Obligaţia de a face. Decizia nr. 3524/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3524/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 39561/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3524
Ședința publică de la 05.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenții reclamanți S. (B.) S. și J. (D.) F., împotriva sentinței civile nr.5637/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și intimatul pârât – chemat în garanție M. Educației Naționale ( fost M. Educației, Certării și Sportului).
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei, la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 01.04.2014, intimata pârâtă USH a depus întâmpinare și un set de înscrisuri, iar la data de 04.04.2014 intimatul pârât – chemat în garanție M.E.N. a depus întâmpinare, părțile, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conf. art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecat și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5637/18.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins acțiunea formulată de reclamanții J. (D.) F. și S. (B.) SILVANA în contradictoriu cu pârâții M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI și U. S. HARET, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, a reținut, în esență că, față de prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul 2284/2007, U. S. Haret nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie. Corelativ, MECTS nu poate fi obligată la aprobarea tipizatului aferent diplomei decât în măsura verificării primei ipoteze.
Pentru forma de învățământ FR a Facultății de Finanțe și Bănci din cadrul USH, la data înmatriculării reclamanților, această unitate nu avea o acreditare/autorizare distinctă, astfel încât reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii și prin urmare acesta nu este îndreptățit a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici U., nu este îndreptățită să emită astfel de acte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții J. (D.) F. și S. (B.) SILVANA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 04.03.2014.
În motivare, au arătat că sunt îndreptățiți la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul că sunt absolvenți de studii universitare ai Universității S. Haret București și au promovat examenele de licență in sesiunea iulie 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverințele corespunzătoare, a căror valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diplomele de licență. Au mai menționat că formele de învățământ urmate au fost acreditate, că și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau, astfel încât pârâta U. S. Haret are obligația să le elibereze diplomele de licență iar pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a le recunoaște titlul de licențiat. În măsura în care ar fi existat anumite neclarități în desfășurarea programelor de studii de licență parcurse în perioada 2004-2009 la U. S. Haret, pârâtul MECTS avea responsabilitatea de lua măsuri anterior începerii școlarizării, lucru ce nu s-a întâmplat. Au mai arătat că este nedrept să nu poată beneficia de efectele teoriei validității aparenței în drept.
Întrucât nu a ținut cont de toate aceste aspecte, soluția primei instanțe este nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, Codul de procedură civilă, Legea nr. 85/1995.
Intimata U. „ S. HARET", a formulat întâmpinare, solicitând admiterea si sa modificarea in parte a soluției pronunțate de instanța de fond, in sensul de a admite atât acțiunea, cat si cererea de chemare in garanție a MEN (fost MECTS).
A precizat că nu poate fi admis recursul fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție.
A arătat că U. S. Haret a fost înființata prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ (art. 1), iar facultatea urmată de reclamanți, a fost acreditata incă din anul 2002 prin insasi Legea de înființare a Universității S. Haret, nr. 443/2002.
U. S. Haret, avea dreptul ca in anul 2006 sa organizeze formele de invatamant seral FR si ID, atâta timp cat nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de invatamant.
A mai arătat că se impune admiterea cererii si in considerarea respectării principiului coerentei si unității jurisprudenței, consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, a arătat că reclamanții nu au calitate procesual activă referitor la cererea de obligare a MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență, doar instituțiile de învățământ superior având această abilitate în baza Ordinului nr. 2284/2007.
Refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca U. "S. Haret” să-și îndeplinească obligația asumată față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art.2, alin.(l), lit."i"din Legea nr.554/2004.
Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
În anul 2002, la data înființării Universității "S. Haret" (prin Legea nr.443/2002) era și este în vigoare și la această dată, H.G nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Această hotărâre a fost dată în vederea punerii în executare a prevederilor art.60 alin. (1) din Legea învățământului nr.84/1995, cu privire la organizarea și funcționarea învățământului particular superior, articol pe care instanța de fond îl invocă în susținerea legalității organizării de cursuri la forma de învățământ ID.
Afirmația privind obligativitatea și necesitatea autorizării și acreditării formei de învățământ pentru ca absolvenții acestei forme să fie îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență, chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ "zi" este întemeiată pe dispozițiile art.3 al Legii nr.443/2002, art.116/1 alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995 care statuează că "Pentru recunoașterea și funcționarea lor, instituțiile de învățământ superior parcurg etapele de autorizare și acreditare prevăzute de legislația națională și europeană în domeniul învățământului superior ", art.17 din H.G nr.1011/2001 potrivit căruia "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată,
Din coroborarea prevederilor legale invocate, rezultă fără drept de echivoc faptul că U. "S. Haret" avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate ci și pentru toate formele de învățământ (zi, FR, ID).
La data înmatriculării reclamanților-recurenți care au absolvit în anul 2009, U. "S. Haret” nu era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la forma urmată de aceștia.
În drept au fost invocate prevederile Legii 554/2004, H.G. 940/2004, H.G. 1609/2004, Legea 88/1993 și H.G. nr. 1011/2011.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanții au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Finanțe și Bănci - Specializare Finanțe și Bănci, forma de învățământ FR, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de licențiat..
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurenților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursul formulat de către recurenți este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurenților le-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, aceștia au dreptul la eliberarea diplomelor de licențiat și suplimentelor de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată de aceștia fiind întemeiată. La fel, față de cele mai sus reținute, Curtea constată că revine Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului obligația de a-și da avizul și de a desemna unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât U. S. Haret să poată elibera reclamanților diploma de licență.
În ceea ce privește termenul în care pârâta U. S. Haret urmează să execute obligațiile stabilite în sarcina sa, este neîntemeiată solicitarea reclamanților privind stabilirea unui termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței. În acest sens, Curtea reține că USH nu poate executa obligația privind eliberarea diplomei și a suplimentului de diplomă decât după ce pârâtul MEN și-a executat obligația privind tipizarea formularelor. În consecință, Curtea va stabili ca pârâta U. S. Haret să-și îndeplinească obligația într-un termen de 30 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa. Având în vedere acest moment de la care începe să curgă termenul, Curtea apreciază ca fiind suficient un termen de 10 zile pentru îndeplinirea obligației.
Totodată, Curtea constată ca fiind neîntemeiată solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtului MEN la îndeplinirea obligației privind avizul sub sancțiunea plății unor penalități de 2000 lei pe fiecare zi de întârziere, apreciind că nu se justifică stabilirea unei astfel de sancțiuni, nerezultând în cauză niciun element de natură să creeze vreo îndoială cu privire la punerea în executare de către MEN a celor stabilite prin această hotărâre în termenul legal de executare a sentinței.
În temeiul art. 274 Cod proc.civilă, constatând că pârâților le revine culpa procesuală, Curtea urmează să-i oblige pe aceștia la plata către fiecare reclamant a sumei de 8,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Cât privește soluțiile primei instanțe privind excepția lipsei calității procesual active și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de USH în contradictoriu cu MEN, Curtea urmează să le mențină întrucât aceste soluții nu au fost recurate, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod de Procedură Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința reculată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obligă pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamante în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față, va obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantelor a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 10 de zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația sus-menționată, va obliga pe fiecare dintre pârâții M. Educației Naționale și U. S. Haret la plata către fiecare reclamantă a sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar, va menține în rest sentința civilă recurată, va obligă pe fiecare dintre intimații - pârâți M. Educației Naționale și U. S. Haret la plata către fiecare recurentă a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată, în recurs, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar, va respinge cererea intimatei pârâte U. S. Haret de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civilă, constatând că intimaților le revine culpa procesuală, Curtea urmează să-i oblige pe aceștia la plata către fiecare recurent a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar). Având în vedere că intimat-pârâtă USH a căzut în pretenții, cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți S. (B.) S. și J. (D.) F., împotriva sentinței civile nr.5637/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și intimatul pârât – chemat în garanție M. Educației Naționale ( fost M. Educației, Certării și Sportului).
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamante în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantelor a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 10 de zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația sus-menționată.
Obligă pe fiecare dintre pârâții M. Educației Naționale și U. S. Haret la plata către fiecare reclamantă a sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar. Menține în rest sentința civilă recurată.
Obligă pe fiecare dintre intimații - pârâți M. Educației Naționale și U. S. Haret la plata către fiecare recurentă a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată, în recurs, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar.
Respinge cererea intimatei pârâte U. S. Haret de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
C. A.
Redactat/tehnoredactat P./2 ex/08.07.2014
Judecător fond R. E. M.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1309/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 4477/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
