Anulare act administrativ. Încheierea nr. 27/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 3956/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 27.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: D. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, prin consilier juridic G. C., care depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar, și pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită prin prezența reprezentantului reclamantei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, dovada de îndeplinire a procedurii de citare în privința reclamantei, precum și că, în cadrul procedurii prealabile pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării deciziei nr. 939/2014, iar reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, după care,
Reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, prin consilier juridic, învederează că renunță la capătul II de cerere având ca obiect cererea de suspendare a executării, astfel cum a menționat și prin răspunsul la întâmpinare. De asemenea, depune la dosar în copie dovada achitării sumei de 96.655,11 lei stabilită prin decizia contestată.
Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâtă.
Având cuvântul, pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic, învederează că renunță la susținerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării deciziei nr. 939/2014 ca urmare a renunțării reclamantei la soluționarea acestui capăt de cerere.
Cu privire la excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile solicită admiterea acesteia motivat de faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 iar reclamanta nu a urmat această cale.
Reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției inadmisibilității motivat de faptul că sunt incidente dispozițiile O.U.G nr. 33/2007 privind funcționarea ANRE, iar deciziile emise de ANRE pot fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare, nefiind prevăzută necesitatea parcurgerii procedurii prealabile. Mai mult, dacă această procedură ar fi fost îndeplinită nu ar fi dus la nici un rezultat.
În replică, pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic, învederează că art. 5 alin.7 pe care reclamanta își întemeiază susținerile, reglementarea este derogatorie în ce privește termenul și competența de contestare, fiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepția tardivității solicită, de asemenea, admiterea excepției motivat de faptul că reclamanta a depus contestația la mai bine de 2 luni de la data comunicării – 17.04.2014. Reclamanta a menționat că a luat cunoștință de decizie de pe site-ul ANRE fără a face dovada în acest sens, astfel că față de adresa dosarului rezultă că cererea a fost tardiv depusă.
Reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției tardivității arătând că nu a luat cunoștință de decizia contestată de pe site, a accesat site-ul și nu a găsit nimic. Potrivit art. 5 alin.7 din O.U.G nr. 33/2007 contestația se poate face în termen de 30 de zile de la comunicare sau notificare, însă nu a fost notificată, pârâta având obligația de a face dovada notificării.
În replică, pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic, susține că notificarea nu s-a făcut prin publicare. A susținut că este depusă la dosarul cauzei adresa ANRE prin care i se comunică reclamantei decizia respectivă.
Reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, prin consilier juridic, învederează că nu a primit această notificare, dacă se susține contrariul pârâta trebuie să facă dovada că reclamanta a primit-o.
Pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic, învederează că reclamanta are obligația de a face dovada datei la care a luat cunoștință de conținutul deciziei pentru a se calcula termenul de depunere a contestației.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii pentru motivele arătate pe larg în cerere. De asemenea, arată că Legea nr. 220/2008 se referă la situația de promovare a produselor care produc surse de energie din sursă regenerativă. Reclamanta a fost sancționată tocmai pentru producerea energiei din sursă de regenerare.
Pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor contestate, arătând că reclamanta avea obligația de achiziționare de certificate. Reclamanta a fost sancționată contravențional pentru neachitarea certificatelor verzi, actul a fost menținut, sancțiunea a fost înlocuită cu avertisment.
Curtea, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă republ. reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâtă și pe fond.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a le da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă republ.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 3.11.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. D. C. D.
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 3.11.2014
Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 10.11.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. D. C. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3022
Ședința publică din 10.11.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: D. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 3.11.2014 și apoi la 10.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 939/15.04.2014 privind stabilirea operatorilor economici care nu si-au indeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi si numărul de certificate verzi neachizitionate de către aceștia pentru anul 2013, emisa de președintele ANRE, in ceea ce privește pe reclamantă; suspendarea efectelor deciziei sus mentionate, respectiv suspendarea executării societatii in ceea ce privește suma de 96,655,11 lei, reprezentând contravaloare certificate verzi neachizitionate, evidentiata in factura fiscala nr._/19,05,2014, emisa de Administrația Fondului pentru Mediu in baza Deciziei nr. 939/15.04.2014.
In fapt, prin decizia atacata, parata a stabilit in sarcina . un număr de 183 certificate verzi neachizitionate, cu obligativitatea achitarii către Administrația Fondului pentru Mediu a contravalorii acestora.
In urma emiterii acestei decizii, Administrația Fondului pentru Mediu a emis factura fiscala nr._/19.05.2014, in valoare de 96.655,11 lei, reprezentând 183 certificate verzi neachizitionate x 528,17 lei/certificat, comunicata in data de 23.05.2014.
Considera ca Decizia nr. 939/15.04.2014, emisa de președintele ANRE, este nelegala, pentru urmatoarele argumente:
Prin Decizia nr. 3456/20.11.2013, ANRE a aprobat acreditarea Centralei de cogenerare apartinand societatii noastre, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi (art. 1 din Decizia nr. 3456/20.11.2013 ). Decizia a fost comunicata prin intermediul poștei electronice in data de 22.11.2013.
Pe cale de consecința, prevederile Legii nr. 220/2008, republicata, cu modificările si completările ulterioare, nu puteau fi aplicate subscrisei anterior emiterii Decizia nr. 3456/20.11.2013.
F. de cele precizate mai sus, solicită admiterea cererii de suspendare a efectelor deciziei atacate, in sensul celor precizate la capatul 2 din cerere, iar pe fond admiterea acțiunii, in sensul anularii Deciziei nr. 939/15.04.2014, emisa de președintele ANRE, in ceea ce privește pe reclamantă.
In drept: art. 5, alin. 7 din OUG nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea ANRE, art. 6, alin. 6, lit. a) si art. 6, alin. 8 din Legea nr. 220/2008, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Probe: Înscrisuri
Pârâta A. Națională de Reglementare în domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei procedurii prealabile motivat de faptul că reclamanta S.C. CUP S.A. nu a respectat obligația legală de parcurgere a procedurii prealabile anterior acționării în justiție iar, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, dreptul la acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile.
Consideră totodată că parcurgerea procedurii prealabile ar fi fost deosebit de utilă pentru reclamantă, întrucât constată că aceasta se află într-o gravă eroare de fapt și de drept cu privire la aspecte importante intrinseci speței și care ar fi putut fi lămurite anterior demarării acțiunii în justiție, grevând instanța de soluționarea acestui diferend superficial formulat pe calea acțiunii introductive.
Față de cele precizate, solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile astfel cum a fost invocată și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Invocă excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ în raport de dispozițiile art. 185 alin. (1) C.proc.civ. coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energie, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 (în continuare „O.U.G. nr. 33/2007"") care stabilesc faptul că deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data notificării părților interesate.
Pe cale de consecință, normele din legea specială se vor aplica cu prioritate față de cele din reglementarea generală a contenciosului administrativ aducând modificări acesteia în măsura în care legiuitorul a considerat că anumite tipuri de raporturi de conflict între persoanele fizice sau juridice și o autoritate publică necesită din diverse rațiuni o altă reglementare decât dreptul comun în materie.
Totodată potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, competența stabilirii procedurii de judecată, printre care și fixarea unor termene înlăuntrul cărora poate fi exercitat dreptul la acțiune, aparține legiuitorului.
Astfel, prin derogare de la dispozițiile art. 11 alin.(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, O.U.G. nr. 7stabilește un termen de introducere a cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ cu caracter normativ emis de către ANRE. În acest sens, art. 5 alin. (7) al acestei legi prevede că „ Ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale vot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate. "
Excepția tardivității, în raport de criteriul efectului urmărit, este o excepție peremptorie pentru că, odată admisă, are drept consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege.
Așadar, se poate concluziona că dispozițiile O.U.G. nr. 33/2007, instituie un contencios administrativ special, derogator sub unele aspecte de la dispozițiile Legii nr. 554/2004. Astfel dispozițiile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 33/2007 stabilesc faptul că deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data notificării acestora persoanelor interesate.
Decizia președintelui ANRE nr.939/15.04.2014 privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachizitionate de către aceștia pentru anul 2013 a fost notificată . data de 17.04.2014.
In considerarea dispozițiilor legale invocate în antecedență, arată că reclamanta a formulat acțiune împotriva Deciziei nr.939/2014 la data de 16.06.2014 (astfel cum rezultă din informațiile detaliate despre dosar de pe portalul Ministerului Justiției - Curtea de Apel București).
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost înregistrată la data de 16.06.2014, după aproape o lună de la data expirării termenului înăuntrul căruia putea fi contestat decizia, prin urmare, rezultă că, în această speță, reclamanta a introdus contestația la instanța competentă după expirarea termenului de 30 de zile de la notificarea acesteia .>
Este de domeniul evidenței că termenul de 30 de zile calendaristice înăuntrul căruia reclamanta avea posibilitatea să depună contestația la instanța competentă, s-a împlinit în data de 19.05.2014 și, raportat la faptul că acțiunea reclamantei a fost înregistrată în data de 16.06.2014 (conform portal.just.ro), solicită a se constata că acțiunea reclamantei este tardiv introdusă.
Pe cale de consecință, este evident că acțiunea formulată de reclamantă în contencios administrativ, împotriva acestui act administrativ este promovată cu eludarea dispozițiilor imperative ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, care statuează expres și derogator de la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că deciziile emise de președintele ANRE pot fi atacate în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data notificării acestora părților interesate.
In concluzie, solicită admiterea excepției tardivității acțiunii și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind tardiv introdusă.
Invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării deciziei nr.939/15.04.2014 formulată de reclamanta arătând că, decizia ce face obiectul prezentei cauze are natura juridică a unui act administrativ, motiv pentru care devin incidente prevederile art. 5 alin (3) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, potrivit căruia Ordinele și deciziile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru părți până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent.
Pe de altă parte, cadrul general al contenciosului administrativ este stabilit prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 - reglementare generală aplicabilă ori de câte ori nu există o lege specială care să stabilească o altă procedură pentru soluționarea litigiilor.
Pe cale de consecință, este evident că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 939/2014 formulată de reclamantă este promovată cu eludarea dispozițiilor imperative ale art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 33/2007, care statuează expres și derogator de la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că Ordinele și Deciziile ANRE SUNT OBLIGATORII PENTRU PĂRȚI până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile contrare sau până la revocarea lor de către emitent.
In concluzie, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării Deciziei nr.939/2014 și, prin urmare, să respingă acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei arată că, prin urmare, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată și autorizată prin Decizia Comisiei Europene nr. 4938/2011. De altfel la punctul 77 din Decizie „Comisia reamintește autorităților române că, în conformitate cu art. 108 alineatul (3) din TFUE orice plan de re finanțare sau modificare a prezentei scheme trebuie să fie notificat Comisiei în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul Comisiei Europene".
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr.220/2008, cantitatea de energie electrică pentru care se stabilește obligația de achiziție de certificate verzi include energia electrică utilizată pentru consum final propriu, altul decât consumul propriu tehnologic, de către un producător de energie electrică.
Cu referire expresă la pretinsele motive de suspendare a executării Deciziei nr. 939/15.04.2014 invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată
a) In primul rând învederăm instanței de judecată că reclamanta nu își motivează cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia președintelui ANRE nr.939/2014, din perspectiva prevederilor art. 14 din Legea nr.554/2004, nedemonstrând în niciun fel întrunirea, cumulativă, a celor două condiții, prevăzute în mod expres de prevederile legale menționate, astfel cum vom demonstra în continuare.
Întreaga motivare a cererii de suspendare formulată de reclamantă este rezumată într-o singură frază, solicitând instanței de judecată ""să rețineți faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 14 din Legea nr.554/2004, respectiv există un caz bine justificat și având în vedere cuantumul sumei ce urmează a fi reținută, există un prejudiciu cert în patrimonial subscrisei”.
Astfel, reclamanta nu demonstrează existența întrunirii celor două condiții imperative prevăzute de lege.
In consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio),
Prin reglementarea actuală a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative până la pronunțarea instanței de fond.
A. In ceea ce privește condiția cazului bine justificat, este de observat faptul că, reclamanta nu justifică în nici un fel îndeplinirea acestei condiții, neaducând niciun argument care să demonstreze că în cauză sunt împrejurări de natură să argumenteze că este vorba despre un "caz bine justificat”.
Reclamanta ar fi trebuit să demonstreze instanței de judecată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față.
Mai mult chiar, nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei. Motivele de nelegalitate trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, să creeze de la început o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.
Reclamanta nu aduce vreun argument de natură a crea o bănuială de nelegalitate a actului administrativ față de care . formulat prezenta cerere de suspendare a executării.
Din examinarea deciziei în litigiu - Decizia președintelui ANRE nr.939/15.04.2014, este de remarcat că aceasta este un act administrativ, fiind de notorietate că un atare act reprezintă forma principală de activitate a autorităților publice și se bucură, așa cum deja am menționat, de prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu. în analiza naturii juridice a unui act administrativ esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conținutul său, ș.a. asemenea.
Potrivit doctrinei de specialitate, actul administrativ reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul nașterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice, a cărei realizare este garantată prin forța de constrângere a statului.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că, pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
In acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, ceea ce nu se poate reține în speța pendente.
B. In ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.
Reclamanta trebuie să dovedească concret în ce constă paguba. Onorata Curte neputând să ia în considerare aserțiunile nedovedite referitoare la "un prejudiciu cert” care s-ar datora plății contravalorii certificatelor verzi neachiziționate de către reclamantă.
In concluzie, față de toate aspectele învederate în antecedență, dacă s-ar accepta susținerile reclamantei, prin această abordare ar fi încălcat însăși caracterul excepțional al măsurii suspendării executării actului administrativ de către instanța de judecată, suspendare ce se poate dispune doar cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea contenciosului administrativ.
III. Cu referire expresă la pretinsele motive de anulare a Deciziei nr. 939/15.04.2014 invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată
A. Circumstanțele factuale care au determinat emiterea Deciziei președintelui ANRE nr.939/15 aprilie 2014 privind stabilirea operatorilor economici care nu si-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia pentru anul 2013
In atribuțiile ANRE stabilite prin Legea nr. 220/2008 intră stabilirea cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi aferentă anului precedent, pe baza cantităților realizate de energie electrică din surse regenerabile și a consumului final de energie electrică din anul precedent.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, ""ANRE stabilește prin ordin, până la data de 1 martie a fiecărui an, cota anuală obligatorie de achiziție de certificate verzi aferentă anului precedent, pe baza cantităților realizate de energie electrică din surse regenerabile și a consumului final de energie electrică din anul precedent, dar fără a depăși nivelul corespunzător cotelor obligatorii de energie electrică din surse regenerabile stabilite la alin.
Astfel, a fost emis Ordinul președintelui ANRE nr.12/2014 privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi, aferentă anului 2013.
Totodată, prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din Lege prevăd faptul că „ cantitatea de energie electrică pentru care se stabilește obligația de achiziție de certificate verzi include energia electrică utilizată pentru consum final propriu, altul decât consumul propriu tehnologic, de către un producător de energie electrică"".
Această prevedere se aplică indiferent de combustibilul utilizat pentru producerea energiei electrice, astfel încât toți producătorii care utilizează energie electrică produsă pentru consum propriu, altul decât consumul propriu tehnologic al centralei de producere a energiei electrice au obligația de achiziție de certificate verzi.
In consecință, toți producătorii care au obligația de achiziție de certificate verzi conform prevederilor art. 8 alin.(l) din legea nr.220/2008, indiferent dacă sunt sau nu beneficiari ai sistemului de promovare prin certificate verzi (fie pentru că produc energie electrică din combustibili clasici, fie pentru că nu îndeplinesc condițiile de acreditare stabilite prin Ordinul președintelui ANRE nr.42/2011, fie pentru că nu au solicitat acreditarea pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi), achiziționează certificatele verzi necesare pentru îndeplinirea cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi de pe piața de certificate verzi.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 12 alin.(2) din legea nr.20/2008, furnizorii și producătorii de energie electrică care au obligația de achiziție de certificate verzi, prevăzuți la art.8 alin.(l) din Legea nr.220/2008 care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligați să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate. Administrației Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachiziționat. Această valoare este indexată anual de ANRE conform indicelui mediu anual de inflație pentru anul precedent, calculat la nivelul zonei euro din IJR, comunicat oficial către EUROSTAT și este calculată în lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de BNR pentru luna decembrie a anului precedent. Pentru anul 2013, contravaloarea unui certificat verde a fost stabilită prin Ordinul președintelui ANRE nr. 10/2013 privind actualizarea valorilor-limită a certificatelor verzi și a contravalorii unui certificat verde neachiziționat, aplicabile pentru anul 2013.
Se mai impune a fi menționat și faptul că reclamanta . fost și sancționată contravențional de către ANRE, prin procesul verbal constatare și sancționare a contravențiilor nr._/07.04.2014 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 220/27.10.2008, potrivit cărora neplata contravalorii certificatelor verzi eachiziționate de către furnizorii și producătorii prevăzuți la art. 8 alin. (1), la termenele stabilite prin reglementările AN RE", faptă ce se sancționează în conformitate cu art. 30 alin. (3) din Legea nr. 220/27.10.2008, „cu amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziționate multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă de 100.000 Ier.
III. Cu privire la petitul reclamantei, de anulare a Deciziei contestate, învederează că Decizia nr. 939/15.04.2014 este act administrativ individual care îndeplinește în integralitate condițiile impuse de legislația în materie având în vedere următoarele aspecte:
•C. de reglementare aferent desfășurării activităților în sectorul energiei, precum și atribuțiile intimatei în acest domeniu sunt stabilite de O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energie, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, de Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, precum și de alte acte normative de legislație primară
•Ca autoritate de reglementare subscrisa ANRE emite acte administrative de autoritate în baza unei delegări conferite de lege în mod expres. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007 A. Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanțată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric și funcțional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor". De asemenea, conform prevederilor art. 11 alin. (2) lit. a) din același act normativ „ANRE este abilitată cu următoarele competențe și atribuții: stabilește reglementări cu caracter obligatoriu pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice".
•Așadar, față de obiectul cauzei deduse judecății, legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii actului administrativ - Decizia președintelui ANRE nr. 939/15 aprilie 2014 - rezidă din aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. x) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energie, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, ale art. 12 alin.(l), (2) și (3) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, republicată cu modificările și completările ulterioare (în continuare „Legea nr. 220/2008, ale art. 96 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 26 alin.(3) și ale art.27 din Metodologia de stabilire a cotelor anuale de achiziție de certificate verzi, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 45/2011, ale Ordinului președintelui ANRE nr. 12/2014, privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificat verzi aferentă anului 2013, prevederile Ordinului ANRE nr. 10/2013 privind actualizarea valorilor limită de tranzacționare a certificatelor verzi și a contravalorii unui certificat verde neachiziționat, aplicabile pentru anul 2013.
In considerarea argumentelor în drept invocate, arată că pârâta ANRE a respectat actele normative în temeiul cărora a emis decizia contestată.
Față de aceste circumstanțe, exigențele impuse de legislația în materie oricărui act administrativ fiind îndeplinite în cauză, rezultă că nu poate fi reținut niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ emis de ANRE.
Potrivit dreptului administrativ una din trăsăturile esențiale ale actul administrativ este că acesta se caracterizează printr-o triplă prezumție: prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate si prezumția de veridicitate.
Prezumția de legalitate este acea calitate a actului administrativ de a corespunde legii în accepțiunea lato sensu.
Prezumția de autenticitate reprezintă trăsătura actului administrativ care prezumă calitatea actului de a fi emis de organul evocat prin forma sa exterioară (ștampilă, antet, semnături etc.)
Prezumția de veridicitate exprimă calitatea actului administrativ de a corespunde adevărului, de a corespunde, prin fondul său, întru-totul voinței emitentului.
Aceste trei prezumții au caracter relativ, răsturnarea lor putându-se face prin dovada contrară, însă în speța pendinte Onorata Curte examinând actele și lucrările dosarului, va constata că reclamanta nu a adus argumente convingătoare, de natură a înfrânge aceste prezumții.
Împrejurare în care subscrisa apreciază că acțiunea introductivă de instanță se limitează la o sumă de alegații lipsite de un minim suport motivațional.
Mai mult decât atât, anularea unui act administrativ intervine doar pentru încălcarea unor condiții de legalitate or, în speța pendinte reclamanta, în lipsa unor motive concrete de nelegalitate a Deciziei nr.939/15.04.2014 invocă niște pseudomotive, cu referire, în principal la o singură afirmație: . obligația de achiziționare a certificatelor verzi.
Prin Decizia președintelui ANRE nr. 939/15.04.2014, s-au stabilit operatorii economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia pentru anul 2013.
a) În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia . avea obligația achiziționării de certificate verzi, aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Toți producătorii care au obligația de achiziție de certificate verzi conform prevederilor art.8 alin.(l) din legea nr.220/2008, indiferent dacă sunt sau nu beneficiari ai sistemului de promovare prin certificate verzi (fie pentru că produc energie electrică din combustibili clasici, fie pentru că nu îndeplinesc condițiile de acreditare stabilite prin Ordinul președintelui ANRE nr.42/2011, fie pentru că nu au solicitat acreditarea pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi), achiziționează certificatele verzi necesare pentru îndeplinirea cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi de pe piața de certificate verzi.
Prin scrisoarea nr._/17.02.2013 (anexată în probațiune), . transmis ANRE cantitatea de energie electrică produsă în anul 2013 de centrala electrică pe care o deține (și care este acreditată pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi prin Decizia ANRE nr.3456/20.11.2013) și utilizată pentru consumul propriu al societății, aceasta fiind de 815,82MWh.
Având în vedere că pentru anul 2013 cota anuală obligatorie de achiziție de certificate verzi a fost de 0,224CV/MWh (valoare stabilită prin Ordinul președintelui ANRE nr. 12/2014 privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi aferentă anului 2013), . fie să își transfere din contul de producător în contul de furnizor, fie să achiziționeze de pe piața de certificate verzi un număr de 183 certificate verzi. întrucât . a transferat din contul de producător în contul de furnizor/achiziționat certificatele verzi necesare pentru îndeplinirea cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi pentru anul 2013, societatea a fost inclusă în Lista operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de .certificate verzi neachiziționate de către aceștia pentru anul 2013 prevăzută în Anexa la Decizia președintelui ANRE nr.939/15.04.2014 și are obligația de a achita contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate, în baza facturii emise de Administrația Fondului pentru Mediu.
Deosebit de important, trebuie a fi menționat faptul că, în contradicție cu susținerile petentei, de la data emiterii Decizii președintelui ANRE nr. 3456/20.11.2013 privind acreditarea centralei de cogenerare aparținând . aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi până în luna martie 2014 inclusiv, . primit de la emitentul certificatelor verzi, CN Transelectrica SA un număr de 267 de certificate verzi, dar acestea au fost vândute în totalitate de de societate, astfel încât la data de 4 aprilie 2014 (dată la care, conform prevederilor Ordinului președintelui ANRE nr. 12/2014, OPCOM SA a transmis ANRE situația contului de certificate verzi pentru fiecare participant la piața de certificate verzi), . mai avea certificate verzi nici în contul de producător.
Astfel, contrar susținerilor reclamantei, ANRE nu a aplicat dispozițiile Legii nr.220/2008 perioadei anterioare emiterii Deciziei de acreditare nr.3456/20.11.2013 ci, a făcut aplicare acestora, coroborate cu cele ale Ordinului președintelui ANRE nr.12/2014, privind stabilirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi aferentă anului 2013, raportat la faptul că, pe de o parte, de la data acreditării, reclamantei îi incumba obligația de achiziționare a certificatelor verzi iar, pe de altă parte, numărul acestora a fost calculat prin raportare la cantitatea de energie electrică produsă de centrala pe care o deține . cum a fost declarată de aceasta.
In consecință, față de toate argumentele menționate anterior, apreciem că în mod corect . fost inclusă în lista operatorilor economici cu obligație de achiziție de certificate verzi pentru anul 2013, publicată pe site-ul ANRE în data de 18.03.2014 și, ca urmare a neachiziționării certificatelor verzi, în anexa la Decizia ANRE nr. 939/15.04.2014 privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia pentru anul 2013.
Pentru aceste considerente, solicită de respingere a cererii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
In drept:
•art. 205 -208 C. proc.civ.;
•Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
•Decizia Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat SA_ - România - „Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie"
•Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, republicată, cu modificările și completările ulterioare
•Metodologia de stabilire a cotelor anuale de achiziție de certificate verzi aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 45/2011.
In susținerea și dovedirea întâmpinării înțelege să se folosim de proba cu înscrisuri și orice mijloace de probă care se vor dovedi utile și pertinente pentru justa soluționare a cauzei.
Analizând cu prioritate conform art. 248 alin.1 Noul Cod procedură civilă excepțiile tardivității și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.5 alin.7 din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea ANRE „ordinele și deciziile emise de Președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în M.Of. al României Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părțile interesate”.
Dispozițiile legale mai sus citate stabilesc o procedură derogatorie de la prevederile art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, cu mod. și compl. ult., astfel încât din textul art.5 alin.7 din ordonanța menționată se constată că nu există obligația de a parcurge procedura prealabilă din dreptul comun în materia contenciosului administrativ reprezentat de Legea nr. 554/2004, mod. și compl.
În consecință, pentru considerentele expuse, se va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocată de autoritatea pârâtă prin întâmpinare.
Referitor la excepția tardivității formulării cererii în anularea deciziei nr. 939/15.04.2014 emisă de Președintele ANRE, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată în raport de dispozițiile art.5 alin.7 din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea ANRE aprobată cu mod. și compl. prin Legea nr. 160/2012 stabilesc faptul că, deciziile emise de Președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la data notificării părților interesate. Acest termen este stabilit prin derogare de la dispozițiile art.11 din Legea nr. 554/2004, termen ce nu a fost respectat de reclamantă care a formulat cererea de chemare în judecată la 13.06.2014, fiind înregistrată la instanță cu această dată, decizia contestată fiind emisă de Președintele ANRE la 15.04.2014. totodată, este de reținut că decizia contestată privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia pentru anul 2013 a fost notificată reclamantei la data de 17.04.2014, cererea de chemare în judecată fiind formulată astfel cum s-a arătat mai sus, la data de 13.06.2014, deci după expirarea termenului în care putea fi contestată decizia.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale aplicabile, respectiv dispozițiile art. 5 alin.7 din O.U.G. nr. 33/2007 mod. și compl. prin Legea nr. 160/2012, se va admite excepția tardivității formulării cererii invocată de autoritatea pârâtă referitor la anularea deciziei nr. 939/15.04.2014, luând act că reclamanta a renunțat la susținerea cererii de suspendare a executării aceleiași decizii, astfel cum rezultă din încheierea din ședința publică din 27.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității cererii în anulare a deciziei nr. 939/15.04.2014 și a cererii de suspendare a executării acesteia formulată de reclamanta S.C. C. DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. FOCȘANI, cu sediul în Focșani, .. 9, jud. V., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, cu sediul în București, .. 3, sector 2, ca tardiv formulată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. D. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. C.D./4 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 4012/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 124/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
