Anulare act administrativ. Încheierea nr. 16/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 18396/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal Președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 981/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ CA/2011* în contradictoriu cu intimata-reclamantă CIULIFICĂ M. cu domiciliul în București, ., sector 2, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă Ciulifică M. prin reprezentant convențional avocat H. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 (depusă la fila 13 dosar), lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 19.12.2013, prin C. Registratură, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 11-12 dosar).
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că recurenta a susținut că instanța fondului s-a pronunțat în mod direct cu privire la acordarea despăgubirilor către reclamantă. Învederează că instanța de fond a obligat numai recurenta-pârâtă să emită o decizie prin care să se pronunțe cu privire la bunurile pentru care se cuvin despăgubiri, motiv pentru care solicită instanței să respingă excepția inadmisibilității.
Curtea reține că excepția inadmisibilității se raportează la acțiunea reclamantei, astfel că nu este propriu-zis o excepție procesuală în această fază procesuală, ci unul dintre motivele de recurs ce vizează inadmisibilitatea cererii introductive de instanță și care va fi analizat ca atare.
Intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea recursului, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. La momentul la care s-a pronunțat cu privire la acordarea de despăgubiri către reclamantă în ceea ce privește imobilul compus din teren și construcție a avut în vedere documentele de la dosarul cauzei respectiv contractul de vânzare-cumpărare al autorului și certificatul emis de autoritățile bulgare prin care se arată că aceste bunuri nu au fost înstrăinate de către autor. Din motivele de recurs reiese că recurenta nu a studiat dosarul și nu a avut cunoștință despre acest document la momentul formulării recursului, document obținut și depus atât la dosarul instanței cât și la dosarul administrativ aflat la recurenta-pârâtă. Certificatul în speță atestă faptul că aceste bunuri nu au fost înstrăinate, odată până în anul 1934 s-au făcut verificări în registrele de transcripțiuni, se menționează în același document și din același înscris rezultă că terenul în speță nu a fost vândut de cumpărător până în anul 1953.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 23.01.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 23 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 435
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, prin reprezentant legal Președinte G. B., împotriva sentinței civile nr. 981/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ CA/2011*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CIULIFICĂ M. cu domiciliul în București, ., sector 2, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile și susținerile au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta Decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.01.2014 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 981/21.02.2013, Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta CIULIFICĂ M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, de anulare a deciziei nr.742/27.04.2010 emisă de ANRP, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de invalidare a hotărârii nr.3511/18.02.2010 emisă de Comisia Municipiului București de aplicare a Legii nr.9/1998 și la solicitarea de emitere a unei noi hotărâri de acordare a despăgubirilor și pentru suprafața de 1.000 mp teren aferent locuinței.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotarirea nr.3511/13.07.2007 (fila 11 dosar fond initial) Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 a aprobat cererea reclamantei si a propus acordarea de despagubiri acesteia, in calitate de mostenitoare a defunctului Bisir G., pentru bunurile acestuia trecute in proprietatea statului bulgar. Valoarea despagubirilor a fost stabilita la 155.226,37 lei pentru: 0,10 ha teren agricol, 1,50 ha porumb, 0,30 ha bumbac si 1000 mp teren aferent locuintei.
Prin decizia nr.2253/05.10.2009 emisa de Vicepresedintele ANRP (fila 36 dosar fond initial) a fost invalidata hotarirea fata de mentiunea din Situatia Comisiei mixte romano- bulgare si Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 a emis hotarirea nr.3511/18.02.2010 (fila 12 dosar fond initial) prin care s-au acordat despagubiri reclamantei in valoarea de 41.954,30 lei pentru urmatoarele bunuri: 3,9810 ha teren agricol, 1,50 ha porumb si 0,30 ha bumbac .
Reclamanta a formulat contestatia nr.3854/RB/23.03.2010 respinsa ca neintemeiata prin decizia nr.742/27.04.2010 (fila 128 dosar fond initial) in considerarea faptului ca in situatia de avere imobiliara rurala intocmita si verificata de Comisia mixta romano- bulgara incheiata la data de 24.01.1942 exista mentiunea cu privire la casa si curte “neidentificate”, iar contractul de vinzare-cumparare atesta ca autorul cumparase 2000 mp teren intravilan in anul 1934, dar nu dovedeste faptul ca acesta il mai detinea in proprietate in anul 1940.
Ulterior reclamanta a formulat impotriva aceleiasi hotariri nr.3511/18.02.2010 contestatia inregistrata sub nr._/RB/11.10.2010, respinsa ca tardiva prin decizia nr.25/06.01.2011 (fila 7).
F. de dispozitiile instantei de recurs, in rejudecare tribunalul este investit numai cu solutionarea capatului de cerere avind ca obiect anularea deciziei nr.742/27.04.2010.
Analizind inscrisurile comunicate de parata, precum si cele depuse la dosar de catre reclamanta, tribunalul a apreciat ca cererea de chemare in judecata este intemeiata.
Art.1 al.1 si 2 din Legea nr.9/1998 prevede ca “(1) Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele Durostor și Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac și floarea-soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți. (2) De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari”.
In ceea ce priveste modalitatea in care se poate face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor abandonate in statul bulgar, art.5 din Legea nr.9/1998 mentioneaza “(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri. (2) Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele Durostor și Caliacra, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate”.
Art.6 din HG nr.753/1998 (privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940), modificata si completata prin HG nr.1277/2007, mentioneaza ca “Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții - arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele-anexă la Tratatul de la C.”.
Cererea de chemare in judecata a fost promovata pentru motivul ca reclamantei nu i-au fost acordate despagubiri pentru terenul in suprafata de 1000 mp, teren aferent locuintei. Solutia de respingere a acordarii despagubirilor pentru acest imobil a fost motivata de parata prin decizia nr.742/27.04.2010 (fila 128 dosar fond initial) prin faptul ca in situatia de avere imobiliara rurala intocmita si verificata de Comisia mixta romano- bulgara incheiata la data de 24.01.1942 exista mentiunea cu privire la casa si curte “neidentificate”, iar contractul de vinzare-cumparare atesta ca autorul cumparase 2000 mp teren intravilan in anul 1934, dar nu dovedeste faptul ca acesta il mai detinea in proprietate in anul 1940.
Tribunalul a apreciat ca inscrisurile depuse la dosarul administrativ de catre reclamanta au fost corect analizate de catre parata.
Prin contractul de vinzare-cumparare inscris in Registrul de transcriptiuni al Tribunalului Judetului Durostor la data de 04.08.1934 (fila 43 dosar fond initial) autorul reclamantei a cumparat un teren de cultura in suprafata de 5 ha si un teren de casa in suprafata de 2.000 mp, formind lotul nr.46 din planul de parcelare cadastral pentru locuri de casa din .>
Terenul loc de casa este mentionat si in declaratiunea data de autorul reclamantei la data de 10.09.1940 (fila 39 dosar fond initial), insa fara identificarea suprefetei.
De asemenea, in situatia de avere imobila rurala intocmita de Comisia mixta romano-bulgara la data de 26.01.1942 (fila 41 dosar fond initial) autorul reclamantei este mentionat ca avind in posesie un loc de casa, fara identificarea suprefetei.
In plus, in certificatul emis de Tribunalul Raional Silistra-Republica Bulgaria (fila 13 dosar fond initial) se certifica faptul ca actul de vinzare-cumparare inscris in Registrul de transcriptiuni din anul 1934 are ca si comparator pe autorul reclamantei Bisir F. G., ca “averile imobiliare si terenuri cumparate in Dobrogea de comparator nu sunt vindute de el pina in anul 1940 inclusiv. Dupa plecarea romanilor din Dobrogea pina in anul 1953 la fel nu sunt vindute”.
In consecinta, din coroborarea acestor inscrisuri, tribunalul retine ca reclamanta a probat faptul ca la data aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940 autorul sau detinea in proprietate si un loc de casa. Imprejurarea ca in situatia de avere imobiliara rurala intocmita si verificata de Comisia mixta romano- bulgara incheiata la data de 24.01.1942 si in declaratiunea data de autor la data de 10.09.1940 terenul loc de casa nu este identificat ca si suprafata nu este de natura a nega dreptul la despagubiri al reclamantei.
Certificatul emis de Tribunalul Raional Silistra-Republica Bulgariaprin care se atesta ca terenul loc de casa nu a fost vindut pina in anul 1953 confirma ca imobilul s-a aflat in proprietatea autorului reclamantei si dupa anul 1940.
In plus, tribunalul a apreciat ca cele patru inscrisuri anterior mentionate (contractul de vinzare-cumparare inscris in Registrul de transcriptiuni al Tribunalului Judetului Durostor la data de 04.08.1934, declaratiunea data de autorul reclamantei la data de 10.09.1940, situatia de avere imobila rurala intocmita de Comisia mixta romano-bulgara la data de 26.01.1942 si certificatul emis de Tribunalul Raional Silistra-Republica Bulgaria) au forta probanta conform art.6 din HG nr.753/1998 si art. 5 din Legea nr. 9/1998.
De asemenea, tribunalul a retinut ca in situatia in care terenul aferent locuintei nu este identificat dispozitiile art.7 si 12 din HG nr.753/1998 stabilesc modalitatea de acordare a despagubirilor, astfel: „Valoarea construcțiilor și a terenurilor, urbane ori rurale, a recoltelor, precum și a plantațiilor de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, republicată, se determină potrivit criteriilor stabilite la cap. II, III și IV din prezentele norme metodologice”; „Evaluarea terenurilor aferente locuințelor se face pe baza Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, cu completările ulterioare, elaborate de Ministerul Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. (2) Terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitate (urbană sau rurală). (3) Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile prevederilor art. 8 din prezentele norme metodologice”. Mai mult, art.25 din HG nr.753/1998 stabileste ca „Valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii”.
In consecinta, fata de probele administrate in cauza, tribunalul a apreciat ca cererea de anulare a deciziei nr.742/27.04.2010 este intemeiata, motiv pentru care a dispus anularea acesteia si obligarea paratei la emiterea unei noi decizii prin care sa invalideze hotarirea nr.3511/18.02.2010 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 si sa solicite acesteia emiterea unei noi hotariri de acordare a despagubirilor si pentru suprafata de 1000 mp teren aferent locuintei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, privitor la inadmisibilitatea cererii, arată că instanțele judecătorești nu se pot pronunța directa asupra dreptului reclamanților de alocare a despăgubirilor, întrucât astfel instanțele s-ar substitui atribuțiilor autorităților administrative investite cu abilitarea de a decide asupra dreptului și întinderii dreptului la despăgubiri.
Pe fond, arată că situația de avere imobiliară întocmită și verificată de Comisia mixtă româno-bulgară și Declarațiunea autorului reclamantei sunt singurele documente doveditoare care atestă bunurile abandonate în Cadrilater de autorul Bișir G.. Contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar atestă că autorul a cumpărat 2.000 mp teren intravilan în anul 1934, dar nu dovedește că acesta îl mai deținea în proprietate în anul 1940.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Prin întâmpinare la cererea de recurs intimata-reclamantă CIULIFICĂ M. solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în privința excepției inadmisibilității, că prima instanță nu s-a pronunțat direct asupra dreptului de alocare a despăgubirilor, ci a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să se pronunțe asupra drepturilor reclamantei, urmând ca după evaluare să stabilească cuantumul despăgubirilor. Prin urmare ,excepția este neîntemeiată.
Pe fond arată că, în conformitate cu certificatul eliberat de Tribunalul Raional Silistra, contractul de vânzare-cumpărare al autorului reclamantei a fost transcris în anul 1934 iar terenul nu a fost vândut nici până în 1943 și nici după plecarea românilor, respectiv până în anul 1953. Prin urmare, nu există niciun temei pentru care să fie exclus de la plata despăgubirilor.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea îl constată nefondat, pentru următoarele argumente:
Cât privește motivul de recurs privitor la inadmisibilitatea cererii introductive, Curtea îl constată nefondat, prin cererea reclamantei fiind supusă controlului în contencios administrativ Decizia nr. 742/27.04.2010 a ANRP prin care a fost respinsă contestația îndreptată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 3511/18.02.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București. Măsurile solicitate, respectiv dispuse de prima instanță, și anume anularea deciziei nr. 742/27.04.2010 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să invalideze Hotărârea nr. 3511 și să solicite Comisiei să emită o nouă hotărâre de acordarea despăgubirilor și pentru suprafața de 1.000 mp teren aferent locuinței se circumscriu prevederilor coroborate ale art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ nesubstituindu-se autorității administrative investite cu soluționarea cererii de despăgubiri.
Cât privește fondul, Curtea constată că recurenta, prin recursul său, reia apărările opuse cererii în fața instanței de fond, fără să critice în concret argumentele reținute de prima instanță. Astfel, Tribunalul a reținut, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 9/1998, că dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor abandonate în statul bulgar se face cu înscrisuri, nicidecum exclusiv prin Situația de avere imobiliară întocmită de Comisia mixtă româno-bulgară și Declarațiunea autorului privitoare la bunurile abandonate. Așa cum a reținut prima instanță, reclamata a probat faptul că la data aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la C. la 07.09.1940, autorul său deținea în proprietate și un loc de casă, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare transcris în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului județului Durostor la data de 04.08.1934 și că, potrivit evidențelor Tribunalul Raional Silistra din Republica Bulgaria, respectivul imobil nu a fost înstrăinat de către autorul reclamantei până în 1940, inclusiv și nici după plecarea românilor din Dobrogea, până în anul 1953 (filele 13-14 ale dosarului de fond).
Pentru aceste motive, Curtea costată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 981/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ CA/2011*, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CIULIFICĂ M. cu domiciliul în București, ., sector 2, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. E.C.V./2 ex.
Tehnored. A.I.B.
Jud. fond –S. I.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 9069/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
