfel că, din considerentele mai jos expuse, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul nu aduce veritabile critici sentinței pronunțate de instantă de fond, ci reiterează opinia sa că, în speță, instituția trebuia sa ii acorde preaviz de 30 de zile . Menționează că în cauza dedusă judecății nu este vorba de ,, eliberarea din funcție,, a unui funcționar public, cum greșit a lăsat să se înțeleagă d-l F. V., ci de „încetarea de drept,, a raporturilor de serviciu, fiind întrunite condițiile de pensionare.
Potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sunt 5 moduri în care pot înceta raporturile de serviciu, enumerate la literele a-f. ,, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții:a) de drept;b)prin acordul părților, consemnat în scris;c) prin eliberare din funcția publică;d)prin destituire din funcția publică;e)prin demisie.
Încetarea ,,de drept,, este distinct enunțată la litera ,,a ,,, iar eliberarea din funcție este prevăzută la litera ,,c ,,, ori acordarea preavizului de 30 de zile, așa cum pretinde recurentul reclamant, este obligatorie, doar în acest din urmă caz .
Potrivit art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999,, preavizul este acordat doar in cazul eliberării din funcție (3) în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice,,
Confuzia făcută între ,, încetarea de drept,, a raporturilor de serviciu și „eliberarea din funcție,, a generat nemulțumirea d-lui F. V. că nu i s-a acordat preaviz, însă, în cazul încetării de drept a raporturilor de serviciu nu se acordă preaviz .
De observat că art. 98 din Legea nr. 188/1999 prevede 8 cazuri de încetare de drept, printre care, la litera ,,d,, - la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, situație in care se afla reclamantul.
A împărtăși opinia d-lui V. F. că în cazul încetării de drept se impune acordarea unui preaviz, s-ar ajunge la interpretări de-a dreptul bizare, având in vedere că, printre cele 8 cazuri prevăzute de art. 98 se enumera și: decesul funcționarului public, declararea judecătorească a morții, condamnarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă - toate aceste situații arătate exemplificativ, nefiind susceptibile de a se acorda preaviz înainte de a interveni evenimentul respectiv.
În mod corect a reținut instanța ca, în esența, in condițiile reglementării distincte în lege a cazurilor de încetare de drept a raporturilor de serviciu si a procedurii de constatare a acestora nu se impune acordarea preavizului.
Consideră ca recurentul nu a suferit o vătămare într-un drept al său ori un interes legitim, care să justifice anularea deciziei 48/18.11.2013 de către instanța de contencios administrativ, iar din această perspectivă recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,, Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.,,
Ori, în speță, faptul că s-a constatat de către instituție ca funcționarul public, la 12.11.2013 a împlinit vârsta standard de pensionare ( 64 de ani si 8 luni ) și are stagiul minim de cotizare, ambele elemente fiind prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, nu îl îndreptățește pe acesta la acordarea unui preaviz de 30 de zile, rolul perioadei de preaviz fiind reglementa de lege pentru cu totul alte situații decât pensionarea.
Nu sunt fondate susținerile recurentului ca nu s-a exercitat un rol activ de către instanța, întrucât la dosarul cauzei au fost înscrisuri suficiente pentru a analiza singura pretenție a recurentului - aceea de a i se acorda preaviz.
În drept, prezenta se întemeiază pe dispozițiile art. 205 - 207 din noul cod de procedura civilă, art. 97alin 1 lit. ,,a,,, 98 alin. 1 lit. ,,d,, din Legea nr. 188/1999 .
Deliberând asupra excepției nulității recursului, precum și asupra fondului recursului, prin prisma criticilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată următoarele:
Astfel cu privire la excepția nulității invocată din perspectiva aplicării disp. art. 486 alineat 3, cu referire la alineatul 2 din Noul Cod de procedură civilă, dispoziții ce fac trimitere la dispozițiile art. 83 alineat 3 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține că este neîntemeiată având în vedere împrejurarea că potrivit disp. art. 13 alin. 2 teza a II-a din C.proc.civ. „(2) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.”
Prin urmare se constată că dispozițiile legale enunțate instituie o excepție de la regula formulării recursului prin avocat, în cazul în care fie parte, fie mandatarul acesteia, în calitate de soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept, astfel încât față de împrejurarea că recurentul-reclamant este licențiat în drept, astfel cum rezultă din chiar conținutul deciziei care constituie obiectul prezentei cauze-având funcția de consilier juridic superior în cadrul intimatei-reclamante, funcție pentru care este necesară deținerea unei licențe în drept, aspect necontestat chiar de către intimata-pârâtă, conform concluziilor orale, considerente care conduc la respingerea excepției invocată ca neîntemeiată.
Pe fondul recursului, analizând criticile formulate de către recurentul-reclamant prin încadrarea acestora în cadrul motivului de recurs reglementat de disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că în mod corect prima instanță a interpretat și a aplicat disp. art. 98 alin. 1 lit. d, alin. 2 și art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, reținând că în cazul deciziei prin care se constată încetate de drept raporturile de serviciu urmare a îndeplinirii în mod cumulativ a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare în cazul recurentului-reclamant, nu există obligația legală de emitere a unui preaviz de încetare a raporturilor de serviciu, fiind vorba despre un caz de încetare de drept a acestor raporturi, iar din inițiativa angajatorului sau a funcționarului public, respectiv ca urmare a eliberării din funcția publică în cazul existenței uneia dintre situațiile prevăzute expres de lege, pentru care se prevede obligația legală de emitere a unui astfel de preaviz.
Totodată Curtea constată că în prezenta cauză recurentul-reclamant a criticat pentru nelegalitate acest act administrativ de încetare de drept a raporturilor de serviciu din perspectiva omisiunii autorității pârâte de a emite un preaviz anterior emiterii acesteia fără a invoca și dovedi vătămarea unui drept/interes legitim conform art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, republicată în cazul încetării de drept a raporturilor de serviciu urmare a pensionării recurentului, context în care se constată că interpretarea dată în acest sens dispozițiilor legale de prima instanță corespunde intenției legiuitorului, respectiv de emitere a unei decizii prin care se constată încetate de drept raporturile de serviciu, fără a se dispune încetarea acestora, actul având natura unui act administrativ cu efectul recunoașterii încetării de drept care a operat în virtutea îndeplinirii acestor condiții cumulative prevăzute pentru pensionare, considerente față de care în temeiul art. 496 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant F. V. A., ., ., ., J. TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.204 / 24.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, A. Sociale și C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE, A., ., J. TELEORMAN, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.D.G/AC
JUD. FOND Z. L. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, A. Sociale și C. Administrativ Fiscal
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 154/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 6928/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
