Anulare act administrativ. Decizia nr. 4177/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 2246/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4177
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul reclamant N. M., împotriva sentinței civile nr. 3068/09.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (fostă AFP Slobozia) și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea constatând că recurentul reclamant, prin cererea de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală din noul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin. 1 noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3068/09.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu DGRFP PLOIEȘTI – AJFP IALOMIȚA (fostă Administrația finanțelor publice Slobozia ).
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin O.U.G. nr. 9 din 19 februarie 2013 (publicată în monitorul Oficial nr. 119 din 4 martie 2013), în vigoare începând cu data de 15 martie 2013, se stabilește cadrul legal pentru instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu și se utilizează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a timbrului de mediu pentru autovehicule o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.( art. 4 din OUG 9/2013)
În ceea ce privește încălcarea prevederilor comunitare invocată în susținerea cererii, Tribunalul reține că art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate cu art.I-33, alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, "Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Rezultă așadar că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Astfel, potrivit art. 90, primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene ( art. 110 TFUE): "Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene ( art. 110 TFUE) invocat de reclamant, au în vedere reglementarea unor limitări a statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 alin.(1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel acest tratat, cât și alte acte adoptate la nivel european, cum ar fi Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE, nu interzic perceperea unei taxe precum timbrul de mediu pentru autovehicule.
În acest sens amintim art. 33 din Directiva 77/388/CE prevede: "fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă [...], în general orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri".
Față de aspectele sus – arătate, se reține că timbrul de mediu pentru autovehicule reprezintă opțiunea legiuitorului național și a fost instituit în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene conform cărora tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De vreme ce timbru de mediu se percepe pentru toate autovehiculele din categoriile M(l), M(2), M(3) și N(l), N(2), N(3), exceptând cazurile prevăzute la art. 3 alin. (1), iar nivelul timbrului de mediu este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește, principiul unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene, tribunalul apreciază că discriminarea între autovehiculele second-hand înmatriculate în alte state UE, și cele înmatriculate în România ( care exista în vechea reglementare ) a fost înlăturată, motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul N. M., criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență următoarele:
1. Instanța de fond a reținut in mod greșit, fara o atenta analiza a cererii de chemare in judecata si a înscrisurilor depuse la dosar, ca OUG 9/2013 nu instituie impozit intern aplicabil diferențiat unor produse de import si nu conturează un regim fiscal discriminatoriu intrucat taxa amintita se aplica atat produselor ce in intra pe teritoriul național cat si celor deja existente.
Legiuitorul roman a modificat in timp doar denumirea legilor nu si modul de aplicare al acestora. Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul oficial de proprietate astfel ca si taxa-sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Prin urmare, ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudenta Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, insusi art. 4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. Din momentul in care o taxa a fost plătită, sau data o sentința prin care se arata faptul ca aceasta a fost nelegal perceputa, fapt atestat de o sentința civila, nu se mai poate solicita inca o data aceasta plata.
Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzuta de art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data când un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.
Data primei înmatriculări este 14 iunie 2001, data la care in tara noastră era perceputa taxa speciala, taxa vamala, care exclusiv din culpa paratei nu s-a încasat la data respectiva, deși autovehiculul nu se afla in una din categoriile exceptate de lege pentru plata taxei.
Acesta fiind inca un argument in favoarea caracterului discriminatoriu al taxei, parata neavând nici atribuții oferite de lege, nici competenta de a stabili cine plătește si cine nu.
In drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art 483, 485, 488 alin. alin. 1 punct 8 Noul Cod de Procedura Civila, art.110 Tratatul CE., art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Legal citate, intimatele nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în conformitate cu prevederile art. 488 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Instituirea taxei de mediu reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003 conform cărora interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
Conform art. 4 din OUG 9/2013 obligația de plată a timbrului de mediu intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Dacă până la data de 01.01.2013 se putea discuta despre o discriminare, datorită faptului că autovehiculele înmatriculate pe teritoriul României, înainte de anul 2007, la momentul înstrăinării nu se percepea taxa de primă înmatriculare sau mediu, după această dată toate autovehiculele care se înmatriculează sau reînmatriculează pe teritoriul României și pentru care nu a fost achitată taxa de primă înmatriculare / mediu, se va achita timbru de mediu conform OUG 9/2013.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 496 Cod pr. civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant N. M., cu domiciliul ales la CA „C.”, cu sediul în București, Calea Rahovei, Electromagnetica, Clădirea 60, nr. 266-268, . 5, împotriva sentinței civile nr. 3068/09.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI (fostă AFP Slobozia), cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp, A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
B. C.
Red.jud.DV
Tehnored.CB
5 ex./13.08.2014
Tribunalul Ialomița – Secția Civilă
Jud.fond.M. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1814/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4389/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
