Anulare act administrativ. Decizia nr. 1276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1276/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 33423/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1276
Ședința publică de la 21.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursurile declarate de reclamanta T. L. – prin mandatar Dub B. D. și de pârâta POLIȚIA L. SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.3692/ 05.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2011 în contradictoriu cu intimații – pârâți C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI și P. S. 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.02.2014, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
P. cererea inregistrata sub nr._, asa cum a fost modificata si precizata, reclamanta T. L., în contradictoriu cu paratele C. L. AL S. 1 (denumit, in continuare, parata 1), P. S. 1 (denumit, in continuare, parata 2) si P. LOCALA A S. 1 (fosta Directia Generala de Politiei Comunitara a S. 1, denumita, in continuare, parata 3), a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) anularea parțiala a Hotărârii nr. 416/31.10.2008 a paratei 1, respectiv anularea articolului 2 din Anexa 5 a Hotărârii 416;
2) anularea Notei de constatare nr._/18.10.2010 emisa de parata 3 în baza Hotărârii 416;
3) obligarea pârâtelor, independent sau în solidar, la repararea prejudiciului suferit ca urmare a punerii în executare a dispoziției de ridicare a autoturismului, cuprinsa în Nota de constatare, prejudiciu în cuantum de 868 de lei.
Pârâtele au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cea de-a treia invocand și exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste primul petit, cu motivarea ca H.C.L.S.1 nr. 416/2008 a fost atacata pe cale principala, acest act normativ fiind analizat in intregime, sub toate aspectele de legalitate, de către Tribunalul Municipiului București, aceasta instanța respingând in mai multe rânduri anularea acestui act normativ, ultima sentința pe aceasta speța reprezentand-o sentința civila nr. 565/11.02.2011, rămasa irevocabila.
P. sentința civilă nr. 3692/05.10.2012 tribunalul a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata P. Locala Sector 1.
A admis in parte cererea, asa cum a fost modificata, în contradictoriu cu pârâții C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI, P. S. 1 și POLIȚIA L. SECTOR 1.
A anulat Nota de constatare ., nr._/18.10.2010 emisa de Directia Generala de Politie Comunitara a S. 1.
A obligat parata P. Locala Sector 1 sa plateasca reclamantei, cu titlu de despagubiri pentru daune materiale, suma de 868 de lei.
A respins cererea, in rest, ca fiind neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
I. In fapt
1. P. Nota de constatare ., nr._, emisa de parata 3 la data de 18.10.2010, ora17:39, s-a dispus eliberarea trotuarului ocupat de autovehiculul cu numarul de inmatriculare_ (proprietatea reclamantei din prezenta cauza, conform dovezilor de la fila 131), prin ridicarea acestuia de catre CFR TRANSAUTO (fila 105).
2. Dispozitia de ridicare a fost motivata, in fapt, prin aceea ca autovehiculul s-a aflat stationat pe trotuarul aferent strazii S. Palatului, sector 1.
3. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ., nr._ emis de parata 3 la data de 18.10.2010, mai rezulta ca, in fapt, in data de 18.10.2010, ora 17:15, autovehiculul anterior mentionat a fost stationat voluntar pe trotuarul aferent strazii S. Palatului, sector 1, fara respectarea dispozitiei legale de a lasa 1 metru pentru traficul pietonal, iar in drept au fost indicate prevederile art. 2 alin. 1-3 din Anexa nr. 5 la Hotararea nr. 416/2008 adoptata de parata 1 (fila 104).
4. Constatarea imprejurarilor de fapt care au determinat emiterea actelor anterior prezentate s-a realizat cu ajutorul unui mijloc de masurare (metru etalon), respectiv cu ajutorul unui mijloc tehnic (inregistrare video) – file 109-114.
5. Datele relevate de suportul material al inregistrarii atesta conformitatea situatiei de fapt care a determinat emiterea dispozitiei de ridicare a autovehiculului cu realitatea obiectiva.
6. Conform acelorasi date, autoturismul s-a aflat in stare de imobilizare voluntara pentru o perioada mai mare de 5 minute (intervalul orar 17:15-17:23).
7. Prevederile art. 2 din Anexa nr. 5 (“Regulamentul privind activitatile de ridicare, transport, depozitare si eliberare sau valorificare a vehiculelor stationate pe spatiile verzi si trotuarele apartinand domeniului public sau privat al Municipiului Bucuresti sau aflate in administrarea Consiliului L. al S. 1”) la H.C.L.S. 1 nr. 416/2008, in forma activa la data emiterii Notei de constatare prezentate la pct. 1 de mai sus, stabileau urmatoarele:
„Art. 2 (1) Se interzice staționarea cu orice tip de vehicul pe spațiile verzi și trotuarele aflate pe raza S. 1, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
(2) Nerespectarea dispozițiilor alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 250 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice și de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele juridice.
(3) Totodată, fapta prevăzută la alin. (1) atrage ridicarea vehiculului în cauză. Măsura ridicării se dispune de către Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 1 după trecerea unui interval de 5 minute de la momentul constatării faptei.
(4) Constatarea ocupării spațiului verde sau trotuarului se efectuează de către polițiștii comunitari din cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1 prin Notă de constatare (anexa nr. 5 A) și imortalizarea în format digital foto a localizării vehiculului, cu indicarea datei și orei constatării, conform intervalului de timp stabilit la alin. (3).
(5) Operațiunile de ridicare, transport, depozitare și eliberare sau valorificare a vehiculelor se execută de către operatorul economic, conform procedurii prevăzute în Anexa nr. 3 din prezenta hotărâre.” (file 206-209 si 226-227)
8. Hotararea paratei 1 de aprobare a Regulamentului anterior mentionat, a fost motivata, in drept, printre altele, prin indicarea prevederilor art. 23 alin. 1 lit. c) si alin. 2 lit. a)-c) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local aprobat prin H.G. nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, art. 64 alin. 1, art. 95 alin. 1 coroborat cu art. 96 alin. 1 si art. 128 alin. 1 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
9. La data de 27.11.2008, intre Brigada de Politie Rutiera din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti si Directia Generala de Politiei Comunitara a S. 1 s-a incheiat un protocol avand ca obiect colaborarea intre cele doua institutii in vederea aplcarii sanctiunii contraventionale complementare de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila a drumurilor publice din Sectorul 1 al Municipiului Bucuresti (file 168-170).
10. In executarea dispozitiei mentionate la pct. 1 de mai sus, reprezentantii CFR TRANSAUTO au procedat la ridicarea autovehiculului in discutie din locul in care era stationat, transportarea si depozitarea acestuia . amenajat.
11. La data de 18.10.2010, parata 3 a restituit autovehiculul reclamantei, in schimbul platii unor tarife de ridicare, transport si depozitare in suma de 868 de lei (file 164-165).
II. In drept
1. Legea administrației publice locale nr. 215/2001
.......
ART. 36
(1) C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
.......
(2) C. local exercită următoarele categorii de atribuții:
.......
c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului [...]
.......
ART. 81
.......
(2) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București exercită, în principal, următoarele atribuții:
.......
f) administrează, în condițiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului București [...]
.......
2. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
.......
ART. 2
(1) P. legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.
(2) P. hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: [...] întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, [...] întreținerea străzilor și trotuarelor [...].
(4) C. General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții [...].
.......
3. ANEXA 1 - Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local - la H.G. nr. 955 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local
.......
Administrarea și întreținerea drumurilor
ART. 23
(1) Autoritățile administrației publice vor asigura administrarea drumurilor după cum urmează:
.......
c) autoritățile administrației publice locale, pentru drumurile orășenești și comunale.
.......
(2) Realizarea obligațiilor administrației publice locale în domeniul administrării și întreținerii drumurilor și străzilor pentru a satisface interesul general de transport va asigura:
a) creșterea capacității de preluare a traficului;
b) îmbunătățirea condițiilor de deplasare pentru vehicule;
c) creșterea gradului de siguranță a participanților la traficul pe drumurile publice [...].
.......
(4) Autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția Rutieră vor reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a autovehiculelor.
.......
4. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
.......
ART. 1
(1) Circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.
.......
(4) Reglementările privind circulația pe drumurile publice se emit, după caz, de către autoritățile publice centrale sau locale cu atribuții în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliției Române [...].
.......
ART. 6
În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:
.......
14. drum public - orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; [...]
.......
33. trotuar - spațiul longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferență sau fără diferență de nivel, destinat circulației pietonilor [...]
.......
ART. 64
(1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.
(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.
(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
ART. 65
Cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
.......
ART. 72
.......
(7) Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
.......
ART. 97
(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:
.......
d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
.......
ART. 100
(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:
.......
(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
.......
ART. 108
(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
.......
7. staționarea neregulamentară [...]
.......
ART. 128
(1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
.......
d) stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliției rutiere;
.......
ART. 135
În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență (Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006 – n.n.), la propunerea Ministerului Administrației și Internelor, Guvernul va emite hotărârea ((Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, prin care a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 – n.n.) de modificare și completare a Hotărârii Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, denumit regulament în cuprinsul prezentei ordonanțe de urgență, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
.......
5. H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
.......
ART. 142
Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:
.......
n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor [...]
.......
ART. 143
Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor:
a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară [...].
.......
6. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
......
ART. 1 - Subiectele de sesizare a instanței
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ […] se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
.......
ART. 8 - Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, [...] poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. [...]
.......
ART. 18 - Soluțiile pe care le poate da instanța
(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
.......
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamanta a solicitat acest lucru.
.......
ART. 23 - Obligația publicării
Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. [...]
.......
III. Aprecierile Tribunalului
A) Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata 3
“Lucrul judecat” semnifica ceea ce s-a judecat sau solutionat. Din punct de vedere procesual aceasta expresie se raporteaza la efectele hotararii judecatoresti. Fundamentul lucrului judecat rezida in necesitatea de a da eficienta hotararii judecatoresti si de a evita o noua judecata asupra aceleiasi chestiuni litigioase.
O hotărâre judecătorească prin care s-a consfințit un drept, în mod definitiv, se bucură de prezumția absolută de adevăr (res judicata pro veritate habetur) și nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Ceea ce structureaza lucrul judecat si-i determina efectele este existenta triplei identitati ce rezulta din textul art. 1201 C.civ.: de parti (eadem conditio personarum), de obiect (eadem res) si de cauza (eadem causa).
In speta, intre partile si cauza prezentei cereri de chemare in judecata si elementele corespunzatoare ale cererii inregistrate pe rolul acestei instante sub nr._/3/2010, soluționata prin sentința civilă nr. 565/11.02.2011 (file 66-68), nu exista identitate.
Pentru aceste motive, exceptia analizata apare ca fiind neintemeiata, urmand a fi respinsa ca atare.
B) Cu privire la fondul cauzei
1. Interpretarea ad litteram a prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, redate la pct. II.6 de mai sus, conduce la concluzia absurda ca aproape niciodata un particular nu ar putea obtine in instanta anularea unui act normativ deoarece, de regula, particularul ataca in contencios administrativ un act dupa ce intra sub incidenta lui. Or, daca actul deja si-a produs efectul vatamator, particularul nu ar mai obtine nimic in speta respectiva, de vreme ce nulitatea actului si-ar produce efectele numai pentru viitor si, deci, nu s-ar aplica situatiei deja trecute.
2. In mod judicios, interpretarea textului in discutie trebuie facuta prin prisma principiului stabilitatii (securitatii) circuitului juridic, principiu avut in vedere si de legiuitor atunci cand a instituit regula prevazuta la art. 23 din Lege.
3. Astfel, orice act administrativ cu caracter normativ se pune in aplicare prin intermediul unor acte administrative individuale (sau, uneori, prin fapte materiale).
4. P. urmare, refuzul legiuitorului de a sterge efectele trecute ale actului administrativ normativ ilegal trebuie legat de executarea materiala a actelor individuale emise in baza lui, in sensul ca nulitatea trebuie sa isi produca efectele cu privire la toate actele administrative individuale neexecutate pana la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti (indiferent daca il priveste pe reclamanta din actiunea in anularea actului normativ sau pe terti).
5. Dimpotriva, nulitatea nu poate afecta actele administrative individuale emise in temeiul actului administrativ cu caracter normativ atacat si deja executate. Altfel spus, anularea unui act administrativ cu caracter normativ poate aduce atingere efectelor trecute ale actului numai in masura in care aceste efecte nu au fost consolidate prin realizarea lor materiala.
6. In cauza, in ceea ce o priveste pe reclamanta, prevederile din actul administrativ cu caracter normativ a caror anulare formeaza obiectul primului petit al cererii introductive au fost executate in concret prin emiterea dispozitiei de ridicare de catre parata 3 si, apoi, consolidate prin realizarea operatiunilor materiale de ridicare, transport si depozitare a vehiculului de catre operatorul autorizat CFR TRANSAUTO (a se vedea pct. I.1-2 si pct. I.10-11 de mai sus).
7. P. urmare, anularea prevederilor din actul administrativ cu caracter normativ in discutie nu mai este legalmente posibila.
8. Chiar asa fiind, cum reclamanta pretinde ca a suferit un prejudiciu ca urmare a aplicarii prevederilor considerate ilegale cuprinse in actul normativ contestat, este de neconceput ca acesteia sa nu i se recunoasca niciun remediu procedural pentru repararea pretinsei pagube, in cadrul caruia sa poata dovedi „conduita ilicita” a administratiei ca sursa a prejudiciului suferit. Un asemenea remediu este reprezentat de posibilitatea verificarii legalitatii actului normativ in discutie de catre instanta de contencios administrativ, pe cale incidentala, prin raportare la prevederile legale in vigoare la data adoptarii acestui act.
9. In consecinta, instanta va analiza criticile reclamantei privind nelegalitatea prevederilor art. 2 din Anexa nr. 5 la H.C.L.S.1 nr. 416/2008 ca fiind un incident procedural in cadrul prezentei pricini, conform dispozitiilor art. 17 C.proc.civ. si art. 28 din Legea nr. 554/2004, intrucat aceste critici vizeaza un act administrativ cu caracter normativ, act care nu poate fi supus controlului de legalitate in procedura prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
10. Din analiza comparativa a prevederilor criticate, redate la pct. I.7 de mai sus, pe de o parte, si, pe de alta parte, a prevederilor art. 100 alin. 2 si art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, redate la pct. II.4 de mai sus, respectiv a prevederilor redate la pct. II.5 de mai sus, rezulta ca, sub aspect material, in ceea ce priveste nerespectarea obligatiei ca stationarea pe trotuar sa se faca in asa fel incat latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietonilor sa fie de cel putin un metru, textele analizate reglementeaza conditiile in care stationarea vehiculelor pe trotuar este permisa si stabilesc ca fiind contraventie una si aceeasi fapta, diferente existand numai in ceea ce priveste tratamentul sanctionator.
11. Apoi, din interpretarea logico-sistematica a textelor legale redate la pct. II.2 de mai sus, rezulta ca:
a) Parlamentul are o competenta generala in stabilirea contraventiilor, putand, prin lege, sa reglementeze orice domeniu de activitate. In plus, ori de cate ori o anumita contraventie este stabilita prin lege, numai Parlamentul, printr-o alta lege, ori Guvernul, prin ordonanta (simpla - in baza delegarii legislative - ori de urgenta - daca poate justifica urgenta) ar putea deroga de la aceasta, stabilind situatii speciale in care fapte avand trasaturile celor din legea speciala sa aiba sanctiuni speciale.
b) La fel, si Guvernul are competenta generala in stabilirea si sanctionarea contraventiilor, insa, atunci cand reglementeaza prin ordonanta (simpla sau de urgenta), el poate stabili orice fel de contraventii, abrogand sau modificand eventualele texte de lege preexistente; in schimb, prin hotarare, el nu poate reglementa decat contraventiile care nu au fost stabilite anterior prin lege, in caz contrar, hotararea in cauza fiind ilegala.
c) Consiliile judetene si cele locale, precum si C. General al Municipiului Bucuresti au o competenta cvasigenerala in domeniul reglementarii contraventiilor. Astfel, o dubla limita se impune acestor autoritati colegiale: pe de o parte, ele nu pot reglementa contraventii decat in domeniile in care, prin lege, au stabilite atributii, iar, pe de alta parte, este necesar ca in aceste domenii sa nu fie stabilite contraventii (orice contraventie) prin lege sau hotarare de Guvern. Cu alte cuvinte, consiliile nu pot adauga, ., unele contraventii altora, deja stabilite de catre autoritatile publice centrale: Parlamentul sau Guvernul.
d) In fine, consiliile de sectoare au o competenta specializata in reglementarea contraventiilor, si anume domeniile expres aratate la alin. (3), la care se adauga cele delegate prin hotarare de catre C. General al Municipiului Bucuresti. Evident, C. General nu poate stabili alte domenii decat cele ce tin de competenta sa proprie, caci autoritatile administrative nu pot delega atributii care nu le apartin.
12. In cauza, apararea paratei 1 intemeiata pe diversitatea existenta intre domeniul in care a fost reglementata contraventia constand in nerespectarea obligatiei ca stationarea cu orice tip de vehicul pe trotuarele aflate pe raza S. 1, atunci cand stationarea este permisa, conform indicatoarelor si marcajelor, sa se faca in asa fel incat latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietonilor sa fie de cel putin un metru (domeniul intretinerii strazilor si a trotuarelor, domeniu in care are stabilite atributii conform prevederilor art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, redate la pct. II.2 de mai sus, sau, mai larg, domeniul administrarii bunurilor proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza sectorului, domeniu in care are stabilite atributii conform prevederilor art. 36 alin. 2 lit. c) rap. la art. 81 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 215/2001, redate la pct. II.1 de mai sus, cu subdomeniul administrarii drumurilor si strazilor de interes local, subdomeniu in care are stabilite atributii conform prevederilor redate la pct. II.3 de mai sus) si domeniul in care a fost stabilita si sanctionata contraventia constand in incalcarea interdictiei de staționare voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor (domeniul circulatiei pe drumurile publice) nu poate fi primita.
13. Rationamentul utilizat de parata 1 in elaborarea acestei aparari este viciat prin aceea ca ignora principiul potrivit caruia, in dreptul administrativ, competenta este exclusiva, in sensul ca una si aceeasi atributie trebuie sa apartina unui singur organ administrativ.
14. Or, din interpretarea coordonata a prevederilor art. 65 si art. 135 din O.U.G. nr. 195/2002, redate la pct. II.4 de mai sus, rezulta ca, printr-un act normativ cu forta juridica superioara hotararii contestate in prezenta cauza, s-a stabilit ca atributia constand in reglementarea cazurilor si conditiilor in care stationarea pe drumul public [cu orice tip de vehicul si indiferent de regimul de proprietate sau de locul situarii drumului public ori de portiunea din acest drum pe care se stationeaza (trotuarul fiind parte componenta a drumului public, conform prevederilor art. 6 pct. 14 si 33 din O.U.G. nr 195/2002, redate la pct. II.4 de mai sus), caci ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus] este permisa (si, implicit, a cazurilor si conditiilor in care este interzisa) tine de domeniul circulatiei pe drumurile publice, fiind de competenta exclusiva a Guvernului.
15. In indeplinirea acestei atributii, in Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea nr. 1391/2006, Guvernul a stabilit cazurile si conditiile in care stationarea vehiculelor pe drumul public este permisa/interzisa.
16. Totodata, prin prevederile art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, redate la pct. II.4 de mai sus, in exercitarea competentei sale generale in materie contraventionala, Guvernul a stabilit si sanctionat contraventia constand in stationarea neregulamentara, printre modalitatile de savarsire a acestei contraventii numarandu-se si nesocotirea interdictiei de staționare voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor (pct. II.5 de mai sus).
17. Date fiind aceste elemente ale ordinii juridice existente la data adoptarii prevederilor criticate, se poate conchide, cu temei, ca niciun alt organ administrativ situat pe o pozitie inferioara Guvernului in ierarhia administrativa nu putea emite acte cu caracter normativ prin care sa reglementeze cazuri si conditii in care stationarea vehiculelor pe drumul public este permisa/interzisa, respectiv sa stabileasca si sa sanctioneze contraventii constand in nesocotirea interdictiilor de stationare ori a conditiilor in care stationarea este permisa, fara sa incalce, prin aceasta, principiul ierarhiei fortei juridice a actelor normative si principiul exclusivitatii competentei organelor administrative.
18. Altfel spus, prin vointa legiuitorului (interpretata prin folosirea argumentului specialia generalibus derogant), atributia constand in reglementarea cazurilor si conditiilor in care stationarea vehiculelor pe drumul public este permisa/interzisa excedeaza sferei atributiilor rezervate consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti in domeniile de activitate mentionate in cuprinsul art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, art. 36 alin. 2 lit. c) rap. la art. 81 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 23 din Regulamentul- cadru prezentat la pct. II.3 de mai sus, iar in domeniul circulatiei pe drumurile publice, de care tine atributia in discutie, a fost stabilita si sanctionata, potrivit prevederilor legale mentionate la pct. 16 de mai sus, o contraventie avand un continut constitutiv similar celei stabilite prin prevederile regulamentare prezentate la pct. I.7 de mai sus, in modalitatea nerespectarii obligatiei ca stationarea cu orice tip de vehicul pe trotuarele aflate pe raza S. 1, atunci cand stationarea este permisa, conform indicatoarelor si marcajelor, sa se faca in asa fel incat latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietonilor sa fie de cel putin un metru.
19. In acelasi sens sunt si prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, redate la pct. II.1 de mai sus, prin care este expres exclusa din sfera de competenta a consiliului local reglementarea acelor probleme de interes local care sunt date prin lege în competența Guvernului, ca autoritate administrației publice centrale.
20. Pe de alta parte, autoritatile publice centrale si locale cu atributii in domeniul circulatiei pe drumurile publice au competenta de a reglementa secundum legem in acest domeniu de activitate insa numai cu avizul I.G.P.R. (art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, redate la pct. II.4 de mai sus).
21. Prevederile art. 128 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, redate la pct. II.4 de mai sus, recunosc prerogativa autoritatilor administratiei publice locale de a reglementa regimul de stationare, insa numai in considerarea caracteristicilor speciale ale diferitelor categorii de autovehicule si numai cu avizul politiei rutiere.
22. P. urmare, in conditiile in care O.U.G. nr. 195/2002 reglementeaza numai masura ridicarii autovehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila, de competenta politiei rutiere, conform prevederilor art. 64 alin. 1 si art. 97 alin. 1 lit. d), reglementarea masurii tehnico-administrative a ridicarii autovehiculelor stationate neregulamentar pe trotuar (ca parte componenta a regimului stationarii apartinand domeniului circulatiei pe drumurile publice, conform prevederilor art. 74 alin. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 142 lit. n) rap. la art. 143 lit. a) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006), prin hotarare a consiliului local de sector, este legalmente subordonata indeplinirii urmatoarelor conditii:
(i) sa vizeze numai anumite categorii de vehicule, in considerarea caracteristicilor particulare ale acestora;
(ii) sa aibe la baza avizul politiei rutiere.
23. Cu referire la cea de-a doua dintre conditiile anterior mentionate, sub aspectul naturii juridice, avizul politiei rutiere prevazut de art. 128 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 este un aviz conform. Formularea utilizata de legiuitor nu lasa loc de interpretare in ceea ce priveste caracterul obligatoriu al avizului in discutie, in acelasi sens fiind si prevederile legale generale inscrise la art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.
24. Avizul conform se caracterizeaza prin aceea ca, mai intai, el trebuie cerut, apoi, trebuie obtinut efectiv si, in fine, trebuie si respectat.
25. In speta, prevederile criticate nu indeplinesc niciuna dintre cerintele legale mentionate la pct. 22 de mai sus.
24. Mai intai, aceste prevederi vizeaza „orice tip de vehicul” stationat pe trotuarele aflate pe raza S. 1.
25. Apoi, din cuprinsul documentatiei care a stat la baza emiterii H.C.L.S.1 nr. 416/2008, nu rezulta ca parata 1 ar fi solicitat politiei rutiere (neputandu-se discuta despre obtinere sau respectare) avizul prevazut de lege.
26. Hotararea adoptata de parata 1, in lipsa avizului anterior mentionat, este nelegala, fiind incalcata o formalitate esentiala impusa de lege pentru valabila emitere a actului.
27. Astfel, avizul conform este mai mult decat o simpla procedura consultativa. In cazul acestei forme de aviz are loc subordonarea competentei autorului nominal (in speta, parata 1), acordului titularului avizului (politia rutiera), ipoteza care presupune disjungerea competentei autorul nominal in doua parti: una transmisa prin lege organului care emite avizul - puterea de a aprecia faptele, stabilind apoi continutul actului; o alta pastrata de organul nominal - puterea de a-i conferi acestui continut forta executorie. Asadar, autorul nominal al actului pierde puterea de a aprecia faptele, ramanand la discretia titularului avizului, care devine prin aceasta coautor al actului care urmeaza sa fie emis, caci are puterea de consimtamant-opozitie, fiind deci in masura sa se opuna emiterii actului.
28. Asadar, avizul conform este mai mult decat o regula de procedura, el fiind o regula de competenta.
29. Protocolul de colaborare infatisat de catre parata 1, mentionat la pct. I.9 de mai sus, nu are valoarea juridica a avizului prevazut de art. 128 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 intrucat nu vizeaza continutul reglementarii masurii tehnico-administrative a ridicarii autovehiculelor stationate neregulamentar pe trotuar, ca parte a regimului stationarii, ci aplicarea in concret a masurii ridicarii dispusa de politia rutiera conform prevederilor art. 64 alin. 1 si art. 97 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
30. Dealtfel, Protocolul in discutie a fost incheiat ulterior adoptarii H.C.L.S.1 nr. 416/2008.
31. In concluzie, prevederile actului administrativ normativ supuse analizei de legalitate au fost adoptate de catre parata 1 cu depasirea competentei ce ii revine si contrar prevederilor actelor normative cu forta juridica superioara, fiind ilegale.
32. Aceasta ilegalitate este iremediabila, instanta neputand proceda la substituirea bazei legale deoarece competenta in discutie nu putea fi stabilita, in mod legal, in baza unei alte reglementari.
33. Or, prima regula de competenta este aceea ca ea este determinata strict de lege sau de acte administrative cu caracter normativ. Cu privire la cele din urma acte, avand in vedere ca legea stabileste in principiu competenta fiecarui organ administrativ, aceasta competenta legala poate fi completata prin adaugarea unor atributii suplimentare prin acte adminstrative secundum legem numai daca legea permite acest lucru in mod expres.
34. Ilegalitatea prevederilor in discutie se rasfrange si asupra actului administrativ individual emis de parata 3 in baza acestor prevederi (dispozitia de ridicare incorporata in Nota de constatare mentionata la pct. I.1-2 de mai sus).
35. Angajarea raspunderii administrativ patrimoniale presupune, alaturi de existenta actului administrativ ilegal si existenta unui prejudiciu, precum si existenta raportului de cauzalitate intre actul administrativ si prejudiciul produs.
36. In cauza, reclamanta a dovedit existenta si intinderea unei pierderi patrimoniale in valoare de 868 de lei, pierdere legata cauzal, in mod direct, de emiterea dispozitiei ilegale de ridicare si, prin urmare, imputabila paratei 3 (a se vedea pct. I.1-2 si pct. I.10-11 de mai sus).
37. Pentru aceste motive, vazand si prevederile art. 18 si art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanța urmeaza a admite in parte cererea, asa cum a fost modificata, si, in consecinta, va anula Nota de constatare ., nr._/18.10.2010 emisa de parata 3 si va obliga aceasta parata sa plateasca reclamantei, cu titlu de despagubiri pentru daune materiale, suma de 868 de lei.
38. In fine, celelalte pretentii ale reclamantei urmeaza fi respinse ca neintemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta T. L. și pârâta Poliția L. Sector 1 București.
Recurenta-reclamantă a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii capătului 1 de cerere și anulării articolului 2 din Anexa 5 a Hotărârii Consiliului L. al S. 1 nr. 416/31.10.2008, în forma avută la momentul la care a născut consecințele prejudiciante pentru reclamantă.
În motivare, a susținut recurenta că modificarea actului administrativ-normativ după promovarea acțiunii sale nu reprezintă un impediment pentru anularea sa (cu referire la forma inițială), întrucât anularea este una dintre sancțiunile menționate explicit la art. 18 din Legea nr. 554/2004, fară a se face distincție după cum actul atacat mai este sau nu în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Pe de altă parte, regula de drept instituită de art. 23 din Legea nr. 554/2004, conform căruia anularea actului administrativ-normativ are efecte numai pentru viitor, nu este nici ea de natură să împiedice anularea articolului 2 din Anexa 5 a Hotărârii Consiliului L. al S. 1 nr. 416/31.10.2008.
Conform interpretării pe care practica și doctrina a dat-o în mod constant respectivei reguli de drept, prin faptul că efectele hotărârii de anulare a unui act administrativ-normativ se produc doar pentru viitor se înțelege că respectiva hotărâre nu afectează raporturi juridice stinse/epuizate înainte de pronunțarea ei (facta praeterita).
Insă, hotărârea judecătorească de anulare urmează să își producă efecte depline în ceea ce privește raporturile juridice viitoare {facta futura) și raporturile juridice care nu sunt stinse/epuizate la data pronunțării (facta pendentia).
Având în vedere existența prezentei acțiuni pe rolul instanței de judecată, că raporturile sale cu autoritățile publice reprezintă facta pendentia, susține recurenta că în cauză se poate pronunța (și trebuie pronunțată, judecând după cele reținute de instanță de fond) o hotărâre de anulare a articolului 2 din Anexa 5 a Hotărârii Consiliului L. al S. 1 nr. 416/31.10.2008.
Recurenta P. LOCALA SECTOR 1, consideră sentința ca netemeinica si nelegala, cu motivarea că instanța de fond nu era competenta material sa soluționeze aceasta acțiune, Judecătoria Sector 1 București, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre competentă soluționare acesteia.
Intimații-pârâți C. L. al S. 1 și P. S. 1, au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului în principal ca fiind lipsit de interes, iar, in subsidiar, ca neîntemeiat.
Consideră aceștia că legitimare procesuală activă are numai partea care a pierdut procesul, deoarece cel care a avut câștig de cauza nu are interes, neputând demonstra drepturile care i-au fost lezate, iar recursul declarat de aceasta fiind lipsit de interes.
Din dispozitivul sentinței civile rezultă că recurenta este partea care a câștigat procesul ori într-o atare situație recurenta nu poate justifica un interes în folosirea căii de atac împotriva soluției instanței de fond.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate de către recurenta-reclamantă T. L., Curtea consideră întemeiat recursul neputând fi reținută susținerea intimaților-pârâți referitoare la lipsa de interes, câtă vreme aceasta se arată nemulțumită de respingerea ca neîntemeiată a primului petit al cererii sale.
Astfel, recurenta-reclamantă a învestit instanța de fond cu o acțiune având trei petite, și anume:
1) anularea parțiala a Hotărârii nr. 416/31.10.2008 a paratei 1, respectiv anularea articolului 2 din Anexa 5 a Hotărârii 416;
2) anularea Notei de constatare nr._/18.10.2010 emisa de parata 3 în baza Hotărârii 416;
3) obligarea pârâtelor, independent sau în solidar, la repararea prejudiciului suferit ca urmare a punerii în executare a dispoziției de ridicare a autoturismului, cuprinsa în Nota de constatare, prejudiciu în cuantum de 868 de lei.
Curtea constată că instanța de fond a procedat la analizarea legalității HCL sector 1 nr. 4/2010 pe cale incidentală, deși reclamanta formulase un capăt de cerere distinct având ca obiect anularea parțială a acestui act administrativ.
Motivarea instanței de fond pornește de la interpretarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, reținându-se că orice act administrativ cu caracter normativ se pune în aplicare prin intermediul unor acte administrative individuale și că nulitatea nu poate afecta actele administrative individuale emise în temeiul actului administrativ cu caracter normativ atacat și deja executate.
În opinia Tribunalului, efectele actului administrativ cu caracter normativ ce formează obiectul acțiunii în anulare au fost executate în concret prin emiterea dispoziției de ridicare și prin realizarea operațiunilor materiale de ridicare, transport și depozitare a vehiculului, concluzionându-se în sensul că anularea actului administrativ cu caracter normativ în discuție nu mai este legalmente posibila.
Curtea apreciază că prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, trebuie interpretate, în sensul că, pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial, norma legală anulată de instanța de contencios administrativ nu mai poate produce nici un efect, situația fiind similară cu cea constând în abrogarea unui act normativ, ceea ce, însă, nu exclude, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, analiza legalității acestui act administrativ, pe calea unei acțiuni în anulare, prin raportare la prevederile legale în temeiul și în aplicarea cărora a fost emis.
O astfel de interpretare ar goli de sens și de conținut prevederea de la art. 11 alin. (4) din aceeași lege, potrivit căreia actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, pe calea unei acțiuni în anulare, legiuitorul necondiționând dreptul la acțiunea în anulare introdusă de persoana care se consideră vătămată de împrejurarea ca actul normativ respectiv să nu fi fost executat, în concret, prin emiterea unui act administrativ cu caracter individual, în ce măsură eventuala nulitate a actului cu caracter normativ afectează sau nu actele administrative individuale emise în temeiul acestuia și deja executate, fiind o chestiune care se analizează, de la caz la caz, de instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei.
P. urmare, instituirea dispoziției art. 23 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu are drept efect imposibilitatea de a ataca pe calea unei acțiuni în anulare un act administrativ cu caracter normativ, în temeiul căruia a fost emis un act administrativ cu caracter individual, scopul acestei prevederi fiind acela de a sublinia faptul că, forța obligatorie a hotărârii judecătorești de anulare se produce numai pentru viitor, similar situației adoptării unui act normativ de abrogare, pentru a nu se încălca principiul neretroactivității legii, acest aspect nepresupunând însă, că actul anulat a fost legal până la momentul anulării sale, soluția anulării acestuia fiind pronunțată de instanța de judecată tocmai ca urmare a constatării că a fost adoptat cu încălcarea legii.
În concluzie, Curtea nu își însușește raționamentul instanței de fond, în sensul că, odată ce a fost emisă și pusă în executare dispoziția de ridicare a autoturismului, anularea HCL sector 1 nr. 4/2010, în temeiul căruia a fost emisă dispoziția de ridicare, nu mai este posibila.
Din aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond trebuia să soluționeze, cu respectarea principiului disponibilității, cererea de anulare a HCL sector 1 nr. 4/2010 cu care a fost învestită de reclamant, argumentele în baza cărora nu a analizat acest petit al acțiunii, neputând fi reținute din motivele expuse anterior.
Se constată că, procedând la analizarea HCL sector 1 nr. 4/2010 pe cale incidentală, instanța de fond a încălcat, pe de o parte, principiul disponibilității iar pe de altă parte a încălcat prevederile Legii nr. 554/2004 care prevăd doar două căi
procedurale de cenzurare a legalității unui act administrativ, respectiv, acțiunea în anulare și excepția de nelegalitate.
Astfel, analizând legalitatea HCL sector 1 nr. 4/2010 pe cale incidentală, în condițiile în care era învestită cu o cerere de anulare a acestui act administrativ, ținând cont că reclamanta nu a formulat o cerere precizatoare sau modificatoare în acest sens, instanța de fond nu a respectat principiul disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, în ceea ce privește obiectul acțiunii și părțile litigiului.
Or, în acest caz, reclamanta a învestit instanța de fond cu o cerere de anulare a HCL sector 1 nr. 4/2010, neînțelegând să invoce nelegalitatea acestui act pe cale incidentală, așa cum a fost analizată, impunându-se a fi subliniat faptul că verificarea legalității unui act pe calea unei acțiuni în anulare diferă de verificarea legalității pe cale incidentală, atât sub aspect procedural, cât și din perspectiva efectelor produse în cazul constatării nelegalității.
Pe de altă parte, în afară de faptul că, procedând în această manieră, instanța de fond a modificat obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, Curtea constată, că, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, controlul legalității HCL sector 1 nr. 4/2010 se putea exercita pe calea acțiunii în anulare sau pe calea excepției de nelegalitate, și nu pe cale incidentală.
Relevantă, în cest sens este jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 1876/30.03.2007, a reținut că „după apariția Legii nr. 554/2004, legalitatea unei dispoziții sau prevederi dintr-un act administrativ nu mai poate fi analizată pe cale incidentală în cadrul acțiunii în anulare, așa cum a procedat instanța de fond, pentru că art. 4 din acest act normativ dă posibilitatea invocării nelegalității unui act administrativ pe calea excepției de nelegalitate, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanță".
Se impune a fi subliniat faptul că distincția între analiza de legalitate realizată pe calea excepției de nelegalitate și cea realizată pe cale incidentală, așa cum s-a efectuat prin sentința recurată, nu este doar formală, întrucât procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, presupune respectarea unor exigențe procedurale care nu sunt asigurate în cazul verificării legalității unui act administrativ pe cale incidentală.
Curtea apreciază că, în condițiile în care instanța de fond a reținut că anularea HCL sector 1 nr. 4/2010, în temeiul căreia a fost emisă dispoziția de ridicare, nu mai este posibila, avea posibilitatea de a invoca și de a pune în discuția părților această chestiune de drept, reclamanta având posibilitatea de a renunța la solicitarea de anulare a actului și de a ridica excepția de nelegalitate având ca obiect aceeași hotărâre.
Din aceste considerente, Curtea constată că este întemeiat motivul de recurs referitor la faptul că, în mod nelegal, prin sentința recurată, s-a analizat, pe cale incidentală, legalitatea HCL sector 1 nr. 4/2010, prezumția de legalitate de care se bucură acest act administrativ neputând fi înlăturată decât, fie pe calea anulării acesteia printr-o acțiune având un asemenea obiect, fie pe calea invocării excepției de nelegalitate.
Se mai reține că analizarea legalității HCL sector 1 nr. 4/2010 pe cale incidentală, într-o modalitate neprevăzută de Legea contenciosului administrativ, a avut drept consecință nepronunțarea de către instanța de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ, cerere cu care a fost învestită de reclamantă, așa cum se observă din cuprinsul acțiunii introductive, fiind așadar incidente prevederile art. 312 alin. (2), (5) și (61) din Codul de procedură civilă, care impun casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea recurată, pentru se respecta principiul dublului grad de jurisdicție.
În concluzie, pentru motivele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2), (5) și (61) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite capătul I de cerere privind anularea parțială a Hotărârii Consiliului L. Sector 1 nr. 416/31.10.2008 spre rejudecare la aceeași instanță. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Competența de primă instanță aparține Tribunalului și nu Judecătoriei, după cum a susținut recurenta Poliția L. Sector 1, pe considerentul că o astfel de cerere excede procedurii contravenționale, instanța fiind limitată potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Or, în cauză este vorba despre un act administrativ distinct pentru contestarea căruia este aplicabilă exclusiv procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, după cum a stabilit Curtea de Apel București, în cadrul regulatorului de competență privind conflicte negative de competență între judecătorie și tribunal, prin mai multe decizii: nr. 3740 din 25 mai 2011, nr. 2082 din 16 martie 2011, nr. 5801 din 11 octombrie 2011 or nr. 3988 din 6 iunie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta T. L. – prin mandatar Dub B. D. împotriva sentinței civile nr.3692/ 05.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2011 în contradictoriu cu –recurenta-pârâta POLIȚIA L. SECTOR 1 și intimații – pârâți C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI, respectiv P. S. 1.
Casează în parte sentința recurată și trimite spre rejudecare la instanța de fond capătul I de cerere privind anularea parțială a Hotărârii Consiliului L. Sector 1 nr. 416/31.10.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – RV/ 2 ex/10.03.2014
JUD.FOND. A. C. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1701/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7362/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
