Anulare act administrativ. Încheierea nr. 22/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 5444/2/2011*
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. R. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, având ca obiect suspendare executare și anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde reclamanta, prin avocat P. M., cu împuternicire avocațială la fila 24 din dosarul nr._, și pârâta, prin consilier juridic A. M., cu delegație la fila 8 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei, în baza art. 246 din codul de procedură civilă de la 1865, depune la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare a executării prevederilor art. 8 alin. 3 pct. (ii) și art. 10 alin. 2 din Anexa la Ordinul nr. 29/28.03.2008, precum și a prevederilor pct. 1.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 17/30.03.2011, motivat de împrejurarea că, trecând un interval de 3 ani de la data emiterii actului administrativ, nu se mai poate susține că este îndeplinită cerința pagubei iminente.
Reprezentantul pârâtei arată că nu se opune cererii de renunțare a judecată.
Curtea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 din Codul de procedură civilă de la 1865, va lua act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare a executării prevederilor art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. 2 din Norma sanitară veterinară privind măsurile generale de prevenire și control al rabiei la animalele domestice și sălbatice, aprobată prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 29/28.03.2008, precum și a pct. 1.3 din Normele metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2011, aprobate prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 17/30.03.2011.
Pârâta, prin consilier juridic, depune la dosar înscrisurile puse în vedere la termenul anterior, învederând că a comunicat un exemplar și reclamantei.
Părțile solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și că nu mai au alte cereri de formulat
Curtea, în baza art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este utilă soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acțiunii în anulare.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii și depune concluzii scrise.
Susține că ordinele contestate au fost emise în scopul transpunerii Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului 998/2003/CE, însă, prin exces de putere, deși legislația europeană se referă numai la vaccinarea animalelor de companie, ANSVSA a stabilit și vaccinarea câinilor și pisicilor din gospodăriile populației și a câinilor de la stână cu vaccin inactivat, fără a avea la bază un studiu de fundamentare științifică și fără a ține cont că în țara noastră nu se produce un asemenea vaccin, iar aducerea lui din import va costa foarte mult. Astfel se încalcă Regulamentul 998/2003/CE, întrucât se introduce în legislația internă obligativitatea de a se folosi pentru toate felurile de animale domestice numai vaccinul inactivat, deși este mai scump și nu se produce în România, fără ca autoritatea pârâtă să țină seama că acest vaccin este obligatoriu numai pentru animalele de companie care circulă în scopuri necomerciale.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
Arată că în Farmacopeea Europeană, singurul referențial pentru activitatea de control al calității produselor medicinale în statele semnatare și a cărei respectare este obligatorie în cazul eliberării autorizației de comercializare, conform Directivei 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare, se prevede că împotriva rabiei se folosește numai vaccinul antirabic inactivat pentru uz veterinar (vaccinum rabiei inactivatum ad usum veterinariam), vaccinul viu fiind indicat numai pentru vaccinarea împotriva rabiei a vulpilor (vaccinum rabiei perorale vivium ad vulpem).
Transpunerea legislației comunitare în domeniu sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor se materializează prin emiterea de ordine ale președintelui A.N.S.V.S.A., prin care sunt aprobate norme sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor pe diverse teme de activitate, pe baza cărora se evaluează statusulde sănătate al animalelor domestice și sălbatice.
Aceste norme reprezintă conduita care trebuie aplicată pentru cunoașterea statusului de sănătate a animalelor vii, indigene și a celor provenite din comerțul intracomunitar sau importul din țări terțe, precum și a celor care fac obiectul transferului către alte state membre sau către țări terțe.
În situația în care s-ar anula art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. (2) din Anexa a Ordinului nr. 29/28.03.2008 și pct. 1.3 din Normele din 30.03.2011, aprobate prin Ordinul nr. 17/30.03.2011, ne-am afla în situația în care, în caz de apariție a rabiei la animalele la care fac referire aceste articole, se pot lua toate măsurile obligatorii de prevenire și control prevăzute la art. 4-9 din Anexa Ordinului nr. 29/28.03.2008, cu excepția celei mai importante măsuri, și anume vaccinarea profilactică prevăzută de art. 10 alin. 2 din aceeași anexă. Anulându-se textele mai sus menționate, vaccinarea profilactică a rabiei la aceste animale nu se va mai putea face (nici cu vaccinul antirabic inactivat, nici cu vaccinul viu), creându-se astfel un vid legislativ, cu consecințe extreme de grave pentru sănătatea publică.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29 mai 2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 1694
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta S.C. R. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La data de 29.05.2014, pârâta a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
- Acțiunea în anulare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2011, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, anularea art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. 2 din Norma sanitară veterinară privind măsurile generale de prevenire și control al rabiei la animalele domestice și sălbatice, aprobată prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 29/28.03.2008, precum și a pct. 1.3 din Normele metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2011, aprobate prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 17/30.03.2011.
De asemenea, reclamanta a solicitat și suspendarea executării acestor prevederi, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
În motivare, reclamanta a arătat că produce peste 230 de vaccinuri și medicamente pentru toate speciile de animale, este deținătoarea unei ferme pentru creșterea pasărilor SPF unice în sud-estul Europei și al 34 de depozite în toată țara, este cel mai mare producător și distribuitor de profil din România, iar printre vaccinurile produse se număra și „vaccinul viu, atenuat, preparat pe culturi celulare, liofilizat, contra rabiei la câini și pisici” (RABIROM), care se folosește pentru imunizarea activă contra turbării a câinilor și pisicilor, începând cu vârsta de 3 luni. A menționa că este unica sociatate care produce acest vaccin în România.
A învederat că dispozițiile art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. 2 din Norma sanitară și pct. 1.3 din Normele metodologice prevăd ca vaccinarea câinilor și pisicilor din gospodăriile populației și a câinilor de la stână să se facă numai cu vaccin inactivat, fiind încălcate prevederile normelor europene în materie, pentru următoarele argumente:
În anul 2003, Parlamentul Europen și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul 998/2003/CE privind condițiile de sănătate animată aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului, întrucât era necesară armonizarea cerințelor privind sănătatea animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie între statele membre și țări terțe.
Ordinele contestate au fost emise în scopul transpunerii acestui Regulament, însă, prin exces de putere, deși legislația europeană se referă numai la vaccinarea animalelor de companie, ANSVSA a stabilit, prin art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. (2) din Anexa la Ordinul nr. 29/28.03.2008, și vaccinarea câinilor și pisicilor din gospodării și a câinilor de la stână cu vaccin inactivat, fără a avea la bază un studiu de fundamentare științifică.
Președintele ANSVSA a emis ulterior Ordinul nr. 55/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului pentru anul 2008, care, prin art. 4, introduce în Normele din 28.03.2008, un nou articol cu următorul cuprins: „prin excepție de la prevederile art. 8 alin. (3) pct. (ii) și ale art. 10 alin. (2), până la data de 1 ianuarie 2009 se pot utiliza și alte tipuri de vaccinuri autorizate pentru comercializare. Prevederile menționate la alin. (1) nu se aplică câinilor și pisicilor care fac obiectul mișcărilor în scopuri comerciale sau necomerciale între statele membre”.
La nivelul anului 2010, președintele ANSVSA a emis Ordinul nr. 2/2010, care permitea și folosirea vaccinului viu atenuat pentru animale de curte și de la stână. Însă, în anul 2011, a fost emis Ordinul nr. 17/30.03.2011, prin care se interzice total folosirea vaccinului viu atenuat, specificând că vaccinurile recunoscute la nivel comunitar sunt cele fabricate în conformitate cu Farmacopeea Europeană, respectiv vaccinuri inactivate de uz veterinar.
Reclamanta a susținut că prin ordinele contestate se încalcă Regulamentul 998/2003/CE, întrucât se introduce în legislația internă obligativitatea de a se folosi pentru toate felurile de animale domestice numai vaccinul inactivat, deși este mai scump și nu se produce în România, fără ca autoritatea pârâtă să țină seama că acest vaccin este obligatoriu numai pentru animalele de companie care circulă în scopuri necomerciale.
În drept, reclamanta a invocat art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 10-19, 74-119).
Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
- Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21.06.2011, pârâta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
În Farmacopeea Europeană, singurul referențial pentru activitatea de control al calității produselor medicinale în statele semnatare și a cărei respectare este obligatorie în cazul eliberării autorizației de comercializare, conform Directivei 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare, se prevede că împotriva rabiei se folosește numai vaccinul antirabic inactivat pentru uz veterinar (vaccinum rabiei inactivatum ad usum veterinariam), vaccinul viu fiind indicat numai pentru vaccinarea împotriva rabiei a vulpilor (vaccinum rabiei perorale vivium ad vulpem).
Transpunerea legislației comunitare în domeniu sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor se materializează prin emiterea de ordine ale președintelui A.N.S.V.S.A., prin care sunt aprobate norme sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor pe diverse teme de activitate, pe baza cărora se evaluează statusulde sănătate al animalelor domestice și sălbatice.
Aceste norme reprezintă conduita care trebuie aplicată pentru cunoașterea statusului de sănătate a animalelor vii, indigene și a celor provenite din comerțul intracomunitar sau importul din țări terțe, precum și a celor care fac obiectul transferului către alte state membre
În situația în care s-ar anula art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. (2) din Anexa a Ordinului nr. 29/28.03.2008 și pct. 1.3 din Normele din 30.03.2011, aprobate prin Ordinul nr. 17/30.03.2011, ne-am afla în situația în care, în caz de apariție a rabiei la animalele la care fac referire aceste articole, se pot lua toate măsurile obligatorii de prevenire și control prevăzute la art. 4-9 din Anexa Ordinului nr. 29/28.03.2008, cu excepția celei mai importante măsuri, și anume vaccinarea profilactică prevăzută de art. 10 alin. 2 din aceeași anexă. Anulându-se textele mai sus menționate, vaccinarea profilactică a rabiei la aceste animale nu se va mai putea face (nici cu vaccinul antirabic inactivat, nici cu vaccinul viu), creându-se astfel un vid legislativ, cu consecințe extreme de grave pentru sănătatea publică.
În drept, pârâta a invocat art. 115-118 din Codul de procedură civilă de la 1865, Legea nr. 554/2004, Directiva 2001/82/CE, Decizia Comisiei nr. 94/275/CE, Farmacopeea Europeană, Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 642/ 23.12.2002.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 56-72).
- Aspecte procedurale.
Prin sentința civilă nr. 5403/27.09.2011, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a a respins acțiunea ca neîntemeiată, fiind analizată însă doar cererea de suspendare a executării.
Prin sentința civilă nr. 1208/21.02.2012, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5403/27.09.2011, formulată de reclamantă, și a respins acțiunea în anulare ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 7666/10.12.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5403/27.09.2011, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că lipsește cu desăvârșire motivarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anulare.
La 12.03.2014, dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei secții sub nr._ .
La data de 22.05.2014, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare a executării, motivată de împrejurarea că, trecând 3 ani de la data emiterii actului administrativ, nu mai este îndeplinită cerința pagubei iminente.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
- Soluția instanței.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării prevederilor art. 8 alin. 3 pct. (ii) și art. 10 alin. 2 din Norma sanitară aprobată prin Ordinul nr. 29/28.03.2008, precum și a prevederilor pct. 1.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 17/30.03.2011, Curtea va lua act de renunțarea reclamantei la judecată, conform cererii depuse la fila 11.
În ceea ce privește acțiunea în anulare, examinând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor părților, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin art. 8 alin. (3) pct. (ii) și art. 10 alin. 2 din Norma sanitară veterinară privind măsurile generale de prevenire și control al rabiei la animalele domestice și sălbatice, aprobată prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 29/28.03.2008 (filele 10-14), s-a prevăzut că vaccinarea câinilor și pisicilor, inclusiv a celor din gospodăriile populației și de la stână, se face cu vaccin inactivat.
Prin pct. 1.3 din Normele metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2011, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 17/30.03.2011 (filele 15-19), s-a prevăzut că, pentru prevenirea turbării sau rabiei, se va aplica corect programul de vaccinare în populațiile de animale domestice și sălbatice, iar vaccinurile recunoscute la nivel comunitar sunt cele fabricate în conformitate cu Farmacopeea Europeană, respectiv vaccinul inactivat de uz veterinar.
Reclamanta, producătoare a vaccinului viu, atenuat, preparat pe culturi celulare, liofilizat, contra rabiei la câini și pisici (denumire comercială RABIROM), a contestat aceste dispoziții din Norma sanitară veterinară și din Normele metodologice, susținând în esență că, deși cele două ordine au fost emise în scopul transpunerii Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului 998/2003/CE, care impune vaccinarea cu vaccin inactiv doar în cazul animalelor de companie, totuși, prin exces de putere, pârâta A.N.S.V.S.A. a stabilit ca și vaccinarea câinilor și pisicilor din gospodăriile populației și a câinilor de la stână să se facă cu vaccin inactivat, fără a avea la bază un studiu de fundamentare științifică.
De asemenea, reclamanta a dedus judecății și aspecte ce țin de oportunitatea emiterii de către autoritatea publică pârâtă a actelor administrative contestate, susținând că o astfel de reglementare nu era necesară, în condițiile în care, pe de o parte, legislația europeană nu o impune, iar, pe de altă parte, se ajunge la efectuarea unor costuri mai mari, întrucât vaccinul inactivat nu se produce în România și va trebui să fie importat din alte state.
Curtea constată că, într-adevăr, Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului 998/2003/CE (filele 85-98), care este direct aplicabil în toate elementele sale în statele membre, nefiind necesare măsuri naționale de transpunere în dreptul intern, nu impune folosirea vaccinului inactivat decât în cazul animalelor de companie, cu ocazia circulației acestora între statele membre sau din țări terțe.
Astfel, conform art. 1 și 2 din Regulament, acesta stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și normele privitoare la controlul acestei circulații și se aplică circulației între statele membre sau din țări terțe a animalelor de companie aparținând speciilor enumerate la anexa I. Potrivit art. 3, în sensul prezentului regulament, "animale de companie" înseamnă animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I, care își însoțesc proprietarii sau o persoană fizică răspunzătoare de aceste animate în numele proprietarului în timpul circulației și care nu sunt destinate vânzării sau transferului de proprietate, iar "circulație" înseamnă orice circulație a unui animal de companie între statele membre sau . pe teritoriul Comunității dinspre o țară terță. La art. 5 se prevede că, în cazul circulației, animalele de companie trebuie, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la articolul 6, (a) să fie identificate în conformitate cu articolul 4 și (b) să fie însoțite de un pașaport eliberat de un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să certifice valabilitatea vaccinării antirabice sau a revaccinării, după caz, în conformitate cu recomandările laboratorului producător, efectuată animalului în cauză cu un vaccin inactivat de cel puțin o unitate antigenică per doză.
Însă, împrejurarea că Regulamentul 998/2003/CE impune folosirea vaccinului inactivat doar în cazul animalelor de companie, cu ocazia circulației acestora între statele membre sau din țări terțe, nu este de natură a atrage nelegalitatea măsurii impuse de autoritatea pârâtă prin cele două ordine contestate, constând în extinderea vaccinării cu vaccin inactivat și la câinii și pisicile din gospodăriile populației, precum și la câinii de la stână.
În realitate, autoritatea pârâtă a respectat întocmai Regulamentul 998/2003/CE, reglementând însă și situații în plus, care nu contravin nici acestui regulament, nici altui act european, astfel că este vădit neîntemeiată susținerea reclamantei, în sensul că ar fi fost încălcate prevederile art. 288 TCE, potrivit cărora regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Este adevărat că, în baza principiilor supremației dreptului european și aplicării directe a regulamentelor în toatele statele membre, orice particular din aceste state poate cere judecătorului național înlăturarea normei interne contrare unui regulament, însă o atare situație nu este prezentă în cauză, întrucât autoritatea pârâtă nu a contravenit, prin ordinele în discuție, elementelor normative ale Regulamentului 998/2003/CE, ci a extins sfera de aplicare a vaccinului inactivat de la situația particulară reglementată de Parlamentul European și Consiliu (câinii și pisicile de companie, cu ocazia circulației acestora între statele membre sau din țări terțe) la o categorie mai largă, care include și câinii și pisicile din gospodăriile populației, precum și la câinii de la stână, ceea ce nu este interzis.
Prin urmare, susținerea reclamantei, în sensul că autoritatea pârâtă ar fi nesocotit prevederile Regulamentului 998/2003/CE, vor fi înlăturate.
De asemenea, deși reclamanta s-a referit în mod general la încălcarea legislației europene, Curtea nu a identificat vreun alt act emis de instituțiile europene care să fi fost încălcat de autoritatea pârâtă la emiterea ordinelor nr. 29/28.03.2008 și nr. 17/30.03.2011.
Pe de altă parte, contrar celor susținute de reclamantă, Curtea constată că autoritatea pârâtă nu a acționat cu exces de putere, depășindu-și marja de apreciere, ci a impus, începând cu anul 2009, în locul vaccinului viu, atenuat, folosirea vaccinului inactivat, inclusiv în situația câiniilor și pisicilor din gospodăriile populației, precum și a câinilor de la stână, întrucât acesta este singurul vaccin recunoscut la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, decizia Comisiei CE nr. 94/275/CE din 18.04.1994 privind recunoașterea vaccinurilor antirabice (fila 70), stipulează că vaccinurile recunoscute la nivel comunitar pentru imunizarea animalelor domestice sunt cele fabricate în conformitate cu protocoalele definite în monografia Farmacopeea Europeană despre vaccinum rabiei inactivatum ad usum veterinarium, respectiv vaccinul antirabic inactivat pentru uz veterinar (această decizie a fost preluată, de altfel, în cuprinsul art. 1 din Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 642/2002).
Potrivit Directoratului European pentru Calitatea Medicamentelor (EDQM), Farmacopeea Europeană este singurul referențial pentru activitatea de control al calității produselor medicinale în statele membre.
Mai mult, Directiva 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare stabilește obligativitatea respectării monografiei Farmacopeea Europeană în cazul eliberării autorizației de comercializare.
Or, această Farmacopee Europeană nu face referire la utilizarea vaccinurilor vii la animale domestice cu administrare pe cale parenterală (cum este cazul vaccinului RABIROM, produs de reclamantă), acest gen de vaccin fiind indicat doar pentru vaccinarea vulpilor împotriva rabiei (vaccinum rabiei perorale vivium ad vulpem, pag. 792).
Prin urmare, contrar celor susținute de reclamantă, Curtea constată că autoritatea pârâtă, prin impunerea vaccinului inactivat și în situația câiniilor și pisicilor din gospodăriile populației, precum și a câinilor de la stână, a adoptat o reglementare normativă în spiritul european actual, neputându-se susține că aceasta ar fi nesocotit legislația europeană.
În acest context, nu poate fi primită susținerea reclamantei, în sensul că ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 29/28.03.2008 ar fi fost emis fără o fundamentare științifică, întrucât din referatul de aprobare nr._/21.12.2007 (filele 60-61) rezultă că s-a avut în vedere împrejurarea că aderarea României la Uniunea Europeană impune existența unei echivalențe autentice a măsurilor sanitare veterinare, elaborate și aplicate pe teritoriul național, cu cele legiferate și aplicate în Uniune. De asemenea, s-a ținut cont de faptul că, în ultimii ani, . a avut un caracter endemic cu tendințe crescătoare, iar, în anul 2007, comparativ cu anii anteriori, numărul cazurilor de rabie a crescut semnificativ, în timp ce acțiunile de combatere și de control sunt lipsite de uniformitate în teritoriu. Astfel de împrejurări au fost avute în vedere la momentul emiterii ordinului nr. 29/28.03.2008, din preambulul căruia rezultă că referatul de aprobare nr._/21.12.2007 i-a stat la bază.
În cuprinsul acțiunii, reclamanta a mai susținut că președintele A.N.S.V.S.A., „dându-și seama de greșeala făcută prin emiterea ordinului nr. 29/28.03.2008”, a emis ordinul nr. 55/2008 (filele 16-17), care, prin art. 4, introduce în Normele din 28.03.2008, un nou articol, cu următorul cuprins: „prin excepție de la prevederile art. 8 alin. (3) pct. (ii) și ale art. 10 alin. (2), până la data de 1 ianuarie 2009 se pot utiliza și alte tipuri de vaccinuri autorizate pentru comercializare; prevederile menționate la alin. (1) nu se aplică câinilor și pisicilor care fac obiectul mișcărilor în scopuri comerciale sau necomerciale între statele membre”.
Contrar celor susținute de reclamantă, Curtea, având în vedere referatul de aprobare nr._/10.06.2008 (filele 12-15), constată că această derogare, valabilă pentru anul 2008, a avut în vedere imunoprofilaxia și aplicarea vaccinărilor de urgență a animalelor din speciile receptive la turbare, având în vedere împrejurarea că, începând cu trimestrul IV al anului 2007 și pe parcursul primului semestru al anului 2008, pe teritoriul României s-a înregistrat o recrudescență a focarelor de turbare, prin creșterea alarmantă a numărului de animale sălbatice diagnosticate cu această boală, numărul focarelor de turbare depășind 300, afectând vulpea și specii de animale domestice de interes economic.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a criticat și modalitatea de adoptare a ordinului nr. 17/30.03.2011, prin referire la transcriptul ședinței Consiliului Științific din data de 28.02.2011, afirmând că „rezolvarea problemei a fost lăsată la aprecierea președintelui A.N.S.V.S.A., iar un singur om nu poate stabili dacă acest vaccin se poate folosi sau nu”.
Nici aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât ordinul respectiv a fost emis de președintele A.N.S.V.S.A. în exercitarea atribuțiilor sale legale și ținând cont de referatul de aprobare nr. 1094/24.03.2011 întocmit de șase direcții de specialitate (filele 56-59), precum și de cerința armonizării legislației naționale cu cea europeană.
Referitor la susținerile reclamantei, legate de oportunitatea actelor administrative contestate, în sensul că vaccinul inactivat ar fi mai scump, întrucât nu se produce în România și, ca atare, trebuie importat, Curtea apreciază că eventualul cost mai mare al vaccinului inactivat, comparativ cu cel viu, nu este de natură a conduce la anularea parțială a celor două ordine, întrucât acestea au fost edicate avându-se în vedere Farmacopeea Europeană și actele instituțiilor europene cu competențe în materie, care prevăd că vaccinurile recunoscute la nivel comunitar pentru imunizarea animalelor domestice sunt cele fabricate în conformitate cu protocoalele definite în monografia Farmacopeea Europeană despre vaccinul antirabic inactivat pentru uz veterinar. În atare condiții, împrejurarea invocată de reclamantă, în sensul că o doză de vaccin inactivat ar fi de trei ori mai mare decât una de vaccin viu (1,89-3 lei fără TVA, față de 0,90 lei fără TVA) este nerelevantă din perspectiva analizată.
Față de aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea în anularea parțială a Ordinelor ANSVSA nr. 29/2008 și nr. 17/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare a executării.
Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. R. C. S.A., cu sediul ales la Cabinet de avocat P. M. din București, .. 101A, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 1, corp D1, sectorul 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. DDM/ 4 ex/ 07.07.2014.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 860/2014. Curtea... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 6298/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
