Anulare act administrativ. Hotărâre din 02-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 8106/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 19 martie 2014

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR: M. N.

GREFIER: F. E. B.

Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta T. M. EUROPE N.V./S.A., prin reprezentant convențional avocat C. S., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, prin reprezentant legal director general M. R. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, prin reprezentant legal șef administrație P. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta T. M. EUROPE N.V./S.A., prin reprezentant convențional avocat L. T., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/12.12.2013 (depusă la fila 2 vol. I dosar), lipsind pârâtele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în primă instanță;

-procedura de citare este legal îndeplinită.

Reclamanta prin avocat depune la dosarul cauzei ca probă, în trei exemplare, un răspuns la o contestație privind o nouă cerere de rambursare făcută de aceasta ulterior, în care s-a pus în discuție aceeași problemă că nu ar fi avut ștampila băncii pe dovezile de plată, iar DGRFPB a admis contestația în sensul că dovezile de plată a TVA prezentate sunt suficiente. și arată că nu se impune să fie comunicate.

Curtea reține că cele depuse la acest termen la dosarul cauzei reprezintă o practică nu neaparat judiciară cât administrativă și vizează o situație similară cu referire la reclamantă, singura eventuală apărare care ar susține necesitatea comunicării fiind verificarea dacă situațiile sunt similare.

Reprezentantul convențional al reclamantei arată că nu se impune să fie comunicate înscrisurile depuse la acest termen.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reclamanta prin avocat având cuvântul pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată și solicită anularea actelor administrative atacate. Cererea de rambursare a fost respinsă de autoritatea fiscală exclusiv pe motivul că nu s-ar fi făcut dovada achitării facturilor cerute la rambursare. Cererea de rambursare s-a făcut în baza Directivei 8/9/CE care nu prevede că trebuie făcută dovada plății ci doar că trebuie făcută dovada facturării serviciilor a căror TVA se solicită. Această dispoziție comunitară s-a implementat greșit în legislația națională, respectiv că trebuie făcută și dovada achitării acestor facturi. Efectele pentru trecut arată că era o încălcare a dreptului comunitar. Chiar dacă se impunea a fi făcută și această dovadă, reclamanta apreciază că a făcut dovada achitării facturilor și a depus extrasele de cont bancare. Autoritatea fiscaIă i-a imputat că nu a prezentat facturi cu ștampila băncii, dar nu există nici un dubiu privind plata. În susținerea acestor aspecte, reclamanta prin avocat arată că a atașat cererii de chemare în judecată extrase de cont electronice emise de sistemul de online banking al instituției plătitoare (Citibank International Plc), din care rezultă fără îndoială achitarea corespunzătoare către prestator/furnizor a TVA solicitată la rambursare. Legislația prevedea că trebuie făcută dovada achitării, fără referire la documentele ce trebuiau prezentate, TVA s-a colectat la bugetul de stat și autoritatea fiscală nu are motiv pentru refuzarea la rambursare a TVA. În concluzie apreciază că serviciile au fost prestate și sunt reale astfel că solicită admiterea acțiunii și obligarea la rambursarea TVA.

Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 2.04.2014.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 02.04.2014.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2014.

JUDECĂTOR	GREFIER
N. M.	B. F. E.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1103

Ședința publică din data de 2 aprilie 2014

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR: M. N.

GREFIER: F. E. B.

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta T. M. EUROPE N.V./S.A., prin reprezentant convențional avocat C. S., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, prin reprezentant legal director general M. R. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, prin reprezentant legal șef administrație P. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile și susținerile au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta Sentință, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 2 aprilie 2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2013, reclamanta . N.V./S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș,

- anularea Deciziei DGFP Argeș nr. 164/03.06.2013 prin care a fost respinsă contestația T. împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr, 2187/D/21.02.2011 emisă de către DGFP București la data de 21 februarie 2011,

- anularea în parte a Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 2187/0/21.02.2011 emisă de către DGFP București la data de 21 februarie 2011, cu privire la refuzul de rambursare către T. a TVA în sumă de 2.189.957,84 Iei, și, pe cale de consecință,

- obligarea pârâtei DGRFP București la rambursarea către reclamantă a sumei totale de 2.189.957,84 lei, reprezentând diferența de TVA solicitată la rambursare prin cererea de rambursare nr. 2187/06.12.2010

cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în România, comercializarea produselor și serviciilor T., împreună cu asigurarea activităților de marketing la nivel național se realizează prin intermediul unui importator autorizat, respectiv T. România S.R.L. (în continuare T. RO"). În această calitate, T. RO are dreptul de a comercializa produse și servicii T. atât personal, cât și prin intermediul unei rețele de distribuitori locali care, îndeplinind standardele agreate de T., sunt îndreptățiți să comercializeze produsele și serviciile T..

Aceste împrejurări rezultă din contractul încheiat la data de 15 iulie 2008 între T. M. și T. RO, prin care aceasta din urmă și-a asumat rolul de importator autorizat al T. în România precum și toate celelalte sarcini privind asigurarea standardelor T. în ceea ce privește ansamblul serviciilor furnizate pe plan local clienților mărcii (în continuare "Contractul”, atașat prezentei în Anexa nr. 1).

În ceea ce privește asigurarea garanției produselor T. comercializate de T. RO sau distribuitorii locali, prin Contract părțile și-au asumat următoarele obligații:

•Pe de o parte, T. RO și-a asumat obligația de a garanta fiabilitatea produselor T. comercializate și de a asigura, fie personal, fie prin intermediul distribuitorilor sau reparatorilor autorizați, reparația eventualelor defecțiuni, în conformitate cu politicile de garanție și standardele agreate ale T. (Secțiunea 3.4 din Contract);

•Pe de altă parte, T. M. și-a asumat obligația de a rambursa către T. RO toate cheltuielile aferente lucrărilor de reparație efectuate în temeiul garanției acordate clienților cu privire la produsele T. (Secțiunea 3.4 din Contract).

În virtutea obligațiilor indicate anterior, T. RO asigura periodic efectuarea lucrărilor de reparație/înlocuire de piese cu privire la produsele achiziționate de la T. M. supuse garanției și care prezentau defecțiuni. În acest scop, T. RO desfășura, personal ori prin intermediul reparatorilor autorizați, lucrări de reparație cu privire la autovehiculele T. comercializate în România, și care beneficiau de garanție potrivit legii și convenției părților.

În acest scop, costurile aferente acestor operațiuni de service erau suportate de către T. M., ca urmare a refacturării lor de către T. RO. Astfel, în cursul anului 2009, T. RO a refacturat către T. M. costuri aferente serviciilor de garanție, după cum urmează:

- Factura fiscală nr. CTB-09-362/16.04.2009, în sumă totală de 1.395.958,81 lei, din care TV A în sumă de 222.884,18 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.02.2009¬25.03.2009 ("Factura 3", atașată în Anexa nr, 2.3, pentru a menține numerotarea indicată de organele fiscale în cuprinsul actelor administrative fiscale atacate);

Factura fiscală nr. CTB-09-523/11.05.2009, în sumă totală de 1.490.562,72 lei, din care TV A în sumă de 237.989,0 I lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.03.2009¬25.04.2009 ("Factura 2", atașată în Anexa nr. 2.2)

- Factura fiscală nr. CTB-09-648/11.06.2009, în sumă totală de 1.332.232,53 lei, din care TVA în sumă de 212.709,39 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.04.2009¬25.05.2009 ("Factura 1", atașată în Anexa nr, 2.1)

- Factura fiscală nr. CTB-09-746/15.07.2009, în sumă totală de 679.598,29 lei, din care TVA în sumă de 108.507,29 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.05.2009¬25.06.2009 ("Factura 4", atașată în Anexa nr. 2.4);

- Factura fiscală nr. CTB-09-847/17.08.2009, în sumă totală de 760.013,91 lei, din care TVA în sumă de 121.346,76 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.06.2009¬25.07.2009 ("Factura 5", atașată în Anexa nr. 2.5);

- Factura fiscală nr. CTB-09-994/29.09.2009, în sumă totală de 825.271,79 lei, din care TVA în sumă de 131.766,08 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.07.2009¬25.08.2009 ("Factura 6", atașată în Anexa nr. 2.6);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1088/15.1O.2009, în sumă totală de 821.350,52 lei, din care TVA în sumă de 131.140 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.08._09 ("Factura 7", atașată în Anexa nr. 2.7);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1249/27.11.2009, în sumă totală de 761.491,39 lei, din care TVA în sumă de 121.582,66 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.09.2009¬25.10.2009 ("Factura 8", atașată în Anexa nr, 2.8);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1377/21.12.2009, în sumă totală de 1.148.917,85 lei, din care TVA în sumă de 183.440,67 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.10.2009¬25.11.2009 ("Factura 10", atașată în Anexa nr. 2.10);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1453/31.12.2009, în sumă totală de 1.214.930,58 lei, din care TVA în sumă de 193.980,51 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în ianuarie 2009 și februarie 2009 ("Factura 9", atașată în Anexa nr. 2.9);

De asemenea, în luna februarie 2010 au fost emise facturile fiscale corespunzătoare lucrărilor de service efectuate de către T. RO în luna decembrie 2009, respectiv:

- Factura fiscală nr. CTB-I0-228/26.02.20 10, în sumă totală de 948.465,82 lei, din care TVA în sumă de 151.435,72 lei, reprezentând parte din contravaloarea lucrărilor de service efectuate în luna decembrie 2009 ("Factura 14", atașată în Anexa nr. 2.14), și

- Factura fiscală nr. CTB-I0-229/26.02.2010, în sumă totală de 65.066,49 lei, din care TVA în sumă de 10.388,77 lei, reprezentând restul din contravaloarea lucrărilor de service efectuate în luna decembrie 2009 ("Factura 15", atașată în Anexa nr, 2.15).

De asemenea, T. M. achiziționează anumite piese componente necesare construirii autovehiculelor sale de la anumiți parteneri externi, printre care și BaS GMbH & CO.KG din Germania și SEWS-E Ltd. din Anglia. În cazul acestora din urmă, producția pieselor T. are loc în România, prin intermediul societăților BOS Automotive Products Romania SCS din A., respectiv Sol Plus România S.R.L. din ..

În baza contractelor cadru de vânzare-cumpărare încheiate cu aceste societăți (atașate prezentei în Anexa nr, 5), în vederea asigurării posibilității acestora de a produce componentele solicitate de T. M., reclamanta este îndreptățită să solicite achiziția, în numele și pe seama sa, a oricăror echipamente necesare realizării componentelor destinate autovehiculelor T.. Aceste echipamente sunt achiziționate în baza ordinului expres emis de T. M. și rămân în posesia producătorului componentelor pe toată durata necesară utilizării lor. Ulterior achiziției, costul acestor echipamente este facturat în mod corespunzător către T. M., reclamanta urmând să suporte plata acestuia potrivit convenției părților (art. 20 din cele două contracte cadru).

În cursul anului 2009, reclamanta a solicitat în mod expres celor două societăți (conform comenzilor atașate) să procedeze la achiziția unor echipamente necesare realizării pieselor componente avute în vedere de T.. Ulterior achiziției echipamentelor în România, contravaloarea lor a fost facturată către T. M., fiind emise în acest scop următoarele facturi fiscale:

- Factura fiscală nr._/16.04.2009, în sumă totală de 179.441,07 lei, din care TVA în sumă de 28.650,26 lei, emisă de către BaS Automotive Products Romania S.c.s. ("Factura 11", atașată în Anexa nr. 2.11);

- Factura fiscală nr. CEE 033/09/23.04.2009, în sumă totală de 2.272.190,9 lei, din care TV A în sumă de 362.786,80 lei, emisă de către SEWS-Components Europe B.V., reprezentând 80% din prețul de cumpărare al echipamentelor solicitate de T. ("Factura 13", atașată în Anexa nr. 2.13), și

- Factura fiscală nr. CEE 085/09/30.09.2009, în sumă totală de 560.348,99 lei, din care TVA în sumă de 89.467,49 lei, reprezentând 20% din prețul de cumpărare al echipamentelor achiziționate de SEWS-Components Europe B.V. ("Factura 12", atașată prezentei în Anexa nr. 2.12), și

Solicitarea de rambursare a TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii din România.

Astfel cum rezultă din cererea de rambursare a TVA formulată electronic de către T. M. la data de 29.09.2010 având nr. de referință BE_6045 și înregistrată la DGFP București sub nr. 2187/06.12.2010, toate sumele de TV A aferente acestor facturi au fost solicitate la rambursare organelor fiscale din România, în baza Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare ("Directiva").

Prin corespondența ulterioară purtată cu DGFP București, reclamanta a răspuns solicitărilor suplimentare ale organelor fiscale și a înaintat toate documentele, informațiile și clarificările necesare soluționării favorabile a cererii noastre de rambursare.

Cu toate acestea, prin decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 2187 /D/21.02.20 11 (,,Decizia de rambursare", atașată prezentei în Anexa nr. 8), din totalul de 2.308.075,59 lei reprezentând TVA solicitată la rambursare, DGFP București a aprobat rambursarea unei sume totale de 118.117,75 lei. Prin urmare, rezultă că organele fiscale au considerat rambursabil exclusiv TV A aferentă Facturii 11 și Facturii 13.

În susținerea refuzului de rambursare a TVA aferentă celorlalte facturi achitate de către T., organele fiscale au reținut, în esență, faptul că reclamanta nu a furnizat documente justificative din care să reiasă achitarea TVA cu privire la Facturile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 14 și 15.

La data de 3 iunie 2013, DGFP Argeș a emis Decizia de soluționare a contestației nr. 164/03.06.2013, prin care a respins ca neîntemeiată contestația fiscală formulată de T.. În susținerea respingerii, organele fiscale au reținut următoarele:

a)Nu au fost prezentate documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată, respectiv nu au fost puse la dispoziția organelor fiscale ordine de plată ori extrase de cont purtând ștampila băncii, și

b)Nu au fost prezentate documente justificative cu privire la natura bunurilor/serviciilor achiziționate și nici informații cu privire la circuitul ulterior al acestor bunuri/servicii, din care să rezulte activitatea economică desfășurată de societatea nerezidentă pe teritoriul României.

Directiva 2008/9/CE. Prin această directivă se stabilesc normele detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată prevăzută la art. 170 din Directiva 2006/112/CE, persoanelor impozabile ce nu sunt stabilite în statul membru de rambursare. Această directivă, ce trebuia implementată la nivel național de către autoritățile române, stabilește în mod detaliat procedura prin care are loc rambursarea taxei pe valoarea adăugată. Având în vedere nivelul de detaliu la care este reglementată această procedură în însuși actul comunitar este destul de evident că statele membre aveau puțin spațiu de manevră în implementarea dispozițiilor acesteia.

Prevederile relevante ale Codului fiscal. Potrivit prevederilor încă în vigoare ale art. 141 din Codul fiscal, ,,[. . .] a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri și achiziții de bunuri/servicii, efectuate în România."

De asemenea, același articol stabilește că rambursarea are loc potrivit prevederilor Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Cu toate acestea, potrivit modificărilor legislative operate prin O.U.G. nr. 102/20.11.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2013 privind Codul fiscal, ce urmează a intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2014, textul art. 1472 din Codul fiscal va fi modificat prin pct. 44 al ordonanței, după cum urmează: ,,44. La articolul 1472 alineatul (1), literele a) și b) se modifică și vor avea următorul cuprins: «a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, ne înregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferente importurilor și achizițiilor de bunuri/servicii efectuate în România; [. . .]:»"

Prevederile relevante ale Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal. pct. 49 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal stabilește următoarele: « baza art. 147² alin. (1) lit. a) din Codul fiscal orice persoană impozabilă nestabilită în România, dar stabilită în alt stat membru poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri și achiziții de bunuri/servicii efectuate în România. taxa pe valoarea adăugată se rambursează de către România, statul membru în care au fost achiziționate bunuri/servicii sau în care s-au efectuat importuri de bunuri, dacă persoana impozabilă respectivă îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) pe parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România sediul activității sale economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat operațiuni economice sau, în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul sau reședința sa obișnuită; b) pe parcursul perioadei de rambursare nu este înregistrată și nici nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal; c) pe parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri și nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României.

În ceea ce privește natura bunurilor/serviciilor achiziționate în România, alin. (3) al pct. 49 din Norme stabilește că se rambursează oricărei persoane impozabile nestabilite în România taxa pe valoarea adăugată achitată pentru achiziții de bunuri/servicii, inclusiv pentru importuri, efectuate în România, în măsura în care bunurile si serviciile respective sunt utilizate pentru următoarele operațiuni: a) operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României, dacă taxa ar a deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar a fost realizate în România; [. . .}."

Totodată, alin. (15) și (16) ale aceluiași pct. 49 prevăd că ,,15) Cererea de rambursare se referă la următoarele: a) achiziții de bunuri sau servicii care au fost facturate în perioada de rambursare, achitate până la data solicitării rambursării. Facturile care nu au fost achitate până la data solicitării rambursării se cuprind În cererile de rambursare aferente perioadelor în care acestea sunt achitate; b) importuri de bunuri efectuate n perioada de rambursare. (16) Pe lângă operațiunile menționate la alin. (15), cererea de rambursare poate să se refere, de asemenea, la facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente si care privesc operațiuni analizate pe parcursul anului calendaristic În cauză."

În ceea ce privește perioada pentru care poate fi solicitată rambursarea TV A aferentă bunurilor/serviciilor achiziționate în România, alin. (18) al pct. 49 din Norme dispune că "Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de maximum un an calendaristic și de minimum 3 luni calendaristice. [. . .}."

În plus, prevederile Normelor Metodologice conțin o dispoziție derogatorie în privința cererilor de rambursare a TVA aferentă achiziții lor de bunuri/servicii efectuate în anul 2009, stabilind în alin. (17) al pct. 49 faptul că "Cererea de rambursare este trimisă statului membru În care este stabilit solicitantul, cel târziu până la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare. Prin excepție, pentru cererile care se referă la rambursări aferente anului 2009, termenul-limită de transmitere este 31 martie 2011. [. . .}."

În concluzie, față de prevederile legale naționale enunțate anterior, rezultă că, pentru a putea beneficia de rambursare a TVA aferentă bunurilor/serviciilor achiziționate din România în anul 2009, nerezidentul trebuia să îndeplinească următoarele condiții:

•Solicitantul este o persoană nerezidentă, stabilită într-un alt stat membru și neînregistrată în scopuri de TVA în România;

TVA achitată este aferentă achiziției în România a unor bunuri/servicii care servesc operațiunilor taxabile ale solicitantului în statul de rezidență;

•Cererea de rambursare vizează TVA achitată până la data solicitării cu privire la achiziții de bunuri/servicii din România, care au fost facturate în perioada de rambursare; cu toate acestea, este permisă rambursarea și în cazul în care facturile nu au fost emise în perioada de rambursare, însă bunurile/serviciile au fost achiziționate iar TVA a fost achitată anterior solicitării de rambursare;

• Perioada de rambursare este de minim 3 luni și maxim un an; și

În cazul TVA achitată pentru achiziții de bunuri/servicii aferente anului 2009, rambursarea putea fi solicitată până la data de 31 martie 2011.

De asemenea, astfel cum rezultă din recentele modificări legislative, determinate, de încălcarea de către statul român a acquis-u1ui comunitar în ceea ce privește mecanismul de rambursare a TVA către nerezidenți, rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2014, rambursarea TVA aferentă achizițiilor de bunuri/servicii efectuate de către nerezidenții stabiliți în celelalte state membre nu va mai fi condiționată de dovada plății taxei.

2. Solicitarea ca taxa pe valoarea adăugată să fie achitată nu este prevăzută de dispozițiile Directivei

Transpunerea eronată în legislația internă a dispozițiilor Directivei.

Un prim argument în sprijinul nelegalității actelor administrative atacate este faptul că dispozițiile naționale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată către persoanele impozabile ce nu sunt stabilite în România dar sunt stabilite într-un alt stat membru au implementat în mod greșit dispozițiile Directivei.

Astfel, pentru a transpune în legislația națională procedura reglementată de Directivă, legiuitorul român ales calea implementării dispozițiilor comunitare cu ajutorul legislației secundare, reglementând în mod detaliat procedura prin alineatele 1-33 ale pct. 49 privind normele metodologice de aplicare ale art. 1472 din Codul Fisca1 adoptate prin H.G. nr. 44/2004, după cum rezultă în mod clar din dispozițiile alineatului 34 al acestui punct.

Deși, în principal, transpunerea Directivei în conținutul legislației naționale nu reprezintă decât o simplă copiere a prevederilor actului comunitar, prin alineatul 15 al pct. 49 se introduce o schimbare față de procedură reglementată în Directivă, ca urmare a faptului că legislația națională vorbește de "achiziții de bunuri sau servicii care au fost facturate în perioada de rambursare, achitate până la data solicitării rambursării" în timp ce art. 14 din Directivă ce era implementat prin intermediul acestui alineat nu conținea o asemenea referință menționând doar "achiziții de bunuri sau servicii care au fost facturate pe parcursul perioadei de rambursare."

Este evident că este o discrepanță între dispoziția comunitară și dispoziția națională de implementare, ultima adăugând o cerință suplimentară față de textul comunitar. Față de acest conflict între o normă comunitară și o normă națională soluția care se impune este evident acordarea de prioritate normei comunitare, în baza principiului priorității normelor comunitare consacrat de dispozițiile art. 148 (2) din Constituție precum și a regulii de drept comunitar conform căreia statele membre sunt obligate să implementeze legislația comunitară Iară a aduce modificări care să altereze substanța reglementării.

Procedura de infringement inițiată împotriva României și modificările legislative operate prin OUG nr. 102/2013.

Că există o problemă cu această cerință suplimentară instituită de legislația națională rezultă și din existența cazului EU Pilot 3927/12/TAXU deschis împotriva României de către Comisia Europeană prin care se arată că impunerea condiției referitoare la dovada plății taxei în vederea rambursării TVA de către persoane, nestabilite contravine aquis-ului comunitar.

Față de acest caz de infringement deschis împotriva României, la data de 20 noiembrie 2013 Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 102/20.11.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2013 privind Codul fiscal, prin care este înlăturată cerința achitării TVA solicitată la rambursare de către nerezidenții stabiliți în celelalte state membre. În acest sens, astfel cum am arătat mai sus, pct. 44 al acestui act normativ modifică textul art. 1472 din Codul fiscal în sensul în care nerezidenții stabiliți în alte state membre pot obține rambursarea TVA aferentă achiziții lor de bunuri/servicii din România, fără a mai fi ținuți să demonstreze faptul că taxa solicitată la rambursare a fost achitată.

Concluzionând, față de evidenta încălcare a dreptului comunitar prin introducerea unei asemenea condiționării și față de retractarea expresă a acestei cerințe de către statului român prin adoptarea O.U.G. nr. 102/2013, apreciază că nelegalitatea actelor administrative atacate este lipsită de orice dubiu și trebuie sancționată ca atare de instanța națională, prin aplicarea în mod direct a reglementării comunitare, respectiv înlăturarea de la aplicare a dispoziției legale naționale ce a dus la o asemenea încălcare.

3. TVA solicitată la rambursare a fost achitată de T. în termenele și condițiile stabilite de lege

Susținerile organelor fiscale.

Față de cerințele legale existente la nivel național în vederea obținerii rambursării TVA aferentă achiziții lor de bunuri/servicii din România, organele fiscale au considerat că reclamanta T. nu a furnizat documentele corespunzătoare din care să rezulte (i) achitarea TVA, respectiv nu a pus la dispoziție ordine de plată sau extrase de cont purtând ștampila băncii, și (ii) obiectul și natura bunurilor/serviciilor achiziționate, și nici traseul lor ulterior achiziției.

În acest context, organele fiscale nu au contestat îndeplinirea celorlalte cerințe impuse de lege în vederea obținerii rambursării TVA.

TVA aferentă achiziției de bunuri/servicii în Români a fost achitată furnizorului/prestatorului. Astfel cum a arătat și organelor fiscale, sumele de TVA aferente achizițiilor de bunuri și servicii în România în anul 2009 au fost achitate în mod corespunzător anterior formulării cererii de rambursare potrivit prevederilor legale enunțate

În acest sens, din documentele atașate în Anexele nr. 3.1 - 3.15 (documente ce au fost prezentate și organelor fiscale) rezultă în mod clar faptul că reclamanta a achitat TVA aferentă facturilor emise de către T. RO, BOS Automotive Products Romania S.c.S. și SEWS-Components Europe B.V.

Facturile emise de T. RO.

În ceea ce privește serviciile achiziționate de TRo, plata sumelor cuprinse în facturile fiscale corespunzătoare (Facturile 1-10 și 14-15) a fost efectuată în 2 etape, în mod distinct, respectiv: (i) plata contravalorii serviciilor și (ii) plata TVA aferentă acestor servicii. În acest sens, a atașat în anexele indicate mai sus o detaliere a modului în care aceste plăți au fost efectuate, împreună cu extrasele corespunzătoare din sistemele interne de plăți utilizate.

Din analiza acestor documente reiese că sumele aferente fiecărei facturi emise de TRo vizau una sau mai multe cereri de plată a cheltuielilor suportate de prestator cu privire la garanția autovehiculelor T. comercializate. Fiecare cerere de plată era fundamentată de către TRo (documentele justificative pentru fiecare cerere de plată sunt atașate prezentei în Anexele corespunzătoare nr. 4.1 - 4.15), iar sumele corespunzătoare în EURO erau evidențiate în mod distinct în sistemele electronice de plată utilizate de T.. De asemenea, în anumite cazuri (i.e. factura fiscală nr. CTB-09-1377/21.12.2009), împreună cu plata facturilor aferente serviciilor de garanție, prestatorului îi erau achitate și alte sume datorate potrivit convenției părților. Însă, în fiecare din aceste cazuri, sumele corespunzătoare facturilor fiscale ce au stat la baza cererii de rambursare erau cuprinse în suma totală achitată și, de asemenea, erau ușor identificabile în cuprinsul documentelor de plată prezentate.

Ulterior achitării contravalorii serviciilor, prin aceeași procedură reclamanta achita în mod separat și TVA aferentă acestora. Analizând documentele de plată, se poate lesne observa că sumele reprezentând TVA erau evidențiate în EURO în sistemele interne de plată (în facturile emise de TRo acestea figurând atât în EURO cât și în lei), plata acestora fiind efectuată, în EURO, fie în mod individual fie împreună cu alte sume datorate TRo. Și în aceste din urmă cazuri, includerea TVA în sumele achitate TRo reiese cu ușurință din analiza extraselor din sistemele electronice de plată utilizate.

Factura fiscală emisă de SEWS-Components Europe B. V. Potrivit organelor fiscale, TVA aferentă Facturii 12 emise de către SEWS-Components Europe B.V. nu poate fi rambursată de vreme ce factura prezentată era ilizibilă. Deși a retransmis organelor fiscale un exemplar perfect lizibil al acestei facturi, rambursarea a fost refuzată din nou pe motiv că nici de această dată factura nu putea fi citită în mod corespunzător.

Organele fiscale au procedat în mod nelegal la refuzul rambursării TVA, neputând fi reținut argumentul privind lipsa unor dovezi de plată cu privire la taxa solicitată la rambursare.

Nicăieri în cuprinsul Directivei și nici al dispozițiilor legale naționale ce implementează dispozițiile acestui act comunitar nu se solicită că documentele de plată să poarte ștampila instituției care a efectuat plată, așa cum solicită în mod eronat organul fiscal. De altfel, în sprijinul afirmațiilor sale fiind Decizia de soluționare a contestației DGFP Argeș nu reușește să indice nici un temei legal pentru o asemenea solicitare.

Mai mult prin dispozițiile naționale aplicabile, respectiv pct. 49 (4) din Normele metodologice la art. 147²din Codul fiscal, se menționează prin trimitere la dispozițiile art. 145¹ din Codul Fiscal în mod expres faptul că În ul plăților prin bancă documentul de plată este extrasul de cont sau orice document asimilat acestuia. Cum T. M. a depus autoritățile fiscale extrase de cont electronice emise de sistemul de online banking al instituției plătitoare (Citibank International Pic) este evident că Societatea a prezentat dovezile achitării taxei pe valoarea adăugată în conformitatea cu dispozițiile legale. În aceste condiții susținerile autorității fiscale în sensul că nu s-ar fi prezentat înscrisuri emise de instituții bancare este total eronat din moment ce extrasele de cont sunt emise chiar de sistemul electronic de plăți al instituției de plată (o terță parte față de T. M.), purtând atentul acesteia și numărul de referință al operațiunii dat de acest sistem. În acest condiții Societatea a îndeplinit, prin depunerea acestor înscrisuri, sarcina probei urmând ca în cazul în care autoritatea fiscală ar fi avut îndoieli cu privire la autenticitatea acestora să îi revină acesteia sarcina de a proba aceste dubii.

De asemenea, nu poate fi reținut refuzul de rambursare ca urmare a neprezentării de către reclamanta a unor documente justificative de plată purtând ștampila băncii, de vreme ce (i) o asemenea cerință absurdă încalcă principiul prevalenței substanței asupra formei reținut în materia TV A la nivelul Curții Europene de Justiție și (ii) refuzul de rambursare încalcă principiul neutralității TVA, în contextul în care T. RO și SEWS-Components Europe B.V. au încasat și virat în mod corespunzător la bugetul de stat taxa achitată de reclamanta în temeiul facturilor fiscale indicate.

TVA aferentă achizițiilor de bunuri/servicii din România a fost achitată În termenul stabilit de lege.

TVA aferentă facturilor fiscale emise de T. RO și SEWS-Components Europe B.V. a fost achitată în mod corespunzător anterior solicitării de rambursare, respectiv anterior datei de 29 septembrie 2010.

În ceea ce privește Facturile 8, 14 și 15, deși plata acestora a fost efectuată ulterior înregistrării de către reclamanta a cererii de rambursare (ca urmare a amânării la plată acordată de T. RO), reclamanta beneficiază în continuare de dreptul de a obține rambursarea, întrucât:

a)TVA a fost achitată anterior expirării termenului imperativ stabilit prin lege. Termenul limită stabilit de lege pentru formularea cererilor de rambursare în cazul TVA aferentă bunurilor/serviciilor achiziționate di România în anul 2009 a expirat la data de 31 martie 2011, potrivit prevederilor legale enunțate anterior. În acest context, reclamanta era îndreptățită să solicite rambursarea tuturor sumelor de TV A achitate cu privire la bunuri/servicii achiziționate în anul 2009, indiferent de data formulării cererii de rambursare, câtă vreme aceasta era efectuată înăuntrul termenului stabilit de lege.

Sub acest aspect, de vreme ce condiția de fond privind achitarea TVA în termenul legal de formulare a cererii a fost îndeplinită (i. e. TV A aferentă acestor facturi fiind achitata anterior datei de 31 martie 2011), consideră că nu poate fi reținut refuzul de rambursare pe motiv că cererea principală de rambursare a reclamantei a fost formulată anterior expirării acestui termen, de vreme ce (i) înăuntrul acestui termen reclamanta trebuie să fim considerată îndreptățită la completarea cererii și (ii) raționamentul organelor fiscale este restrictiv în mod vădit, lipsind de efecte substanța dreptului la rambursare al reclamantei.

b.) TVA aferentă acestor facturi viza servicii prestate de către T. RO reclamantei în interiorul perioadei de rambursare, respectiv în anul 2009.

Or, în acest context, apreciază că a îndeplinit în mod corespunzător cerințele privind termenul de plată TVA aferentă achizițiilor de bunuri/servicii din România, refuzul de rambursare emis de organele fiscale putând fi justificat sub acest aspect.

4.Susținerile organelor fiscale încalcă principiul prevalenței substanței asupra formei, reținut la nivelul practicii judiciare a Curții Europene de Justiție

Potrivit practicii judiciare a Curții Europene de Justiție ("CEJ"), refuzul rambursării sumelor de TVA achitate furnizorilor/prestatorilor nu poate fi justificat exclusiv pe considerente formale, în special în cazul în care eventualele neajunsuri sau erori ce ar putea afecta documentele justificative nu sunt apte să influențeze substanța dreptului de a obține rambursarea TVA.

În acest sens, practica judiciară a CEJ a reținut în mod constant necesitatea ca neutralitatea TVA să nu fie afectată prin desconsiderarea dreptului de deducere/rambursare ca urmare a neîndeplinirii unor obligații de formă, câtă vreme condițiile de fond, substanța dreptului de deducere/rambursare, există și respectă cerințele legale privind deductibilitatea/rambursarea TVA.

În materie fiscală (și, în special, în materia deducerii/rambursării TVA), aceste aspecte au fost reținute la nivelul jurisprudenței CEJ drept principiul prevalenței substanței asupra formei", instanța europeană statuând că în ceea ce privește, în primul rând, întrebarea dacă administrația fiscală poate refuza să scutească de TVA o livrare intracomunitară numai pentru motivul că dovada contabilă a acestei livrări a fost prezentată tardiv, trebuie să se constate că o măsură națională care condiționează, în esență, dreptul la scutire al unei livrări intracomunitare de respectarea unor obligații de formă, fără a lua în considerare cerințele de fond și mai ales, fără a se întreba dacă acestea erau îndeplinite, depășește ceea ce este necesar pentru a asigura perceperea corectă a taxei. În consecință, în cauza principală, din moment ce rezultă din decizia de trimitere că este incontestabil faptul că a fost efectuată o livrare intracomunitară, principiul neutralității fiscale impune - astfel cum în mod corect arată Comisia Comunitătilor Europene - ca scutirea de TVA să fie acordată dacă cerințele de formă nu au fost respectate de către persoanele impozabile. Situația nu ar fi diferită decât dacă efectul încălcării unor astfel de cerințe de formă ar fi să împiedice probarea cu certitudine a faptului că cerințele de fond au fost îndeplinite."

În lumina celor reținute de CEJ, rezultă următoarele:

a.) Neîndeplinirea obligațiilor de formă nu înlătură dreptul contribuabilului de a obține deducerea/rambursarea în cazul în care sunt îndeplinite celelalte condiții de fond cerute de lege.

De vreme ce practica judiciară europeană permite acordarea dreptului de deducere chiar și în cazul în care obligațiile de formă nu sunt îndeplinite, refuzul DGFP București și al DGFP Argeș de a rambursa TVA pe motiv că nu au fost prezentate documente purtând ștampila băncii este vădit nelegal, câtă vreme celelalte documente furnizate de reclamanta demonstrau fără urmă de îndoială plata taxei către furnizor/prestator.

b.) Ceea ce interesează în materia deductibilității/rambursării TVA este îndeplinirea cerințelor de fond, în speță existența plății taxei către furnizor/prestator.

De asemenea, chiar și în măsura în care ar putea fi reținute argumentele DGFP București și DGFP Argeș privind lipsa ștampilei băncii asupra documentelor justificative de plată, practica judiciară indicată anterior și principiul prevalenței substanței asupra formei înlătură dreptul organelor fiscale de a refuza rambursarea, în măsura în care prestarea existența plății TVA către prestator/furnizor nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.

c)Limitarea dreptului de a obține rambursarea pe motive formale reprezintă o sancțiune disproporționată față de scopul urmărit prin instituirea condiției. Nu în ultimul rând, vă rugăm să observați că o limitare a dreptului la rambursare pe motivul neprezentării unor documente justificative de plată purtând ștampila băncii reprezintă o sancțiune vădit disproporționată față de scopul urmărit de legiuitor, respectiv asigurarea justificării plății taxei. În acest context, de vreme ce persoana poate furniza dovezi neîndoielnice privind plata taxei, refuzul rambursării pe considerente pur formale este vădit abuziv și excede necesităților impuse de lege cu privire la justificarea dreptului de a obține rambursarea.

5.T. a solicitat la rambursare TVA aferentă unor bunuri/servicii destinate desfășurării activității sale economice

Serviciile achiziționate de la T. RO au fost destinate desfășurării activității T. M.. Față de cele prezentate anterior, apreciază că nu pot fi reținute argumentele organelor fiscale referitoare la lipsa unor indicii cu privire la natura, obiectul și circuitul ulterior al bunurilor/serviciilor achiziționate de reclamantă din România.

În acest sens, atât în ceea ce privește serviciile achiziționate de la T. RO, cât și în privința bunurilor achiziționate de la SEWS-Components Europe B.V., a atașat documentele justificative ce atestă atât obiectul lor, cât și evidenta lor legătură cu operațiunile taxabile desfășurate de T. M. în țara de rezidență.

Astfel, în ceea ce privește serviciile achiziționate de la T. RO, documentele atașate în Anexa nr. 2 relevă legătura acestora cu activitatea economică și cu operațiunile taxabile desfășurate de T., prin prisma faptului că aceste servicii asigurau îndeplinirea obligației de garanție ce incumbă T. cu privire la autovehiculele comercializate. Or, în contextul în care obiectul de activitate al reclamantei este producția și comercializarea autovehiculelor rutiere, reclamanta fiind obligată să asigure inclusiv garanția produselor sale, este evident că serviciile prestate de T. RO deservesc activității economice a T. M., fiind destinate desfășurării operațiunilor sale taxabile.

Bunurile achiziționate de la grupul SEWS au fost destinate desfășurării activității T. M.. De asemenea, reclamanta achiziționează anumite piese componente de la grupul SEWS, context în care are dreptul de a solicita furnizorului inclusiv să procedeze la achiziția, în numele și pe seama sa, a unor echipamente necesare realizării anumitor piese componente. Sub acest aspect, din documentele atașate prezentei în Anexa nr. 2 rezultă în mod evident atât faptul că (i) reclamanta a solicitat expres achiziția echipamentelor de către SEWS-Components Europe B.V., cât și faptul că (ii) echipamentele au fost în mod efectiv achiziționate de către partenerul nostru și livrate pe teritoriul României, la locul unde sunt produse piesele componente ulterior achiziționate de către T. M..

Or, în contextul în care achiziția a avut ca scop asigurarea mijloacelor furnizorului de a produce piesele componente necesare T. M., este evident că această achiziție a fost efectuată în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei, conferind astfel drept de rambursare cu privire la taxa achitată. Mai mult acest refuz este cu atât mai surprinzător cu cât aceleași organe fiscale au recunoscut dreptul la rambursare cu privire la alte echipamente achiziționate de grupul SEWS în numele și pe seama noastră, achiziție efectuată în același context și în aceleași condiții (i.e. este vorba despre acordarea rambursării cu privire la TVA aferentă Facturii 13).

Organele fiscale au încălcat principiul neutralității TVA.

Nu în ultimul rând, principiul neutralității TV A impune un tratament identic atât TVA colectată, cât și TVA deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri sau servicii.

În acest context, respectarea principiului neutralității TVA, astfel cum acesta este configurat la nivel european, impunea organelor fiscale să ramburseze TV A achitat de către T. M. în contextul în care aceleași sume au fost avute în vedere în deconturile corespunzătoare înregistrate de T. RO și SEWS-Components Europe B.V. și au fost achitate la bugetul general consolidat.

Această concluzie emană cu evidență din necesitatea de a nu crea discrepanțe sub aspectul tratamentului din punct de vedere TVA al celor două tranzacții (furnizorul serviciilor colectează în mod valabil TVA, fiindu-i recunoscută realitatea serviciilor prestate, însă achizitorului îi este refuzat dreptul la rambursare sub diverse pretexte).

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 30 decembrie 2013, pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE ARGEȘ a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că, prin cererea de rambursare pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA În Romania nr. 2187/06.12.2010, T. M. EUROPE NV - Belgia a solicitat la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.308.075,59 lei, aferentă perioadei 01.01 - 31.12.2009, înscrisă în facturile emise de societăți din România.

Prin Decizia de rambursare nr.2187D/21.02.2011, Direcția G. a Finanțelor Publice a mun. Bucuresti a respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.189.958 lei, întrucât din verificările efectuate s-au constatat următoarele aspecte:

Contestatoarea, în calitate de persoană nerezidentă, nu a prezentat documente justificative de plată din care să rezulte că aceasta a achitat taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor existente la pozițiile 1,2,3,4,5,6,7,9,10 și 12 din lista operațiunilor anexată la cererea de rambursare TVA;

De asemenea, contestatoarea nu a prezentat documente justificative de plată din care să reiasă achitarea taxei pe valoarea adăugată până la data solicitării rambursării aferente facturilor existente la pozițiile 8, 14 și 15 din lista operațiunilor anexata la cererea de rambursare TVA;

Reprezentantul societății T. Romania SRL a confirmat printr-o declarație că a acordat o amânare la plata reclamantei T. M. EUROPE N.V. - Belgia pentru facturile CTB-09-1249 noiembrie 2009, CTB-10-228 februarie 2010, CTB-10-229 februarie 2010.

Mai mult, s-a constatat că factura înregistrată la poziția 12 din lista operațiunilor anexate la cererea de rambursare este ilizibilă.

Conform prevederilor art.147 ind. 2 alin.(1) Iit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, forma actului valabilă începând cu 01.01.2009:

”Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TV A în România

(1) În condițiile stabilite prin norme:

a) persoana impozabila neînregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt stat membru, poate solicita rambursarea taxei achitate"

Față de prevederile legale citate, se observă că o persoană impozabilă neînregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt stat membru al Uniunii Europene, poate solicita rambursarea taxei achitate, în condițiile stabilite prin norme.

Potrivit pct. 49 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în forma aplicabilă începând cu 2009 și potrivit pct.2, pct.3 și pct.7 din Anexa nr.1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 523/2007, legiuitorul a instituit condiții și o procedură specifică privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată către persoanele impozabile neînregistrate și care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru.

Din normele legale pomenite rezultă, de asemenea, că pentru a beneficia de rambursarea taxei facturate de alte persoane impozabile și achitate de aceasta pentru bunuri mobile ce i-au fost livrate sau servicii care i-au fost prestate în beneficiul său în România precum și a taxei achitate pentru importul bunurilor în România pe o perioada de minimum 3 luni sau de maximum un an calendaristic sau pe o perioada mai mică de trei luni rămase din anul calendaristic, persoana impozabilă neînregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită într-un alt stat membru are obligația de a respecta condițiile prevăzute de pct.49 alin.(1), alin.(2) și alin. (3) și Procedurile de la pct. 49 alin.(4) - (14) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile și completările ulterioare, aprobat prin HG nr. 44/2004, în forma aplicabila în perioada ianuarie - decembrie 2009, perioada pentru care societatea a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată prin cererea de rambursare, pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, nr. 2187/06.12.2010.

De asemenea, potrivit alin.(4) al pct.49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin HG nr. 44/2004, în forma aplicabilă în perioada ianuarie - decembrie 2009, rambursarea taxei se acorda în măsura în care bunurile și serviciile achiziționate sau importate în România, pentru care s-a achitat taxa, sunt utilizate de către persoana pozabilă pentru operațiunile aferente activității sale economice pentru re persoana ar fi fost îndreptățită să deducă taxa, dacă aceste operațiuni ar fi fost efectuate În România sau operațiuni Scutite conform art. 362 alin.(1) și art. 144 alin.(1) Iit. a) - c) din Codul fiscal, sau pentru operațiuni prevăzute la pct.49 alin.(3) lit.b).

Potrivit prevederilor legale incidente în speță, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinatate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate În România sau operațiunilor scutite de taxă, conform art.143, art.144 și 144¹ din Codul fiscal.

De asemenea, nu se acordă dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă sumelor achitate în numele și în contul clientului și care, apoi, se decontează acestuia, precum și taxa aferentă sumelor încasate în numele și în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a Iivrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137 alin.(3) lit.e).

Totodată, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost sau urmează să îi fie prestate în beneficiul său, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.(5) din Codul fiscal.

Astfel, legiuitorul a condiționat acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată de îndeplinirea atât a cerințelor de fond, cât și a cerințelor de formă, îndeplinirea cerințelor de fond reglementând însăși existența dreptului de deducere, iar cele de formă condițiile de exercitare a acestuia.

Analizând documentele depuse de reclamantă la dosarul contestației, se observă că T. M. EUROPE NV - Belgia a solicitat la rambursare, prin cererea de rambursare pentru persoanele impozabile neînreqistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene nr.2187/06.12.2010, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.308.075,59 lei, aferentă perioadei 01.01 - 31.12.2009, înscrisă în facturile emise de societăți din România, reprezentând achiziții de bunuri și servicii.

Prin Decizia de rambursare nr. 2187D/21.02.2011, Direcția G. a Finanțelor Publice a municipiului Bucuresti a respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.189.957,84 lei, deși prin adresa nr.2187 A/29.12.201 O, organele fiscale au solicitat societății reclamante să prezinte informații și documente suplimentare constând în documente de plată aferente facturilor aflate în lista cererii, respectiv ordine de plată, extrase de cont cu ștampila băncii, copie față/verso de pe bonurile fiscale aferente combustibililor, contracte sau orice alte documente justificative din care să reiasă circuitul ulterior al bunurilor și serviciilor, contractul încheiat cu S.C. T. ROMANIA SRL însoțit de traducerea în limba română certificat de traducător autorizat.

Reclamanta T. M. EUROPE NV - Belgia nu a transmis aceste documentele solicitate prin cererea de informații suplimentare nr. 87 Al29.12.2010 respectiv:

- nu au fost prezentate documente de plată aferente facturilor aflate în lista cererii, respectiv ordine de pIată extrase de cont cu ștampila băncii,

- documente referitoare la circuitul ulterior al bunurilor și serviciilor achiziționate, fapt pentru care organele fiscale nu au putut identifica cu exactitate natura serviciilor prestate și activitatea economică desfășurată le societatea nerezidenta pe teritoriul României, respectiv dacă aceasta a realizat pe teritoriul României livrări intracomunitare pentru care, conform art. 133 alin.(2) din Codul fiscal, locul prestării de servicii se consideră a fi statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA, respectiv Italia, fapt pentru care aceasta avea obligația să se înregistreze în România în scopuri de TVA.

Reclamanta a prezentat anterior emiterii deciziei de rambursare acele documente justificative menționate și în decizia nr. 2187/2011, fără a face dovada plății taxei pe valoarea adăugată pentru facturile de la pozitiile 1,2,3,4,5,6,7,9,10,12.

Mai mult, din documentele anexate la dosarul contestatiei, se observă că reclamanta nu a prezentat documente justificative de plată, care să facă dovada achitării taxei pe valoarea adăugată pentru care a fost solicitată rambursarea, respectiv ordine de plată, extrase de cont cu ștampila băncii.

Urmare analizei documentelor anexate la adresele înregistrate sub nr._/13.04.2011 rezultă că reclamanta T. M. EUROPE NV Belgia nu a prezentat documente din care să rezulte natura operațiunilor economice din facturile ce fac obiectul cererii de rambursare, circuitul ulterior al bunurilor achiziționate, deși toate aceste documente au fost solicitate de autoritatea fiscală prin cererea de informații suplimentare nr. 2187A/29.12.2010.

Referitor la afirmația contestației potrivit căreia a depus copii după extrase de cont prin care se dovedește plata taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației deoarece societatea reclamantă a anexat în susținere copii de pe înscrisuri care nu sunt emise de instituții bancare, ci este un print-screen sau o pagină din sistemul electronic de plăți, iar pentru a beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor trebuia să prezinte extrase de cont cu ștampila băncii și ordine de plată din care să rezulte că taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor pentru care se solicită rambursarea a fost achitată.

Întrucât reclamanta este cea care invocă în sprijinul pretențiilor sale o anumită stare de fapt, afirmând o pretenție în procedura administrativă, aceasta trebuie să probeze cu documente, astfel cum prevede legea, afirmațiile făcute.

Din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

1. Prin Decizia nr. 2187/D/21.02.2011, de rambursare a taxei pe valoarea adăugată pentru persoanele impozabile nestabilite în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene (f. 358, vol. II), din totalul de 2.308.075,59 lei reprezentând TVA solicitată la rambursare, DGFP București a aprobat rambursarea sumei de 118.117,75 lei, respingând la rambursarea TVA în sumă de 2.189.957,84 RON.

În motivarea deciziei, s-au reținut următoarele motive pentru neadmiterea la rambursare a sumei menționate:

- Persoana rezidentă nu a prezentat documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată aferentă facturilor pentru a căror taxă s-a solicitat rambursarea, pentru pozițiile 1-7, 9, 10 și 12.

- Persoana rezidentă nu a prezentat documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată până la data solicitării rambursării, aferente facturilor pentru a căror taxă s-a solicitat rambursarea, pentru pozițiile 8, 14 și 15 din lista operațiunilor anexată la cererea de rambursare a TVA, reținând că însuți directorul financiar al T. România SRL a confirmat, pentru trei facturi, că a acordat o amânare la plată reclamantei.

- factura înregistrată la poziția 12 din lista operațiunilor anexate la cererea de rambursare este ilizibilă și/sau valoarea TVA ilizibilă.

- perioada pentru care se rambursează TVA este de maximum un an calendaristic și de minimum 3 luni calendaristice. Cererea de rambursare depusă în 29.09.2010 se referă la perioada 01-12.2009, iar facturile înregistrate la pozițiile 14 și 15 din lista operațiunilor anexează la cererea de rambursare a TVA au data de 26.02.2010, nefiind cuprinsă în intervalul menționat în cererea de rambursare.

La solicitarea organelor fiscale de completare a documentației transmisă inițial cu documentele obligatorii, reclamanta a transmis următoarele:

- Dovada achitării facturile pentru pozițiile 11 și 13

- Dovada achitării facturilor pentru pozițiile 1-10, 12, 14 și 15, din care nu reiese TVA achitată

- Extrase din contracte

- Comenzi ale reclamantei către Bos Automotive Products Romania SCS, Sews-Components Europe BV

- Declarația privind amânarea la plată, pomenită mai sus.

2. Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 164/03.06.2013, emisă de DGFP Argeș, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația fiscală formulată de T. împotriva deciziei mai sus menționate.

Pentru a dispune astfel, organul de soluționare a contestației a reținut:

3. Facturile ce au constituit obiectul cererii reclamantei sunt următoarele, urmând ca situația lor să fie analizată grupat, în raport de temeiul respingerii la rambursare, invocat în privința lor:

- Factura fiscală nr. CTB-09-648/11.06.2009, în sumă totală de 1.332.232,53 lei, din care TVA în sumă de 212.709,39 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.04._09 ("Factura 1", Anexa nr. 2.1, fila 131, vol. I dosar).

- Factura fiscală nr. CTB-09-523/11.05.2009, în sumă totală de 1.490.562,72 lei, din care TVA în sumă de 237.989,01 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.03._09 ("Factura 2", Anexa nr. 2.2, fila 144, vol. I dosar)

- Factura fiscală nr. CTB-09-746/15.07.2009, în sumă totală de 679.598,29 lei, din care TVA în sumă de 108.507,29 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.05._09 ("Factura 4", Anexa nr. 2.4, fila 170, vol. I dosar);

- Factura fiscală nr. CTB-09-847/17.08.2009, în sumă totală de 760.013,91 lei, din care TVA în sumă de 121.346,76 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.06._09 ("Factura 5", Anexa nr. 2.5, fila 183, vol. I dosar);

- Factura fiscală nr. CTB-09-994/29.09.2009, în sumă totală de 825.271,79 lei, din care TVA în sumă de 131.766,08 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.07._09 ("Factura 6", Anexa nr. 2.6, fila 195, vol. I dosar);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1088/15.10.2009, în sumă totală de 821.350,52 lei, din care TVA în sumă de 131.140 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.08._09 ("Factura 7", Anexa nr. 2.7, fila 207, vol. I dosar);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1249/27.11.2009, în sumă totală de 761.491,39 lei, din care TVA în sumă de 121.582,66 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.09._09 ("Factura 8", Anexa nr. 2.8, fila 219, vol. I dosar);

- Factura fiscală nr. CTB-09-1377/21.12.2009, în sumă totală de 1.148.917,85 lei, din care TVA în sumă de 183.440,67 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate în perioada 26.10._09 ("Factura 10", Anexa nr. 2.10, fila 247, vol. I);

De asemenea, în luna februarie 2010 au fost emise facturile fiscale corespunzătoare lucrărilor de service efectuate de către T. RO în luna decembrie 2009, respectiv:

- Factura fiscală nr. CTB-10-228/26.02.2010, în sumă totală de 948.465,82 lei, din care TV A în sumă de 151.435,72 lei, reprezentând parte din contravaloarea lucrărilor de service efectuate în luna decembrie 2009 ("Factura 14", Anexa nr. 2.14, fila 269, vol. I dosar), și

- Factura fiscală nr. CTB-10-229/26.02.2010, în sumă totală de 65.066,49 lei, din care TVA în sumă de 10.388,77 lei, reprezentând restul din contravaloarea lucrărilor de service efectuate în luna decembrie 2009 ("Factura 15", Anexa nr. 2.15, fila 280, vol. I dosar).

4. Motivele neacceptării la rambursare s-au conturat astfel de către organul fiscal:

- Neprezentarea de documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată – pentru facturile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10 și 12

- Neprezentarea de documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată – pentru facturile 8, 14 și 15 cu privire la care s-ar fi acordat o amânare la plată societății T. M. Europe NV/SA

- caracterul ilizibil, cel puțin în privința valorii TVA – pentru factura 12.

- facturile 14 și 15 au data de 26.02.2010, necuprinsă în intervalul menționat în cererea de rambursare, care se referea la perioada 01-12.2009.

5. Curtea va analiza pe rând motivele refuzului organului fiscal, astfel cum au expuse mai sus:

5.1.Neprezentarea de documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată (motiv invocat pentru facturile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10 și 12).

Potrivit disp. art. 147²din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, varianta în vigoare până la 1 ianuarie 2014,

”Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România

(1) În condițiile stabilite prin norme:

a) persoana impozabilă neînregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt stat membru, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri și achiziții de bunuri/servicii, efectuate în România;

…………”

Acesta este textul care fundamentează refuzul organului fiscal, text care face referire expresă la TVA achitată.

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, a fost transpusă în legislația română prin OUG nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, de maniera ce rezultă din textul art. 147²Cod fiscal, expus mai sus.

Or, textul art. 14 din directivă este extrem de clar în sensul neimpunerii unei atare condiții, a achitării TVA, astfel:

”(1) Cererea de rambursare se referă la următoarele:

a.) Achiziții de bunuri sau servicii care au fost facturate pe parcursul perioadei de rambursare, cu condiția ca TVA să fi devenit exigibilă înaintea sau la momentul facturării, sau pentru care TVA a devenit exigibilă pe parcursul perioadei de rambursare, cu condiția ca achizițiile să fi fost facturate înainte ca TVA să devină exigibilă”.

Urmare a întrebării adresate de Comisia Europeană Statului Român, prin intermediul procedurii EU Pilot, ca prim pas în încercarea de a rezolva problema incorectei transpuneri a directivei, în vederea posibilei evitări astfel a unei proceduri formale de infringement împotriva României, în speță EU PILOT 3927/12/TAXU, în 2013 a fost adoptată OUG nr. 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Prin OUG nr. 102/2013, textul art. 147²din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de maniera următoare:

”Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România

(1) În condițiile stabilite prin norme:

"a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferente importurilor și achizițiilor de bunuri/servicii, efectuate în România”.

Astfel, reglementarea națională a fost pusă în acord cu directiva, care nu condiționa rambursarea de achitarea TVA.

D. urmare, eliminarea acestei condiții induce concluzia că rambursările de TVA către persoanele impozabile nestabilite în România se vor acorda chiar dacă TVA solicitată la rambursare nu este achitată, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de lege. Revenind la speța de față, curtea conchide că acest motiv de refuz al rambursării, invocat de organul fiscal, este neîntemeiat, urmând a fi înlăturat din raționamentul juridic al cauzei.

Reținând această concluzie, instanța apreciază ca superfluă argumentarea subsidiară a reclamantei, privind achitarea efectivă TVA și dovedirea acestei împrejurări cu documentele puse la dispoziția organelor fiscale, astfel că nu o va mai analiza.

5.2. Caracterul ilizibil, cel puțin în privința valorii TVA – pentru factura 12.

Este vorba despre factura fiscală CEE033/09 din 23.04.2009 în sumă totală de 2.272.190,9 lei, din care TVA 362.786,8 lei (anexa 2.12.)

Copia depusă de reclamantă la organul fiscal (fila 382, vol. II) este într-adevăr, ilizibilă.

Cu prilejul formulării prezentei acțiuni, afirmativ și odată cu contestația administrativă, reclamanta a depus, la fila 262, vol. I, o copia lizibilă a facturii, din studiul căreia se poate observa, cu o minimă diligență și atenție, că suma în lei menționată este de 1.909.404, 1 lei, iar TVA în lei 362.786,8 lei, astfel că argumentul organului fiscal nu mai subzistă, urmând a fi, de asemenea, înlăturat.

5.3. Neprezentarea de documente justificative de plată din care să reiasă TVA achitată – pentru facturile 8, 14 și 15 cu privire la care s-ar fi acordat o amânare la plată societății T. M. Europe NV/SA

Cu privire la acest motiv de refuz, în privința acestor facturi, curtea subliniază că argumentele referitoare la facturile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10 și 12, expuse la punctul 5.1. de mai sus, sunt valabile în egală măsură și facturilor 8, 14 și 15.

Acestea au fost abordate diferențiat de către reclamantă doar în considerarea argumentării subsidiare, argumentare superfluă, ce nu va mai fi analizată de instanță, după cum s-a arătat și mai sus.

5.4. Facturile 14 și 15 au data de 26.02.2010, necuprinsă în intervalul menționat în cererea de rambursare, care se referea la perioada 01-12.2009.

Potrivit disp. pct. 49 alin. 18 din HG nr. 44/2004

”(18) Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de maximum un an calendaristic și de minimum 3 luni calendaristice. Cererile de rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni în cazul în care aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârșitul anului calendaristic”.

Potrivit pct. 49 alin. 15 și 16 din Norme,

”(15) Cererea de rambursare se referă la următoarele:

a) achiziții de bunuri sau servicii care au fost facturate în perioada de rambursare, b) importuri de bunuri efectuate în perioada de rambursare.

(16) Pe lângă operațiunile menționate la alin. (15), cererea de rambursare poate să se refere, de asemenea, la facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente și care privesc operațiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic în cauză”.

În această ordine de idei, curtea reține că reclamanta a făcut aplicarea pct. 49 alin. 16 din Norme, mai sus redat, cele două facturi emise în 2010 vizând servicii de reparații din decembrie 2009, deci operațiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic vizat de cererea de rambursare.

5.5. Instanța subliniază că unul din motivele invocate de organul de soluționare a contestației ca temei al respingerii acesteia îl constituie acela că ”nu au fost prezentate documente justificative cu privire la natura bunurilor/serviciilor achiziționate și nici informații cu privire la circuitul ulterior al acestor bunuri/servicii, din care să rezulte activitatea economică desfășurată de societatea nerezidentă pe teritoriul României” nu se regăsește în decizia de respingere a cererii de rambursare, invocat ca temei al respingerii.

Or, în aceste condiții, cu toate că se solicitaseră prin cererea de informații suplimentare astfel de documente (f. 365 dosar), curtea reține că organul fiscal a considerat îndestulătoare și doveditoare documentele depuse de reclamantă, motiv pentru care nu a reținut un atare temei al refuzului de rambursare.

Prin urmare, reținerea unui atare aspect de către organul de soluționare a contestației este vădit nelegală, constituind de fapt complinirea motivelor de refuz de către un organ necompetent, în etapa contestației administrative.

De altminteri, nici în referatul pentru analiza documentară din 21 februarie 2011, ce a premers soluționării decontului (f. 361, vol. II) nu se face absolut nicio referire la reținerea unui atare motiv de refuz al rambursării.

Față de considerentele de fapt și de drept care preced, curtea apreciază prezenta acțiune ca întemeiată, astfel că o va admite și – în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 – va anula Decizia nr. 164/03.06.2013 emisă de DGFP Argeș în soluționarea contestației reclamantei, va anula în parte decizia de rambursare a TVA nr. 2187/D/21.02.2011 emisă de DGFP București, în ceea ce privește respingerea la rambursare a sumei de 2.189.957,84 lei.

Prin urmare, va obliga pârâta DGRFP București la rambursarea către reclamantă a sumei de 2.189.957,84 lei reprezentând diferență TVA solicitată la rambursare prin cererea nr. 2187/06.12.2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta T. M. EUROPE N.V./S.A., cu sediul social în Avenue du Bourget/Bourgetlaan 60, 1140 Bruxelles, Belgia, cod de înregistrare în scopuri de TVA BE_, cont bancar nr. BE 29 57 01 233 555 64 deschis la Citibank International Plc., sucursala Bruxelles, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Reff&Asociații S.C.A. în București, .. 4-8, Clădirea America House, Aripa Est, ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2 și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova și sediul procesual ales în Pitești, ., jud. Argeș, CUI_, cont bancar RO78TREZ__, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Anulează Decizia nr. 164/03.06.2013 emisă de DGFP Argeș în soluționarea contestației reclamantei, anulează în parte decizia de rambursare a TVA nr. 2187/D/21.02.2011 emisă de DGFP București, în ceea ce privește respingerea la rambursare a sumei de 2.189.957,84 lei.

Obligă pârâta DGRFP București la rambursarea către reclamantă a sumei de 2.189.957,84 lei reprezentând diferență TVA solicitată la rambursare prin cererea nr. 2187/06.12.2010.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2014.

JUDECĂTOR	GREFIER
N. M.	B. F. E.

Red./dact. 5 ex.MN/MN

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2647/2014. Curtea de...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 910/2014. Curtea de... →

Anulare act administrativ. Hotărâre din 02-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 02-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI