Anulare act administrativ. Sentința nr. 2814/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2814/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 6196/2/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2814

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.10.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: H. P.

GREFIER: E. S. M.

Pe rol se află pronunțarea cererii de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. BENEVO REAL ESTATE I. S.A. în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect – „anulare act administrativ”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și Curtea, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 30.09.2014, 07.10.2014, 14.10.2014 și 21.10.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la această instanță cu nr._ reclamanta S.C. BENEVO REAL ESTATE I. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în principal:

1.1. anularea in parte a Deciziei nr. 33/2011 si a constatărilor corespunzătoare din Raportul de inspecție fiscala nr._/2011 in ceea ce privește următoarele:

a) impozitul pe profit in suma de 23.593 lei, precum si accesoriile (majorări de întârziere) in suma de 25.759 lei. Contestam si neacceptarea deductibilității unor cheltuieli, respectiv reducerea pierderii fiscale in anul 2007 cu suma de 488.731 lei, in anul 2008 cu suma de 148.963 lei si in anul 2009 cu suma de 2.411.983 lei.

b)impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți in suma de 2.480 lei precum si accesoriile aferente;

c)taxa pe valoare adăugata cu privire la:

i.suma de 1.798.914 lei, reprezentând ajustarea de către organele de inspecție fiscala a TVA dedusa in legătura cu avansurile achitate de Societate către ., pentru apartamentele din complexul rezidențial "Seasons Resience", in urma executării de către societate a scrisorilor de garanție bancara emise de către vânzător, precum si anularea accesoriilor aferente.

ii.recalcularea debitului reprezentând TVA de plata si a accesoriilor de întârziere aferente, luând in considerare suma de 2.150.944 lei care a fost achitata de Societate;

iii.accesoriile de întârziere in suma de 2.516.252 lei calculate de organele de inspecție fiscala cu privire la TVA si dispunerea recalculării acestora, având in vedere atât ajustarea eronat efectuata in legătura cu avansurile achitate de Societate către ., precum si plățile efectuate de Societate cu privire la TVA in suma de 2.150.944 lei.

1.2. anularea Dispoziției de masuri nr.-S24^7-7-3/2011 prin care s-a dispus reducerea pierderii fiscale si depunerea de declarații rectificative la impozitul pe profit pe anii 2007, 2008 si 2009.

2. In subsidiar, obligarea paratelor la soluționarea contestației fiscale înregistrată de subscrisa la data de 06.01.2012.

În motivarea în fapt a contestației, reclamanta susține în esență, în ceea ce privește nelegalitatea actelor administrativ fiscale contestate, cu privire la impozitul pe profit, echipa de inspecție fiscala a stabilit ca Societatea nu a calculat corect diferențele de curs aferente împrumuturilor in valuta acordate de entități nebancare, precum si faptul ca societatea trebuia sa considere anumite cheltuieli drept nedeductibile, pentru anii 2007-2009.

În funcție de necesitățile activității comerciale, societatea a contractat împrumuturi bancare pe care le-a înregistrat in balanța de verificare in conturile „Credite bancare pe termen lung" (cont 162) si „Alte împrumuturi si datorii asimilate" (cont 167). De asemenea, Societatea a înregistrat disponibil in valuta in contul „Conturi curente la banei" (contul 5124) din balanțele de verificare, atașate la prezenta contestație.

În anul 2007, societatea a contractat un împrumut in 2007 de la Alpha Bank care este înregistrat in contul 167 din balanța de verificare (Anexa nr. 4). Acest împrumut a fost reevaluat la 31.12.2007 Societatea înregistrând cheltuieli cu diferențe de curs valutar in valoare de 345.553 lei, așa cum reiese atât din balanța de verificare cat si din fisa contului 665 "Cheltuieli din diferențe de curs valutar"

De asemenea, societatea are disponibil in valuta ce este reevaluat la 31.12.2007 pentru care Societatea a înregistrat cheltuieli cu diferențe de curs in valoare de 280.632 lei, așa cum reiese si din fisa contului 665.

Echipa de inspecție fiscala a calificat in mod eronat aceste cheltuieli cu diferențe de curs drept cheltuieli nedeductibile fiscal in anul 2007, dar de reportat in anii următori, deoarece aceste cheltuieli nu sunt aferente împrumuturilor luate de societate de la entități nebancare, caz in care deductibilitatea cheltuielii se limitează, ci sunt aferente împrumuturilor bancare, ce sunt reglementate la Art. 23 paragraf 4 din Codul Fiscal. Astfel, cheltuielile cu dobânzile si diferențele de curs aferente împrumuturilor bancare sunt deductibile nelimitat având in vedere ca in Codul Fiscal.

În baza prevederilor menționate cheltuielile din diferențe de curs valutar aferente împrumutului contractat de la Alpha Bank, respectiv disponibilului in valuta al societății in valoare totala de 626.185 lei (345.553 lei + 280.632 lei) sunt cheltuieli financiare curente ale anului 2007, deductibile fiscal si nu trebuie cuprinse in cheltuieli cu dobânzile si diferențele de curs nedeductibile fiscal, dar de reportat in anii următori.

Ca urmare, in anul 2007 societatea trebuie sa înregistreze pierdere fiscala de 488.731 lei si nu profit impozabil in valoare de 137.454 lei, așa cum, in mod eronat, au considerat inspectorii fiscali.

Pentru anul 2008, societatea are contractate împrumuturi bancare care sunt singurele împrumuturi purtătoare de dobânda. Împrumuturile de la persoane afiliate (entități nebancare) nu sunt purtătoare de dobânzi. Având in vedere prevederile Codului Fiscal menționate mai sus, echipa de inspecție fiscala a calificat in mod eronat cheltuielile cu dobânzile in valoare de 148.963 lei drept cheltuieli nedeductibile. În concluzie, pe lângă ajustările legate de anul 2007, pierderea fiscala a anului 2008 trebuie sa fie majorata cu suma de 148.963 lei.

Pentru anul 2009 echipa de inspecție fiscala a considerat ca fiind cheltuieli nedeductibile, cheltuielile cu dobânzile in valoare de 15.676 lei, precum si serviciile prestate de Blarkto Holdings Limited (Blarkto) in valoare de 2.396.307 lei.

În ceea ce privește acceptarea deductibilității cheltuielilor cu dobânzile și in anul 2009 societatea a avut contractate împrumuturi bancare, care sunt singurele împrumuturi purtătoare de dobânda. Având in vedere prevederile Codului Fiscal menționate, care precizează ca dobânzile si cheltuielile cu diferența de curs aferente împrumuturilor contractate de la banci nu sunt subiect al limitării deductibilității la calculul impozitului pe profit, fiind astfel integral deductibile fiscal, inspectorii fiscali au calificat in mod eronat aceste dobânzi in valoare de 15.676 lei drept cheltuieli nedeductibile.

Referitor la neacceptarea deductibilității cheltuielilor cu serviciile prestate de Blarkto Holdings Limited, reclamanta arată că la data controlului, societatea a prezentat contractul de servicii încheiat cu Blarkto ce face obiectul acestei contestații, precum si facturile aferente si alte documente suport.

Serviciile prestate de Blarkto au avut ca obiectiv principal servicii de analiza a piețelor imobiliare din Europa de Est, servicii de reducere a costurilor pentru proiectele derulate de Societate, servicii de management de risc, precum si servicii de management al afacerii.

Societatea a prezentat contractul de servicii încheiat cu Blarkto, documentațiile suport lunare, pentru a demonstra faptul ca serviciile au fost prestate in beneficiul societății, precum si o situație privind timpul si lucrările efectuate de personalul Blarkto in decursul anului 2009.

Documentele suport prezentate bilunar de Blarkto catre Societate, demonstrează prestarea acestor servicii de catre Blarkto, precum si necesitatea serviciilor pentru Societate. Documentele prezentate (studii, rapoarte, analize, date statistice, etc) sunt materiale foarte specifice care ajuta societatea in desfășurarea activității sale, atat in ceea ce privește intocmirea si implementarea planului de investiții (in funcție de tendințele pieței), cat si găsirea de chiriași, negocierea contractelor, dar si finanțarea. Astfel se demonstrează fara echivoc, prestarea serviciilor de catre Blarkto catre societate. Justificarea prestării serviciilor se face, asa cum de altfel prevede Codul Fiscal, in funcție de specificul obiectului serviciilor realizate, cu „materiale corespunzătoare", asa cum au fost puse la dispoziția echipei de inspecție fiscala.

Prestatorul a prezentat de asemenea si fise de pontaj in care se detaliază serviciile prestate, precum si perioadele in care lucrările au fost realizate.

În conformitate cu Codul Fiscal, facturile nu trebuie sa poarte stampila prestatorului și faptul ca societatea nu a achitat factura către prestator nu poate fi inteles ca serviciile nu au fost prestate. In fapt, asa cum a menționat si echipa de inspecție fiscala, reprezentantul contractorului este si administratorul societății, care a avut in vedere perioada dificila pe piața imobiliara din România si a amânat plata, lasand lichidități la dispoziția societății.

În concluzie, se impune acordarea in intregime a deductibilități cheltuielilor cu serviciile prestate de Blarkto Holdings Limited in anul 2009 in valoare 2.396.307 lei. Ca urmare, pe langa ajustările legate de anii 2007 si 2008, pierderea fiscala a anului 2009 trebuie sa fie majorata cu suma de 2.411.983 lei (15.676 lei + 2.396.307 lei).

În ceea ce privește impozitul cu reținere la sursă, reclamanta arată că În ce privește impozitul cu reținere la sursa, echipa de inspecție fiscala a calculat impozit pe veniturile nerezidentilor, respectiv pentru venituri ale societății KLC Law din G.. Desi a admis ca in baza certificatului de rezidenta fiscala emis de autoritățile grecești veniturile facturate de KLC Law in 2009 nu se impun in România ci in G., echipa de inspecție fiscala a calculat impozit pentru venitul facturat in data de 17.02.2010 si plătit in data de 11.02.2010 in suma de 2.480 lei.

Reclamanta susține că potrivit prevederilor Codului Fiscal (Art. 118, paragraf (2)) „certificatul de rezidenta fiscala prezentat in cursul anului pentru care se fac plățile este valabil si in primele 60 de zile calendaristice din anul următor". In consecința, venitul aferent facturii nr. 1645/17.02.2010 in valoare de 12.752 lei, plătit in data de 11.02.2010 nu se impozitează in România [certificatul este valid pana la sfârșitul lunii februarie 2010) iar impozitul in suma de 2.480 lei (precum si accesoriile) nu se datorează.

În ceea ce privește TVA, organele de inspecție fiscala, în urma executării scrisorilor de garanție bancara, au considerat ca a avut loc o anulare a ante-contractelor, ajustând TVA in suma de 1.798.914 lei, aferenta sumelor executate, în temeiul art. 138 litera b) din Codul fiscal și punctului 20 alin.2 din Normele de aplicare la Codul Fiscal.

Reclamanta a susținut că executarea scrisorilor de garanție bancara emise pentru . TVA in suma de 1.798.914 lei a fost incorect ajustata de organele de inspecție fiscala, fiind rodul interpretarii eronate a prevederilor art. 138 litera b) Codului Fiscal si a Normelor de aplicare, a încălcării principiului neutralității TVA și a interpretării incorecte a scrisporilor de garanție bancară ca reprezentând tranzacții supuse TVA.

Prin urmare, susține reclamanta, din suma de 1.971.029 lei impusa de autoritățile fiscale ca TVA de plata, suma de 1.798.914 lei a fost stabilita in mod incorect.

In subsidiar, reclamanta arată că, chiar daca s-ar considera intreaga suma de 1.971.029 lei ca fiind corect stabilita, aceasta nu este datorata de Societate ca fiind de plata.

Pentru aceeași perioada verificata (01.10._10), societatea a achitat deja TVA in suma de 2.150.944 lei in luna septembrie 2010 (evidențiata in fisa de plătitor emisa de autoritățile fiscale in data de 13.12.2011), si care nu a fost luata in considerare de autoritățile fiscale in stabilirea debitului de 1.971.029 lei.

Prin urmare, societatea a achitat deja o suma care excede TVA stabilita prin Decizia nr. 33/2011.

Organele de inspecție fiscala menționează parțial aceasta plata (cu excepția sumei de 42.326 lei) in Raportul de inspecție fiscala nr._/2011, indicând ca au ținut cont de aceasta la calculul accesoriilor de intarziere.

In realitate, anexa nr. 19 a Raportului de inspecție fiscala cu privire la modul de calcul al accesoriilor de intarziere releva faptul ca organele de inspecție fiscala au ținut cont doar de plați in valoare totala de 1.142.559 lei (542.539 lei + 600.000 lei). Prin urmare, plați in suma de 1.008.385 lei nu au fost luate in considerare. De asemenea, aceste plați au fost luate in considerare doar pentru calculul majorărilor de intarziere, nu si al penalităților de intarziere.

Suma plătită, in suma de 2.150.944 lei, reprezintă TVA achitat, si nu accesorii de intarziere, dupa cum reiese de altfel atat din mențiunile efectuate de autoritățile fiscale in cadrul procesului verbal nr._/21.09.2010, cat si in Raportul de inspecție fiscala nr._/2011.

În situația in care se va accepta faptul ca suma de 1.798.914 lei a fost stabilita in mod incorect (prin urmare nu reprezintă TVA de plata) reclamanta solicită recalcularea unor accesorii stabilite de organele de inspecție fiscala pentru alte tranzacții (accesorii ce ar rezulta dupa recalcularea obligațiilor fiscale privind TVA), ținând cont de argumentele prezentate in aceasta contestație precum si de suma de 2.150.944 lei achitata de societate in septembrie 2010.

Reclamanta mai invocă prelungirea in mod ne justificat a perioadei controlului fiscal a generat daune Societății, arătând că inspecția fiscala a avut loc in perioada 06.09._11, cu o suspendare in intervalul 27.09._11 pentru controale incrucisate.

In acest sens, organele de inspecție fiscala au incalcat prevederile legale privind inspecția fiscala, si anume: inspecția fiscala a durat in mod efectiv o perioada de aproape 4 luni, in timp ce termenul legal este de maxim 3 luni; inspecția fiscala a fost suspendata pentru controale incrucisate pentru o perioada de aproape 8 luni, in timp ce termenul legal pentru soluționarea controaleler incrucisate este de 45 de zile.

Aceste incalcari ale prevederilor legale au adus prejudicii Societății dupa cum urmează: au prelungit in mod artificial perioada pentru care au fost calculate accesorii de intarziere; au făcut imposibila aplicarea de către societate a facilitatior fiscale prevăzute de Ordonanța nr. 30/2011, prin care ar fi beneficiat de scutirea la plata a penalităților de intarziere.

În acest fel, principiul echității fiscale a fost incalcat, societatea neputand beneficia de aceasta facilitate care a fost disponibila competitorilor sai.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004, iar în susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei deciyia de impunere contestată, Raportul de inspecție fiscală, cu Anexe.

La data de 10.01.2013, DGFPMB, în reprezentarea AFP Sector 1 București, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate, având în vedere dispozițiile art.210 alin.1 din Codul de procedură fiscală și faptul că nu s-a emis decizia de soluționare a contestației, excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere nr.1 lit.B și C și a capătului de cerere nr.2 din cererea introductivă de instanță, arătându-se că prin Decizia nr.459/28.11.2012 a fost admisă parțial contestația cu consecința anulării parțiale a deciziei de impunere nr.33/30.11.2011 pentru suma de 3.108 lei, reprezentând impozit pe venitul persoanelor nerezidente și accesorii și desființării parțiale pentru suma de 4.315.166 lei reprezentând TVA și accesorii, urmând ca organele de inspecție fiscală, cu o altă echipă, să reanalizeze cauza pentru aceeași perioadă și pentru aceleași debite și accesorii și să emită un nou act administrativ fiscal, în funcție de cele reținute în cuprinsul deciziei.

De asemenea, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, pentru celelalte sume stabilite de inspecția fiscală și contestate de către reclamantă, respectiv, impozit pe profit pentru anii 2007-2009, atașând decizia de soluționare a contestației, actele administrativ fiscale contestate și actele care au stat la baza emiterii acestora.

La data de 26.02.2013, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat, anularea in parte a Deciziei nr. 459/28.11.2012 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor („Decizia de soluționare a contestației administrative") in sensul:

(i)anularii punctului 2 prin care s-a dispus refacerea controlului fiscal pentru suma de 4.315.166 lei reprezentând TVA si accesorii aferente taxei pe valoare adăugata;

(ii)anularii punctului 3 privind respingerea contestației pentru suma de 23.593 lei reprezentând impozit pe profit si 25.759 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit;

(iii) anularii punctului 4 privind respingerea contestației fiscale formulate impotriva măsurii de diminuare a pierderii fiscale, respectiv pentru suma de 488.732 lei aferenta anului 2007, 148.963 lei aferenta anului 2008 si 2.411.983 lei aferenta anului 2009;

II. Anularea in tot a Deciziei de impunere nr. 33/30.11.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala (in continuare "Decizie de impunere") si a constatărilor corespunzătoare din Raportul de inspecție fiscala inregistrat sub nr._/30.11.2011 (in continuare "Raportul de inspecție fiscala") cu consecința exonerării subscrisei de la plata sumelor stabilite prin actele administrativ fiscale contestate;

III. Menținerea dispozițiilor din Decizia de soluționare a contestației administrative privind punctul 1, in ceea ce privește admiterea contestației fiscale prealabile pentru suma de 3.108 lei reprezentând impozit pe venitul persoanelor nerezidente si accesorii aferente acestui impozit:

De asemenea, reclamamanta a mai solicitat obligarea intimatei Agenția Naționala de Administrare Fiscala la plata cheltuielilor de judecata efectuate de Societate in prezenta cauza.

În ceea ce privește nelegalitatea măsurii de refacere a controlului fiscal, reclamanta arată că având in vedere considerentele menționate in cuprinsul Deciziei de soluționare a contestației administrative, motivul de refacere a controlului este acela de a se reanaliza modul de aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. b din Codul fiscal.

Astfel, organul de soluționare a invocat aceeași prevedere legislativa ca organele de inspecție fiscala (si anume art. 138 litera b) din Codul fiscal) pentru a considera ca TVA trebuia ajustata, dar a dispus refacerea controlului deoarece a considerat ca TVA trebuia ajustata pentru întreg avansul plătit, nu doar la nivelul sumelor incasate prin executarea scrisorii de garanție bancara.

Trecând peste imprejurarea ca, raționamentul propus de organul de soluționare a contestației este greșit, oricum in conformitate cu art. 213 privind Soluționarea contestațiilor din Codul de Procedura Fiscala, paragraful 3"prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac".

Or, in situația de fata, organul de soluționare a dispus refacerea controlului "urmând ca organele de inspecție fiscala, prin alta echipa decât cea care a efectuat inspecția fiscala, sa [...] emită un alt act administrative fiscal, in funcție de cele reținute in cuprinsul deciziei", efectul unei asemenea decizii fiind creșterea obligației fiscale impuse Societății cu suma de 72.351, precum si cu acesoriile de intarziere aferente.

De asemenea, in mod nelegal organul de soluționare a dispus anularea deciziei de impunere si dispunerea refacerii controlului, deoarece, utilizând aceeași baza legislativa si aceeași argumentație ca echipa de control (si anume rezilierea contractelor] s-a pronunțat de fapt cu privire la respingerea contestației emise de Societate in ceea ce privește TVA, refacerea controlului reprezentând in realitate o simpla formalitate menita a se finaliza cu stabilirea unor sume suplimentare de plata, conform indicațiilor din cuprinsul Deciziei atacate.

Pe de alta parte, reanalizarea modului de aplicarea a unor dispoziții legale nu reprezintă unul dintre motivele pentru care se poate reface controlul, măsura dispusa fiind evident nelegala si abuziva prin care se urmărește stabilirea unor obligații fiscale cu orice pret, reclamanta invocând în acest sens, prevederile art.105 alin.3 teza a doua din Codul de procedura fiscala.

În consecința, in condițiile in care, organele de inspecție fiscala au verificat toate documentele contabile ale societății aferente perioadei analizate, reanalizarea acelorași aspecte nu se poate dispune decât in mod excepțional, cu indicarea datelor concrete care sa justifice o noua acțiune de control cu privire la aceleași impozite si taxe si pentru aceeași perioada, conform articolului 102.4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de Procedura Fiscala.

Legiuitorul prin date suplimentare a avut in vedere situații de fapt necunoscute organelor de inspecție fiscala la data efectuării acesteia, situații de fapt noi pe care ar trebui sa se fundamenteze decizia de reverificare a aceleași perioade. Or, situațiile noi care ar putea justifica o eventuala reverificare ar trebui sa se refere la: a) efectuarea unui control încrucișat, potrivit prevederilor art.94 alin..l lit.c din Codul de procedură fiscală, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și contribuabilul în cauză; b) obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție fiscală efectuate la alți contribuabili a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecției fiscale; c) solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii; d) informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.

Întrucât, in cuprinsul deciziei de soluționare a contestației administrative nu au fost indicate nici una dintre situațiile care pot justifica o eventuala acțiune de reverificare, nefiind menționate datele suplimentare care au condus la dispunerea unei astfel de reverificari este mai mult decât evident ca actele administrativ fiscale contestate in prezenta cauza simt vădit nelegale.

Nu in ultimul rand urmează a se observa ca Decizia de soluționare a contestației administrative privind măsura de refacere a controlului este data cu incalcarea principiului unicității consacrat de dispozițiile art.105 din Codul de procedura fiscala.

În consecința, decizia corecta si legala pe care organul de soluționare a contestației ar fi trebuit sa o emită in raport de dispozițiile art.216 alin.2 din Codul de procedura fiscala era aceea a admiterii contestației si anularii Deciziei de impunere si a constatărilor corespunzătoare din Raportul de inspecție fiscala, si nu cea de desființare a acestora si refacerea controlului, care automat va reitera aceleași vicii de fond ca si actele administrative contestate in prezenta cauza.

În continuare, reclamanta a reiterat motivele de nelegalitate în ceea ce privește măsurile dispuse prin intermediul actelor administrative contestate în ceea ce privește impozitul pe profit.

Anexat cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

La data de 26.03.2013 ANAF a formulat întâmpinare, față de cererea modificatoare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind nefondată.

La data de 23.04.2013, Curtea a încuviințat pentru reclamantă proba cu exepertiză contabilă, având ca obiective: recalcularea TVA și a accesoriilor, prin luarea în considerare a sumei de 2.150.944 lei achitată în luna septembrie 2011; calcularea cheltuielilor reprezentând dobânzi și diferențe de curs valutare decurcând din împrumuturile bancare contractate în anii 2007-2009, deductibile conform art.23 alin.4 din Codul fiscal; să verifice expertul existența documentelor justificative ale prestărilor de servicii de către furnizorul Blarkto Holdings Limited.

La data de 10.09.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei varianta finală a analizei Benevo Business Review și Planul de afacerial Benevo.

La data de 22.10.2013 a fost depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză judiciară contabilă, în raport cu care ambele părți a formulat obiecțiuni, încuviințate de către instanță, în totalitate pentru reclamantă și cele de la pct.1 și 2 pentru pârâta ANAF, fiind respinsă obiecțiunea de la pct.3.

Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 29.04.2014, iar la data de 13.05.2014 reclamanta a solicitat lămuriri expertului cu privire la acest răspuns la obiecțiuni și a formulat obiecțiuni suplimentare, acesta depunând răspunsul la data de 24.06.2014.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut următoarele:

În urma desfășurării inspecției fiscale în perioada 06.09._11, având ca obiect verificarea modului de calcul, înregistrarea, virarea și declararea în cuantumurile și la termenele legale a TVA pentru perioada 01.10._10, impozit pe profit pentru perioada 13.06._09, impozitul pentru veniturile persoanelor nerezidente și impozitul pe dividende datorate pentru perioada 13.06._09, respectiv taxe și contribuții datorate bugetelor de asigurări sociale și fonduri speciale, pentru perioada 13.05._10, organele de inspecție au încheiat Raportul de inspecție fiscala nr._/30.11.2011 in baza căruia a fost emisa Decizia de impunere nr. 33/30.11.2011, precum si Dispoziția de masuri nr._/30.11.2011.

Prin Decizia nr. 33/30.11.2011, organele de inspecție fiscala au redus pierderea fiscala raportata de societate pentru anii 2007, 2008 si 2009 si au stabilit o baza impozabila suplimentara, precum si impozite si accesorii, din care înțelegem sa contestam următoarele sume:

a) Impozit pe profit.

Pierderea fiscala raportata de societate a fost redusa, prin considerarea unor cheltuieli ca fiind nedeductibile, iar in anul 2007 s-a stabilit si impozit pe profit de plata. Astfel:

(i)pentru anul 2007 s-au stabilit, suplimentar, cheltuieli nedeductibile, precum si impozit pe profit in suma de 23.593 lei si majorări de întârziere de 25.759 lei;

(ii)pentru anul 2008 s-au stabilit cheltuieli nedeductibile si venituri impozabile care au determinat reducerea pierderii fiscale;

(iii)pentru anul 2009 s-au stabilit cheltuieli nedeductibile si venituri impozabile care au determinat reducerea pierderii fiscale;

b)Impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți, persoane juridice nerezidente. Echipa de inspecție fiscala a stabilit impozit suplimentar in valoare de 32.025 lei, precum si accesorii de 38.135 lei, din care Societatea contesta suma de 2.480 lei si accesoriile aferente;

c)Taxa pe valoarea adăugata:

i) TVA ajustata in legătura cu scrisorile de garanție bancara emise de ., in suma de 1.798.914 lei.

Împotriva acestei Decizii de impunere și a Raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestație, înregistrată la ANAF DGSC cu nr._/20.02.2012, iar prin Decizia nr.459/28.11.2012 emisa de Direcția generala de soluționare a contestațiilor s-a dispus:

- admiterea parțiala a contestației, cu consecința anularii parțiale a Deciziei de impunere nr.33/30.11.2011 pentru suma de 3.108 lei;

- desființarea parțiala a Deciziei de impunere nr.33/30.11.2011 pentru suma de 4.315.166 lei reprezentând:

-1.798.914 lei-TVA;

-2.516.252lei-accesorii aferente TVA urmând ca organele de inspecție fiscala sa procedeze la o noua reverificare pentru aceeași perioada si același tip de taxa, tinand cont de prevederile legale aplicabile in speța, precum si de cele precizate prin decizia de soluționare a contestațiilor;

- respingerea ca neîntemeiata si nemotivata a contestației pentru suma totala de 49.352 lei reprezentând: -23.593 lei-impozit pe profit; -25.759 lei-accesorii aferente impozitului pe profit;

- respingerea ca neîntemeiata si nemotivata a contestației pentru măsura de diminuare a pierderii fiscale, astfel:

- cu suma de 488.732 lei pe anul 2007;

- cu suma de 148.963 lei pentru anul 2008;

- cu suma de 2.411.983 lei pentru anul 2009.

În raport de soluționarea contestației pe parcursul litigiului, Curtea a reținut că excepția de inadmisibilitate a rămas fără obiect, în contextul în care, la data de 26.02.2013, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat, anularea in parte a Deciziei nr. 459/28.11.2012 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor („Decizia de soluționare a contestației administrative") in sensul:

(i)anularii punctului 2 prin care s-a dispus refacerea controlului fiscal pentru suma de 4.315.166 lei reprezentând TVA si accesorii aferente taxei pe valoare adăugata;

(ii)anularii punctului 3 privind respingerea contestației pentru suma de 23.593 lei reprezentând impozit pe profit si 25.759 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit;

Referitor la excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de ANAF, în ceea ce privește suma de 4.315.166 lei, punctul 2 al deciziei de soluționare a contestației, prin care s-a dispus desființarea parțiala a deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscala, si efectuarea unei noi verificări a aceleiași perioade si a aceluiași tip de impozit tinand cont de prevederile legale aplicabile precum si de cele reținute in cuprinsul deciziei, Curtea reține că subzistă interesul reclamantei în soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere, având în vedere că se solicită anularea deciziei de ajustare a TVA, aceasta având interes să se constate că nu datorează TVA pentru operațiunile reținute de organul de inspecție fiscală, chiar dacă decizia de impunere a fost desființată, in parte, in procedura prealabila pentru suma menționata anterior.

Din acest punct de vedere, decizia de soluționare a contestației, prin care nu procedează la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere este nelegală și netemeinică, reținând că deși organul de soluționare a contestației a reținut că organele fiscale a considerat în mod eronat că sumele încasate din executarea scrisorilor de garanție este un element al bazei de impozitare pentru TVA, a făcut aplicarea art.216 alin.3 și alin.3 ind.1 din Codul de procedură fiscală, deși în condițiile în care motivul de refacere a controlului este acela de a se reanaliza modul de aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. b din Codul fiscal, iar organul de soluționare a contestației nu a indicat necesitatea stabilirii unor elemente suplimentare, iar in condițiile in care, organele de inspecție fiscala au verificat toate documentele contabile ale societății aferente perioadei analizate, organul de soluționare a contestației trebuia să se pronunțe pe fond cu privire la TVA.

În mod corect susține contestatoarea că reanalizarea acelorași aspecte nu se poate dispune decât in mod excepțional, cu indicarea datelor concrete care sa justifice o noua acțiune de control cu privire la aceleași impozite si taxe si pentru aceeași perioada, conform articolului 102.4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de Procedura Fiscala, iar legiuitorul prin date suplimentare a avut in vedere situații de fapt necunoscute organelor de inspecție fiscala la data efectuării acesteia, situații de fapt noi pe care ar trebui sa se fundamenteze decizia de reverificare a aceleași perioade.

Or, în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației administrative nu au fost indicate nici una dintre situațiile care pot justifica o eventuala acțiune de reverificare, nefiind menționate datele suplimentare care au condus la dispunerea unei astfel de reverificări.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât s-a reținut că organele fiscale în mod eronat au stabilit TVA de plată prin aplicarea procedeului sutei mărite la suma încasată de societate din executarea scrisorilor de garanție bancară pe considerentul că aceasta reprezintă restituirea avansurilor achitate și că organele fiscale a considerat în mod eronat că sumele încasate din executarea scrisorilor de garanție este un element al bazei de impozitare pentru TVA.

Reclamanta a susținut că executarea scrisorilor de garanție bancara emise pentru . TVA in suma de 1.798.914 lei a fost incorect ajustata de organele de inspecție fiscala, fiind rodul interpretării eronate a prevederilor art. 138 litera b) Codului Fiscal si a Normelor de aplicare, a încălcării principiului neutralității TVA și a interpretării incorecte a scrisorilor de garanție bancară ca reprezentând tranzacții supuse TVA.

Prin urmare, susține reclamanta, din suma de 1.971.029 lei impusa de autoritățile fiscale ca TVA de plata, suma de 1.798.914 lei a fost stabilita in mod incorect.

In subsidiar, reclamanta arată că, chiar daca s-ar considera întreaga suma de 1.971.029 lei ca fiind corect stabilita, aceasta nu este datorata de Societate ca fiind de plata.

Prin urmare, societatea a achitat deja o suma care excede TVA stabilita prin Decizia nr. 33/2011, iar organele de inspecție fiscala menționează parțial aceasta plata (cu excepția sumei de 42.326 lei) in Raportul de inspecție fiscala nr._/2011, indicând ca au ținut cont de aceasta la calculul accesoriilor de întârziere.

In realitate, anexa nr. 19 a Raportului de inspecție fiscala cu privire la modul de calcul al accesoriilor de întârziere releva faptul ca organele de inspecție fiscala au ținut cont doar de plați in valoare totala de 1.142.559 lei (542.539 lei + 600.000 lei). Prin urmare, plați in suma de 1.008.385 lei nu au fost luate in considerare. De asemenea, aceste plați au fost luate in considerare doar pentru calculul majorărilor de intârziere, nu si al penalităților de intarziere.

Raportul de expertiză contabilă a concluzionat faptul că având în vedere că potrivit art.128-131 din Codul fiscal executarea scrisorilor de garanție bancară emise de Pireus Bank România nu reprezintă o operațiune taxabilă, intre reclamantă și . neavând loc livrări de bunuri sau prestări de servicii, nu există temei legal pentru ajustarea TVA cu suma de 1.798.914 lei.

Conform art.134 ind 1 din Codul fiscal, suma de 3,690.612 lei trebuie încadrată în contul aferent perioadei 01.10._08 iar suma de 722.443 lei trebuie cuprinsă în decontul aferent perioadei 01.04._09.

Reclamanta a efectuat plăți în cursul lunii septembrie 2011 de 2.150.944 lei, iar în raport de dispozițiile art.114 alin. 2 ind 3 și art.115 din Codul de procedură fiscală se stinge doar debitul principal și apoi accesoriile, prin raportul de inspecție fiscală neținându-se cont de toate sumele achitate de reclamantă reprezentând TVA și accesorii de plată, astfel încât urmare a plăților efectuate în septembrie 2011 în cuantum de 2.150.944 lei, reclamantei îi rămân de plată suma de 404.579 lei accesorii.

Prin urmare, Curtea va admite contestația în ceea ce privește pct.2 din decizia de soluționare a contestației și va dispune anularea acesteia și anularea parțială a Deciziei de impunere nr.33/30.11.2011, urmând ca această decizie să fie menținută pentru suma de 404.579 lei accesorii.

2. In ceea ce privește suma de 3.099.029 lei reprezentând impozitul pe profit si diminuarea pierderii fiscale pe anul 2007,2008 si 2009,

2.1 In ceea ce privește cheltuielile cu dobânzile și cu diferențele nefavorabile de curs valutar, organele de inspecție fiscala au constatat următoarele:

-pentru anul 2007, au recalculat cheltuielile cu dobânzile si diferentele nefavorabile de curs valutar nedeductibile fiscal, dar de reportat in perioada următoare, la suma de 2.035.592 lei față de 1.399.516 lei cât a stabilit societatea;

-pentru anul 2008, s-a constatat:

-cheltuielile cu diferentele nefavorabile de curs valutar aferente creditelor nebancare, nedeductibile fiscal, dar de reportat pentru anul 2009, in suma de 2.035.592 lei, constituite in anul 2007;

-s-a reîntregit baza de calcul a impozitului pe profit cu suma de 3.307.686 lei reprezentând venituri din diferente favorabile de curs valutar neinregistrate de societate in contabilitate;

-s-au diminuat cheltuielile financiare cu suma de 93.166 lei reprezentând corecție efectuata in anul 2009 aferenta cheltuielilor financiare ale anului 2008, înregistrata eronat pe contul de cheltuiala fata de contul 117 "Rezultatul reportat", suma reprezentând cheltuieli cu diferente nefavorabile de curs valutar aferente furnizorului .

- pentru anul 2009, s-a constatat:

-s-au recalculat cheltuielile cu dobânzile si diferentele nefavorabile de curs valutar nedeductibile fiscal, dar de reportat in perioada următoare, la suma de 5.883.392 lei;

-s-au stabilit cheltuieli nedeductibile cu dobânzile care nu sunt reportate pentru perioada următoare in suma de 15.676 lei (6.710 lei+ 8.966 lei);

-având in vedere ca, in anul 2008, s-au reintregit veniturile din diferente de curs valutar aferente debitorilor diverși cu suma de 1.101.377 lei, iar diferența intre soldul raportat de societate la 31.12.2009 in contul 461"Debitori divers?1 si cel stabilit la inspecția fiscală este de 347.307 lei, s-au majorat cheltuielile cu diferentele de curs valutar aferente anului 2009 cu suma de 754.070 lei (1.101.377 lei -347.307 lei);

-având in vedere ca in anul 2008 s-au reintregit veniturile din diferente de curs valutar aferente creditorilor diverși cu suma de 2.206.309 lei, iar diferența intre soldul raportat de societate la 31.12.2009 in contul 462 "Creditori diverși" si cel stabilit la inspecția fiscală este de 2.193.806 lei, s-au majorat cheltuielile cu diferentele de curs valutar aferente anului 2009 cu suma de 12.503 lei.

Prin contestația administrativa, reclamanta a arătat că, în mod eronat organele de inspecție fiscala au considerat ca, în anul 2007, toate cheltuielile cu diferentele de curs valutar înregistrate, in sumă de 2.035.592 lei, sunt aferente împrumuturilor in valuta luate de la entități nebancare si nu se încadrează la excepția prevăzuta de art.23 alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

De asemenea, reclamanta susține că nu a fost luat in considerare faptul ca suma de 626.185 lei reprezintă diferente de curs aferente împrumuturilor bancare si disponibilului in valuta care reprezintă cheltuiala deductibila.

Reclamanta a susținut că a contractat un împrumut in anul 2007 de la Alpha Bank care este înregistrat in contul 167 "Alte împrumuturi si datorii asimilate" din balanța de verificare, acesta fiind reevaluat la data de 31.12.2007, iar cheltuielile cu diferente de curs valutar in valoare de 345.553 lei rezultă atât din balanța de verificare, cât si din fisa contului 665 "Cheltuieli din diferente de curs valutar".

De asemenea, reclamanta susține că are disponibil in valuta ce a fost reevaluat la 31.12.2007 și pentru care a înregistrat cheltuieli cu diferente de curs in valoare de 280.632 lei, asa cum reiese si din fisa contului 665 "Cheltuieli din diferente de curs valutar".

Curtea reține că în mod eronat organele de inspecție fiscală au considerat că contractatul un împrumut încheiat in anul 2007 de la Alpha Bank nu este un împrumut bancar, acesta este un împrumut bancar și prin urmare se aplica art.23 alin. 4 din Codul fiscal.

Prin urmare, cheltuielile cu diferențele de curs valutar aferente împrumutului contractat de la Alpha Bank, respectiv disponibilului in valuta al societății, in valoare totala de 626.185 lei (345.553 lei + 280.632 lei) sunt cheltuieli financiare curente ale anului 2007, deductibile fiscal si nu trebuie cuprinse in categoria cheltuielilor cu dobânzile si diferentele de curs nedeductibile fiscal, dar de reportat in anii următori, iar in anul 2007 societatea trebuie sa inregistreze pierderea fiscala în sumă de 488.732 lei și nu profit impozabil in valoare de 137.454 lei, asa cum au stabilit organele de inspecție fiscală, deci nu datorează impozitul pe profit în sumă de 21.993 lei și nici accesoriile în sumă de 25.759 lei.

Organul de soluționare a contestației a respins ca neîntemeiată și nemotivată contestația pentru aceste sume, însă contestatoarea a motivat contestația, după cum rezultă din conținutul acesteia, iar chestiunea de drept viza aplicarea art.23 alin. 4 din Codul fiscal, astfel încât, Curtea urmează să anuleze și punctul 3 din Decizia de soluționare a contestației și în mod corespunzător Decizia de impunere nr.33/30.11.2011 emisă de AFP Sector 1 București

La pct.4 din Decizia de soluționare a contestației a fost respinsă ca neîntemeiată și nemotivată contestația formulată împotriva Dispoziției pentru măsura de diminuare a pierderii fiscale stabilite de organele de inspecție fiscală, cu suma de 488.732 lei pentru anul 2007, 148.963 lei pentru anul 2008 și 2.411.983 lei pentru anul 2009.

În ceea ce privește cheltuielile cu dobânzile în sumă de 148.963 lei pe anul 2008 și în sumă de 15.676 lei pe anul 2009, reclamanta în anul 2008 are contractate împrumuturi bancare care sunt purtătoare de dobânda, și având în vedere având in vedere dispozițiile art.23 alin. 4 din Codul fiscal, aceste dobânzi sunt deductibile fiscal integral, motiv pentru care acțiunea reclamantei este întemeiată sub acest aspect.

Expertul contabil a efectuat o situație centralizată din care rezultă că pentru perioada 2007-2009, cu privire la cheltuielile cu dobânzile decurgând din împrumuturi bancare se prezintă astfel, pentru anul 2007, cheltuieli deductibile suma de 626.185 lei, pentru anul 2007 cheltuieli deductibile suma de 148.963 lei, iar pentru anul 2009 suma de 15.676 lei.

În fine cu privire la suma de 2 411.983 aferentă anului 2009 reprezentând pierdere fiscală, considerată ca fiind nedeductibilă de organele de inspecție fiscală, aferentă contractului de prestări servicii încheiat cu BLARKTO HOLDINHG LIMITED, întrucât societatea nu a prezentat documente care să justifice prestarea efectivă a serviciilor, Curtea reține că reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă prestarea serviciilor, împrejurare constatată și de expertul contabil, ( factură, programarea lucrărilor, contract, raport de analiză al afacerii contract de administrare a clădirii, scenarii de investiții, model de raport centralizat, plan de investiții, prezentarea firmei, etc.

Prin urmare, Curtea urmează să admită contestația și să anuleze și pct.4 din decizia de soluționare a contestației și în mod corespunzător Decizia de impunere contestate.

De asemenea, în baza art.274 din Codul de procedură civilă, vor fi obligate pârâtele la plata de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația formulată de reclamanta S.C. BENEVO REAL ESTATE I. S.A., cu sediul în București, sector 1, . A. - Clădirea HQ Victoriei, nr. 59, . cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, . și ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 1, .. 13.

Anulează punctele 2,3 și 4 din Decizia nr. 459/28.11.2012, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Decizia de impunere nr. 33/30.11.2011, emisă de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice București.

Menține Decizia de impunere nr. 33/30.11.2011 pentru suma de 404.579 lei, reprezentând accesorii aferente TVA, pentru perioada 01.10._10. Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2008,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.

Președinte, Grefier,

H. P. E. S. M.

Red. H.P./5 ex.

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4389/2014. Curtea de Apel...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2816/2014. Curtea de... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 2814/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 2814/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI