Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 455/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 17149/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.455
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurenta-reclamantă C. A. împotriva sentinței civile nr. 3730/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul București –Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE -AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE -AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și G. ROMÂNIEI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimații-pârâți Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, respectiv, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială au depus prin serviciul registratură, întâmpinare în 3, respectiv, 2 exemplare, la data de 17.12.2013, respectiv,14.01.2014, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin 2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3730 din 25.06.2013 a Tribunalului București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE – AGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect constatarea faptului ca suma lunara a indemnizației pentru creșterea copilului cuvenita este de 4000 lei/luna și obligarea pârâtelor la plata deferentei dintre indemnizația pentru creșterea copilului cuvenita și sumele efectiv plătite, diferența actualizata cu rata inflației.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a constatat că pârâții M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE – AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, și G. ROMÂNIEI nu au calitate procesuală pasivă și a respins în consecință acțiunea în contradictoriu cu aceștia, pentru lipsa de calitate.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE-AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și G. ROMÂNIEI, în cazul solicitării anularii unui act administrativ, calitate procesuala pasiva are autoritatea administrativa emitenta.
În speță, a fost contestat un act administrativ asimilat, respectiv refuzul plații diferenței de indemnizație pentru creșterea copilului, iar potrivit art. 9 alin. 5 din OUG nr. 148/2005 contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. 3, se soluționează potrivit legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar în conformitate cu prevedrile art. 20 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, calculul și plata drepturilor prevăzute de aceasta ordonanța de urgenta se fac de catre Agenția Naționala pentru Prestații Sociale, prin agențiile sale teritoriale, instituții care potrivit art. 1 și 2 din HG nr. 1285 /08.10.2008, au personalitate juridica și stau în instanța în nume propriu.
Cum Agenția Naționala pentru Plați și Inspecție Sociala, s-a reorganizat, prin preluarea activiatii de inspectie sociala din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, ca Agenție Naționala pentru Plați și Inspecție Sociala, organ de specialitate al administrației publice centrale, în sudordinea MMFPS și funcționează ca instituției publica cu personalitate juridica, având în subordine agențiile pentru plați și inspecție sociala județene și a municipiului București, ca servicii publice desconcentrate cu personalitate juridica, reiese ca în speța, calitate procesuala pasiva nu poate avea decat pârâta AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- (APISMB ), context în care fata de prevederile legale prezentate anterior, tribunalul va admite exceptia lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE-AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și GUVERNULUI ROMÂNIEI și respinge acțiunea în contradictoriu cu acestea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că drepturile cuvenite reclamantei cu titlu de indemnizație de creștere a copilului au fost stabilite prin decizia nr._/19.07.2010, respectiv suma de 4000 lei lunar, insa începând cu data de 3.07.2010, prin aplicarea Legii 118/2010, cuantumul indemnizațiilor acordate în temeiul art. 1 din OUG 148/2005 s-a diminuat cu 15 %, aceasta fiind o măsura legala.
Prin urmare, diminuarea indemnizației pentru creșterea copilului a avut loc prin efectul legii, neputându-se retine o atitudine culpabila sau un exces de putere în sarcina autoritarii publice responsabile cu efectuarea plații acesteia.
A constatat instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea 118/2010, cuantumul indemnizațiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.
În privința încălcării, prin aplicarea reducerii, a dispozițiilor art. 1 din protocolul 1 Adițional la CEDO, Tribunalul a reținut că reclamantei nu i s-a redus dreptul după ajungerea la scadență a acestuia, în mod retroactiv, situație în care ar fi fost vorba despre o privare a unui drept de proprietate ci i s-a redus indemnizatia datorată pentru viitor.
Reține instanța de fond că, odată cu modificarea cadrului legal, prin adoptarea și . Legii nr. 118/2010 și reducerea indemnizațiilor de creștere a copilului cu 15%, noțiunea de bun se circumscrie valorii indemnizației reduse, pentru că în această formă este consacrat de lege și recunoscut reclamantei iar nu celui avut înainte de reducere, ceea ce înseamnă că doar neplata indemnizației în forma consacrată de legea în vigoare ar putea fi considerată o atingere adusă dreptului protejat de convenție.
Tribunalul a apreciat că și în ipoteza în care s-ar considera că reclamanta ar fi dobândit un bun în sensul Convenției cu privire la indemnizația în cuantumul stabilit înainte de reducere, plata indemnizației în forma diminuată este legală și nu aduce atingere prevederilor Convenției.
Reducerea indemnizațiilor prin Legea nr. 118/2010 este o măsură care reprezintă o ingerință dar care nu este de tipul privării de proprietate, pentru că plata indemnizației stabilite printr-o lege în vigoare . s-a efectuat în funcție de cadrul legislativ ce a modificat dispozițiile anterioare, prin noul cadru legislativ fiind stabilite unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar printre care și diminuarea indemnizațiilor cu 15 %, aceasta diminuare aplicându-se insa numai pentru viitor.
De aceea, nefiind vorba de o ingerință de tipul privării de proprietate, nu atrage încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenție
Concluzionând, Tribunalul a reținut că măsura de reducere a indemnizației a fost adoptată prin Legea nr. 118/2010 privind restabilirea echilibrului bugetar publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din_ .
Condiția existenței unui scop legitim la adoptarea acestei masuri a fost îndeplinită, deoarece, așa cum rezultă din însăși denumirea actului normativ, măsura a fost adoptată pentru restabilirea echilibrului bugetar iar necesitatea restabilirii echilibrului bugetar este susținută prin expunerea de motive a legii, care a fost reținută și în considerentele Deciziei nr. 872/2010 pronunțată de Curtea Constituțională.
În ceea ce privește existența unui raport rezonabil de proporționalitate, aceasta condiție a fost de asemenea îndeplinită pentru faptul că există legătură între măsura reducerii cu 15% a indemnizațiilor de creștere a copilului și scopul legitim urmărit și declarat, respectiv restabilirea echilibrului bugetar, ceea ce înseamnă că s-a asigurat un just echilibru între interesul general al societății și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale beneficiarilor, aspecte care se analizează în contextul și realitatea economică traversată, iar substanța dreptului nu a fost atinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 3730/25.06.2013 a Tribunalului București a formulat recurs reclamanta C. A., solicitând modificarea acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii.
Arată recurenta, în motivare, că instanța de fond nu a analizat critica referitoare la neretroactivitatea legii.
Precizează în acest sens că măsura reducerii indemnizatiei i s-a aplicat cu caracter retroactiv. OUG 118/2010, a intrat în vigoare pe 03.07.2010, iar OUG 111/2010 a intrat în vigoare la data de 01.01.2011. Recurenta a intrat însă în concediu de creștere a copilului la data de 01.07.2010, dată de la care s-a născut și dreptul său de a ridica o anumită indemnizație lunară. Faptul că plata drepturilor lunare s-a realizat după . actelor normative menționate nu era de natură a reduce cuantumul dreptului deja câștigat.
Arată recurenta că instanța de fond statueaza, în mod nelegal, că „odată cu modificarea cadrului legal, prin adoptarea și . Legii nr. 118/2010 și reducerea indemnizațiilor de creștere a copilului cu 15%, noțiunea de bun se circumscrie valorii indemnizației reduse, pentru că în această formă este consacrat de lege și recunoscut reclamantei iar nu celui avut înainte de reducere, ceea ce înseamnă că doar neplata indemnizației în forma consacrată de legea în vigoare ar putea fi considerată o atingere adusă dreptului protejat de convenție." Modificarea cadrului legal nu trebuie sa afecteze bunul - indemnizație, bun care intra în patrimoniul sau, nu în momentul plații efective ci în momentul nașterii dreptului la aceasta indemnizație.
Mai precizează recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit ca există un scop legitim la adoptarea măsurii de reducere a cuantumului indemnizației, acest scop neexistând de fapt.
Se mai precizează de către recurentă că instanța de fond a reținut, în mod greșit ca „în ceea ce privește cea de a treia condiție referitoare la existența unui raport rezonabil de proporționalitate, rezultă că este îndeplinită pentru faptul că există legătură între măsura reducerii cu 15% a indemnizațiilor de creștere a copilului și scopul legitim urmărit și declarat, respectiv restabilirea echilibrului bugetar, ceea ce înseamnă că s-a asigurat un just echilibru între interesul general al societății și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale beneficiarilor, aspecte care se analizează în contextul și realitatea economică traversată, iar substanța dreptului nu a fost atinsă." aceasta fiind o consecința a inexistentei unui scop legitim și a faptului ca insasi substanța dreptului a fost atinsa.
Intimata- pârâtă AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimata că instanța de fond în mod corect a reținut că noul cuantum al indemnizației pentru creșterea copilului este stabilit prin lege și reflectă posibilitățile financiare ale statului de a susține plata, acest element fiind predeterminat ope legis.
Tribunalul a apreciat în mod corect că nu suntem în ipoteza în care reclamantei i s-a redus indemnizația după scadența acesteia, în mod retroactiv, situația în care ar fi fost vorba despre privarea de un drept câștigat, ci este vorba despre ipoteza în care se pune în discuție dacă CEDO garantează dreptul de a primi în viitor o indemnizație într-un anumit cuantum stabilit la un moment dat, care însă a fost modificat prin lege, implicit care este marja de apreciere a statului pentru determinarea oprtunității și intensității politicilor sale în acest domeniu cu privire la introducerea unor modificări legislative, care să aibă ca obiect modificarea acestui element.
Odată cu modificarea cadrului legal, prin adoptarea și . Legii nr. 118/2010 și reducerea indemnizațiilor de creștere a copilului cu 15%, noțiunea de bun se circumscrie valorii indemnizației reduse, pentru că în această formă este consacrat de lege și recunoscut reclamantei iar nu celui avut înainte de reducere, ceea ce înseamnă că doar neplata indemnizației în forma consacrată de lege în vigoare ar putea fi considerată o atingere adusă dreptului protejat de convenție.
Arată intimata că în cauză nu este vorba despre o privare a dreptului de proprietate, măsura de reducere a indemnizației fiind o decizie pentru restabilirea echilibrului bugetar.
Arată intimata că recurenta încearcă să scoată în evidență faptul că prin modificarea OUG nr.148/2005, prin apariția Legii nr.118/2010 cât și a OUG nr.111/2010, aceasta a fost prejudiciată, prin acordarea sumei de 3400 lei cu titlu de indemnizație pentru creștere și îngrijire copil în vârstă de până la 2 ani, statul creând astfel o discriminare între beneficiarii indemnizației. Întrucât obligația de « a face » își are izvorul într-un act administrativ cu caracter normativ, în vederea organizării executării legii, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației stabilit cu caracter definit decizia mai sus menționată, este o măsură legală.
Indemnizația pentru creșterea copilului nu este o formă de asigurare socială, ci o prestație socială, constituind o formă de sprijin din partea statului, sub forma unui ajutor bănesc pe care statul îl acordă părintelui când acesta a optat să își întrerupă activitatea profesională în vederea creșterii și îngrijirii copilului, indemnizația fiind finanțată din bugetul de stat. Așadar, aceasta reprezintă o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii, această prestație înlocuind în perioada concediului de creștere a copilului venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Această indemnizație, care are caracterul unui venit de înlocuire al venitului salarial pe perioada cât părintele se află în concediu pentru creșterea copilului.
A.P.I.S.M. București prin aplicarea OUG nr. 148/2005 nu poate acorda mai mult decât prevede legiuitorul, conform principiului acolo unde legea nu distinse nu se poate distinse mai mult, nu este îngăduit a distinse.
La rândul său, intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLAȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ (A.N.P.I.S) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.
Arată intimata că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, impunându-se menținerea soluției pe acest aspect.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente și, constatând că recurenta a înțeles să invoce, în fapt, greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C., Curtea prin raportare la art. 20 din legea nr. 554/2004 și art. 312 C., urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, recurenta- reclamantă a intrat în concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani la data de 01.07.2010, în temeiul OUG nr. 148/2005, care prevedea acordarea unei indemnizații lunare pentru creșterea copilului în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei lunar.
La data de 03.07.2010 au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 118/2010, care prevedeau la art. 12: „Cuantumul indemnizatiilor acordate in temeiul art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele care se afla in plata la data intrarii in vigoare a prezentei legi se diminueaza cu 15%. Daca din calcul rezulta un cuantum mai mic de 600 lei, se acorda 600 lei”.
D. urmare, cuantumul indemnizației lunare cuvenită recurentei a fost redus cu 15% începând cu data intrării în vigoare a legii, fiind afectate toate drepturile aflate în plată și neajunse la scadență în acest moment.
Ulterior, măsura a fost menținută prin . dispozițiilor OUG nr. 111/2010.
Curtea va reține că recurenta a invocat, drept critici aduse hotărârii instanței de fond, că aceasta nu a analizat încălcarea principiului neretroactivității legii, pe de o parte și, pe de altă parte, că a aplicat greșit prevederile art. 1 din protocolul 1 Adițional la CEDO prin relaționare cu dreptul său câștigat de a beneficia de o indemnizație lunară de creștere a copilului în cuantum de 4000 lei.
În ceea ce privește lipsa unei analize a instanței de fond cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, Curtea urmează a înlătura acest motiv ca nefundat, reținând că instanța de fond a analizat și înlăturat motivul expus, constatând că la momentul intervenției legiuitorului dreptul acesteia nu era ajuns la scadență scadent.
În legătură că aplicarea retroactivă a legii, suplimentar, Curtea va reține că Legea nr.118/2010 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, indemnizațiile încasate în temeiul OUG nr.148/2005, până la . noii legi nefiind afectate. Procesul de recalculare privește doar cuantumul indemnizației de care va beneficia recurenta pe viitor, așadar prestațiile ulterioare intrării în vigoare a actului normativ.
De altfel, plata indemnizației reprezintă o prestație periodică, iar statul, în virtutea dreptului său suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de prestații sociale, poate oricând interveni, pentru viitor, asupra cuantumului indemnizațiilor, așa cum a mai făcut-o de-a lungul timpului.
Aceste aspecte au fost, de altfel, confirmate în mod constant și de doctrină, care a reținut că „efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează fiecare efect în parte” ( G.B. – D. civil. Persoanele). Așadar, legea nouă nu poate reglementa efectele produse de o situație juridică înainte de ., dar se va aplica efectelor produse de aceeași situație juridică după ., în baza principiului aplicării imediate a legii noi.
În concluzie, fiind vorba despre efectele produse în timp ale unei situații juridice anterioare și modificarea pentru viitor a acestor efecte, nu se poate susține că legea are un caracter retroactiv.
În ceea ce privește art. 1 din Protocolul 1 Adițional la CEDO și nerespectarea dreptului de proprietate al recurentei, Curtea va reține că noțiunea de „bun” este destul de generoasă, în cauze precum Buchen contra Cehiei Curtea Europeană menționând că „noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu și dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate.”
Așadar, în practica CEDO a fost asimilat dreptul la pensie noțiunii de „bun”, iar nu dreptul la un anumit cuantum al pensiei. În același mod, și în situația recurentei se poate aprecia că „dreptul la indemnizația lunară pentru creșterea copilului” reprezintă un „bun” în sensul CEDO, iar nu dreptul la un anumit cuantum al acesteia.
Așadar, pentru a constitui un „bun” în sens CEDO, dreptul la indemnizație trebuie să reflecte o așteptare legitimă a beneficiarului la plata unor sume determinate, calculate în raport de contribuția avută în timp la constituirea unui fond anume destinat în acest scop.
În cazul de față însă, dreptul garantat de art. 1 Protocolul 1 Adițional la CEDO nu este dreptul de a primi o anumită sumă, întrucât aceasta poate fi supusă unor schimbări datorate în special modificărilor legislative.
Prin urmare, modificările privind cuantumul indemnizației nu afectează dreptul de proprietate, „bunul” garantat fiind dreptul în sine la a primi o indemnizație.
Referitor la existența unei ingerințe din partea statului ce a avut loc fără respectarea principiului proporționalității, cuantumul indemnizației lunare fiind redus în mod nejustificat și substanțial, Curtea urmează a reține că, și în ipoteza în care s-ar aprecia că recurenta ar beneficia de un „bun” reprezentat de o indemnizație lunară cuvenită într-un anumit cuantum, reducerea cu 15% a acesteia nu reprezintă o ingerință nejustificată și neproporțională.
Astfel cum a reținut în mod corect și instanța fondului, măsura a fost justificată de legiuitor prin necesitatea restabilirii echilibrului bugetar și prin protejarea interesului public, iar reducerea de la 4000 lei/ lună la 3400 lei/ lună nu a fost de o asemenea gravitate încât să se poată aprecia că echivalează cu afectarea a înseși substanței dreptului.
Pentru toate aceste motive, Curtea va constata că sentința recurată este una legală și temeinică, măsura reducerii cuantumului indemnizației fiind dispusă în limitele legii și fără a se constata existența unui abuz de putere din partea intimatei AGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă C. A. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. C. din București, sector 2, . nr.1, ., . civile nr. 3730/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul București –Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE -AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ cu sediul în București, ., sector 5, M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE -AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ..20, . și G. ROMÂNIEI cu sediul în București, Piața Victoriei nr.1, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
E. S.
Red./ Tehnored. ..04.2014
Tribunalul București –Secția C.
Jud. fond B. R.
← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4888/2014.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 16/2014. Curtea de... → |
---|