Anulare act administrativ. Decizia nr. 6787/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6787/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 26299/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6787
Ședința publică de la 25.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul – reclamant I. DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE BUCUREȘTI (I.C.A.S) împotriva sentinței civile nr. 2/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal (actualmente Secția a II-a) în dosarul nr._/CA/3/2011, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. L. AL COMUNEI TEACA și R. A. OCOLUL SILVIC VALEA ȘIEULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2014, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2/06.01.2014, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins acțiunea astfel cum a fost modificată formulată de reclamantul I. de Cercetări și Amenajări Silvice București împotriva pârâtelor C. L. al Comunei Teaca și R. A. Ocolul Silvic Valea Șieului, ca nefondată. Totodată a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I. de Cercetări și Amenajări Silvice București, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării Hotărârilor nr. 16/2010 și nr.24/2010 ale Consiliului L. al Comunei Teaca, ca nelegale și netemeinice.
In mod corect și legal instanța a reținut faptul că, în contextul hotărârii atacate nu se prevede că se reziliază de drept Contractul de administrare nr. 4474/09.08.2007 valabil până în 01.01.2016, ci doar că, «primarul este împuternicit să demareze procedurile de reziliere a contractului de administrare ».
Nu se poate susține că, cele două hotărâri au determinat încetarea contractului de administrare, eventualitatea refuzului pârâtului-proprietar de a-și executa în continuare obligațiile contractuale generând posibilitatea de a solicita daune-interese de către institut.
Totuși, pârâtul C. local al primăriei Teaca împreună cu Primăria comunei Teaca consideră că, prevederile Hotărârii nr. 16/10.03.2010 a aprobat de fapt rezilierea contractului de administrare și trecerea din administrarea OS Lechința în administrarea OS Valea Șieului RA. Chiar dacă se poate interpreta că respectivele hotărâri nu cuprind în mod expres rezilierea contractului dintre părți, aderarea la o altă structură silvică, fără respectarea procedurii obligatorii de încetarea relațiilor contractuale dintre părți, este chiar împlinirea acestei rezilieri.
Este interzis prin lege ca un proprietar de pădure, sau de teren cu vegetație forestieră, să decidă administrarea și paza proprietății la două entități cu atribuții silvice, în același timp. Astfel, instanța a reținut în mod eronat faptul că «nu se poate susține că cele două hotărâri au determinat încetarea contractului de administrare dintre pârâtul proprietar și reclamantul administrator... » atât timp cât pârâtul proprietar a încheiat un proces-verbal cu APP Valea Șieului prin care îi predă suprafața de 1674,76 ha fără reziliere contractului de administrare și a proceselor-verbale de predarea a aceleași suprafețe către ICAS București
Este mai multă decât evidentă dorința exclusivă a pârâtului proprietar de a crea efecte juridice ale unor hotărâri de consiliu nelegale. De altfel, însăși instanța reține ulterior că respectivele acte nu ar avea efecte juridice asupra valabilității contractului de administrare dar, în același timp respinge cererea chiar dacă se dovedește că acestea au produs efecte juridice vătămătoare și chiar nelegale.
Prin adresa nr. 1622/2009 Primăria Comunei Teaca practic o somează, ca efect juridic al hotărârilor emise, să țină cont de procesul-verbal de predare încheiat cu OS Valea Șieului, îi interzice accesul pe suprafața de teren administrată legal în nesocotirea contractului de administrare în vigoare, nereziliat, dar pretins a fi încetat de către pârâtă tocmai în temeiul hotărârilor a căror anulare a solicitat-o.
1.2. Contrarietatea motivării sentinței civile este dată și de aspectul că instanța arată că, rezilierea unui contract se poate realiza doar conform legislației, cu respectarea procedurilor prealabile și mai ales, în speța de față, că nu s-au îndeplinit condițiile obligatorii ale art.2 din Contract, acesta nu este reziliat, fiind în vigoare și în prezent și că cele două hotărâri nu au determinat încetarea contractului. Această susținere și motivare a instanței este nelegală și neîntemeiată deoarece în aceste hotărâri pârâtul - proprietar a creat efecte juridice, prin aderarea la o altă structură silvică, în temeiul acestor acte, fără să urmeze procedura legală obligatorie».
Se arată în mod corect și real faptul că nu există între părți un pact comisoriu de rang IV însă în același timp Hotărârile nr. 16 și 24 din 2010, adresa nr. 1622/2010 și procesul-verbal de predare a terenului către altă structură silvică creează efecte juridice și decide, mai mult decât evident, rezilierea unilaterală a Contractului de administrare nr.4474/2007.
1.3. Vă solicităm să ne admiteți recursul reținând faptul că instanța a creat o contrarietate evidentă în motivare susținând pe deoparte faptul că intenția reală a proprietarului fondului forestier este administrarea acestuia de către altă structură silvică pentru ca apoi să arate că hotărârile atacate nu cuprind decât simpla desemnare a primarului pentru semnarea unui nou act cu OS Valea Șieului fapt juridic îndeplinit prin procesul-verbal de predarea suprafeței către noua structură silvică în detrimentul contractului de administrare dintre părți.
Pe fond a reiterat motivele privind anularea Hotărârilor nr. 16/2010 și 24/2010:
Rezilierea contractului de administrare se poate efectua numai prin acordul ambelor părți semnatare, nu unilateral cum a procedat, și numai dacă se constată împlinirea existenței condiției rezolutorii prevăzută imperativ de art.2 alin.2 din Contract.
Contractul este lege pentru părțile semnatare iar clauza înscrisă în art.2 alin.2 are caracter normativ pentru acestea, deoarece conform acesteia:
« Dacă din bugetul de venituri și cheltuieli întocmit în baza amenajamentului silvic propriu, rezultă că veniturile din resursele pădurii nu acoperă cheltuielile cu administrarea, contractul încetează valabilitatea la data constatării acesteia, situație în care Beneficiarul se obligă să-și creeze structură silvică proprie, să se asocieze cu alți deținători de pădure pentru crearea unei noi structuri silvice autorizate sau să încheie contract cu o altă structură silvică autorizată » NICI UNA DIN ACESTE CONDIȚII NU S-A ÎMPLINIT ȘI NU ESTE ÎMPLINITĂ.
In mod unilateral, nelegal, fară o înștiințare prealabilă și obligatorie, pârâtul a emis hotărârea a cărei anulare o solicită și a decis rezilierea unilaterală a contractului valabil încheiat în vigoare, atât timp cât nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă de reziliere a acestuia.
3. Al doilea motiv, pentru care solicită anularea Hotărârilor nr. 16/2010 și nr.24/2010 este acela că nu se împlinește condiția imperativă rezolutorie a depășirii cheltuielilor cu administrarea față de veniturile obținute din administrare. Astfel, nu există și nu i-a fost comunicat anterior adoptării hotărârii respective, nici un amenajament legal întocmit, sau o eventuală plângere, legal întocmită și comunicată, asupra eventualelor doleanțe ale beneficiarului privind administrarea efectuată de noi, în condițiile clauzelor contractuale.
Dreptul de administrare este un drept absolut, intangibil prin care administratorul chiar și oponent proprietarului, exercită drepturile și obligațiile acestuia din urmă, purtându-se față de terți ca un adevărat proprietar, atât timp cât în temeiul normelor de drept comun sau special, acest beneficiu nu i-a fost retras de adevăratul proprietar. Administratorul numit în temeiul unui contract valabil, în vigoare și legal încheiat exercită toate prerogativele unui adevărat proprietar, singura operațiune interzisă fiind transferul proprietății.
Nu s-a dovedit niciodată o eventuală proastă administrare a terenului forestier de către noi și atât timp cât rezilierea unilaterală nu este prevăzută printr-o clauză obligatorie contractuală, convenția dintre părți există până la rămânerea definitivă și irevocabilă a unei sentințe judecătorești care să constate încetarea contractului înainte e împlinirea termenului de valabilitate.
In mod intempestiv, C. L. al Comunei Teaca prin actul administrativ nelegal, a adoptat rezilierea unilaterală a unui contract valabil, care s-ar fi împlinit, nefiind dispusă printr-o clauză care să acorde unilateral acest drept unei părți semnatare.
De altfel însăși Prefectura județului Bistrița Năsăud a constatat nelegalitatea hotărârii prin adresa nr. III B 4619/22.04.2010 care arată că în preambulul hotărârii nu este menționat motivul rezilierii contractului, nerespectarea clauzelor contractuale fiind generale, neprecizate, care anume din obligații nu au fost respectate de administrator și care, pe cale de consecință, duc la rezilierea contractului. Nu au respectat sub nici o formă dispozițiile autorității publice și nici cerințele obligatorii ale art.2 alin. 5 din contract, așa cum corect reține și Instituția Prefecturii în adresa cu numărul susmenționat.
Învederează că nici condiția privind obligarea, ca în cazul în care, prin absurd, s-ar fi împlinit condiția rezolutorie judecătorească ca toate cheltuielile să fi depășit veniturile, să fi aderat la o structură silvică autorizată, nu este împlinită atât timp cât legalitatea structurii silvice, respectiv Asociația proprietarilor de pădure „Valea Șieului"- Ocolul Silvic Valea Șieului, este supusă controlului judecătoresc în dosarul nr._ la Curtea de Apel București, deoarece acesta pentru a obține avizul de funcționare a declarat ca suprafață în administrare la data de 31.03.2010 pădurile ce se află în administrarea noastră prin contract valabil.
A mai învederat faptul că, în cauză a îndeplinit cerințele obligatorii ale plângerii prealabile instituită de art.7 din Legea nr.554/2004 iar la cererea noastră de revocare a actului administrativ nelegal și vătămător C. L. Teaca i-a răspuns prin adresa nr.1959/05.10.2010, comunicată în 18.10.2010, prin care respinge nejustificat și netemeinic cererea.
Pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud se află dosarul nr._ ce are ca obiect cererea privind pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se admită reziliere contractului de administrare din prezenta cauză și care a făcut obiectul hotărârii a cărei anulare o solicită. Astfel, pârâtul recunoaște implicit că hotărârea nr.16/10.03.2010 este nelegală deoarece solicită prin instanță rezilierea contractului de administrare.
Hotărârea nr. 16/10.03.2010 este nelegală și netemeinică, deoarece pârâtul nu respectă clauzele contractului, menționând chiar el acest aspect în răspunsul formulat la cererea de revocare. Astfel, se arată în pg.3 alin.2 că „părțile vor notifica intenția (de modificare și implicit de reziliere) a clauzelor cu 30 de zile lucrătoare înainte de data propusă pentru întâlnirea de negociere" or, tocmai această obligație nu a fost respectată de pârâtul care o invocă.
În drept, a invocat ale 304 Cod procedură civilă.
Intimatul-pârât C. L. al Comunei Teaca a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
Hotărârea Consiliului L. nr. 16/2010 a avut ca fundament:
(i) Expunerea de motive nr. I/506 din data de 09.03.2010 a Primarului Comunei Teaca;
(ii) Raportul Compartimentului de specialitate nr. I/507 din data de 09.03.2010 privind aderarea Comunei Teaca la OSVS;
(iii) Nerespectarea de către Reclamanta, prin Ocolul Silvic Lechinta, a prevederilor contractuale (art. 5, 11, 12, 24, 25, 31, 37 si 38 din Contractul de Administrare nr. 6269/2006), constând in: Incalcarea prevederilor art. 5 din Contract, referitoare la comunicarea datelor de incepere a inspecțiilor de fond; Netransmiterea unui exemplar din actele de control de fond către . a afectat grav transparenta activității de administrare in teren a fondului forestier; Neanuntarea datelor de tinere a licitațiilor pentru masa lemnoasa provenita din pădurile proprietatea Comunei Teaca; Transportarea la atelierul de debitat al Ocolului Silvic Lechința a unor cantitati de masa lemnoasa provenita din pădurile proprietatea Comunei Teaca, fără nicio aprobare din partea acesteia; Nevalorificarea in totalitate a produselor lemnoase, in conformitate cu dispozițiile Amenajamentului Silvic, nerespectându-se astfel obligațiile asumate de Reclamanta in ceea ce privește beneficiul datorat Comunei Teaca conform bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2009, in condițiile in care cheltuielile prevăzute in buget au fost depășite nejustificat, sume cu care a fost prejudiciat bugetul Comunei Teaca; Neprezentarea pentru anul 2009 a raportului de gestiune la jumătatea anului, încălcându-se astfel prevederile art. 24 din Contract.
(iv) Raportul de avizare al Comisiei de specialitate a Consiliului L. al Comunei Teaca nr. 1/508 din data de 09.03.2010, privind administrarea întregii suprafețe de pădure, deținute in proprietate de aceasta unitate administrativ-teritoriala, de către Ocolul Silvic Valea Șieului (OSVS).
Concret, motivele pentru care C. L. a decis astfel au fost consecința faptului ca unitatea administrativ teritoriala . membra a OSVS încă din anul 2009 iar veniturile raportate la suprafața de teren ce era data in administrarea acestui ocol silvic erau considerabil mai mari decât cele primite de la ICAS - Ocolul Silvic Experimental Lechința.
Subsecvent, prin Hotararea Consiliului L. al Comunei Teaca nr. 24/07.05.2010 a fost modificata si completata Hotararea nr. 16/09.03.2010, in sensul introducerii unui nou articol, care prevedea faptul ca nu se aproba administrarea de către recurenta-reclamanta ICAS a suprafeței de 1674,76 Ha fond forestier aflata in proprietatea Comunei Teaca, deoarece nu au fost respectate de către ICAS o . clauze contractuale pana la aprobarea Contractului de administrare in conformitate cu art.12 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Motivele sunt similare celor care au stat Ia baza emiterii Hotararii Consiliului L. nr.16/2010. In fundamentarea acestei hotarari s-au retinut in plus incidența prevederilor Legii nr. 46/1998 (Codul Silvic) si ale Legii nr. 213/1998, adresa nr. III B 4619/22.04.2010 primita de la Institutia Prefectului Județului Bistrita-Nasaud, expunerea de motive nr. I 967/04.05.2010 a Primarului Comunei Teaca, raportul compartimentului de specialitate nr. I 968/04.05.2010 privind modificarea si completarea Hotararii nr. 16/2010 si Hotararea Consiliului L. al Comunei Teaca nr.19/2003 privind asocierea Consiliului L. al Comunei Teaca, impreuna cu alte consilii locale, la OSVS.
2. Referitor la primul motiv de recurs, potrivit căruia prin adoptarea Hotărârilor nr. 16/2010 și nr. 24/2010 intimata-parata C. L. Teaca ar fi aprobat, in fapt, rezilierea Contractului de administrare nr. 4474/2007 încheiat de autoritatea locala cu recurenta-reclamanta ICAS
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, C. L. are inițiativa și hotărăște în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege in competenta altor autorități ale administrației publice centrale sau locale. Printre principalele sale atribuții, C. L. gestionează si decide si cu privire la administrarea domeniului public al unității administrativ teritoriale, inclusiv in ceea ce privește „darea in administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum si a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii" (alin. (5) lit. a) al articolului de lege anterior menționat).
In acest context, C. L. Teaca a avut posibilitatea sa incheie contracte de administrare cu diferite persoane juridice, in scopul unei administrări judicioase a bunurilor aflate in proprietatea sa. Mai mult, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia (anexa, pct III nr.9), terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt in proprietatea unor persoane fizice sau juridice de drept privat, urmeaza sa faca parte din domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale. Din aceasta perspectiva, C. L. poate administra fondul forestier proprietate publica prin intermediul unui ocol silvic, urmând sa decidă daca administratorul va fi R. Naționala a Pădurilor - Romsilva, prin ocoalele sale sau un ocol silvic privat, ce functioneaza ca regie autonoma de interes local, cu specific exclusiv silvic (art. 12 din Codul Silvic).
Cat timp din derularea Contractului de administrare incheiart cu ICAS - Ocolul Experimental Lechinta, autoritatea locala a avut mai mult pierderi decât profit, era de inteles interesul sau de a colabora pentru viitor cu un ocol silvic privat care ii aducea mult mai multe beneficii, atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Prin urmare, este mai mult decât normala decizia sa de a continua exploatarea si administrarea pădurilor doar prin colaborarea cu intimata-parata OSVS, in condiții de transparenta totala, reciproc avantajoasa.
In ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante ICAS, potrivit carora adoptarea celor 2 hotarari anterior mentionate ar fi avut ca efect „rezilierea unilaterala" a Contractului de administrare, arată că acestea sunt total neîntemeiate, reluând considerentele expuse de prima instanță.
Prin urmare, nu poate fi primita critica recurentei-reclamante potrivit careia cele doua acte administrative emise de C. L. Teaca vizeaza in mod direct o reziliere unilaterala a Contractului de administrare nr.4474/2007, atat timp cat masurile luate prin intermediul acestora au drept obiect imputernicirea Primarului Comunei Teaca pentru demararea procedurilor legale de reziliere a Contractului mai sus amintit. Sub acest aspect, recurenta-reclamanta ICAS face o vadita confuzie intre desemnarea acestei persoane, in contextul anterior indicat si o manifestare expresa de voința a autoritatii deliberative (C. L.) de a rezilia in mod unilateral Contractul, lucru ce, in realitate, nu s-a intamplat.
3. Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamanta invoca o asa- zisa ,,contrarietate a motivării sentinței civile"”, fără a prezenta argumente concrete in sprijinul susținerilor sale.
Tribunalul București, ca si instanta de fond, a argumentat in mod concret decizia sa, atat prin indicarea prevederilor legale incidente, cat si prin detalierea raționamentului care a stat la baza formarii convingerii sale.
Analizand asa-zisa „vatamare" invocata de recurenta-reclamanta ICAS, Tribunalul București retine in mod corect ca „prin intentia vadita a unitatii administrativ-teritoriale . adera la parata O.S. Valea Sieului (intentie materializata prin clauzele hotararii contestate), nu s-a produs o vatamare directa, nemijlocita a reclamantei in condițiile in care pe de o parte intre aceasta si parata unitatea administrativ teritoriala exista inca, in vigoare, un contract de administrare asupra caruia se impune pronuntarea unei decizii judiciare irevocabile iar, pe de alta parte din cauza ca legislația naționala in materie permite unitatii administrativ teritoriale sa decidă in materia administrării suprafețelor silvice aflate in proprietatea acestora, inclusiv in sensul schimbării administratorului. Aceasta ultima operațiune nu este interzisa de nicio prevedere legala, in speța, ea fiind condiționata insa de incetarea efectelor contractului de administrare.
Prin urmare, instanta de fond si-a motivat atat in fapt cat si in drept decizia luata, prezentând pe larg rațiunile care au dus la luarea acestei hotarari. Determinant in respingerea acțiunii promovate de ICAS a fost faptul ca cele doua hotarari contestate nu au produs o vatamare directa si nemijlocita acesteia; desemnarea Primarului Comunei Teaca pentru a duce la Îndeplinire dispozițiile Hotararilor nr. 16/2010 si nr. 24/2010 si, implicit, semnarea unui contract de administrare a fondului forestier al Comunei Teaca cu OSVS nu conferă de plano un caracter nelegal actelor administrative unilaterale anterior mentionate.
De altfel, in situatia in care recurenta-reclamanta ar considera ca prin conduita sa, C. L. Teaca i-a produs prejudicii, aceasta are la indemana atat calea unei acțiuni separate, pentru obținerea unor daune-interese, cat si posibilitatea de a le aduce la cunostinta instantei investite cu judecarea litigiului ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud, ce are ca obiect tocmai constatarea nulitatii contractului de inchiriere pentru neindeplinirea sau Îndeplinirea necorespunzatoare de către ICAS a obligațiilor asumate prin intermediul Contractului de administrare nr. 4474/2007.
4. In ceea ce privește motivele invocate de recurenta-reclamanta, in justificarea cererii sale de anulare a Hotararilor nr. 16/2010 si nr. 24/2010 emise de C. L. Teaca
4.1. Limitele dreptului de administrare al recurentei-reclamante ICAS
Dreptul de proprietate publica - astfel cum acesta se regaseste in patrimoniul unitatilor administrativ-teritoriale, reprezintă o institutie specifica, de sorginte constitutionala, supusa pe de-o parte limitelor juridice date de inalienabilitatea bunurilor, si pe de alta parte unor principii de drept public care vizeaza o buna administrare, in folosul societatii si strict in limitele legii. In speța, atata vreme cat o . o buna administrare a bunului proprietate publica impune Încheierea unui contrat cu ICAS, ne aflam inca in ipoteza legii.
A considera insa ca limitele dreptului de administrare născut din contract sunt aceleași cu ale dreptului de proprietate publica, ba mai mult - ca se pot exercita in contradictoriu cu titularul, reprezintă o grava eroare. Administratorul, in executarea contractului, nu are decât strict acele drepturi si obligații care rezulta din Înțelegerea pârtilor, existând de altfel si o componenta de mandat in constructia acestei institutii juridice, create pentru buna administrare a bunurilor din domeniul public; in acest sens, existenta unui drept,,intangibil", in temeiul caruia administratorul se poate comporta ca un adevarat proprietar inclusiv fata de titularul dreptului de proprietate publica, nu poate fi retinuta.
In fapt, dreptul de administrare, chiar daca este acceptat ca fiind o forma juridica de exercitare a dreptului de proprietate publica, are in realitate o natura juridica mixta, fiind un drept real de administrare de natura administrativa in raport de titularii dreptului de proprietate publica, si un drept real de administrare de natura civila fata de alte subiecte de drept.
Ca urmare, tocmai trăsătură sa de drept administrativ va exclude in mod automat opozabilitatea sa fata de titularii dreptului de proprietate publica si va explica totodată faptul ca dreptul de administrare va putea fi retras de autoritatea publica îndrituita, indiferent de modul in care a fost constituit/dobândit.
4.2. Corecta calificare a sancțiunii incidente in lumina Contractului de administrare nr. 4474/2007.
Pentru a analiza cauza de ineficacitate a Contractului se impune a se face o scurta analiza a celor doua sancțiuni potențial incidente in cauza de fata, respectiv rezilierea si caducitatea.
Din punct de vedere teoretic, rezilierea este sancțiunea de drept civil ce intervine in cazul neexecutarii culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva si consta in incetarea efectelor contractului respectiv numai pentru viitor, iar caducitatea este acea cauza de ineficacitate ce consta in lipsirea actului juridic civil valabil incheiat de orice efecte datorita intervenirii unei imprejurari ulterioare incheierii sale si care este independenta de voința autorului actului juridic.
Așadar, spre deosebire de reziliere care presupune neexecutarea culpabila a unui contract, caducitatea presupune interventia unei imprejurari independente de voința autorilor actului juridic.
Or, in cauza de fata este evident ca Hotararile administrative nr. 16/2010 si nr. 24/2010 au fost emise de C. L. Teaca ca o consecința a intervenirii unei imprejurari independente de voința părtilor contractante - respectiv reflecția contabila a imprejurarii potrivit careia veniturile din resursele suprafeței forestiere nu acopereau cheltuielile cu administrarea.
Invocă în acest sens prevederile contractuale, potrivit carora situatia in care „veniturile nu acoperă cheltuielile" nu este reglementata ca o veritabila obligație neexecutata in mod culpabil de către ICAS si nici ca o condiție rezolutorie, astfel cum incearca recurenta-reclamanta sa insinueze. Contractul de administrare analizeaza aceasta ipoteza ca pe o situatie obiectiva, care nu tine de voința vreuneia dintre parti. Nefiind vorba de neindeplinirea unei obligații, este evident ca sancțiunea aplicabila nu ar putea fi rezilierea.
De altfel, părțile contractante au denumit situatia analizata drept „încetare" cand, de fapt, este evident ca sancțiunea incidenta era caducitatea, de vreme ce vorbim de elemente exterioare acordului de voința al părtilor.
4,3. Caducitatea Contractului de administrare si aderarea la structura silvica privata este prevăzută chiar de aceasta convenție
F. de dispozițiile imperative mentionate, au fost emise Hotararile nr. 16/2010 si nr. 24/2010 atacate, prin intermediul careia beneficiarul a procedat la demararea procedurilor de declarare a caducitatii Contractului de administrare, aprobandu-se totodata si administrarea fondului forestier aflat in proprietatea Comunei Teaca de către Ocolul Silvic Privat al Asociației de proprietari Valea Sieului (OSVS).
Adoptarea celor doua hotarari de Consiliu L. anterior mentionate a reprezentat o manifestare neechivoca de voința a unitatii administrativ-teritoriale de a inceta, in orice forma permisa de lege, Contractul de administrare incheiat cu recurenta-reclamanta ICAS, sens in care a fost împuternicit Primarul Comunei Teaca sa demareze aceste proceduri legale. Aceste masuri insa nu pot fi asimilate, pe buna dreptate, unei rezilieri de plin drept a Contractului incheiat de parti, chiar daca in cuprinsul acestor acte administrative emise de autoritatea deliberativa sunt amintite principalele incalcari ale Contractului de către recurenta-reclamanta, ce au determinat, in fapt, luarea deciziei de incetare a colaborarii dintre cele doua entitati.
4.4. Exercitarea tutelei administrative de către Prefectura Bistrita-Nasaud, in ceea ce privește legalitatea Hotararilor nr. 16/2010 si nr, 24/2010 adoptate de C. L. Teaca.
Un alt motiv pentru care recurenta-reclamanta ICAS a promovat cererea de anulare a actelor administrative anterior amintite este acela conform căruia Prefectura Bistrita Nasaud, prin intermediul Adresei nr. III B 4619/22.04.2010, ar fi „constatat" ca aceste adrese sunt neconforme cu prevederile legale.
Nici aceasta susținere nu poate fi primita, si aceasta in considerarea caracteristicilor institutiei tutelei administrative - astfel cum aceasta este reglementata de Legea nr. 554/2004. Astfel, Prefectul are dreptul, atunci cand considera ca printr-un act administrativ se vatama un interes public, sa apeleze la instanta de contencios administrativ printr-o acțiune reglementata de art. 3 alin. (1) din lege.
Singura indreptatita sa constate nelegalitatea unui act administrativ este instanta de judecata. Prefectul are, desigur, la dispoziție o acțiune judiciara - a susține insa ca el poate declara ca nelegal, printr-o decizie a sa, un act administrativ reprezintă o eroare majora.
In fapt, in speța nici macar nu a fost exercitata de către Prefect tutela administrativa, ci s-au transmis pur si simplu niște adrese, acte incapabile de a produce efecte juridice, prin care se atragea atentia asupra unor aspecte, in principal de natura formala, aspecte care au si fost, de altfel, remediate.
Mai mult, consideră irelevanta opinia Institutiei Prefectului județului Bistrita-Nasaud, atata weme cat aceasta institutie nu a inteles sa formuleze acțiune in anulare. De altfel, in urma evaluarii intregii situatii juridice, Institutia prefectului județului Bistrita Nasaud a inteles sa nu atace in instanta respectivele hotarari, nededucand instantei de contencios administrativ un asemenea litigiu, lipsind așadar de continut, in speța, tutela administrativa.
Pe cale de consecința, afirmațiile reclamantei privind „constatarea ca nelegale" a actelor atacate de către Institutia Prefectului Bistrita-Nasaud nu sunt de natura a susține cererea de anulare a Hotararilor nr. 16/2010 si nr. 24/2010 emise de C. L. al Comunei Teaca, Jud. Bistrita- Nasaud.
4.5. Considerente privind netemeinicia criticilor recurentei-reclamante in ceea ce privește promovarea de către C. L. Teaca a unei cereri având ca obiect obținerea rezilierii judiciare a Contractului de administrare nr. 4474/2007.
In baza unui raționament juridic propriu, recurenta-reclamanta susține faptul ca „paratul (n.n. C. L. Teaca) recunoaște implicit ca hotărârea nr. 16/10.03.2010 este nelegala deoarece solicita in instanța rezilierea contractului de administrare". Mai mult, ICAS afirma ca „Hotărârea nr.16/10.03.2010 este nelegala si netemeinica, deoarece așa cum am mai arătat, pârâtul nu respecta clauzele contractului, menționând chiar el însuși acest aspect in răspunsul formulat la cererea noastră de revocare."
Astfel cum in mod corect a reținut si instanța de fond, adoptarea de către C. L. Teaca a celor doua hotărâri din anul 2010 nu echivalează cu o reziliere de plin drept a Contractului de administrare nr. 4474/2007 încheiat de părți. Unica procedura de încetare a Contractului pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acestuia de către una dintre părți este cea de sesizare a instanței judecătorești competente, demers procesual care ii da posibilitatea instanței sa pronunțe rezilierea contractului sau, după caz, sa constate caducitatea acestuia, potrivit argumentelor dezvoltate anterior.
In acest context, este cu atât mai de neînțeles alegația recurentei-reclamante potrivit căreia solicitarea in instanță a rezilierii Contractului de administrare echivalează cu o recunoaștere a nelegalității Hotărârii nr. 16/2010.
In realitate, aceasta hotărâre face o simpla enumerare a obligațiilor contractuale esențiale, asumate și încălcate de către ICAS, urmata de o desemnare a Primarului Comunei Teaca pentru a demara procedurile legale de reziliere ca Contractului de administrare încheiat de părți. In mod cert, recurenta-reclamanta ICAS se afla . (mai mult sau mai puțin voita) cu privire la efectele pe care aceasta hotărâre le poate avea in ceea ce privește Contractul de administrare încheiat între părți, rațiune pentru care Împuternicirea Primarului Comunei Teaca pentru demararea procedurilor de reziliere, urmata de o Încheiere a unui nou Contract de administrare cu OSVS nu conferă de plano un caracter nelegal actelor administrative emise de C. L. Teaca, a căror anulare se cere.
În drept, a invocat art. 115 si următoarele din Vechiul Cod de procedura civila, prevederile Legii nr. 46/1998 (Codul Silvic), Legii nr. 213/1998 si Legii nr. 215/2001, dispozițiile HG nr. 483/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.304 indice 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Cu titlu preliminar, Curtea reține că obiectul litigiului îl reprezintă anularea HCL ./10.03.2010, neintervenind o modificare/completare a obiectului acțiunii cu cererea de anulare și a hotărârii nr 24/2010. Deși în concluziile verbale ale consilierului juridic al reclamantei se afirmă că la termenul din 09.04.2012 a solicitat și anularea acestui act administrativ, la dosar nu a fost depusă nicio cerere modificatoare, astfel încât părțile adverse să poată lua cunoștință de ea și să își expună apărările. Mai mult, reprezentantul reclamantei a arătat că va detalia pe larg motivele de nelegalitate prin concluzii scrise.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale hotărârii nr. 16/10.03.2010, Curtea reține:
În fapt, la data de 9 august 2007 între reclamantul I. de Cercetări și Amenajări Silvice București prin reprezentant Ocolul Silvic experimental Lechința, în calitate de administrator și Primăria Comunei Teaca, în calitate de beneficiar, a fost perfectat contractul de administrare nr. 4474/2007, înregistrat la Primăria Comunei Teaca sub nr. 2764/2007. Obiectul convenției îl constituie administrarea în regim silvic, a suprafeței de 1480,72 ha fond forestier național, proprietate publică a beneficiarului. Contractul a intrat în vigoare la data perfectării proceselor verbale de predare primire a terenului și este valabil până la data expirării amenajamentului silvic în vigoare la această dată, conform art. 4 alineat 2 din HG 483/2006.
La art. 2 alineat 2 din convenție s-a prevăzut că dacă din bugetul de venituri și cheltuieli întocmit în baza amenajamentului silvic propriu, rezultă că veniturile din resursele pădurii nu acoperă cheltuielile cu administrarea, contractul încetează valabilitatea la data constatării acesteia, situație în care beneficiarul se obligă să își creeze o structură silvică proprie, să se asocieze cu alți deținători de pădure pentru crearea unei structuri silvice autorizate sau să încheie un contract cu o altă structură silvică autorizată.
Prin Hotărârea nr.16/10.03.2010 emisă de pârâtul C. L. al Comunei Teaca, s-a dispus la art.1 împuternicirea primarului comunei Teaca să demareze procedurile pentru rezilierea contractului de administrare încheiat de Primăria Teaca cu Ocolul Silvic Lechința. La art. 2 s-a aprobat administrarea întregii suprafețe de fond forestier a Comunei Teaca de către Ocolul silvic Valea Șieului. La art. 3 s-a împuternicit primarul comunei Teaca să semneze contractul de administrare cu acest Ocol silvic și să reprezinte . acestuia.
În ceea ce privește primul punct din hotărârea contestată Curtea apreciază în acord cu judecătorul fondului că acesta nu poate fi asimilat unei rezilieri unilaterale a contractului de administrare, fără sesizarea instanței judecătorești și fără alte formalități, în cuprinsul contractului de administrare nefiind cuprins un pact comisoriu de grad IV, iar art. 2 alin. 2 din contract nu poate fi interpretat ca reprezentând un asemenea pact. Astfel, chiar reclamantul recunoaște că pârâta s-a adresat Tribunalului Bistrița-Năsăud, care va statua asupra îndeplinirii sau nu a obligațiilor contractuale.
Primarul a fost împuternicit să demareze procedurile de reziliere a contractului de administrare nefăcându-se vorbire despre vreo reziliere de drept a acestuia. În mod corect a arătat instanța de fond că această măsură nu poate fi asimilată unei rezilieri de plin drept, chiar dacă în cuprinsul hotărârii se menționează prezumtivele încălcări contractuale imputate administratorului, având în vedere că unica procedură de încetare a contractului pendinte pentru motive culpabile este dispunerea rezilierii de către instanța de judecată competentă, în raport cu prevederile art. 1020 cod civil (aplicabil față de data încheierii contractului) care conferă instanței posibilitatea de a pronunța rezilierea contractului.
În ceea ce privește punctele 2 și 3 din hotărârea emisă de pârâtă, Curtea reține că, într-adevăr unitatea administrativ teritorială poate decide in materia administrării suprafețelor silvice aflate in proprietatea sa, inclusiv in sensul schimbării administratorului. Din cuprinsul contractului de administrare reiese că suprafața de teren în discuție reprezintă proprietatea publică a beneficiarului .. 36 din Legea 215/2001 consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. C. local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, în exercitarea cărora „hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii”.
În mod corect a arătat instanța de fond că aderarea la pârâta OS. Valea Șieului nu este interzisă de nicio prevedere legală, însă în speță ea este condiționată de încetarea efectelor contractului de administrare nr. 4474/2007.
Ceea ce a omis instanța de fond este tocmai faptul că hotărârea Consiliului L. . - Năsăud nr.16/10.03.2010, date fiind caracteristicile proprii ale oricărui act administrativ - obligativitatea și executorialitatea, produce efecte imediate. Or, în cuprinsul ei nu este prevăzut niciun termen la care să se încheie contractul de administrare cu OSVS – respectiv odată cu încetarea în sens larg a efectelor contractului de administrare încheiat cu reclamanta. Prin punerea imediată în aplicare a acestei hotărâri emise de pârâta C. L. . în mod evident prejudiciat prin imposibilitatea de administrare a suprafeței de fond forestier ce face obiectul contractului de administrare nr. 4474/2007, reclamantul fiind împiedicat astfel să își exercite drepturile ce derivă din contract. De-altfel, reclamantul a fost notificat cu privire la preluarea suprafeței de 1674,76 ha din administrarea sa pentru a fi predată către noua structură silvică, și cu privire la oprirea de la execuție a oricăror lucrări în pădurea ce face obiectul contractului.
În ceea ce privește afirmația pârâtului în sensul că autoritatea administrativ teritorială ce are în deținere bunurile proprietate publică are nu numai dreptul dar și obligația de a acționa atunci când interesul public este afectat, Curtea apreciază că această susținere trebuie dovedită în cadrul litigiului ce are ca obiect rezilierea contractului de administrare încheiat cu reclamantul și abia ulterior, tocmai în considerarea interesului public, va putea încheia contract de administrare cu altă structură silvică.
Pentru aceste considerente, apreciind că sentința a fost dată în parte cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C. va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va anula articolele 2 și 3 din HCL . - Năsăud nr.16/10.03.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – reclamant I. DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE BUCUREȘTI (I.C.A.S) împotriva sentinței civile nr. 2/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal (actualmente Secția a II-a) în dosarul nr._/CA/3/2011, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. L. AL COMUNEI TEACA și R. A. OCOLUL SILVIC VALEA ȘIEULUI.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează articolele 2 și 3 din HCL . - Năsăud nr.16/10.03.2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. P.S./2 ex./09.10.2014
JUD. FOND A. I. N. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal (actualmente Secția a II-a)
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4479/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3513/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
