Obligaţia de a face. Sentința nr. 124/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 124/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 7745/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 124
Ședința publică de la 16 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. I. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul Ș. I. personal și pârâtul prin consilier juridic E. G. Mursa, fără delegație de reprezentare la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că reclamantul a depus prin serviciul registratură, la data de 08.01.2014, cerere precizatoare la acțiunea formulată, în 2 exemplare, după care:
Curtea procedează la identificarea reclamantului, acesta legitimându-se cu CI . nr._.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului precizează că din eroare delegația de reprezentare nu a fost atașată la întâmpinare, învederând însă că o va transmite în cel mai scurt timp pentru a fi atașată la dosarul cauzei.
Curtea procedează la comunicarea către reprezentantul pârâtului a unui exemplar de pe cererea precizatoare formulată de reclamant.
Totodată, verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., Curtea invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport de prevederile dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, care prevede competența în ceea ce privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și acordă cuvântul pe această excepție.
Având cuvântul, reclamantul consideră că, din punct de vedere al competenței materiale, Curtea de Apel București este competentă să soluționeze prezentul litigiu având în vedere că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitatea de pârât în cauză. Prin urmare, apreciază că soluționarea prezentei cauze este de competența Curții de Apel București.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului precizează faptul că nu au invocat această excepție apreciind că dispozițiile Legii nr. 2/2013 se referă la persoanele care au deja calitatea de funcționari publici. Consideră că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel București.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.11.2013 sub nr._, reclamantul Ș. I. a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea calificativului acordat nelegal și netemeinic la interviul organizat pentru ocuparea funcției de inspector antifraudă, precum și obligarea acesteia la plata unor despăgubiri (daune materiale și morale) echivalente cu salariul pentru funcția care trebuia să o ocupe, pe perioada de când trebuia să fi fost numit în funcție până la numirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.12.2013, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, precizând că lipsa interesului poate fi invocată în situația în care sunt încălcate prevederile art. 33 C.pr.civ., iar împrejurarea că HG nr. 677/2013 nu prevede posibilitatea contestării rezultatelor probei interviu nu poate fi primită având în vedere dispozițiile art. 5 C.pr.civ., iar contestația este o cale administrativă de atac ce nu înlătură dreptul la acțiune celui ce se consideră lezat în drepturile sale.
La data de 08.01.2014, reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că actul administrativ contestat este reprezentat de procesul-verbal privind rezultatele concursului organizat de ANAF și modul de soluționare a adresei nr._/04.12.2013 emisă de ANAF – Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane și Direcția Generală Juridică.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă raportat la art. 132 Cod procedură civilă, instanța apreciază excepția ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
Curtea reține că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
În cauza de față, Curtea constată că reclamantul nu are stabilite raporturi de serviciu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, însă contestă rezultatele obținute în cadrul concursului organizat în vederea ocupării funcției publice de inspector antifraudă la Direcția de Combatere a Fraudelor Râmnicu V. organizat de aceasta. Astfel, se constată că reclamantul critică modalitatea de desfășurare a procesului de recrutare a funcționarului public, precum și împrejurarea că pârâta nu l-a numit pe această funcție publică, iar în final împrejurarea că între cele două părți din proces nu s-au stabilit raporturi de serviciu.
În aceste condiții, Curtea apreciază că este necesar a se stabili sfera de cuprindere a noțiunii de „raport de serviciu”. Pentru acest demers, plecând de la definiția dată de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, conform căreia prin raport de serviciu se înțelege regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, Curtea apreciază că și procedura de recrutare a funcționarilor publici se circumscrie raportului de serviciu, fiind avută în vedere în acest sens necesitatea stabilirii unitare a competenței de soluționare a cauzelor având ca obiect raporturile de serviciu. De asemenea, având în vedere faptul că în urma desfășurării procedurii de recrutare are loc numirea în funcția publică, nu există nicio rațiune pentru care competența de soluționare a contestațiilor formulate cu privire la această procedură ar fi diferită în condițiile în care, lato sensu, reglementează raportul de serviciu.
Așa fiind, Curtea urmează sa admită excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de C. administrativ și fiscal, invocată din oficiu și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamantul Ș. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Ș. I., cu domiciliul în Râmnicu V., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. D. E. S.
Red./thred. MD
2 ex./ 28.01.2014
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 27/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 611/2014. Curtea de... → |
|---|
