Obligaţia de a face. Decizia nr. 9215/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9215/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1083/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.9215
Ședința publică de la 11.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant S. C., împotriva sentinței civile nr.674/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția A. Județeană G..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 20.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27.11.2014, la data de 04.12.2014 și apoi la data de 11.12.2014.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sent.civ. nr. 674/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul S. C. a solicitat obligarea pârâtei Direcția A. Județeană G. să aprobe transferul în interesul serviciului către Primăria Ulmi.
În motivarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i aprobe un transfer în interesul serviciului către Primăria Ulmi așa cum a solicitat în repetate rânduri începând cu septembrie 2012 în scris.
Reclamantul susține că a lucrat la Direcția A. Județeană în funcție de consilier superior – inginer timp de 38 de ani, iar aceștia refuză să-i acorde transferul pe postul liber existent la Primăria Ulmi.
Reclamantul a fost angajat în cadrul Direcției pentru Agricultură Județeană G. până la data de 03.01.2013, iar în perioada 06.06.2012 – 23.11.2012 acesta s-a aflat în concediu medical.
La data de 05.12.2012 prin cererea nr._ reclamantul a solicitat încetarea raportului de serviciu având în vedere decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 3177/21.11.2012, fiindu-i astfel incidente disp. art. 99 alin.1 lit. f din Legea 188/1999.
Având în vedere aceste dispoziții legale pârâta a emis decizia nr. 161/05.12.2012 prin care i s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice conform art. 99 alin.3 din Legea 188/1999.
În perioada septembrie – decembrie 2012 atât reclamantul cât și reprezentații Primăriei Ulmi au solicitat transferul reclamantului de la DAJ G. la Primăria Ulmi.
În conformitate cu dis. Art. 90 alin.5 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici: „transferul la cerere se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul. În acest caz transferul poate avea loc numai între autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorități autonome or după caz, între autorități sau instituții publice din administrația publică locală”.
Cum Direcția A. Județeană G. este o instituție publică centrală, iar Primăria Ulmi reprezintă o instituție publică ce parte din administrația publică locală, nu se poate acorda acest transfer.
Nici cererea reclamantului privind despăgubiri de 1500 lei daune morale și 6000 lei venit nerealizat nu poate fi acordată reclamantului tocmai datorită impedimentului legal sus menționat al capătului său principal de cerere, cererea reclamantului de despăgubiri și daune morale reprezentând un accesoriu al cererii principale, iar cererea reclamantului urmând a fi respinsă, aceeași soartă va avea și accesoriul acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. C., înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 24.02.2014, prin care a arătat că s-a pensionat pe motive medicale, având probleme de sănătate, găsindu-și de lucru cu normă parțială (4 ore pe zi) la Primăria Ulmi, mai aproape de domiciliul său; se arată că toată lumea este de acord cu transferul în interes de serviciu, însă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a învederat că acest transfer ar trebui aprobat de tribunal.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
La data de 19.09.2012, recurentul-reclamant S. C. a solicitat Primăriei comunei Ulmi, jud. G. angajarea prin transfer, în funcția de consilier superior în agricultură și cadastru (f. 9 ds fond), punctul de vedere al Primăriei Ulmi fiind că este de acord cu acest transfer (f. 10 ds fond, f 11 ds recurs).
Prin adresa emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici la data de 15.02.2013 s-a reținut că prin Decizia nr. 161/5.12.2012 funcționarul public S. C. a fost eliberat din funcția publică deținută, întrucât starea sănătății fizice și/sau psihice, constatată prin expertiza medicală efectuată de organele competente, nu-i mai permite să-și îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute.
Din aceeași adresă rezultă că prin Decizia nr. 11/3.01.2013 a Direcției pentru Agricultură a Județului G. a fost aprobată cererea recurentului-reclamant, acesta fiind transferat la Primăria comunei Ulmi, jud. G., însă față de dispozițiile art. 90 alin.5 din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora ,,Transferul la cerere se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorități administrative autonome ori, după caz, între autorități sau instituții publice din administrația publică localăˮ, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat revocarea acestei decizii.
Ca urmare a acestei poziții exprimate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin Decizia nr. 16/7.03.2013 a Direcției pentru Agricultură a Județului G. a fost ,,anulatăˮ decizia nr. 11/3.01.2013.
Recurentul-reclamant S. C. a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 161/5.12.2012, solicitând revocarea acesteia în totalitate și repunerea sa în funcția publică, arătând că nu a solicitat eliberarea din funcția publică, ci doar modificarea raporturilor de muncă prin raportare la decizia medicală prin care s-a constatat diminuarea capacității de muncă. Într-adevăr, din Decizia medicală nr. 3177/21.11.2012 a Casei Naționale de Pensii a Mun. București rezultă că s-a constatat pierderea parțială a capacității de muncă (f. 53 dosar fond), însă cu toate acestea prin Decizia nr. 161/5.12.2012 (depusă în copie greu lizibilă la dosarul cauzei) funcționarul public S. C. a fost eliberat din funcția publică deținută în considerarea unei pretinse incapacități de muncă.
Cu toate că demersul judiciar al reclamantului pare îndreptat exclusiv împotriva soluției de respingere a cererii sale de transfer, acest demers judiciar implică în mod logic necesar soluționarea prealabilă a chestiunii semnalate de recurentul-reclamant în cuprinsul plângerii prealabile, anume analiza legalității deciziei de încetare a raportului său de serviciu și doar subsecvent analiza legalității actelor administrative referitoare la respingerea cererii sale de transfer.
În condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată este neclar formulat, iar temeiul juridic al cererii este unui neexplicit, reclamantul nefiind o persoană cu cunoștințe juridice, tribunalul era ținut să pună în discuția părților stabilirea corectă a obiectului cererii, în raport de intenția reală a reclamantului, aceea de a contesta Deciziile succesive ale DAJ G., nr. 161/5.12.2012 (referitoare la încetarea raportului de serviciu) și nr. 16/7.03.2013, prin care s-a revenit, practic, asupra unei decizii anterioare, prin care transferul recurentului-reclamant la Primăria Ulmi fusese încuviințat. După ce obiectul cererii este astfel clarificat, tribunalul trebuie să dea calificarea juridică exactă cererii deduse judecății, fiind obligat să cunoască dreptul aplicabil, chiar dacă acesta nu este indicat de reclamant (art. 22 alin.1 și 4 NCPC – iura novit curia), dând totodată posibilitatea intimatei-pârâte de a formula apărări în raport de obiectul pricinii, astfel stabilit și de calificarea juridică dată, la nevoie din oficiu; tribunalul a omis însă toate aceste obligații imperativ stabilite de lege, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții nelegale, care nu rezolvă fondul raportului juridic litigios, raportându-se exclusiv la chestiunea aplicabilității art. 90 alin.5 din Legea nr. 188/1999.
Așa fiind, se constată că tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 5 NCPC, cauza nefiind analizată în fond ca urmare a greșitei stabiliri a cadrului procesual, ceea ce impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, în temeiul art. 498 alin.2 NCPC, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 41 și ale art. 501 alin.1 NCPC.
Interpretând dispozițiile art. 90 alin.5 din Legea nr. 188/1999 pentru a stabili dacă structurile deconcentrate ale ministerelor și ale altor autorități publice centrale sunt ,,autorități din administrația publică localăˮ, în sensul art. 90 alin.5 din Legea nr. 188/1999, ori, dimpotrivă, trebuie asimilate ,,autorităților din administrația publică centralăˮ, tribunalul va avea în vedere ansamblul dispozițiilor art. 120 – 123 din Constituție, situate în secțiunea ,,Administrația publică localăˮ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant S. C., cu domiciliul în com. Stoenești Florești, ., împotriva sentinței civile nr.674/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția A. Județeană G., cu sediul în G., ., jud. G..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. LGZ
2 ex/
Jud. fond: M. C./T. G.
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 4912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
