Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8473/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8473/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 5491/2/2014
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 8473
Ședința publică din data de 17.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: D. D. M.
GREFIER: D. G. D.
Pe rol fiind revizuirea formulată de revizuentul M. D. A. împotriva deciziei nr._.04.2014 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în cauza având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista amânărilor fără discuții, răspunde revizuentul, reprezentat prin avocat M. Dojană, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul revizuentului solicită comunicarea întâmpinărilor și lăsarea cauzei la ordine.
Curtea comunică apărătorul revizuentului întâmpinările formulate de intimate.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică răspunde revizuentul, prin avocat M. Dojană, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatele.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire, rejudecarea recursului, admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate, conform deciziei nr. 269/2014 a Curții Constituționale. Arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă de la 1865.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3031/14.04.2014, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu opinie majoritară, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant M. D. A. împotriva sentinței nr. 6175/31.01.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Împotriva acestei decizii, la data de 03.09.2014, M. D. A. a formulat prezenta cerere de revizuire, prin care a solicitat desființarea deciziei nr. 3031/14.04.2014, rejudecarea recursului, admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 6175/31.01.2012, în sensul obligării C.N.C.I. să parcurgă procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, fără a mai analiza legalitatea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului la măsuri reparatorii.
În motivare, revizuentul a invocat decizia nr. 269/2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că termenele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, în raport de prevederile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013, nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării in vigoare a legii.
În drept, revizuentul a invocat art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele au solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată, susținând că dosarul de despăgubire înregistrat sub nr. 45281CC va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și a ordinii de înregistrare a dosarelor, stabilite prin decizia nr._/14.11.2012 a C.C.S.D.
Analizând prezenta cerere de revizuire, Curtea reține că acesta este întemeiată.
Potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă de la 1865, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Curtea constată că cerințele prevăzute de textul de lege menționat mai sus sunt îndeplinite în cauză, întrucât, pe de o parte, în fața instanței de recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 17 alin. 1 lit. a și art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013, fiind sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, iar, de pe altă parte, prin decizia nr. 269/07.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 513/09.07.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că prevederile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În consecință, Curtea va admite cererea de revizuire, astfel că se impune rejudecarea recursului promovat împotriva sentinței nr. 6167/31.01.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Examinând recursul promovat de recurentul-reclamant, Curtea constată că este fondat.
Astfel, Curtea va avea în vedere considerentele expuse de instanța de contencios constituțional la pct. 28-32 din decizia nr. 269/07.05.2014, care au aceeași forță obligatorie:
„28. În acest sens, Curtea reține că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe, în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care precizează soluțiile pe care le poate da instanța, o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
29. Curtea reține, totodată, că, prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
30. Prin urmare, se ajunge ca, în principiu, dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să fie examinat pe fond de instanța civilă într-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte, de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care se adaugă termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare în puncte în care aceasta poate fi atacată, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care conferă instanței civile competența de a tranșa litigiul, stabilind că aceasta se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.
31. Prin această succesiune procedurală, se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de măsurilor reparatorii și la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrări în vigoare a legii”.
Curtea va face aplicarea întocmai a acestei decizii obligatorii, constatând incidența sa atât în raport de obiectul cauzei, cât și de împrejurarea că litigiul era pendinte la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să procedeze la verificarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului, iar, în cazul în care reclamantul solicitant este titularul dreptului de proprietate, să aprecieze cu privire la întinderea dreptului, să evalueze despăgubirile cuvenite și să emită decizia de compensare prin puncte a acestora. Va menține soluția instanței de fond cu privire la prematuritatea capetelor 2 și 3 din acțiune, întrucât nu a fost încă emisă decizia de compensare prin puncte, fiind vorba despre parcurgerea unor etape legale succesive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite revizuirea formulată de revizuentul M. D. A. împotriva deciziei nr._.04.2014 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și, pe cale de consecință:
Admite recursul formulat de recurentul M. D. A. împotriva sentinței nr. 6167/31.01.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să procedeze la verificarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului, iar, în cazul în care reclamantul solicitant este titularul dreptului de proprietate, să aprecieze cu privire la întinderea dreptului, să evalueze despăgubirile cuvenite și să emită decizia de compensare prin puncte a acestora.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G. D.
Red./thred. DDM/ 2 ex/ 09.12.2014.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1724/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 9039/2014.... → |
|---|
