Pretentii. Decizia nr. 3116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3116/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 1145/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3116
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.04.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2092/F din data de 03.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia), în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. F. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea pune în discuție excepția nulității întâmpinării formulată de intimatul - reclamant C. F., pentru nerespectarea art. 13 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă și rămâne în pronunțare pe această excepție și pe fondul recursului, având în vedere faptul că recurenta a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 17.04.2013, sub nr._, reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1173 lei, încasată nelegal cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acesteia de la data achitării.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 148 Constituție, Decizia nr. 24/2011 a ICCJ, art. 117 al. 1 lit. d OG 92/2003, art. 110 TFCE, Cauza T. vs. Romania .
Pârâta A.F.P. Slobozia, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii întrucât taxa achitată de reclamant s-a efectuat în baza OUG 50/2008, instituirea taxei de poluare reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003.
În drept, au fost invocate prev. art. 205 C., 135 Cpr. Fisc.
În sfârșit, pârâta solicită chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, considerând că aceasta, în situație în care reclamantului i se admite acțiunea, va trebui să fie obligată la rândul ei să restituie către A.F.P. Slobozia suma solicitată de reclamant și aceasta întrucât taxa pe emisii poluante se face venit la bugetul fondului pentru mediu, buget administrat de Administrația F. pentru Mediu .
Prin sentința civilă nr. 2092 /F din data de 03.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă cererea; a fost obligată pârâta AFP Slobozia către reclamant să-i restituie suma de 1173 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule, încasată necuvenit și a dobânzii fiscale de la data de 26.08.2008 până la data plății efective; a fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Slobozia, solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, se arată următoarele:
Din jurisprudența CEJ a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre. În relație cu art. 90 din Tratatul CE, se observă că un stat membru are voie să perceapă o taxă de primă înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre. De asemenea, din HG nr. 686/2008 rezultă că nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”. Mai mult, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG nr. 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
În drept, se invocă prev. art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, precum și prev. art. 7 alin Legea nr. 554/2004.
În temeiul art. 223 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Intimatul C. F. a depus la dosar întâmpinare, care nu este semnată de avocat sau consilier juridic.
La termenul din 14.04.2014, Curtea a dispus citarea recurentei dispozițiilor OUG nr. 74 /2013, respectiv cu denumirea de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia).
La același termen, Curtea a pus în discuție din oficiu excepția nulității întâmpinării formulate de intimatul - reclamant C. F., pentru nerespectarea art. 13 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă.
Asupra excepției nulității întâmpinării formulate de intimatul - reclamant C. F., Curtea reține următoarele:
Potrivit prev. art. 13 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, „părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.”
Pe cale de consecință, formularea întâmpinării de către parte duce la nulitatea întâmpinării, motiv pentru care Curtea va admite excepția invocată din oficiu.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că intimatul-reclamant a dobândit în 10.06.2008 dreptul de proprietate asupra autoturismului second hand marca OPEL VECTRA nr. identificare WOLOZCF_, care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat european la data de 16.09.2002.
Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul a achitat în baza art. 4 din OUG nr. 50/2008 o taxă pe poluare în cuantum de 1173 lei.
Curtea va constata că, într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, la data plății taxei de către reclamant era aplicabil regimul juridic al taxei pe poluare instituit de OUG nr. 50 /2008, fiind obligatorie plata taxei pe poluare în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
De asemenea, corect a constatat instanța fondului că în ceea ce privește conformitatea dispozițiilor legale ce instituie obligația de plată a taxei cu dreptul comunitar, aplicabil este același raționament expus de CJUE în cauzele T. și N..
Cu toate acestea, Curtea va reține că instanța fondului nu a avut în vedere întreg raționamentul expus de CJUE în cauzele amintite, care diferă în funcție de existența sau inexistența unei obligații de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism similar celui achiziționat de intimatul - reclamant.
Astfel, Curtea va constata că prezintă o relevanță deosebită data la care a avut loc prima înmatriculare a autoturismului în spațiul comunitar, în speță aceasta fiind 16.09.2002, dată în raport de care trebuie analizat dacă în România, în cazul în care autoturismul s-ar fi aflat la prima înmatriculare, ar fi fost supus unei taxe de primă înmatriculare.
În cauzele menționate anterior instanța europeană a făcut distincție intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior (cum este situația reclamantului).
În acest sens se va avea în vedere paragraful 38 al hotărârii T., în care CJUE a menționat că pentru a se analiza dacă există discriminare indirectă între autovehiculele second – hand importate și cele second - hand existente deja pe teritoriul statului trebuie verificat dacă taxa impusă este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Separat, CJUE a arătat că trebuie examinată și neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci care cu ocazia primei înmatriculări nu au fost suspuse niciunei taxe prin raportare la vechime, grad de uzură, normă de poluare, etc.
Analizând separat cele doua situatii, CJUE a concluzionat că OUG nr. 50/2008 este susceptibila sa încalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul comparației dintre vehicule de ocazie importate si vehicule de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci numai atunci când comparația se realizează cu vehicule aflate la prima înmatriculare înainte de 01.07.2008.
În privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE după data de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, urmând raționamentul expus în paragrafele 40, 41, 44 și 47 ale Hotărârii I. T., după cum urmează:
„40. In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul înmatriculat în statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinută ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41. Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008”.
Ulterior, în Cauza C. și C. prin Ordonanța din 3 februarie 2014, CJUE a reținut că este cert, pe de o parte, că, asemeni Ordonanței de Urgență nr. 50/ 2008, Legea nr. 9/ 2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Trebuie să se constate însă că Ordonanța de Urgență nr. 1/ 2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie, Curtea a reținut că, având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În concret, intimatul - reclamant putea opta, la momentul cumpărării, între un autoturism second hand înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, care la valoarea de piață adăuga valoarea taxei pe poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008 și un autoturism second hand din România, care în valoarea de piață nu avea adăugată nici taxă de înmatriculare.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că, în măsura în care taxa percepută intimatului-reclamant nu ar fi fost percepută pentru un autoturism similar provenit de pe piața din România, taxa pe poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 110 TFUE, astfel că se impunea a fi restituită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din Noul Cod de Procedură Civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea întâmpinării, conform art. 13 alin. (2) NCPC.
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2092/F din data de 03.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia), cu sediul în Slobozia, . Peco, nr. 14, județul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. F., cu domiciliul în Slobozia, .. 1, .. A, ., județul Ialomița și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București, .. 294, Corp A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red. A.V./5 ex.
Data red.: 29.05.2014
Sentința civilă nr. 2092/F din data de 03.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._
judecător fond: M. I.
lucrat 3 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5431/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 5161/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
