Obligaţia de a face. Decizia nr. 4389/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4389/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 2789/2/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4389
Ședința publică de la 29.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), împotriva sentinței civile nr. 1239/19.09.2013, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. (R.) L. și cu intimatele-pârâte U. S. HARET BUCUREȘTI și U. S. HARET – FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ADMINISTRATIVE B., în cauza având ca obiect obligație de a face.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 09.01.2014, de către recurentul-pârât-chemat în garanție a răspunsului la întâmpinare, în trei exemplare, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurentul-pârât-chemat în garanție, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1901 din 10.06.2013 ,Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei înregistrate sub nr._ în favoarea Tribunalului Teleorman.
Pe rolul acestui tribunal cauza a fost înregistrată la data de 15.07.2013, iar părțile nu au mai solicitat probe.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 15.04.2013 reclamanta C. (R.) L. a chemat în judecată pârâții U. “S. Haret” București, U. “S. Haret” B. și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei U. “S. Haret” la eliberarea diplomei de licență în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri;
- obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizatele formularelor de diplome de licență în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că este absolvent al ciclului 1 de studii universitare de licență a Universității S. Haret B. Facultatea de Științe Juridice și Administrație Publică, în perioada 2006-2009, la forma - învățământ la distanță, iar în luna iulie 2009 a susținut examenul de licență, astfel cum rezultă din Adeverința nr. 4848/08.07.2009 eliberată de M.E.C.T.C. – U. “S. Haret”.
A arătat reclamanta că deși a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de studii încheiat cu pârâta ,în sensul că a achitat toate ratele școlare ,a susținut și promovat toate examenele de an, precum și examenul de finalizare studii, pârâta U. “S. Haret” a refuzat eliberarea diplomei de studii susținând că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a eliberat tipizatele pentru diploma de licență.
Susține reclamanta că adeverința nr. 4848/08.07.2009 eliberată de U. “S. Haret” prin care i-a fost recunoscută calitatea de licențiată în drept, este în ființă ,nefiind revocată de instituția emitentă ,bucurându-se astfel de veridicitate proprie unui act administrativ.
În ceea ce privește obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării ,Tineretului și Sportului să aprobe tipizatele formularelor de diplome de licență și să le elibereze pârâtei U. S. Haret ,reclamantă arată că în calitate de autoritate publică ministerul este în măsură să gestioneze materialele și tipizatele cu regim special necesare eliberării diplomei de licență și suplimentului acesteia.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27.04.2013 ,pârâtul M. Educației Naționale a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Excepția lipsei procedurii prealabile a fost invocată pentru motivul că reclamanta nu a adresat ministerului cu o cerere identică cu cea de chemare în judecată.
Motivând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ,pârâtul MEN a susținut că între reclamantă și minister nu există un raport juridic care să determine admiterea unei astfel de cereri. Formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare ,pe baza comenzilor transmise anterior acesteia ,de către delegați ai instituțiilor. Predarea/preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare.
Pe fondul cauzei această pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
La data de 30.04.2013 U. „S. Haret” a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de către subscrisa sub nr. 1405/21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007.
De asemenea, a informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECT, aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdidac SA prin mai multe adrese, a comunicat, că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridică și Control, dat fiind faptul că MECTS este cea care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma și suplimentul la diploma solicitate de către reclamant.
În fine, a arătat că a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Pârâta a susținut că s-a adresat Ministerului, prin adresele nr. 385/06.04.2009; nr. 769/25.08.2009; nr. 31/21.06.2010; nr. 557/12.10.2010; nr. 569/18.10.2010; nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011; nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010, s-s solicitat aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, însă nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale ,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licența și suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii.
În motivarea cererii s-a arătat că U. „S. Haret”, a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență; drept,sociologie, psihologie,management, științe ale educației, matematica, informatică și altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr. 84/1995 "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecventa redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" U. „S. Haret” având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește la art. 2, că „Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate."
Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
U. „S. Haret”, s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate, însă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Educației și Sportului a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, susținând că MEN și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret .Pentru situația în care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător ,nu poate fi reținută culpa Ministerului Educației Naționale iar ,pe de altă parte ,U. S. Haret este răspunzătoare pentru eliberarea unor diplome de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate.
Prin sentința civilă 1239/2013, tribunalul a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul M. Educației Naționale.
A admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul M. Educației Naționale și, pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei formulate împotriva acestui pârât ca inadmisibilă.
A admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele U. „S. Haret” București și U. „S. Haret” - Facultatea De Științe Juridice și Administrative B. să elibereze reclamantei diploma de licență.
A admis în parte cererea de chemare în garanție a M. Educației Naționale formulată de pârâta U. „S. Haret” București.
A obligat M. Educației Naționale în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență, în vederea eliberării acesteia către reclamantă.
A respins ca nefondate celelalte capete ale cererii de chemare în garanție formulate de pârâta U. „S. Haret”.
Prima instanța constată și reține următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul M. Educației Naționale este apreciată de tribunal ca fiind întemeiată, din următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice (actele administrative unilaterale) ,cât și actele administrative asimilate (refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori,după caz,faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal ,conf. art.2 alin.2 din lege, precum și contractele administrative,potrivit art. 2 alin 1.lit.c.
Acest act normativ dispune ca mai înainte de a se adresa instanței de judecată reclamantul să se fi adresat cu o cerere unei autorități publice, în caz contrar instanța s-ar subroga autorității administrative, încălcând principiul separației puterilor în stat prev. de art. 1 alin.4 din Constituție.
În speță se constată că anterior sesizării instanței de contencios administrativ reclamanta nu s-a adresat autorității pârâte cu cerere sa aprobe tipizatele formularelor de diplomă de licență .
În acest context nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ,o astfel de cerere neexistând. Atâta timp cât persoana nu se adresează autorității în vederea soluționării pe cale administrativă a pretențiilor sale ,nu poate fi prezumată reaua credință a celui ce i-ar reveni sarcina soluționării cererii.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei U. “S. Haret” la eliberarea diplomei de licență acesteia este întemeiată ,din următoarele considerente;
Din adeverința emisă de pârâta U. „S. Haret” rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat acestuia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiat în drept.
Pârâta U. „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, iar prin HG. nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență fiind drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației,matematică, informatică și altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, astfel că U. „S. Haret”, conform HG nr. 940/2004, a organizat formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.
În cauza de față acțiunea reclamantei vizează obligarea pârâtei U. „S. Haret” la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului acesteia, deci vizează obligarea acestei pârâte de a-și îndeplini obligațiile legale ce cad în sfera lor de competențe.
Astfel, Tribunalul constată că pârâta U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de Științe Juridice și Administrație Publică, susținerii și promovării examenului de licență, din luna iulie 2009, precum și dobândirii titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență.
Actul prin care reclamantei i-a fost recunoscută calitatea de licențiată în drept, este în ființă, astfel că se bucură de prezumția de validitate și legalitate proprie oricărui act administrativ.
În consecință, se admite acțiunea, iar pârâta U. S. Haret e obligată să elibereze reclamantei diploma de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M. Educației Naționale, Ordinul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, precum și Ordinul nr. 4022/2008 conțin reglementări care atribuie acestuia competențe cu privire la „conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor de studii” în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.
În cauză este de observat că pârâta U. „S. Haret” nu-și poate îndeplini obligația constând în eliberarea diplomei de licență, deși a emis reclamantului adeverința din care rezultă că este licențiată în drept, și prin urmare poate pretinde eliberarea diplomei de licență, întrucât M. Educației Naționale refuză tipărirea formularelor tipizate necesare pe considerentul că aceste formulare nu se pot elibera în mod nelimitat, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
Ori, atâta timp cât actul prin care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de licențiat în drept este în ființă, nefiind revocat sau anulat și câtă vreme M. Educației Naționale nu a solicitat instanței analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către U. „S. Haret” sau examinarea valabilității autorizării, acreditării programelor de studii organizate, susținerile M. Educației Naționale în sensul că și-ar fi îndeplinit obligațiile ce-i reveneau vor fi înlăturate.
Prin urmare, reținând că reclamanta este licențiată în drept și poate pretinde eliberarea diplomei, precum și faptul că adeverința nr. 4848/08.07.2009 eliberată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – U. „S. Haret”, prin care acestuia i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, iar M. Educației Naționale nu a solicitat în instanță nici anularea adeverinței sus menționate și nici analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. „S. Haret”, instanța constată că obligarea pârâtei U. „S. Haret” de a elibera reclamantei diploma de licență depinde de modul de îndeplinire a obligației de către M. Educației Naționale, întrucât pentru tipizarea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul acesteia.
Pe de altă parte, având în vedere și faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației Naționale, iar referitor la specializarea urmată de reclamantă, față de prevederile Legii nr. 94/1995, nu se poate reține că instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, instanța urmează să înlăture și susținerile Ministerului Educației Naționale potrivit cărora universitatea nu ar avea dreptul să elibereze acte de studii reclamantei care ar fi absolvit o formă de învățământ neacreditată cu atât mai mult cu cât instanța nu a fost investită în prezenta cauză cu analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către USH ori existența sau valabilitatea autorizării /acreditării programelor de studii derulate.
De asemenea, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a M. Educației Naționale și obligat MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență în vederea eliberării acestora către reclamantă, condiție de a cărei îndeplinire depinde îndeplinirea obligației universității de a elibera reclamantei actele de studii, câtă vreme aprobarea tipăririi formularelor tipizate este de competența exclusivă a ministerului conform Ordinului nr. 2284/2007 și atâta timp cât nu s-a dovedit că a eliberat avizele solicitate și a soluționat integral cererile pârâtei U. „S. Haret”.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete ale cererii de chemare în judecată și cererii de chemare în garanție având ca obiect fixarea unui termen de executare și obligarea la plata de daune cominatorii, în cauză fiind aplicabile dispoz. art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004, iar în caz de neexecutare a hotărârii devin aplicabile dispoz. art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Capetele de cerere vizând obligarea pârâtei U. S. Haret la returnarea originalului diplomei de bacalaureat, fixarea unui termen de executare și obligarea la plata de daune cominatorii, sunt neîntemeiate.
Cererea privind returnarea originalului diplomei de bacalaureat este prematur formulată, această solicitare urmând să fie îndeplinită după eliberarea diplomei de licență.
Despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în temeiul dispoz. art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004, întrucât în caz de neexecutare a hotărârii devin aplicabile dispoz. art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, fără să fie necesar ca în hotărâre să fie expres menționat termenul de 30 zile prevăzut de art. 1 din acest articol.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. Educației Naționale, pentru următoarele motive:
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a tăcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret" din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Apoi, în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest sens instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate iar MEN verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.I.S. și datele existente în cadrul Direcției Generale învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.
După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Rezultă din cele menționate că reclamanta nu are calitate procesuală activă, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, M. Educației Naționale și Romdidac S.A. - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis, în anul 2010 - în lunile iunie, octombrie și noiembrie, avize în vederea ridicării de către U. „S. Haret” a tipizatelor de la Romdidac S.A. pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamanta, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Simplul fapt că U. S. Haret a emis reclamantei adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către aceasta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiara acesteia, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2. din Ordinul nr. 2284/2007, actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite. Conform art. 2 alin. (2) din actul normativ de mai sus, doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului. Nu ne putem raporta la adeverințele emise, acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă eliberate prin voința unilaterală a universității, care nu au fost recunoscute de MEN și care nu pot înlocui legea. Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între studenți si universitatea vârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
O altă critică adusă soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata USH solicită respingerea recursului.
Analizând susținerile părților, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă, absolvent al Facultății de Științe Juridice și Administrație Publică din cadrul USH B., promoția 2009, s-a adresat intimatei U. S. Haret cu cererea de eliberare a diplomei de licență, răspunsul acesteia fiind în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a onorat decât parțial comanda Universității de formulare de diplomă.
Conform adeverințelor depuse la dosar, reclamanta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de Licențiat în Științe Administrative.
Din corespondența purtată între Universitate și Minister rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”..
Curtea constată că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, intimatul reclamant fiind îndreptățită la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, a obținut titlul de „licențiat în Științe Administrative” conform adeverințelor eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea constată că în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate (…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Un număr de peste 1500 de persoane - absolvenți ai diferitelor facultăți din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 - forma de învățământ ID și FR - au obținut prin hotărâri judecătorești irevocabile recunoașterea dreptului la obținerea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, iar M. Educației Naționale a aprobat în perioada mai 2013 note de nerecurare a sentințelor prin care a fost obligat la aprobarea tipizatelor formularelor.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Având în vedere aceste considerente, în mod corect a fost obligată pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și pârâtul MEN (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență, neputându-se vorbi despre o greșită interpretare și aplicare a legii.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, acesta va fi la rândul său înlăturat.
În mod greșit recurentul consideră că instanța se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare provizorie sau acreditare; în realitate instanța nu s-a pronunțat cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare provizorie sau acreditare, ci, în virtutea competențelor date prin legea contenciosului administrativ, a analizat caracterul justificat sau nu al refuzului unor autorități de a elibera diploma de licență și formularul tipizat pentru aceasta în cazul reclamantei, corectitudinea în fond a aprecierilor primei instanțe neconstituind o problemă de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Pe de altă parte, motivul referitor la inexistența unui raport de garanție va fi înlăturat, în sensul în care îndeplinirea obligației universității de a elibera reclamantei actele de studii depinde de condiția aprobării tipăririi formularelor tipizate de diplomă de licență în vederea eliberării acestora către reclamantă, câtă vreme aprobarea tipăririi formularelor tipizate este de competența exclusivă a ministerului conform Ordinului nr. 2284/2007
În baza art. 496 N.C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurentul-pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1239/19.09.2013, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. (R.) L., cu domiciliul în ., și cu intimatele-pârâte U. S. Haret București, cu sediul în București, .. 13, sector 3, și U. S. Haret – Facultatea de Științe Juridice Administrative B., cu sediul în B., ., județ B., ca nefondat.
Obligă recurentul la 620 lei către intimata U. S. Haret reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, A. Ș. L. E. F. G. D.
Grefier,
Anișoara N.
Red. L.E.F.
6 ex.
Jud. fond T.T.: R. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4177/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2814/2014. Curtea de... → |
|---|
