Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1408/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1408/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 4082/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1408
Ședința publică din 27.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1883/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul S. C. I. a declarat la rândul său recurs împotriva sentinței civile nr.1883/09.04.2013, recursul fiind atașat la fila 15 dosar și că la data de 26.02.2014 a depus prin registratură, concluzii scrise cu privire la propriu recurs și la recursul ANAF, după care:
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă, reține spre soluționare cele două recursuri.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1883/09.04.2013 Tribunalul București – Secția a IX a C. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP sector 3 și a admis acțiunea formulată de reclamantul S. C. I..
Pe cale de consecință, instanța a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/11.12.2008 și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7.182 lei reprezentând taxa de poluare, suma actualizata cu dobânda legala fiscal calculata in condițiile art.124 cu raportare la art.117, alin.2 din Codul de procedura fiscal si plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.543 lei.
Totodată, instanța a admis și cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, pe care a obligat-o la plata către pârâtă a sumelor la care a fost obligată pârâta către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost nevoit să plătească o taxă de poluare, taxă pe care instanța a apreciat-o ca fiind contrară Tratatului de Instituire a Comunității Europene.
Cu privire la excepție, instanța a reținut că între reclamant și pârâtă există raporturi juridice generate de raptul încasării taxei de către aceasta din urmă.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că instanța de fond a soluționat greșit excepția lipsei caltății procesuale, întrucât taxa se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Pe fond, recurenta arată în esență că taxa este legal percepută, fiind în acord cu normele dreptului comunitar.
Mai arată recurenta că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea dobânzilor și nici pentru obligarea sa la cheltuieli de judecată.
La rândul său, reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că pentru repararea integrală a prejudiciului se impune acordarea de dobânzi de la data la care a fost plătită taxa.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale, Curtea constată că instanța de fond a evaluat corect raporturile juridice care au luat naștere între intimatul-reclamant și recurenta-pârâtă, precum și între aceasta din urmă și Fondul de mediu. Astfel, Curtea constată că raportul de drept fiscal a luat naștere prin plata taxei, iar taxa a fost percepută de recurentă, fiind lipsit de relevanță traseul ulterior al sumei achitate. Din acest motiv, Curtea va înlătura susținerile recurentei cu privire la acest aspect.
Pe fondul cauzei, instanța are în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauza T. vs. Statul român și ulterior în cauza N. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110 din TFUE. Așa fiind, soluția instanței cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate este corectă, fiind în acord cu normele dreptului comunitar, toate criticile recurentei cu privire la acest aspect fiind nefondate.
În plus, Curtea observă că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului național, însă această opțiune nu trebuie să contravină normelor comunitare ce sunt obligatorii pentru toate autoritățile române, inclusiv pentru recurentă.
Cu privire la dobânzi, Curtea constată că recurenta nu a combătut raționamentul instanței de fond, limitându-se să invoce conținutul art. 124 alin.1 din O.G. nr.92/2003. Prin urmare, se constată că nu există niciun argument care să invalideze concluzia instanței de fond.
Referitor la cheltuielile de judecată, Curtea reține că art. 274 se referă la partea căzută în pretenții, fără a face nicio circumstanțiere. Prin urmare, susținerile recurentei nu pot fi primite întrucât aceasta este partea căzută în pretenții, câtă vreme a determinat reclamantul să recurgă la concursul justiției pentru realizarea dreptului său de creanță, iar cererea s-a dovedit întemeiată.
În ce privește recursul reclamantei, Curtea are în vedere împrejurarea că perceperea unei taxe cu încălcarea dreptului comunitar are semnificația unui fapt ilicit generator de prejudicii, iar în acord cu principiile ce guvernează răspunderea delictuală se impune repararea integrală a prejudiciului. Prin urmare, va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului dobânda legală fiscală calculată de la data la care a fost plătită taxa și până la restituirea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AFP Sector 3 ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamant S. C. I. împotriva sentinței civile nr.1883/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală fiscală calculată de la data de 11.12.2008 până la restituirea efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. RI
Tehnored. DM/2ex./2014
Tribunalul București, Secția a IX-a C.
Jud. fond, C. D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 611/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3196/2014.... → |
|---|
