Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2760/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2760/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 5318/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 2760
Ședința publică din data de 17 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, având ca obiect suspendare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 octombrie 2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul CBA-SCAF la data de 22.08.2014, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere F-CL 269/19.05.2014 și a actelor subsecvente.
În motivarea cererii arată, în argumentarea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, că sumele stabilite prin decizia de impunere nu sunt real datorate. Este de acord cu achitarea sau eșalonarea sumei datorate în mod real și cert, dar nu este de acord cu suma constatată unilateral de către organul de control și asupra căreia chiar emitentul are dubii, așa cum rezultă din conținutul deciziei de impunere, în care livrările de bunuri făcute de reclamată nu sunt contestate. În aceste condiții, nu pot fi contestate nici achizițiile făcute de societate, fără de care marfa nu ar fi existat și nu ar fi putut fi vândută.
Pe de altă parte, consecințele fiscale ca urmare a eventualelor nereguli săvârșite de cocontractanții societății reclamante trebuie imputate acestora iar nu reclamantei. Aceste societăți, la data efectuării tranzacțiilor, erau în stare de funcționare, înregistrate legal la Registrul comerțului și la ANAF. Unele din considerațiile organului fiscal nu pot, în mod obiectiv, să constituie premisele unor concluzii asupra nerealității tranzacțiilor și inexistenței bunei-credințe a societății reclamante în raporturile comerciale, neprivind societatea reclamantă.
Conform jurisprudenței CJUE, administrația fiscală nu poate impune reclamantei verificarea operatorilor din amonte. Nici conform legislației interne reclamanta nu poate fi ținută răspunzătoare nici individual și nici solidar cu furnizorii săi, deoarece a dovedit achitarea mărfurilor cu ordinele de plată menționate în RIF. Așa cum s-a menționat în repetate rânduri în RIF, nu reclamanta este cea care a desfășurat activități de fraudă fiscală, ci este doar beneficiara unor mărfuri care ar fi putut fi însoțite de facturi neînregistrate în contabilitatea furnizorilor sau în declarația informativă nr. 394.
Este invocată jurisprudența CJUE în cauzele C-439/04 Axel Kittel și C-354/03 Optigen Ltd, conform căreia o persoană impozabilă este îndreptățită să deducă TVA atunci când acționează cu bună-credință, iar potrivit principiului neutralității, persoanei impozabile nu i se poare refuza dreptul de deducere a TVA, ca urmare a încălcării termenilor contractuali de către părțile implicate.
Organele fiscale au invocat pentru impunerea fiscală numai suspiciuni, fără să aibă probe asupra existenței unei fraude, respectiv asupra participării reclamantei la o astfel de fraudă.
În argumentarea îndeplinirii condiției pagubei iminente, arată că datorită executării prin poprire a conturilor sale bancare, în baza deciziei de impunere menționată, nu mai pot fi decontate instrumentele de plată aflate în circuit, cu repercursiuni imediate și ireversibile în sensul înregistrării unor incidente bancare, stopării creditării de către bănci, neasigurării sursei de lichidității pentru achizițiile de mărfuri și, pe cale de consecință, micșorarea vânzărilor și încetarea de plăți, respectiv concedierea salariaților. În aceste condiții, ar deveni iminentă ., situație ireversibilă care conduce la ruinarea societății reclamante.
Mai arată reclamanta că organele fiscale au luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății, care depășesc, ca valoare, concurența obligațiilor fiscale stabilite suplimentar, care asigură organele de administrare fiscală că vor putea executa creanța.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 și ale Codului de procedură fiscală.
Prin întâmpinare, pârâta AJFP Călărași se referă mai întâi la obligația părții reclamante de a consemna o cauțiune pentru soluționarea cererii, conform art. 215 alin. 1 din Codul de pr.fiscală.
Pe fond, solicită respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării actului administrativ fiscal. Motivele invocate de reclamantă necesită o dezbatere și o interpretare a textelor legale a căror analiză nu poate avea loc în cadrul cererii de suspendare pentru că ar echivala cu o antepronunțare asupra fondului. Prin urmare, nu există un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, motivele cererii de suspendare fiind motivele contestației administrative.
Nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente, reclamanta nedovedind aspectele invocate prin cerere. Nu s-a început executarea prin poprire sau valorificarea bunurilor asupra cărora organul fiscal a aplicat sechestrul. Măsurile dispuse sunt măsuri asigurătorii iar nu executorii.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 și ale Codului de procedură fiscală.
Analizând cererea de suspendare, Curtea constată următoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-CL 269/19.05.2014 (filele 65 și urm.), Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a procedat la impunerea suplimentară a reclamantei, obligațiile fiscale suplimentare stabilite de plată constând în impozit pe profit în valoare de 1.845.721 lei, TVA în valoare de 2.191.793 lei și accesorii aferente.
Motivul impunerii suplimentare l-a constituit reîncadrarea tranzacțiilor efectuate de reclamantă cu următoarele societăți furnizoare: ., ., ., . SRL (.), SC Nordic Mineral Model SRL (. SRL), organul fiscal apreciind că aceste tranzacții, evidențiate în raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F-CL 269/19.05.2014 (filele 73 și urm.), nu reflectă operațiuni comerciale reale.
Temeiul de drept pentru reîncadrarea tranzacțiilor l-a constituit prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Condiția de admisibilitate a cererii de suspendare impusă de art. 215 alin. 2 C.pr.fiscală a fost îndeplinită de către reclamantă prin consemnarea cauțiunii în valoare de 35.000 lei, la CEC BANK- Sucursala Călărași, conform recipisei de consemnare nr._/1/10.09.2014 (fila 294).
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la formularea plângerii prealabile administrative, reclamata adresând, în conformitate cu art. 205 și urm. Cpr.fiscală, contestația administrativă prealabilă înregistrată la AJFP Călărași la data de 23.06.2014, aflată în curs de soluționare (filele 23-63).
Cât privește condiția cazului bine justificat, reclamanta a arătat în cererea introductivă că faptele pe care s-a întemeiat impunerea suplimentară sunt fapte ale partenerilor de afaceri enumerați în cadrul RIF și respectiv al deciziei de impunere, aparența dreptului fiind în favoarea reclamantei, în sensul că reclamanta nu are nicio culpă în legătură cu derularea tranzacțiilor reîncadrate de organul fiscal.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, constituie caz bine justificat împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analizând prima facie motivele invocate de reclamantă, Curtea constată că acestea nu relevă împrejurări legate de starea de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Actul administrativ fiscal nu sancționează partea reclamantă pentru fapte ale partenerilor de afaceri, ci se referă la caracterul nereal al tranzacțiilor evidențiate în contabilitatea părții reclamante.
Organul fiscal a acționat în limitele permise de prevederile art. 11 alin. 1 din Codul fiscal, care îi conferă prerogativa reîncadrării tranzacțiilor pentru a reflecta conținutul economic al acestora.
Motivele detaliate în cererea de suspendare și respectiv în contestația administrativă nu se pretează analizei sumare care are în loc în procedura referitoare la suspendarea actului administrativ, făcând exclusiv obiectul analizei de legalitate și temeinicie pe fond, specifică acțiunii în anularea actului administrativ.
Curtea nu poate aprecia, pe baza probatoriului sumar administrat în fața sa, că tranzacțiile a căror reîncadrare a condus la impunerea suplimentară, apar ca fiind reale. Realitatea operațiunilor economice este o chestiune litigioasă care poate fi tranșată exclusiv în cadrul acțiunii în anulare, pe baza unui probatoriu complex.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat, singurul care poate conduce la suspendarea efectelor actului administrativ fiscal.
În cauză nu apare ca fiind îndeplinită nici cea de-a doua condiție cerută de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente, câtă vreme ipoteza susținută de reclamată în sensul popririi conturilor sale nu a fost dovedită în cauză (fiind dovedită numai instituirea unui sechestru asigurător asupra unor utilaje și mijloace de transport), și reclamanta nu s-a referit la cifra de afaceri și obligațiile financiare curente care să poată fi raportate la valoarea creanței fiscale suplimentare.
Nefiind îndeplinite condițiile de fond pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal, Curtea, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta ., cu sediul ales la C.. Av. R. L., ., ., etj.1, ., București în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, . Decembrie1989, nr. 6-8, județ Călărași.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. B. A. I.
Red. VEC/Tehnored. B./ 4 ex/27.10.2014/.>
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7362/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4161/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
