Obligaţia de a face. Decizia nr. 8678/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8678/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 525/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8678
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20 NOIEMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul formulat de recurentul-pârât INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, împotriva sentinței nr. 463/2013/C. din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. G., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal a răspuns intimatul-reclamant prin avocat O. M. P., în baza împuterniciri avocațiale nr._/2014 aflată la fila 15 dosar, lipsă fiind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 06.10.2014 recurentul-pârât a depus împuternicirea de reprezentare a consilierului juridic desemnat să susțină apărările necesare, căile de atac ce se impun, precum și să pună concluzii scrise sau orale în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimatul-reclamant, prin avocat referitor la adresa emisă de instanță prin care s-a solicitat depunerea delegației consilierului juridic care a semnat recursul, solicită a se observa că recursul a fost semnat de către prefect în data de 04.03.2014 și depus la poștă în 05.03.2014, iar împuternicirea de reprezentare juridică poartă nr._ din data de 11.07.2014 și a fost depusă la dosar în data de 06.10.2014, motiv pentru care invocă excepția nulității recursului potrivit dispozițiilor art.486 alin 1 și art.-844 al.2 din Noul cod de procedură civilă.
De asemenea, precizează că motivarea recursului nu este clară și nu este realizată potrivit art.488 NCPC, neputându-se deduce care este motivul de recurs invocat, iar argumentele expuse nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.488 C..
Referitor la recursul declarat, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, menținerea sentinței instanței ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a dat o corectă interpretare dispozițiilor art.90 din Tratatul U.E respectiv art.110 din Tratatul U.E . ratificat prin Legea nr.157/2005 potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituție.
Mai precizează că, motivele invocate de recurentă vizează alte aspecte precum dispozițiile art.3 al.1 lit.a și d din Legea nr.9/2012, de asemenea că taxa s-a calculat conform art.6 din Legea nr.9/2012 și a H.G.nr.9/2012, apreciind că nu au nici o legătură cu cererea de chemare în judecată. Arată intimatul că nu a solicitat nici scutirea taxei de plată pentru condiții specifice, deși este un autoturism special, nu s-a contestat nici modul de calcul, ci pur și simplu s-a contestat legalitatea aplicabilității dispozițiilor legale în raport de dispozițiile Tratatului de Funcționare al UE.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.494 Noul Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 463/18.06.2013 a Tribunalului G. a fost admisă cererea formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. – județul G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, fiind obligată pârâta să procedeze la înmatricularea autovehiculului marca Mercedes Benz cu nr. identificare WDB1241251B225908, fără plata taxei de poluare.
Împotriva sentinței civile menționate a formulat recurs pârâtul Instituția P. – județul G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând rejudecarea cauzei și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului recurentul arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut caracterul nejustificat al refuzului înmatriculării autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante deoarece Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor este o instituție publică căreia îi incumbă obligația legală de a efectua operațiunea de înmatriculare decât și sub condiția impusă de legiuitor, respectiv aceea de a face dovada plății taxei pentru emisiile poluante, în condițiile în care reclamantul nu se încadrează în excepțiile expres stabilite de art. 3, al. 1, lit. a) - d) din Legea nr. 9/2012.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor din cadrul Instituției P. - județul G. nu poate, contrar prevederilor legale, să procedeze la înmatricularea și eliberarea certificatului de înmatriculare fără plata taxei pentru emisiile poluante întrucât plata acestei taxe este o operațiune obligatorie și prealabilă înmatriculării, care ține de aspectul fiscal, Direcția Generală a Finanțelor Publice G. fiind emitentul deciziei de calcul a taxei rezultată din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de art. 6 din Legea nr. 9/2012 și de H.G. nr. 9/2012. Mai mult decât atât, reclamantul nu s-a regăsit în niciuna din situațiile de scutire de la achitarea acestei taxe, exhaustiv prevăzute în cuprinsul art. 3, al. 1, lit. a)-d) din Legea nr. 9/2012.
Referitor la criticile aduse de reclamant Legii nr. 9/2012, însușite de instanța de fond, arată că deși reclamantul și justifică demersul său judiciar pe refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor de a proceda la înmatricularea autovehiculului său fără plata taxei pentru emisiile poluante, neconformitatea Legii nr. 9/2012 cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu poate fi invocată în contradictoriu cu o autoritate publică care, în exercitarea propriilor atribuții, este ținută doar la constatarea achitării ori a neachitării taxei de poluare, aspect în raport cu care își realizează competențele după cum impune legea.
Referitor la compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, arată că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, potrivit cărora niciun stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Aceasta taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism second hand, importat din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Intimatul- reclamant a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reținând caracterul discriminatoriu al taxei, ceea ce contrazice prevederile exprese ale art. 110 TFUE.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește excepția nulității recursului:
Excepția a fost invocată de intimat pentru aceea că recursul nu a fost motivat potrivit art. 486 NCPC, respectiv nu au fost indicate motivele de casare prevăzute de art. 488 NCPC.
Curtea va respinge această excepție, având în vedere dispozițiile art. 489 alin 2 NCPC, care prevăd și posibilitatea ca instanța, în măsura în care este posibil, să încadreze motivele invocate în prevederile art. 488 NCPC.
Ori, astfel cum reiese din cererea de recurs, recurentul-pârât a arătat care sunt motivele pentru care consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală, iar aceste motive pot fi încadrate în prevederile art. 488 pct. 8 NCPC, referitor la „încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
2/ În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurentul- pârât, se constată următoarele:
În primul rând, recurentul a apreciat că instanța de fond a procedat eronat atunci când apreciat nejustificat refuzul de înmatriculare a autoturismului, fără plata taxei pentru emisii poluante, având în vedere că obligația sa este doar de a verifica depunerea unui dosar de înmatriculare complet, inclusiv conținând dovada de achitare a taxei, iar nu de a aprecia cu privire la conformitatea Legii nr. 9/2012 cu normele de drept comunitar.
Curtea va înlătura aceste susțineri, reținând că norma internă, respectiv Ordinul MAI nr. 1501/2006, prevede că la înmatriculare trebuie atașată de solicitant, pe lângă alte documente menționate expres, și dovada plății taxei pentru emisii poluante.
Reclamantul, prin cererea sa, a invocat tocmai faptul că această normă internă ce condiționează înmatricularea de îndeplinirea obligației de plată plății taxei trebuie înlăturată, ca efect al aplicării prioritare a dispozițiilor art. 110 TFUE.
Așadar, nu se poate susține că doar organul fiscal cu atribuții în calcularea cuantumului taxei este ținut a aprecia cu privire la conformitatea normei interne cu norma comunitară, ci și autoritatea administrativă care dispune înmatricularea autovehiculului cu condiționarea plății în prealabil a taxei stabilită de organul fiscal.
În fapt, la o mai atentă analiză, se poate observa că simpla determinare a cuantumului taxei pentru emisii poluante, prin deciziei emisă de organul fiscal, nu este de natură a produce efecte în patrimoniul reclamantului. Ceea ce produce efecte însă este înmatricularea autovehiculului pe numele acestuia, care este condiționată de îndeplinirea obligației de plată, ori operațiunea de înmatriculare este realizată chiar de recurentul-pârât din prezenta cauză.
Referitor la criticile aduse sentinței instanței de fond pe aspectul concluziilor acesteia cu privire la conformitatea Legii nr. 9/2012 cu prevederile art. 110 TFUE, Curtea va reține că acestea sunt întemeiate.
Astfel, Curtea va reține că intimatul-reclamant s-a adresat cu cerere de înmatriculare a autovehiculului pe numele său, fără plata taxei pentru emisii poluante, la data de 13.02.2013, aspect dovedit de înscrisul de la fila 9 din dosarul de fond.
În speță, sub aspectul normei aplicabile, Curtea va reține că prezintă relevanță dispozițiile Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare la data cererii de înmatriculare, iar nu dispozițiile legale de la data cumpărării bunului din spațiul comunitar, deoarece refuzul autorității ce urmează a fi analizat, din punctul de vedere al legalității, are în vigoare legea în vigoare la data cererii.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va constata că la data de 13.02.2013 dispozițiile Legii nr. 9/2012 prevedeau la art. 4 că: „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Astfel, se va reține că cererea de înmatriculare a taxei a fost formulată de intimatul reclamant la un moment la care nu mai erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 1/2012 privind suspendarea art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012.
Conform art. 1 din OUG nr. 1/2012 „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
Ulterior datei de 01.01.2013 a încetat suspendarea, astfel că alineatul 2 al art. 4 a început să producă efecte.
Așadar, la data cererii de înmatriculare și la momentul stabilirii de către organele fiscale a obligației de plată a taxei pentru emisii poluante, norma internă prevedea că taxa se plătește atât cu ocazia înmatriculării bunului pentru prima dată în România, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul second hand, cumpărat de la un proprietar din România, pentru care însă nu a fost achitată vreo taxă, în raport de actele normative anterioare Legii nr. 9/2012.
Prin această reglementare, Curtea va aprecia că s-a înlăturat discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. și N., având în vedere că atât autovehiculul cumpărat din spațiul comunitar cât și cel cumpărat din România au înglobate în prețul de cumpărare o taxă (fie valoarea reziduală a taxei plătită în baza actelor normative anterioare – Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 – fie taxa plătită în temeiul art. 4 alin 1 din legea nr.9/2012.
În aceste condiții, se va aprecia că a fost înlăturat orice efect protecționist indirect cu privire la produsele provenind de pe piața internă, astfel că nu se poate reține o încălcare a art. 110 TFUE, cu ocazia trecerii frontierei a unui bun provenind din spațiul european.
În aceste condiții, se va reține că refuzul exprimat de recurentul-pârât, de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei pentru emisii poluante, este legal, neputând fi reținute concluziile intimatului referitoare la aceea că plata acestei taxe s-ar efectua în baza unei norme interne contrare prevederilor Tratatului.
Pe cale de consecință, pentru motivele expuse anterior, Curtea prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC va reține că instanța de fond a dat o interpretare eronată părevederilor Legii nr. 9/2012, astfel că în temeiul art. 496 NCPC urmează a admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat recursul formulat de recurentul-pârât INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, cu sediul în municipiul G., ., județul G.,, împotriva sentinței nr. 463/2013/C. din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. G., cu domiciliul în . Florești, ..44, județul G..
Casează sentința și, în rejudecare, dispune:
Respinge acțiunea reclamantului V. G. formulată în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
G. P.
Red ..01.2015
Tribunalul G. – Secția Civilă – jud. G. T.
Comunicat: 2 exemplare la data de
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7773/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 4531/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
