Anulare act administrativ. Sentința nr. 2647/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2647/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1378/2/2014
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2647
Ședința publică de la 8 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. R. TRADING S.R.L. (fostă S.C. ALFRED C. TOEPFER INTERNATIONAL (ROMÂNIA) S.R.L.) în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 24 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 1 octombrie 2014, și apoi la 8 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 28.02.2014 sub nr._ s-a inregistrat actiunea reclamantei S.C. ALFRED C. TOEPFER INTERNATIONAL (ROMÂNIA) S.R.L.prin care a chemat in judecata pe paratele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI pentru ca prin hotatarea ce se va pronunta sa se dispuna anularea actului administrativ asimilat, reprezentat de lipsa răspunsului paratei ANAF DGSC la contestația fiscală înregistrată la DGAMC sub nr._/23.07.2013 care nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 70 alin. 1 din C.Proc.Fisc si anularea Adresei nr._/23.05.2013 prin care a fost respinsă acordarea de dobânzi în cuantum de 8.084.933,46 lei pentru soluționarea de către parata ANAF DGAMC cu depășirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA aferentă lunilor decembrie 2008 - mai 2009 si acordarea dobânzilor solicitate.
In subsidiar, a solicitat obligarea paratei ANAF DGSC la solutionarea contestatiei fiscal inregistrate sub nr._/23.07.2013 prin care a fost respinsa acordarea de dobanzi in cuantum de_,46 lei pentru solutionarea de catre parata ANAF DGAMC cu depasirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA aferenta lunilor decembrie 2008-mai 2009 si acordarea dobanzilor solicitate.
In final a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca a solicitat prin deconturile cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare, aferente lunilor decembrie 2008-mai 2009, rambursarea TVA in cuantum total de_ lei.
Odata cu depunerea deconturilor a depus si ceere de compensare.
Inițial, având in vedere ca societatea reclamanta face parte din categoria marilor contribuabili și se califica in mod normal pentru soluționarea cererilor de rambursare TVA cu control ulterior (procedura adoptata in mod constant de organele fiscale pentru soluționarea cererilor anterioare de rambursare TVA depuse de reclamanta), DGAMC a emis și postat pe portalul electronic al ANAF deciziile de rambursare pentru deconturile de TVA aferente perioadei septembrie 2008 - ianuarie 2009, aprobând spre rambursare intreaga suma solicitata, astfel cum rezulta din interogarea efectuata in data de 02.06.2009, cand apăreau pe pagina de internet a ANAF.
Dupa ce a indicat deciziile de rambursare a sustinut ca in mod surprizator si nejustificat aceste decizii nu i-au fost comunicate niciodata.
La data de 3.07.2009 a formulat prima contestatie fiscala impotriva nesolutionarii in termenul legal de 45 de zile a deconturilor de TVA aferente perioadei septembrie 2008-ianuarie 2009, solicitand solutionarea acestora si comunicarea deciziilor de rambursare, precum si efectuarea compensarii partiale si restituirea efectiva a diferentelor de sume rezultate.
Totodata a depus si cererea pentru acordrea dobanzilor datorate de organele fiscale pentru intarzierea nejustificata in solutionarea deconturilor de TVA respective si nerambursarea efectiva a sumelor datorate.
La 3.07.2009 de pe portal au disparut deciziile de rambursare publicate anterior si au aparut informatii ca societatea este incadrata in categoria de risc fiscal mare si deconturile de TVA cu optiune de rambursare aferente perioadei septembrie 2008- ianuarie 2009 vor fi solutionate cu control anticipat.
Astfel, in perioada 05.06._09, la sediul social al ACTI, a fost efectuata inspecția fiscala de către o echipa de inspectori din cadrul DGAMC, inspecție ce a avut ca obiective: verificarea TVA cu control ulterior a deconturilor aferente perioadei decembrie 2005-august 2008 și soluționarea cu control anticipat a deconturilor cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare aferente lunilor septembrie 2008- mai 2009.
Inspecția fiscala s-a finalizat prin întocmirea Raportului de Inspecție Fiscala nr._/29.12.2009 (denumit în continuare "Raportui de Inspecție Fiscala") și emiterea Deciziei de Impunere nr. 334/29.12.2009 (denumita în continuare "Decizia de Impunere"), prin care organele fiscale au stabilit în sarcina Societății: TVA suplimentar de plata, aferenta perioadei 01.12._08 (perioada cu control ulterior), in cuantum de 17.595.787 lei,majorări de întârziere aferente TVA stabilita suplimentar, în cuantum de 10.691.592 lei, și a fost emisa la rambursare TVA în cuantum de 73.865.748 lei și a fost respinsa la rambursare TVA în cuantum de 4.805.662 lei, aferenta perioadei septembrie 2008- mai 2009 (perioada cu control anticipat).
In baza Deciziei de Impunere, DGAMC a emis Notele de Compensare nr._, nr._, nr._ și nr._/14.01.2010 (în continuare "Notele de Compensare"), în valoare totala de 39.256.177 lei, precum și Notele de Restituire nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ |și nr._/20.01.2010 (în continuare "Notele de Restituire") în valoare totala de 34.609.571 lei, documente comunicate in data de 19.02.2010, prin adresa DGAMC nr._/11.02.2010.
In ceea ce priveste demersurile efectuate pentru acordarea de dobanzi datorate de organele fiscale pentru solutionarea cu intarziere a cererilor de rambursare TVA, reclamanta a invederat ca a formulat cererea de dobanzi la 29.03.2010 prin care a solicitat plata sumei de_,43 lei cu titlu de dobanzi calculate de la data expirarii termenului legal de solutionare a fiecarui decont de TVA aferent lunilor decembrie 2008-mai 2009 si pana la data rambursarii efective a sumei de_ lei.
Nici cererea de dobanzi nu a fost solutionata in termenul legal de 45 de zile prevazut de art. 70 al. 1 cod procedura fiscala.
A depus contestatie in baza art. 205 al. 2 din OG nr. 92/2003 impotriva nesolutionarii in termen legal a cererii de dobanzi, contestatia fiind inregistrata la 22.06.2010 si trebuia sa fie solutionata de DGSC.
Nici contestatia nu a fost solutionata in termenul legal astfel ca a introdus actiune in contencios, fiind inregistrat dosarul nr._ .
Prin sentinta civila nr. 4026/06.06.2011, menținută în recurs de Inalta Curte de Casație și Justiție, a fost obligată pârâta sa soluționeze cererea înregistrata sub nr_/29.03.2010 precum și contestația fiscală înregistrată sub nr._/22.06.2010 în termen de 10 zile de la rămânere irevocabila a hotărârii.
In urma demersurilor repetate, prin Adresa nr._/23.05.2013, a respins cererea de acordare dobânzi.
Dupa ce a citat mai multe prevederi din legea nr. 554/2004 (art. 1, 2, 7, 8, 11) reclamanta a solicitat instantei sa procedeze la solutionarea in fond a chestiunilor privind nelegalitatea actelor administrativ fiscale contestate, a adresei din 23.05.2013 si acordarea dobanzilor in cuantumul solicitat.
Cu privire la dreptul sau la dobanzi pentru nesolutionarea in termen a cererilor de rambursare a invocat prevederile art. 70, 124, 120 al. 7 cod procedura fiscala, pct 119.1 din Normele Metodologice de aplicare a codului de procedura fiscala, OMFP nr. 1899/2004.
Reclamanta a sustinut ca a fost depasit termenul legal de solutionare a cererilor de rambursare TVA si astfel DGAMC ii datoreaza dobanzi in temeiul art.124 cod procedura fiscala in cuantum de_,46 lei.
In continuare a invocat motivele de nelegalitate ale adresei de raspuns nr._/23.05.2013 privind respingerea cererii de acordare a dobanzilor.
A aratat ca motivarea paratei este flagrant contrara dispozitiilor legale.
Efectuarea inspectiei fiscale nu poate duce la prelungirea termenului de solutionare a cererilor de rambursare.
A sustinut ca schimbarea incadrarii societatii la gradul de risc fiscal mare este discutabila, iar inspectia fiscala anticipata a fost dispusa dupa expirarea termenului legal de 45 de zile de solutionare a cererilor de rambursare.
Termenul de 45 de zile de soluționare a cererilor de rambursare TVA este un termen imperativ, prevăzut de lege în sarcina autorităților fiscale, termen a cărui nerespectare se sancționează cu plata dobânzilor de întârziere.
Soluția DGAMC de respingere a cererii de dobânzi încalcă dreptul sau la respectarea bunurilor, în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, precum și liniile directoare trasate de jurisprudența națională și europeană, relevantă în materia acordării de dobânzi contribuabililor pentru sumele de restituit sau de rambursat.
In drept, reclamatna a invocat dispozitiile art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, precum și toate textele de lege invocate în prezenta contestație și principiile de drept în care își are sediul materia.
In dovedirea cererii sale reclamanta a depus cerere de acordare dobanzi, contestatii, adrese, decizia ICCJ, decizie de impunere, note de rambursare.
La 1.04.2014 a depus intampinare ANAF prin care a solictat respingerea actiunii.
A invocat exceptia tardivitatii cererii de chemare in judecata raportat la prevederile art. 11 din legea nr. 554/2004 pe capetele de cerere principale si exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere subsidiar.
La 22.04.2014 reclamanta a depus raspuns la intampinare.
La 3.09.2014 parata a depus inscrisuri.
In conformitate cu dispozitiile art. 237 cod procedura civila instanta a pus in discutie exceptiile invocate de parata ANAF prin intampinare.
Potrivit art. 248 cod procedura civila instanta se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond.
Cu privire la exceptia tardivitatii capetelor de cerere principale instanta considera ca trebuie stabilita mai intai natura adreselor contestate de reclamanta fata de dispozitiile legii nr. 554/2004 si ale codului de procedura fiscala.
In acest sens se constata ca reclamanta a formulat la data de 3.07.2009 o cerere de acordare a dobanzilor datorate de organele fiscale pentru intarzierea nejustificata in solutionarea deconturilor de TVA.
Cererea a fost reiterata la 29.03.2010 cand a fost indicata si suma solicitata cu titlu de dobanzi, respectiv_,43 lei.
Intrucat cererea nu a fost solutionata in termenul legal, reclamanta a formulat actiune in justitie si prin sentinta civila nr. 4026/6.06.2011 a Curtii de Apel Bucuresti, ramasa irevocabila prin decizia ICCJ nr. 1253/7.03.2012 (filele 23-29 din dosar) prin care partele au fost obligate sa solutioneze cererea din 29.03.2010 si contestatia din 22.06.2010 in termen de 10 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii.
La 23.05.2013 ANAF DGAMC a emis adresa cu nr._ prin care a respins cererea reclamantei de acordare a dobanzilor (filele 45-49).
Impotriva acestei adrese reclamanta a formulat o noua contestatie inregistrata la parata la 23.07.2013.
Actiunea a fost introdusa de reclamanta la data de 28.02.2014.
Adresa de raspuns la cererea reclamantei de acordare a dobanzilor reprezinta un refuz nejustificat de solutionare a cererii reclamantei referitoare la un drept, respectiv la dreptul de a beneficia de dobanzi pentru intarzierea in solutionare cererilor de rambursare TVA.
Potrivit art. 2 al. 2 din legea nr. 554/2004 “se asimileaza actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
Potrivit art. 2 lit i din acelasi act normativ prin refuz nejustificat de solutionare a unei cereri se intelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Prin adresa contestata din 23.05.2013 parata a exprimat un refuz explicit si neechivoc de a solutiona cererea reclamantei de acordare a dobanzilor solicitate de aceasta.
In aceste conditii se retin prevederile art. 11 al. 1 din legea nr. 554/2004 care prevad ca cererile prin care se solicita recunoasterea dreptului pretins, in speta al celui de a beneficia de dobanzi, se introduc in termen de 6 luni de la data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii.
Am vazut ca refuzul nejustificat de solutionare a cererii a fost comunicat prin adresa din 23.05.2013 fiind comunicat cel mai tarziu la 22.07.2013 cand reclamanta a formulat contestatie impotriva acestei adrese.
Asadar termenul de 6 luni in care putea fi formulata actiunea impotriva refuzului nejustificat al paratei de a solutiona cererea de dobanzi a expirat cel mai tarziu la 22.01.2014.
Astfel introducerea actiunii la data de 28.02.2014 este tardiva in privinta capatului de cerere privind anularea adresei care a constituit refuzul nejustificat al paratei de a solutiona cererea reclamantei de acordare a dobanzilor pentru depasirea termenelor de rambursare a TVA.
Instanta opineaza ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 11 al. 1 lit a si c din legea nr. 554/2004 deoarece in cazul actelor administrative asimilate nu este necesara formularea unei plangeri prealabile aspect ce reiese din intrepretarea dispozitiilor art. 7 al. 1 (care face referire la formularea plangerii prealabile atunci cand se contesta un act administrativ) si art. 8 al. 1 (teza referitoare la refuzul de solutionare a unei cereri) si art. 11 al. 1 din aceeasi lege.
Mai mult reclamanta nici nu a formulat o plangere prealabila in temeiul art. 7 al. 1 din legea nr. 554/2004 ci o contestatie fiscala.
Relevanta este si practica instantelor de judecata in privinta aprecierii ca refuz de solutionare a unei cereri atunci cand organele fiscale refuza sa restituie sau ramburseze sume de la buget, ori sa admita o cerere de acordare dobanzi, apreciind ca nu este necesar impotriva refuzului exprimat de rambursare, restituire ori acordare dobanzi o plangere prealabila (practica in privinta taxelor de poluare).
De altfel nici organele fiscale nu emit in solutionarea unor astfel de cereri decizii, ci adrese, cum este si cazul din speta de fata.
In speta nu se contesta o decizie a organelor fiscale, ci modul de solutionare a unei cereri formulate de reclamanta.
F. de cele invocate mai sus si in baza textelor de lege aratate a admite exceptia tardivitatii si va respinge ca tardiv formulat capatul de cerere privind anularea adresei nr._/23.05.2013.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii se retine ca si aceasta exceptie este intemeiata pentru urmatoarele considerente.
Prin capatul 1 de cerere reclamanta a solicitat anularea actului administrativ asimilat, reprezentat de lipsa raspunsului la contestatia fiscala care nu a fost solutionata in termenul legal.
Potrivit art. 18 al. 1 din legea nr. 554/2004 instanta poate anula un act administrativ ori poate obliga la emiterea unui asemenea act sau sa elibereze un inscris ori sa efectueze o anumite operatiune administrativa.
Instanta anuleaza un act administrativ atunci cand este vorba despre un act administrativ tipic si nu unul asimilat, sau obliga parata la emiterea unui act sau efectuarea unei operatiuni administrative cand este vorba despre acte administrative asimilate, cum este cazul in privinta refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri ori a nesolutionarii unei cereri in termenul legal.
Prin urmare nu poate fi anulat un act administrativ asimilat, o astfel de cerere fiind inadmisibila.
Ceea ce poate sau putea face instanta este obligarea la emiterea unui act sau a efectuarii unei operatiuni administrative.
Prin capatul de cerere subsidiar reclamanta solicita obligarea paratei la solutionarea contestatiei fiscale si acordarea dobanzilor solicitate.
Si acest capat de cerere este inadmisibil prin prisma faptului ca s-a constatat formularea tardiva a actiunii in privinta modului de solutionare a cererii reclamantei de acordarea dobanzilor, adica a refuzului nejustificat de solutionare a cererii reclamantei.
In acest context instanta nu se mai poate pronunta asupra fondului cauzei, respectiv a dreptului reclamantei de acordare a dobanzilor, aceasta fiind finalitatea capatului de cerere subsidiar.
De asemenea instanta nu poate in acelasi timp sa oblige parata ANAF DGSC la solutionarea contestatiei dar si sa se pronunte asupra dreptului reclamantei de acordare a dobanzilor solicitate.
Cererea subsidiara a reclamantei este astfel cel putin contradictorie.
In contextul in care s-a retinut ca in privinta solutionarii unor cereri de acordare dobanzi nu este necesara formularea unei plangeri prealabile ori a unei contestatii, nici solutionarea unei astfel de contestatii nu este relevanta.
Prin urmare va respinge celelealte capete de cerere ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâta ANAF.
Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr._/23.05.2013, ca tardiv formulat.
Respinge ca inadmisibile celelalte solicitări (capete de cerere) din acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. R. TRADING S.R.L. (fostă S.C. ALFRED C. TOEPFER INTERNATIONAL (ROMÂNIA) S.R.L.), cu sediul ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen, cu sediul în București, .. 1 A, ., sector 1 – Complexul Bucharest Business Park, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în București, ., sector 5, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8.10.2014.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
Red. CP (5 ex)
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 24 septembrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. ALFRED C. TOEPFER INTERNATIONAL (ROMÂNIA) S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns reclamanta S.C. Alfred C. Toepfer International (România) S.R.L., prin avocat M. T. din cadrul Societății civile de Avocați „N. N. Dicuelscu Kingston Petersen”, cu împuternicire avocațială la fila 20 dosar, și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin consilier juridic M. A., cu delegație la fila 207 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la data de 3.09.2014, prin serviciul „registratură”, înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor contestate.
Reclamanta, prin avocat, să se ia act de schimbarea denumirii, în S.C. A. Trading R. S.R.L.
Curtea ia act că reclamanta se numește în prezent S.C. A. Trading R. S.R.L.
Reclamanta, prin avocat, arată că a primit documentația cu o zi în urmă, dar nu solicită termen.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtelor solicită admiterea excepției de tardivitate a cererii raportat la dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ. Referindu-se la situația de fapt arată că reclamanta a depus la DGAMC deconturi de TVA cu opțiune de rambursare, pentru anii 2008 și 2009. Întrucât reclamanta a fost încadrată în categoria de risc fiscal mare deconturile au fost supuse inspecției fiscale anticipate. S-a întocmit raportul de inspecție fiscală prin care s-a stabilit TVA de plată în valoare de 17 milioane, a fost admisă la rambursare suma de 73 milioane și a fost respins de la rambursare suma de 4.800.000, pentru suma admisă o parte din aceasta fiind compensată cu alte obligații de plată, iar cealaltă parte fiind restituită. Reclamanta, considerând că deconturile de TVA au fost soluționate cu întârziere, a formulat cerere de dobânzi, înregistrată sub nr._/20.03.2010, pentru o sumă de 8 milioane lei. Întrucât cererea de dobânzi, nu a fost soluționată în termen, reclamanta a formulat contestație administrativă și ulterior a formulat contestație în instanță. În urma dispoziției instanței, ANAF a soluționat cererile reclamantei prin adresa nr._/23.05.2013. Acest răspuns a reprezentant răspunsul administrativ al ANAF la solicitarea reclamantei. Ulterior, reclamanta a început o nouă procedură administrativă, însă aceasta nu își mai avea rostul. Actul care trebuia contestat în instanță este adresa nr._/23.05.2013. Împotriva ei s-a formulat prezenta cerere de anulare, mult peste termenul de 6 luni prevăzut de lege. Pentru aceleași motive, respectiv, având în vedere că se contestă o procedură administrativă care fusese încheiată prin această adresă, și capătul de cerere subsidiar este inadmisibil.
Reclamanta, prin avocat, în combaterea susținerilor reprezentantului Agenției Naționale de Administrare Fiscală arată acestea se grefează pe o confuzie între procedura prealabilă în contencios administrativ și cea din contenciosul fiscal. Procedurile prealabile sunt diferite, diferența constând în faptul că în contencios administrativ tăcerea și refuzul nejustificat se atacă direct la instanță, în timp ce în cazul procedurii fiscale, conform dispozițiilor art. 205, 209, 218 Cod procedură fiscală, atât tăcerea, cât și refuzul se contestă. Potrivit dispozițiilor art. 218 Cod procedură fiscală pot fi atacate la instanța de contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor. În cauză sunt două acte administrative distincte. Inițial a fost formulată o cerere de dobânzi. A formulat contestație, iar instanța a obligat să se răspundă cererii. Prin emiterea adresei, contestația pe tăcere a rămas fără obiect. Adresa comunicată de ANAF o califică ca o decizie pe care a atacat-o conform prevederilor legale. Dacă contestația contra tăcerii nu ar fi existat, era obligată să o atace. DGSC era obligată să emită un răspuns. Adresa îndeplinește cerințele unui act administrativ. Prin contestația formulată a respectat dispozițiile art. 208 și 209 Cod procedură fiscală. ANAF, prin întâmpinare arată că adresa din 23.05.2013 este un act administrativ asimilat, dar nu explică de ce e un act asimilat și nu unul propriu-zis. C. dacă s-ar admite că adresa e un răspuns nejustificat, conform dispozițiilor art. 208 al. 2 Cod procedură fiscală se poate contesta. Se mai susține că prin adresa nr._/23.05.2013 s-ar fi răspuns inclusiv la contestația fiscală având ca obiect tăcerea organului fiscal. Art. 209 al. 1 lit. c Cod procedură fiscală arată care e organul competent în funcție de valoare pentru a se pronunța în toate cererile peste 5 milioane. ANAF-DGSC era competentă să soluționeze cererea având ca obiect nesoluționarea contestației înregistrate la ANAF-DGAMC. Chiar dacă s-ar invoca delegarea de competență, aceasta ar trebuit adusă la cunoștință contestatorului. În cauză este vorba de două acte administrativ fiscale (tăcerea organului fiscal și soluționarea pe fond) pentru care era necesară câte o procedură prealabilă pentru fiecare act administrativ Termenul de 6 luni nu putea fi calculat din 23.05.2013, ci din momentul în care ANAF era obligată să soluționeze contestația fiscală înregistrată la DGAMC. Raportat la această împrejurare, și capătul de cerere subsidiar este valabil.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 1 octombrie 2014.
Dată în ședința publică de la 24 septembrie 2014.
Președinte, Grefier,
P. C. M. C.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 1 octombrie 2014
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 8 octombrie 2014.
Dată în ședința publică de la 1 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
P. C. M. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4514/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 02-04-2014, Curtea de... → |
|---|
