Pretentii. Decizia nr. 4477/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4477/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 4951/236/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4477
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Încheierii din data de 22.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă Agenția de plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean G., în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. A. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, verificând actele dosarului, constată faptul că recurenta - reclamantă a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs și rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 340/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean G. (A.P.I.A) în contradictoriu cu pârâta S. A. S. și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de_,76 lei actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta S. A. S. a beneficiat, în baza Ordinului M.A.D.R. NR.687/2007, de sprijin financiar prin bonuri valorice în cuantum de 90.000 lei din partea reclamantei Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.) Centru Județean G., pentru înființarea unei culturi de grâu – 180 ha în anul 2007, în baza cererii depuse de acesta și înregistrată sub nr. 65 din data de 13.09.2007 (fila 7 din dosarul inițial).
Prin cererea depusă, pârâta s-a obligat ca în cazul în care nu realizează suprafața de cultură specificată să restituie suma primită și să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate a asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007, în caz contrar fiind obligat să restituie sumele primite.
La data de 14.05.2008 s-a încheiat procesul verbal de recepție și restituire nr. 65, potrivit art.15 din Ordinul nr.687/2007, cu ocazia verificării culturii pentru care s-a formulat cererea de sprijin financiar, constatându-se că pârâta nu a prezentat dovada asigurării pentru suprafața de 30 ha – cultură grâu, având de restituit ca și sumă necuvenită, suma de 15.000 lei din care pârâta a virat suma de 5.000 lei cu O.P. nr. 1/18.01.2011, rămânând un rest de plată de 10.000 lei.
Ca urmare, potrivit art. 5 alin. 4 din Normele metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodiselului pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole din Ordinul nr.687/2007, s-a constatat că suma necuvenită pârâtei este de 10.000 lei dată fiind neaducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate.
Din actele existente la dosar, rezultă că reclamanta a făcut demersuri în vederea recuperării sumei de la pârâtă, dovadă fiind somația nr. 1046/17.01.2011 (fila 5), însă aceasta nu a dat curs acestei somații, rămânând în pasivitate, inclusiv în procedura din fața instanței, aceasta neprezentându-se la nici unul dintre termenele de judecată acordate și nici nu a propus probe în apărare.
Prin Încheiere pronunțată în data de 22.04.2013 a fost respinsă ca nefondată cererea de lămurirea înțelesului dispozitivului Sentinței civile nr. 340/21.06.2012 formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.) Centru Județean G..
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că cererea de lămurire formulată de către reclamantă tinde la schimbarea hotărârii instanței, ceea ce este inadmisibil. În cazul în care reclamanta era nemulțumită de soluția pronunțată în cauză trebuia să uzeze de calea de atac a recursului, nu să solicite lămurirea hotărârii.
Împotriva încheierii din data de 22.04.2013 a formulat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrul Județean G. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, accesorii, aplicabile debitului principal, calculate conform art. 120 alin. 1 și art. 1201 alin. 2 Cod procedură fiscală, respectiv de la data de 05.06.2008 și până la plata integrală a acestuia.
În motivare s-au învederat următoarele:
Instanța de fond a apreciat în dispozitivul Sentinței Civile nr. 340/21.06.2012, în mod eronat actualizarea debitului principal cu indicele de inflație pana la data plații efective, deși reclamanta a depus la dosar cererea precizatoare nr.9593/20.10.2011, prin care solicita, pentru cel de-al doilea capăt de cerere obligarea pârâtei la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere (accesorii), aplicabile debitului principal, ținând cont și de faptul că procesul verbal de recepție și restituire întocmit de către reprezentanții instituției reclamante nu constituie un titlu de creanța întrucât nu a fost întocmit sau confirmat de organe ce compun aparatul fiscal, colectivul fiind format de specialiști în domeniul agriculturii, sectorul zootehnic sau sectorul vegetal (ingineri agronomi, ingineri zootehniști) și este doar un înscris administrativ, prevăzut ca model în anexa nr.10 a OMADR nr.687/2007, care atestă faptul că nu s-au îndeplinit anumite condiții și, ca urmare a acestui fapt, există un debit fată de instituție, acest document nefiind executoriu de drept și întocmit anterior apariției O.G. nr. 14/2010.
De asemenea, cu privire la obligarea pârâtului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, accesorii, în cazul în speță se impune aplicarea art.120 și 1201 din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc cuantumul dobânzilor și al penalităților de întârziere.
Astfel, conform art.1201 alin. 3 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
În cazul de față, sprijinul financiar acordat pârâtului sub forma bonurilor valorice pentru achiziționarea de inputuri (motorină, îngrășăminte chimice, pesticide, etc.) în vederea înființării culturilor agricole în toamna anului 2007 este o creanță bugetară, asimilată creanțelor fiscale și reprezintă venit la bugetul de stat.
Reclamanta a solicitat instanței de fond, în temeiul art.2811 Cod procedură civilă, prin cererea nr.2128/26.03.2013, lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței nr. 340/2012/C. din data de 21.06.2012, pronunțată în dosarul ante-enunțat, dar cererea de lămurire a dispozitivului respectivei sentințe a fost respinsă, ca nefondată, apreciind instanța de fond că "în cazul în care reclamanta era nemulțumită de soluția pronunțată în cauză trebuia să uzeze de calea de atac a recursului, nu să solicite lămurirea hotărârii".
De asemenea, invocă instanța de fond faptul că a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 15.327,76 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data plătii efective, deși noi reclamanta a învederat prin cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului Sentinței nr.340/2012/C. din data de 21.06.2012 că suma de 15.327,76 lei, reprezintă dobânzi și penalități de întârziere (accesorii), aplicabile debitului principal, conform art.120 alin. 1 și art.1201 alin.2 din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
A învederat, de asemenea, instanței de fond că societatea pârâtă și-a achitat debitul principal în cuantum de 15.000 lei, astfel: 5.000 lei, conform extras nr.2 din 18.01.2011, suma de 4.526 lei, extras nr.13 din data de 29.04.2011 precum și suma de 5.474 lei, conform extras de cont emis de Trezoreria Municipiului G., în data de 01.05.2011.
Reclamanta admite că prin acțiunea introductivă a solicitat în cel de-al doilea capăt de cerere actualizarea debitului principal cu indicele de inflație, dar, ulterior, l-a precizat prin adresa nr.9593/20.10.2011 și a solicitat instanței de fond să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate, conform Codului de procedură fiscală, de la data scadentei procesului verbal de recepție și restituire nr.65(05.06.2008) și până la plata integrală a debitului principal (01.05.2011).
Față de cele expuse mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.340/2012/C./21.06.2012, în sensul admiterii și capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, accesorii, calculate conform Codului de procedură fiscală, aplicabile debitului principal, calculate de la data de 05.06.2008-data scadenței procesului verbal de recepție și restituire nr. 65 (semnat de reprezentantul legal al societății pârâte, și însușit fără obiecțiuni) și până la plata integrală a debitului principal - 01.05.2011.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări deși a fost legal citată cu această mențiune, precum și cu copie a motivelor de recurs.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs, precum și a disp. art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul promovat de recurenta reclamantă împotriva Încheierii din data de 22.04.2013 este nefondat pentru considerentul că în mod corect tribunalul a respins cererea de lămurire dispozitiv.
Într-adevăr, neluarea în considerare a obiectul cererii introductive de instanță, astfel cum acesta a fost modificat și/sau completat, astfel cum este cazul în speță, în contextul în care reclamanta a învestit instanța cu o cerere de obligare a pârâtei la plata unui debit principal reactualizat cu indicele de inflație aplicabil la data încheierii procesului verbal de recepție restituire, 14.05.2008, până la data plății efective, precizând ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, dar până la închiderea dezbaterilor că înțelege să solicite obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere (aplicabile, calculate de la semnării procesului verbal de recepție restituire, respectiv 14.05.2008, până la data plății integrale), constituie motiv de recurs, iar nu de lămurire dispozitiv.
În acest sens a se observa disp. art. 304 pct. 6 C.pr.civ. „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: … dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.
Aceasta, în opoziție cu disp. art. 2811 alin. 1 C.pr.civ. referitoare la admisibilitatea cererii de lămurire dispozitiv, respectiv „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Așadar, împrejurarea că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, în contextul în care obiectul cererii a fost modificat, constituie motiv de recurs ce poate fi formulat în termen de 15 zile de la comunicare, iar nu caz de formulare a unei cereri de lămurire dispozitiv.
Pronunțarea unei încheieri de lămurire dispozitiv presupune că instanța a dat ceea ce s-a cerut însă dispozitivul nu este clar, acesta sau întinderea ori modalitatea lui de aplicare. De asemenea, lămurirea dispozitiv poate fi făcută în cazul în care dispozitivul unei hotărâri cuprinde dispoziții potrivnice, astfel că, întrucât acestea nu se pot concilia, hotărârea nu poate fi pusă în aplicare.
Soluția instanței de fond rămâne în esență aceeași, doar se explicitează, se lămurește hotărârea sub aspectul capetelor de cerere, modului de soluționare a acestora, a obligațiilor stabilite în sarcina părților, hotărârea trebuind să fie clară, neechivocă atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererilor cât și în ceea ce privește obligațiile și întinderea acestora.
În condițiile în care, însă, se tinde la schimbarea soluției instanței de fond, părțile urmărind să obțină o altă soluție decât cea pronunțată de prima instanță, fie și în parte, în mod corect a reținut tribunalul că trebuia exercitată calea de atac a recursului, de competența instanței ierarhic superioare din punct de vedere material.
Cum Sentința civilă nr. 340/21.06.2012 a fost comunicată reclamantei la data de 07.09.2012 și aceasta nu a formulat recurs, soluția a devenit irevocabilă prin nerecurare la expirarea termenului legal de recurs, nemaiputând fi pusă în discuție, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Această hotărâre, definitivă și irevocabilă potrivit celor ce preced, nu mai poate fi pusă în discuție nici pe calea recursului exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de lămurire dispozitiv, pe calea acestui din urmă recurs putând fi primite și respectiv analizate numai critici împotriva încheierii, nu și împotriva sentinței.
Soluția se impune în raport de termenul în care pot fi recurate hotărârile judecătorești, acesta neputând fi eludat deoarece este reglementat de norme imperative, dar și de obiectul recursului care poate fi reprezentat numai de critici aduse hotărârii împotriva căreia este exercitat recursul, nu și împotriva unei alte hotărâri.
Prin urmare, întrucât nu pot fi primite critici împotriva Sentinței civile nr. 340/21.06.2012, aceasta fiind irevocabilă prin nerecurare, dar și întrucât prin Încheierea din data de 22.04.2013 în mod corect a fost respinsă cererea de lămurire dispozitiv, nefiind întrunite disp. art. 2811 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, apreciind că nu este întrunit niciunul din cazurile de modificare sau de casare a hotărârii, prev. de art. 304 – 3041 C.pr.civ.
Pentru aceste motive,în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Încheierii din data de 22.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. cu sediul în G., ., . G., în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. A. S. cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.M.P/2 ex.
Data red.: 14.07.2014
Încheierea din data de 22.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._
judecător fond: G. U.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3524/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1814/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
