Anulare act administrativ. Decizia nr. 7908/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7908/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 36584/3/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7908
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 OCTOMBRIE 2014
C. constituită din:
PREȘEDINTE - H. V.
JUDECĂTOR - O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-reclamantă INSPECȚIA M., împotriva sentinței civile nr.6529 din 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință a răspuns recurenta-reclamantă prin consilier juridic A. M. pe care o depune la dosar și intimatele-pârâte prin consilier juridic V. C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 23.10.2014 prin serviciul registratură intimatul-pârât a depus cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs și a înscrisurilor în vederea formulări apărării.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate iar pe cale de consecință admiterea cererii de suspendare a executării măsurii nr.3 dispusă de C. de C. prin Decizia 80/2013, avându-se în vedere argumentele expuse pe larg în cuprinsul acțiunii.
Intimatele-pârâte, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat menționând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.14 din Legea 54/1004 privind contenciosul administrativ și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
C., în conformitate cu prevederile art.494 Noul Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 6529 din 20.12.2013, Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Inspecþia M. în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a Municipiului București C. de C. a României,ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr.6529 din 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declaratrecursreclamanta INSPECȚIA M., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.07.2013, sub nr._, solicitând modificarea în tot pentru următoarele motive:
În temeiul art.14 din Legea nr. 554/ 2004 a solicitat să se pronunțe o soluție în sensul suspendării executării măsurii nr. 3 din Decizia nr. 80/2013 având în vedere următoarele considerente:
Referitor la cazul bine justificat ca fiind acea împrejurare legată de starea de fapt sau de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a arătat că în mod eronat instanța de fond a considerat că nu este îndeplinită această condiție, doar raportându-se la argumentele pe care le-a invocat ce vizează stabilirea de către C. de conturi a municipiului București a prejudiciului, fără a observa toate argumentele ce vizează textele actelor normative invocate.
A mai precizat că prin Măsura nr. 3 din Decizia nr. 80/2013 s-a stabilit ,,Extinderea verificării asupra tuturor deplasărilor efectuate în afara localității, în interiorul termenului de prescripție, identificarea tuturor situațiilor în care nu există documente justificative legal întocmite care să confirme realitatea și scopul deplasării, cuantificarea prejudiciului astfel produs, înregistrarea în evidența contabilă și luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia, inclusiv a sumei de 18.390 lei identificată în timpul misiunii de audit"
Această măsură a fost stabilită ca urmare a constatărilor inserate în procesul verbal de constatare, anexă la Raportul de audit financiar, înregistrat la C. de C. a Municipiului București sub nr.980/Ds.49/2013 din 17.05.2013, iar la Inspecția M. sub nr.6182/17.05.201 unde la punctul 4.1 privind „Nerespectarea prevederilor legale referitoare la consumul de carburanți, de materiale de întreținere, asigurări auto, parc auto, s-a constatat:
a) „Plata nelegală și înregistrarea nejustificată pe cheltuielile instituției a sumei totale de 16.566 lei (10.398 lei din anul 2012 și 6.168 lei din trim. I 2013), reprezentând contravaloarea carburanților cu care au fost alimentate mijloacele de transport deținute de Inspecția M. ca fiind curse în afara localității și care nu au fost justificate cu documente justificative care să ateste realitatea și necesitatea acestora și fără să existe confirmarea prin semnătură și ștampilă de la unitatea la care s-a consemnat că s-a făcut deplasarea."
b) „Plata nelegală și înregistrarea nejustificată pe cheltuielile instituției a sumei totale de 1.824 lei ca fiind combustibil consumat de mijloacele de transport deținute de Inspecția M. pentru efectuarea de curse în afara localității reprezentând alimentări de carburanți peste capacitatea maximă a rezervorului".
1. Față de abaterea constatată la punctul a), cuantificată cu prejudiciul de 16.566 lei și care se regăsește cuprinsă în măsura nr.3 din Decizia nr.80/2013 a precizat următoarele:
Toate deplasările efectuate în afara localității au fost efectuate în interesul serviciului fiind strict legate de atribuțiile instituției.
Lipsa confirmării, prin semnătura și ștampila unității la care s-a efectuat deplasarea, se datorează unei lacune legislative întrucât în nici un act normativ nu se menționează expres această obligație.
Potrivit prevederilor art.27 alin.2 lit.b din Hotărârea Guvernului nr. 1.391 /2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice "2) Persoanele juridice deținătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), și următoarele obligații:
b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă;"
Pentru toate deplasările efectuate cu autoturismele Inspecției M. care au făcut obiectul analizei și controlului desfășurat de către auditorii Camerei de C. București, conform chiar constatării acestora, au fost eliberate de către Inspecția M. Joi de parcurs, în care sunt precizate destinațiile, numărul de km, etc.
În ceea ce privește foile de parcurs așa cum a precizat mai sus nu a regăsit în actele normative alte precizări, cu excepția celei citate mai sus, referitoare la modelul acestora, modalitatea de completare, vizele obligatorii pe care trebuie să le conțină, etc.
Întrucât nu există alte prevederi referitoare la foile de parcurs în actele normative, au fost respectate prevederile pct. 8.3.1 al Procedurii Operaționale 06.2.01 a Inspecției M., aprobată prin Decizia Inspectorului General de Stat nr 1826/15.12.2010, care este atașată dosarului, în copie certificată, potrivit căreia „Responsabilul parcului auto întocmește zilnic foaia de parcurs pe care o predă conducătorului auto, care completează fiecare cursă, km parcurși, confirmați de persoana(ele) care au efectuat cursa".
În ceea ce privește constatarea Camerei de C. conform căreia au fost încălcate următoarele prevederi legale, constatare în temeiul căreia a fost emisă măsura nr.3 din decizia nr.80/2013, pe care o contestăm, a precizat următoarele:
Referitor la încălcarea prevederilor art.14.2 și art.52 alin. 5 și 6 din Legea 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare;
Întrucât toate deplasările au fost efectuate strict în interesul serviciului a arătat că există baza legală pentru angajarea și efectuarea respectivelor cheltuieli, iar în ceea ce privește existența documentelor justificative întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât în ceea ce privește foile de parcurs nu există astfel de dispoziții legale, au fost respectate prevederile HG nr. 1.391 /2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale procedurii operaționale aprobate la nivelul instituției.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 6 (1) și (2) din Legea 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Neexistând norme legale referitoare la informațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină foile de parcurs, a arătat că cele întocmite la Inspecția M. au calitatea de document justificativ, pentru înregistrarea consumului de carburant în contabilitate.
Responsabilul parcului auto întocmește zilnic foaia de parcurs pe care o predă conducătorului auto, care completează fiecare cursă, km parcurși, confirmați de persoana(ele) care au efectuat cursa. > Referitor la încălcarea prevederilor Anexei 1, lit.A, pct.1 și 2 din O.M.F.P. nr. 3512/2008 privind registrele și formularele financiar contabile potrivit cărora " Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare";
O.M.F.P. nr. 3512/2008 privind registrele și formularele financiar contabile prevede la Anexa 1, lit.A, pct.2 că "Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:
-denumirea documentului;
-denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmește documentul;
-numărul documentului și data întocmirii acestuia;
-menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
-conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
-datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz;
-numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz;
-alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea . de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare."
După cum se poate observa din foile de parcurs anexate în copii certificate cu scop de exemplificare, în acestea se regăsesc toate informațiile cerute a fi cuprinse de un asemenea document pentru a dobândi calitatea de document justificativ. Actul normativ nu precizează necesitatea existenței vre-unei informații de genul celor solicitate a fi pe asemenea documente de către auditorii camerei de conturi și nici că aceste documente trebuiesc însoțite de alte documente pentru a fi înregistrate în contabilitate ca și documente justificative.
Întrucât nu există norme legale referitoare la informațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină foile de parcurs, a arătat că cele întocmite la Inspecția M. au calitatea de document justificativ, pentru înregistrarea consumului de carburant în contabilitate.
> Referitor la încălcarea prevederilor O.M.F.P. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale;
Angajarea cheltuielilor s-a efectuat prin încheierea unui angajament legal, care a fost precedat de un angajament bugetar, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției și cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește angajarea cheltuielilor.
Lichidarea cheltuielilor s-a făcut prin acordarea vizei de "B. de plată" pe facturile emise de furnizorul de carburant, certificate în privința realității, regularității și legalității de compartimentul de specialitate, conform notelor de recepție întocmite cu specificarea datei și a locului primirii. Operațiunile de angajare, respectiv lichidare se departajează în acest caz de operațiunile de înregistrare în contabilitate a consumului de carburanți.
A menționat că pe parcursul tuturor exercițiilor bugetare Inspecția M. s-a încadrat în consumul mediu normat prevăzut de art.4 din H.G. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției M., precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric coroborat cu prevederile art 5 alin.3 din O.G nr. 80 din 30 august 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice cu modificările și completările ulterioare și în prevederile bugetare aprobate la alin. 20.01.05 "Carburanți și lubrifianți".
Totodată a învederat instanței ca în analiza ce va face referitor la cererea formulată de Inspecția M. de anulare a lit.a a măsurii nr.3 pe lângă aspectele ce vizează inexistența unor prevederi legale exprese referitoare la modalitatea de completare a foilor de parcurs ca documente justificative faptul că Inspecția M. este o instituție de control cu o activitate și cu atribuții specifice, deosebite. Astfel deplasările efectuate de conducătorul instituției, confirmate de acesta au fost efectuate în interesul serviciului, în scopul efectuării unor controale inopinate atât la Inspectoratele Teritoriale de Muncă, aflate în subordinea Inspecției M., cât și la diverși angajatori. Nu de puține ori sunt relatate pe toate caile mass-media, presă și mai ales televiziune diferite situații de producere a unor accidente de muncă, conflicte de muncă, greve, care datorită gravității și implicațiilor sociale precum și a impactului psiho social au necesitat prezența reprezentantului instituției în scopul coordonării și monitorizării respectivelor evenimente, astfel că în mod evident în asemenea situații acesta nici nu ar fi avut posibilitatea obținerii vre-unui document, viză, ștampilă, semnătură care să ateste existența sa în respectivele locații, astfel cum au apreciat auditorii camerei de conturi.
De asemenea dat fiind activitatea de control a inspectorilor de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă și situațiile inedite cu care se întâlnesc aceștia în activitatea desfășurată, ce uneori dau naștere la nemulțumiri din partea angajatorilor, au existat situații ce au necesitat prezența conducătorului instituției de a verifica pe teren modul în care se derulează aceste controale, și tocmai pentru a asigura confidențialitatea acestor acțiuni de control nu au fost dispuse întocmirea ordinelor de deplasare în prealabil. Acest aspect a fost relevat de către ordonatorul de credite auditorilor Camerei de C. în timpul desfășurării misiunii de audit efectuată la Inspecția M., fapt pe care aceștia l-au apreciat ca fiind nerelevant în justificarea deplasărilor efectuate cu autoturismele instituției în interes de serviciu.
2. Față de abaterea constatată la punctul b), cuantificată cu prejudiciul de 1.824 lei și care se regăsește cuprinsă în măsura nr.3 a precizat următoarele:
Toate cursele au fost efectuate în interesul serviciului și confirmate în acest sens de către conducătorul instituției.
Alimentarea peste capacitatea rezervorului a apărut datorită faptului că, conform declarațiilor conducătorului auto R. A. B., s-a alimentat, utilizând BCF-uri, o cantitate suplimentară de carburant față de capacitatea rezervorului și în canistră, pentru a nu fi în situația de a rămâne pe parcursul traseului fără benzină. Pe de altă parte, în situația microbuzului înmatriculat sub nr._, există o diferență între capacitatea rezervorului înscrisă în Cartea de Identitate a Autovehiculului și cea reală.
Tot carburantul alimentat respectiv și cel din rezervor și cel din canistră a fost justificat cu foile de parcurs depuse, vizate pentru certificarea cursei de către conducătorul instituției.
Astfel prejudiciul stabilit ca și cantitate suplimentară alimentată peste capacitatea rezervorului în cuantum de 1.824 lei se dublează, regăsindu-se deja în prejudiciul stabilit prin însumarea contravalorii carburanților cu care au fost alimentate mijloacele de transport deținute de Inspecția M., ca fiind curse în afara localității, și care in opinia auditorilor camerei de conturi nu au fost justificate cu documente justificative care să ateste realitatea și necesitatea acestora și fără să existe confirmarea prin semnătură și ștampilă de la unitatea la care s-a făcut deplasarea în fapt suma de 1.824 lei se regăsește integral în suma de 16.566 lei, evidențiată la punctul a.
Sub acest aspect inclusiv C. de C. prin încheierea nr. 84/2013 a apreciat că această sumă a fost evidențiată doar cu titlu de exemplificare lăsând la latitudinea instituției "stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia".
In ceea ce privește constatarea Camerei de C. conform căreia au fost încălcate următoarele prevederi legale, constatare în temeiul căreia a fost emisă măsura nr.3 din Decizia nr.80/2013, referitor la mențiunea că au fost încălcate prevederile art. 52 alin. 5 și 6 din Legea 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare a menționat că:
Întrucât toate deplasările au fost efectuate strict în interesul serviciului, fiind ordonate și confirmate în acest sens de către conducătorul instituției, a arătat că există baza legală pentru angajarea și efectuarea respectivelor cheltuieli, iar în ceea ce privește existența documentelor justificative întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât în ceea ce privește foile de parcurs nu există astfel de dispoziții, au fost respectate prevederile procedurii operaționale aprobate la nivelul instituției.
Referitor la mențiunea că nu au fost respectate prevederile O.M.F.P. 1792/2002 privind angajarea și lichidarea cheltuielilor, cu modificările și completările ulterioare a menționat, că așa cum a precizat mai sus:
-Angajarea cheltuielilor s-a efectuat prin încheierea unui angajament legal, care a fost precedat de un angajament bugetar, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției și cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește angajarea cheltuielilor.
-Lichidarea cheltuielilor s-a făcut prin acordarea vizei de "B. de plată" pe facturile emise de furnizorul de carburant, certificate în privința realității, regularității și legalității de compartimentele de specialitate, conform notelor de recepție întocmite cu specificarea datei și a locului primirii.
Totodată conform art. 86 din din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, pentru fiecare constatare trebuiau consemnate în mod obligatoriu valoarea estimativă a erorii/abaterii constatate, ce se determină pe bază de date, documente și alte probe relevante (valoarea tuturor deficientelor consemnate în raportul de control va fi estimată până la zi)
Însă, la o simplă lecturare a Procesului Verbal de constatare anexă la Raportul de audit financiar al Camerei de C., rezultă că deși este indicată o valoare estimativă este totuși stabilit în sarcina entității auditate să extindă verificările pe perioada de prescripție, auditorii pornind de la premisa existenței indubitabile a aceleiași situații și în perioada de timp anterioară perioadei auditate de aceștia (termenul de prescripție) astfel că, în raport și implicit în decizia emisă, estimarea făcută are un pur caracter orientativ fapt care în opinia noastră și potrivit dispozițiilor legale menționate, ar fi trebuit să se concretizeze ca un element obligatoriu, cert și distinct al raportului.
Astfel a arătat faptul că în condițiile în care nu a fost stabilit prejudiciul sau nu a fost făcută o estimare a sa precum nici nu s-au indicat modalitățile prin care ar putea fi dusă la îndeplinire această măsură în mod cert se ridică existența unui caz bine justificat deoarece instituția se află în imposibilitatea clară de a putea duce la îndeplinire această măsură date fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, respectiv de inexistența unor prevederi legale exprese și clare care să reglementeze modul de completare a unor documente justificative, argumente care în opinia noastră sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității măsurii dispuse de C. de C..
Referitor la paguba iminentă ce s-ar putea crea este evidentă în condițiile în care respectarea măsurii ar duce implicit la recuperarea unor sume de bani din patrimoniul persoanelor stabilite ca fiind responsabile pș perioadele de timp respective fapt ce în mod indubitabil va da naștere la dosare în fața instanțelor judecătorești ce angrenează costuri financiare deosebite în sarcina instituției.
De altfel la nivelul Inspecției M. în scopul ducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de C. de C. au și fost inițiate măsuri împotriva persoanelor care s-a apreciat că sunt responsabile de producerea prejudiciului astfel cum a fost acesta identificat de C. de C., situație care în mod previzibil conduce la litigii între aceste persoane și Inspecția M., cu consecințe negative asupra bugetului instituției.
Având în vedere cele menționate a solicitat instanței să admită recursul astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a Hotărârii civile nr. 6529/20.12.2013 și pe cale de consecință admiterea cererii noastră de suspendare a executării măsurii nr.3 dispusă de C. de C. prin Decizia nr.80/2013 până la soluționarea în fond a cauzei.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554 /2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, ale Hotărârii nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități și pe a celorlalte acte normative invocate în acțiune.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.08.2014 intimatele-pârâte C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat, în esență, respingerea ca nefondat a recursului formulat împotriva Sentinței civile nr.6529/20.12.2013, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. 3 din Decizia nr.80/17.06.2013 emisă de către C. de C. a Municipiului București. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 Cod pr.civ., art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, art. 14-15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010. publicată în M.Of al României Partea I, nr.832 din 13 decembrie 2010, precum și celelalte dispoziții legale invocate în apărare.
Asupra recursului formulat în cauză, C. analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „(1) În cazuri bine justificateși pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Mai învederează C. că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. (ș) și (t) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentăse înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar prin cazuri bine justificate, legiuitorul a înțeles împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pe cale de consecință, bucurându-se de prezumția de legalitate, întemeiată pe prezumțiile autenticității și veridicității, actul administrativ este susceptibil de a-i fi suspendată executarea doar ca o situație de excepție, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, implicând, astfel, coexistența cumulativă a unui caz bine justificat și a necesității prevenirii unei pagube iminente.
Soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ unilateral nu implică o analiză specifică fondului, adică afirmarea unui caz concret de nelegalitate a actului litigios, ci presupune ca instanța învestită cu cererea de suspendare să „pipăie fondul cauzei”, apreciind în favoarea căreia dintre părți este aparența dreptului afirmat, în lipsa căreia soluția nu ar putea fi decât susceptibilă de arbitrar. Deci, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui astfel de act administrativ trebuie să verifice dacă la emiterea actului s-a creat în realitatea juridică o aparență de legalitate, care să dea forța juridică a executării imediate și din oficiu, iar pentru aceasta trebuie să se raporteze și la aspecte de fond ale cauzei, fără însă a-l antama în totalitate.
În prezenta cauză, recurenta –reclamantă a solicitat suspendarea măsurii nr. 3 din Decizia nr. 80/2013 a Curții de C., prin care s-a stabilit ,, Extinderea verificării asupra tuturor deplasărilor efectuate în afara localității, în interiorul termenului de prescripție, identificarea tuturor situațiilor în care nu există documente justificative legal întocmite care să confirme realitatea și scopul deplasării, cuantificarea prejudiciului astfel produs, înregistrarea în evidența contabilă și luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia, inclusiv a sumei de_ lei identificată în timpul misiunii de audit.”
Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării următoarelor abateri: suma de 16.566 lei reprezentând contravaloarea carburanților cu care au fost alimentate mijloacele de transport deținute de Inspecția M. ca fiind curse in afara localității nu a fost justificată cu documente justificative care să ateste realitatea și necesitatea acestora, cu confirmarea prin semnătură și ștampilă de la unitatea la care s-a consemnat că s-a făcut deplasarea, iar suma de 1824 lei cheltuită pentru combustibil consumat de mijloacele de transport deținute de Inspecția M. pentru efectuarea de curse în afara localității reprezintă alimentări de carburanți peste capacitatea maximă a rezervorului.
În ceea ce privește abaterea constând în lipsa documentelor justificative pentru curse efectuate în afara localității, recurenta-reclamantă a invocat nelegalitatea măsurii dispuse, susținând, în esență, că nu există prevederi legale exprese referitoare la modalitatea de completare a foilor de parcurs ca documente justificative.
La fel ca prima instanță, C. reține că există o . acte normative, respectiv H.G. nr. 1391/2006, Legii nr. 82/1991, Ordinul M.F.P nr.3512/2008, care stabilesc condițiile în care un document poate fi înregistrat în contabilitate ca și document justificativ. Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că una din condițiile esențiale pentru înregistrarea unui document ca document justificativ este ca acesta să ateste realitatea operațiunii înregistrate.
În prezenta cauză, aparent, foile de parcurs întocmite de recurenta-reclamantă nu cuprind suficiente mențiuni care să ateste realitatea cursei, din moment ce toate mențiunile foilor de parcurs sunt completate unilateral de către recurentă, neexistând nicio confirmare din partea unității la care s-a efectuat deplasarea.
Prin urmare, măsura dispusă de C. de C. are aparența de legalitate, urmând ca instanța de fond să stabilească cu certitudine dacă foile de parcurs întocmite de recurenta-reclamantă respectă sau nu prevederile legale.
În ceea ce privește abaterea constând în alimentarea peste capacitatea rezervorului, recurenta - reclamantă nu contestă că ar fi existat o alimentare peste capacitatea maximă a rezervorului, justificând însă această împrejurarea prin aceea că într-un caz s-a alimentat și in canistră pentru ca șoferul să nu rămână pe parcursul traseului fără benzină, iar în alt caz există o diferență între capacitatea rezervorului înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului și cea reală.
Prin urmare, C. constată că și în ceea ce privește această abatere, aparent constatarea Curții de C. este legală din moment ce a existat o alimentare cu benzină peste capacitatea maximă a rezervorului. Eventuala existență a unor motive justificate pentru care a intervenit această situație este o chestiune ce tine de soluționarea fondului litigiului, nefiind însă de natură să creeze îndoială cu privire la legalitatea măsurii.
Totodată, C. reține că în mod just a arătat prima instanță că reclamanta nu a făcut în cauză nici dovada pagubei iminente. Măsura prevăzută de art. 14 Legea nr. 554/ 2004 este o măsură excepțională, a cărei aplicare se justifică în condițiile unui prejudiciu sau perturbări a activității, cu consecințe grave pentru cel care solicită suspendarea executării actului administrativ. Or, simpla previziune a recurentei-reclamante privind existența unor costuri financiare determinate de litigiile ce vor fi declanșate în instanță de cei cărora li se va imputa prejudiciul, nu echivalează cu o pagubă iminentă, nejustificându-se astfel măsura de excepție a suspendării actului administrativ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, C. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă INSPECȚIA M., cu sediul în București, .. 14, sector 2, împotriva sentinței civile nr.6529 din 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. DE C. A ROMÂNIEI cu sediul în București, .. 3, sector 1, și C. DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. V. O. D. P. B. C.
GREFIER
G. P.
Red P.O.D - 4 ex./11.12.2014
Tribunalul București - Secția a-II-a – jud. C. A. B.
Comunicat 2 exemplare la
| ← Pretentii. Decizia nr. 8416/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4068/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
