Pretentii. Decizia nr. 5161/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5161/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 2926/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5161 R
Ședința publică din data de 19.06. 2014
Completul constituit din:
Președinte - C.-M. C.
Judecător - O. D. P.
Judecător – M. B.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1093/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. M. și cu intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ – taxă poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul O.U.G. 74/2013, a H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, Curtea va lua act de schimbarea denumirii recurentei pârâte din DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 în DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA DMINISTRATIA SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE, după care, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1093/04.03.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 2, a admis acțiunea privind pe reclamantul R. M., a anulat Decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/07.10.2011.
De asemenea a fost obligată pârâta AFP Sector 2 să restituie suma de 9548 lei reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003 și la plata sumei de 543,60 lei cheltuieli de judecată către reclamant și a fost respinsa ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că taxa achitată în cauză a fost percepută în mod nelegal, fiind interzisă de dispozițiile art.110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene întrucât instituie o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autotursimele second-hand deja înmatriculate în România, pentru care taxa pe poluare nu este datorată.
În temeiul art. 124 Cod proc.fiscală, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii fiscale, iar în temeiul art. 60 Cod proc.civ., a respins cererea de chemare în garanție a AFM.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._ .
În primul rând, recurenta a arătat că înțelege să reitereze excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București, învederând că în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu.
Astfel, având in vedere că taxa de poluare achitata de către reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Sector 2, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre instituția recurentă si reclamant nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pe poluare.
A arătat că în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție, întrucât beneficiarul taxei este AFM.
Cu privire la netemeinicia sentinței privind obligarea AFP Sector 2 la restituirea către petentă a sumei achitata de către aceasta cu titlu taxă pe poluare, recurenta – pârâtă arată că plata efectuata de reclamant a fost legal încasata de către Trezoreria statului sector 6 pentru Administrația F. pentru mediu, la data plații fiind in vigoare O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
A arătat recurenta că instanța de fond trebuia sa circumstanțieze corect si legal cadrul legislativ, atunci când a dispus analizarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 50/2008, precum si susținerile reclamantei care susține ca perceperea taxei de poluare ar încălca dispozițiile din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, instanța de fond in mod greșit pronunțând o sentința fără a dispune o abordare cu particularizare stricta la speța, prin administrarea probatoriului propus de către părți și fără sa constate ca exista diferența de regim juridic intre taxa de poluare si fosta taxa de prima înmatriculare.
Potrivit legislației naționale in vigoare la data plații taxei de poluare, aceasta taxa speciala trebuie achitata cu ocazia primei înmatriculări in România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, producție interna sau achiziții din afara tarii, cat si pentru autovehicule la mana a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spațiului comunitar, chiar daca acel autovehicul a mai fost înmatriculat in circulație in tara de proveniența.
Comisia Europeana a recomandat reașezarea acesteia pe alte principii, astfel încât nivelul taxei să se reducă pe măsura ce se diminuează valoarea autovehiculului, păstrându-se totuși principiul poluatorul plătește, ceea ce s-a si întâmplat prin abrogarea dispozițiilor Codului fiscal art.214/1-214/3 si . dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 50/2008.
De asemenea, nu se poate face o abordare globală a judecații prezentei cauze fără particularizarea stricta la speța dedusa judecații și fără administrarea probatoriului.
Prin urmare, până nu se stabilește dacă s-a născut raportul juridic în temeiul căruia bugetul de stat al României să fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlul de taxa de poluare și nu se poate reține ca plata făcută de reclamant, cu titlu de taxa de poluare ar fi nedatorată și încasată ilegal, astfel că instanța de fond nu putea pronunța in mod temeinic si legal sentința recurată.
Cu privire la dobânda fiscală, a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003. La fel, în privința cheltuielilor de judecată, a arătat, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 Cod proc.civ.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.304 indice 1 C.pr.civ., OUG nr.50/2008, HG nr.686/2008, Legea nr.554/2004,OMFP nr.1899/2004. A solicitat și judecata în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 229 din OG nr. 92/2003.
Intimata – reclamantă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand, fiind înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 07.08.2008, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat la data de 13.10.2011, suma de 9584 lei cu titlu de taxă pe poluare.
Taxa in discuție era reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 iar compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza I. T. C-402/09 și N. C263/10.
Reține Curtea că în ambele hotărâri mai sus-menționate, pronunțate în procedura hotărârilor preliminare s-a apreciat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar din dispozitivul acestor două hotărâri, menite să ghideze instanțele naționale în interpretarea lor conformă a normelor interne cu cele comunitare, se subliniază ideea conform căreia OUG 50/2008 nu poate fi considerată de plano contrară normelor comunitare, verificarea caracterului discriminatoriu al aplicării acestei norme urmând a se efectua de la caz la caz.
În cauza T., instanța europeana a facut o clară distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior datei de 01.07.2008 (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008) si cele inmatriculate în statele membre UE ulterior acestei date (par. 38).
Analizand separat cele doua situatii, CJUE a retinut ca O.U.G. nr. 50/2008 este susceptibila sa incalce art. 110 TFUE numai . doua ipoteze anterior prezentate, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008.
In privinta autovehiculelor care au fost înmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, CJUE a retinut ca legislatia naționala nu afecteaza libera concurenta a produselor.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
Raționamentul CJUE este următorul: din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului, așa încât, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială.
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Asa fiind, in principiu, nu se poate retine existenta vreunei distorsionări a concurentei in privința, pe de o parte a autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in UE in perioada ulterioară 01.07.2008 (categorie din care face parte si autovehiculul reclamantei) si reînmatriculate in Romania si, pe de altă parte a autovehiculelor similare înmatriculate pentru prima data in Romania in aceeasi perioada.
In concret, reclamantul din prezenta cauza era pus in fata urmatoarei opțiuni: fie sa cumpere autovehiculul inmatriculat pentru prima data in UE in data de 07.08.2008, fie sa cumpere un autovehicul similar, inmatriculat deja, pentru prima data pe teritoriul Romaniei in data de 07.08.2008.
In primul caz, reclamantul a suportat valoarea de circulație a autovehiculului, la care s-a adăugat valoarea taxei de poluare imputate de autorități în baza deciziei de calcul. In al doilea caz, care reprezintă ipoteticul termen al comparației conform hotărârii T., reclamanta ar fi suportat valoarea de circulație a autovehiculului similar, valoare in care, insa, era incorporata deja si valoarea reziduala a taxei pe poluare platita de vânzător la prima înmatriculare in România.
Conform acestui raționament se poate concluziona faptul că în ambele cazuri, pretul final al autovehicului include valoarea reziduala a taxei, in ambele situatii, reclamantaavând de suportat sarcina fiscala in discutie.
Cu privire la situația concreta, Curtea reține ca autovehiculul importat de reclamant a fost înmatriculat pentru prima data in UE în 07.08.2008 si ca la aceeași data in Romania era deja instituita taxa pe poluare, astfel incat autoturismele second-hand de același tip si aceeași vechime cu cel al reclamantei, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, în octombrie 2011, au fost supuse si ele taxei. Prin urmare, ceea ce trebuie analizat este daca taxa plătita efectiv de reclamantă este mai mare decât valoarea reziduala a taxei încorporată într-un autoturism similar cu cel al reclamantei, care ar fi fost înmatriculat în România la data de 07.08.2008.
În ceea ce privește cuantumul valorii reziduale a taxei incluse în valoarea unui autoturism similar disponibil pe piața internă, conform adresei nr. A380967/28.05.2014 emisă a Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice București, a reieșit faptul că valoarea reziduală, calculată la data de 13.10.2011 pentru un autoturism similar este de 1710 lei. În cauză reclamantul a achitat o taxă în cuantum de 9584 lei.
Față de cele arătate în precedent, Curtea constată că taxa pe poluare stabilita in sarcina reclamantului are caracter neutru și nu este contrara prevederilor art. 110 par. 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE), doar în limita sumei de 1710 lei. În ceea ce privește diferența de 7874 lei, acesta reprezintă taxă pe poluare încasată fără temei legal, fiind contară normelor de drept al Uniunii Europene, astfel încât organul fiscal are obligația restituirii acesteia. Astfel cum a reținut și prima instanță, Curtea reține, contrar criticilor recurentei că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 124 Cod procedură civilă, iar pârâta trebuie să achite reclamantei și dobânda fiscală aferentă sumei de 7874 lei, calculată de la data plății, conform considerentelor CJUE din cauza I., până la data plății efective.
Cât despre calitatea procesuală pasivă a pârâtei, Curtea arată, în esență, că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale. Pe cale de consecință, nu se poate reține că pârâta nu ar avea calitate procesuală în cauză, iar faptul că suma a fost virată în beneficiul AFM implică un raport juridic distinct stabilit între AFP și AFM, indiferent din perspectiva pretenției părții reclamante.
Critica privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, căci, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. (1865) „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, prin admiterea cererii, pârâta a căzut în „pretențiuni”, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea și desfășurarea unui litigiu finalizat prin infirmarea apărărilor emise. Cât despre acordarea cheltuielilor de judecată doar părții care a câștigat în mod irevocabil procesul, după cum susține partea recurentă, Curtea subliniază, pe de o parte, că prin soluția de față, câștigă procesul în mod irevocabil partea reclamantă, iar, pe de altă parte, interpretarea pretinsă de partea recurentă nesocotește atât litera, cât și spiritul art. 274 C.pr.civ., reglementare menită a asigura părții care câștigă procesul într-o anumită etapă procesuală posibilitatea de a-și recupera cheltuielile de judecată aferente, efectiva lor recuperare depinzând de măsura în care hotărârea care i le recunoaște rămâne sau nu irevocabilă; a considera că acordarea de cheltuieli de judecată este condiționată de câștigarea irevocabilă a unui proces ar echivala cu dreptul părții interesate de a le recupera exclusiv pe cale separată, abia după soluționarea irevocabilă a acelui proces, căci doar la un astfel de moment se știe cine a câștigat și cine a căzut în pretențiuni, irevocabil, interpretare ce nu poate fi acceptată în raport de textul clar al art. 274 C.pr.civ.
Mai constată Curtea ca fiind întemeiat motivul de recurs vizând cererea de chemare în garanție.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Având în vedere că pârâta datorează reclamantului doar suma de 7874 lei și dobânda fiscală aferentă acestei sume, și chemata în garanție urmează a fi obligată către pârâtă doar în limita sumelor pe care pârâta le datorează reclamantului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, va admite recursul, și va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 7874 lei reprezentând parte din taxa de poluare încasată necuvenit, cu dobânda de la data plății până la restituirea efectivă, va admite cererea de chemare în garanție, va obliga chemata în garanție AFM la plata către pârâtă a sumelor datorate de pârâtă reclamantului și va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1093/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. M. și cu intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ – taxă poluare.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 7874 lei reprezentând parte din taxa de poluare încasată necuvenit, cu dobânda de la data plății până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție AFM la plata către pârâtă a sumelor datorate de pârâtă reclamantului.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. O. D. P. M. B.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ ODP./16.07.2014
Tehnored. CIȘ
Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ Și Fiscal
Jud. fond R. E. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4012/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
