Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2091/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2091/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 3695/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.07.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta E. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la prima strigare a cauzei, reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat Bubulica S., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 8, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin consilier juridic M. Crucieru, care depune delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 104.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 25.06.2014, prin fax, de către pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, întâmpinare, într-un exemplar.
Reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat, interpelată fiind, arată că nu a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, astfel că, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în acest sens.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate reclamantei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de pârâtă la dosarul cauzei, având în vedere că aceasta a fost transmisă instanței, prin fax, într-un singur exemplar și înmânează dosarul avocatului reclamantului spre studiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la a doua strigare a cauzei, reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat Bubulica S., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 8, și pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin consilier juridic M. Crucieru, cu delegație de reprezentare juridică la dosar, fila 104.
Reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat, interpelată fiind, arată că a lecturat întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu au cereri prealabile discutării probelor.
Reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.
Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și o constată deja administrată. De asemenea, Curtea constată că s-a depus cauțiune în cuantumul stabilit de instanță și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea de suspendare în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantei pe fondul acesteia.
Reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat, solicită a se observa că această procedură este una specială din mai multe punct de vedere, atât din punctul de vedere al dreptului substanțial, cât și din punctul de vedere al procedurii aplicabile. Plecând de la premisa că și prezenta instanță este de acord că este instanța competentă să judece din punct de vedere material această cauză și că actul a cărui suspendare a executării se cere este un act administrativ în sensul definit de lege. În opinia sa, pentru ca această cerere de suspendare să fie admisibilă, trebuie îndeplinite anumite condiții, unele dintre ele menționate explicit prin legea care guvernează această procedură din punct de vedere al dreptului substanțial și procesual, cât și alte aspecte care rezultă în mod implicit din aceste considerente. Cu privire la condițiile precizate în mod expres de lege, solicită a se observa că a întemeiat această cerere pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv înainte ca autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui suspendare se solicită să fi dispus cu privire la contestație. Posibilitatea este reglementată în mod expres de lege, urmând ca reclamanta să introducă, în termen de 60 de zile, în situația în care instanța va fi de acord cu cererea de suspendare și o acțiune în anulare. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că împotriva procesului – verbal de constatare a despăgubirilor a fost formulată contestație. Cu privire la cea de-a doua condiție de admisibilitate, aceasta se referă la cazul bine justificat. Definiția acestei sintagme este dată chiar de Legea contenciosului administrativ, vizând aspecte care să introducă o îndoială legitimă și serioasă cu privire la constatările organului emitent din cuprinsul actului atacat. Solicită a se observa că ceea ce reține și a făcut obiectul criticilor formulate de reclamantă prin punctul de vedere și contestație, nu sunt în fapt aspecte care vizează o neîndeplinire culpabilă de către societatea reclamantă a obligațiilor asumate de aceasta prin contractul de finanțare. Sunt niște concluzii pe care autoritatea emitentă le trage în mod indirect, pe baza existenței unor aspecte asupra cărora chiar aceasta recunoaște în cuprinsul procesului – verbal atacat (este vorba de fila 11 dosar) că „beneficiarul nu a încălcat legislația în vigoare” (este vorba de alineatul 4), iar mai jos în prinsul acestui alineat „pentru aceste societăți” (era vorba de condiții referitoare la licitație) „aceste procedee nu contravin legislației specifice" și la sfârșitul acestui alineat este mențiunea „membrii echipei de control nu contestă corectitudinea desfășurării diferitelor etape procedurale”. Aspectul cel mai important care o determină pe reclamantă să susțină această cerere de suspendare a executării, rezultă dintr-o interpretare și aplicare sui generis a normei legale de către autoritatea emitentă. Aceasta a făcut deodată controale la două societăți, societatea reclamantă și Agropest S., din care a tras concluzia că aceste două societăți în raport de o cerere de finanțare făcută de către o terță entitate – Agrozootehnica Mihăilești, nu au fost respectate condițiile de eligibilitate. Solicită a se observa că această critică pe care se întemeiază actul administrativ atacat este referitoare la (citează din înscrisul aflat la fila 9 dosar – din cuprinsul procesului – verbal) existența condițiilor artificiale de eligibilitate create de Agrozootehnica Mihăilești. Este vorba de acte și fapte săvârșite de către o altă entitate și care ar fi condus la nemenținerea condițiilor de eligibilitate. A criticat aceste aspecte, atât prin punctul de vedere, cât și prin contestație. A arătat că susținerile autorității emitente a actului administrativ sunt doar interpretări pe care aceasta le dă normelor legale. Consideră că la acest moment sarcina instanței nu este de a verifica in estenso actele emise de autoritatea pârâtă și criticile formulate de către reclamantă, ci doar să aprecieze dacă, în abstract, faptele pentru care reclamanta a criticat actul emis de către autoritatea pârâtă ar putea reprezenta cazul bine justificat. Opinia sa este că sunt îndeplinite aceste aspecte. Mai mult, consideră că temeiul de drept invocat de către pârâtă în susținerea sancțiunilor aplicate este vag. Se va observa că atât la capitolul 2, cât și la capitolul 6, din cuprinsul procesului – verbal de stabilire a despăgubirilor indicare în mod general a normelor legale încălcate. Cu privire la anexa la contractul de finanțare, care conține obligații ale beneficiarilor, solicită să se observe că nu se constată nicio încălcare cu privire la acestea. Din cuprinsul procesului – verbal, cât și din cuprinsul proiectului la procesul – verbal, rezultând că nu au fost încălcate obiectivele angajate prin cererea de finanțare, că echipamentele au fost cumpărate, că există salariații asupra cărora societatea s-a angajat să constituie locurile de muncă și că a fost desfășurată activitatea. Consideră că a epuizat succint cazurile bine justificate, care sunt îndeplinite, în opinia sa. O lecturare completă a acestora se poate asigura din cuprinsul cererii e suspendare, dar și din cuprinsul contestației și punctului de vedere. O a treia condiție care determină admisibilitatea cererii este urgența din punct de vedere al prejudiciului care ar putea să fie creat solicitantului. Solicită a se observa din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, societatea reclamantă are niște venituri foarte mici, în comparație cu sumele stabilite în sarcina acesteia prin procesul – verbal de despăgubire și este normal să fie așa. Obiectul și spiritul legii în baza căreia a fost asigurată finanțarea, nu este ca aceste fonduri să fie alocate unor societăți, unor actori comerciali care au posibilitatea să se finanțeze, ci unor comercianți mai mici, care au nevoie de sprijinul atât a Statului, cât și al Uniunii Europene în crearea unor condiții mai bune și mai noi de desfășurare a activităților agricole. Din această perspectivă, opinia APDRP conform cu care o sarcină bugetară stabilită printr-un proces – verbal este prin ea însăși un element care nu poate fi pus la discuție. Această opinie este cenzurabilă. Dacă așa ar sta lucrurile, ar însemna că persoana asupra căreia s-a pronunțat această hotărâre nu va putea niciodată să conteste actul respectiv, pentru că acela se bucură de o prezumție de legalitate. Acesta este și spiritul legii, respectiv acela de a da posibilitate reclamantei să supună într-o analiză superficială la acest moment, modalitatea în care actul în discuție respectă normele legale. Din această perspectivă, solicită să se observe și a depus și la dosarul cauzei extrase de pe portalul Ministerului de Finanțe referitoare la cifra de afaceri a societății, care este foarte mică. Declanșarea și punerea în executare a actului administrativ ar conduce la ., pentru că la o cifră de afaceri de câteva zeci de mii de lei a obliga debitoarea în acest caz să plătească sute de mii de lei ar avea o singură consecință. Din legislația anterioară cu care cererea de suspendare se aseamănă din punct de vedere cu ordonanța președințială, solicită să se observe că cererea sa nu prejudiciază fondul, instanța nefăcând în acest moment o pronunțare pe fondul cauzei și nici nu are caracter definitiv, ci doar un caracter temporar, până la soluționarea pe fond. În plus, dacă se va dovedi că cererea sa este neîntemeiată, cu ocazia judecății pe fond, APDRP are posibilitatea de a se îndestula din cauțiunea depusă. Concluziile sale sunt de admitere a cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea acordă cuvântul pârâtei pe fondul cererii de suspendare.
Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a cererii de suspendare. Solicită a se observa că suspendarea actului administrativ se poate dispune numai în situația îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Procedura de caz bine justificat este definită de art.2 din același act normativ. Pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Or, poate constitui un caz temeinic justificat:
- emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, ceea ce nu este cazul în situația de față;
- actul a fost emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nu este cazul în situația de față, normele legale sunt prevăzute în actul contestat;
- nemotivarea actului, de asemenea, nu este cazul în situația de față;
- modificarea importanței actului administrativ în calea recursului.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material, viitor și previzibil greu sau imposibil de reparat, iar iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită, ca în cauza de față. Sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute. Mai mult decât atât, așa cum a precizat anterior, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ se impune întrunirea cumulativă a acestor două condiții. Pentru aceste motive, prezentate pe larg în întâmpinare, solicită respingerea cererii de suspendare.
Reclamanta E. S. S.R.L., prin avocat, în replică, solicită a se observa că acele condiții de nelegalitate care ar fi trebuit să nu fie îndeplinite nu se referă numai la forma actului, ci și la fondul acestuia, la temeiul de drept. Din perspectiva cererii de suspendare acest aspect nu a fost îndeplinit. Cu privire la prejudiciu, este absolut evident că dacă ar fi obligată la plata sumelor de bani de mute sute de mii, în condițiile în care cifra de afaceri este de zeci de mii, i s-ar produce nu prejudiciu grav.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul cererii de chemare în judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 4.06.2014 sub nr._, reclamanta E. S. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cerere de suspendare a executării Titlului de creanță reprezentat de procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 05.05.2014, înregistrat la APDRP sub nr._ /08.05.2014 privind proiectul „Achiziții utilaje pentru prestări servicii de către . în localitatea Naipu, .", finanțat prin Program FEADR, Contract de Finanțare C312C_/06.07.2011, beneficiar E. S. SRL.
În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:
1.Cu privire la aspectele pentru care a fost respins punctul de vedere, se formulează următoarele apărări, prin care reclamanta dorește să înlăture argumentele invocate de APDRP în Procesul Verbal:
a)Deși reține în cuprinsul capitolului pct.b) că nu este nelegal ca două societăți să închirieze spații de la același proprietar, să aibă denumiri asemănătoare și să aibă sediile sociale apropriate etc, echipa de control menționează că aceste aspecte au fost doar indicii care au condus la constatarea altor aspecte, care nu contravin legislației specifice în vigoare". In fapt, echipa de control nu a putut să indice care act normativ a fost încălcat;
b)Aprecierea conform cu care nu au fost îndeplinite obligațiile asumate prin cererea de finanțare si prin însăși esența măsurii 312, nu sunt susținute de dovezi. Mai mult, echipa de control recunoaște textual că în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare în fine, cu privire la același aspect, echipa de control nu este în măsură să precizeze care, în mod concret, obiectiv urmărit de măsura 312 nu a fost atins.
c)Aprecierea echipei de control conform cu care prin finanțarea obținută nu s-au creat locuri noi de muncă, persoanele angajate la E. provenind de la AGQZOQTEHNICA MIHA1LESTI SA. este de asemenea lipsită de substanță juridică. deoarece (i) actualmente legislația muncii nu mai recunoaște transferul ca o modalitate de schimbare a locului de muncă și (ii) locurile de muncă nou create se referă la cele având ca angajator E., ulterior obținerii finanțării.
2.Cu privire la aspectele criticate prin punctul de vedere, acestea sunt subsumate, în principiu, aspectului că stabilirea obligațiilor de plată, ca urmare a nerespectării contractului de finanțare, este datorată unor speculații ale situației de fapt, fără a se menționa vreo normă juridică sau convențională încălcată. Pentru a trage această concluzie, membrii echipei de control au creat un scenariu în care AGROZOOTEHNICA SA MIHAILESTI, în continuare „AGROZOOTEHNICA", este cea care a făcut demersurile în urma cărora: s-au constituit E. și AGROPREST; au fost numite persoanele care dețin calitatea de asociat unic și administrator; au fost alimentat cu bani conturile E. și AGROPREST, în vederea achiziționării de utilaje. Ca temei pentru aceasta concluzie stau argumente non-juridice, cum ar fi: localizarea celor două entități la adrese apropriate; existența unui consultant comun, SLY MANAGEMENT; existența unui beneficiar de servicii quasi unic denumiri asemănătoare; calitatea de foști salariați ai AGROZOOTEHNICA pentru asociații unici / administratori ai celor societăți; o componență quasi-comună pentru comisiile de evaluare și atribuire a ofertelor; plățile făcute de AGROZOOTEHNICA către E. anterior achiziționării utilajelor, obiect al finanțării
La capitolele rezervate motivării în fapt si în drept a procesului verbal, membrii echipei de control indică: în fapt, caracterul artificial al condițiilor de eligibilitate; în drept, o listă lungă de norme legale si prevederi din Contractul de Finanțare, care însă nu tratează în mod concret ori nu instituie obligații care să nu fi fost respectate de către beneficiarii finanțării.
3.Cu privire la suspiciunea de nereguli, se arată că suspiciunea de neregulă, înregistrată la Autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sub nr. 6676/26.02.2014, este netemeinică, critica formulată prin aceasta nefăcând referire la nerespectarea vreunei condiții din contract ci la crearea, de către o altă entitate a unui cadru artificial, în care persoanele cu drept de reprezentare a ecoprest acționează la comanda și în interesul acestei entități.
În susținerea (și critica) acestei opinii mai arată că suspiciunea de neregulă vizează AGROZOOTEHNICA si nu E. S. ori AGRO PREST S. SRL, aspect care reprezintă un impediment major în aplicarea sancțiunilor contractuale, reclamanta E. neputând fi făcută responsabilă pentru faptele altcuiva.
Cu privire la urgența cererii și iminența unei pagube ce s-ar produce reclamantei, se arată următoarele:
1.Titlul de creanță devine executoriu de drept, la împlinirea termenului de 30 zile de la comunicare;
2.Suma de plată, stabilită prin acesta este cu mult pentru cifra de afaceri a societății pe mai mulți ani; face trimitere atât la situațiile financiare publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe ori depuse la organul fiscal;
3.începerea măsurilor de executare ar viza înainte de toate poprirea conturilor societății și imposibilitatea de a mai face plăți către furnizorii de materii prime și materiale, combustibil etc, cu declanșarea imediată incapacității de plată, obligativitatea inițierii procedurii de insolvență și declanșarea în cascadă a unor dificultăți pe circuitul comercial, în aval (beneficiarii serviciilor) și în amonte (furnizorii de materii prime și material, combustibil, piese de schimb etc);
4.blocarea conturilor societății ar afecta și plățile către salariați, pentru aceștia salariile reprezentând singura sursă de venituri;
5.conform legislației fiscale, sumele poprite și distribuite autorităților fiscale nu se mai restituie contribuabilului, decât în condiții speciale (restrictive și cu durata relative mare în timp), fiind imputate asupra unor obligații viitoare de plată, ceea ce ar însemna ca în cazul soluționării favorabile a contestației formulate ori a acțiunii judiciare (în cazul în care contestația este respinsă), sumele poprite să nu mai poată fi recuperate.
Consideră că cererea este perfect admisibilă, fiind respectate condițiile stabilite la art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv: împotriva Procesului Verbal a fost formulată contestație la APDRP; există cazuri justificate; cererea este menită să evite o pagubă iminentă.
În drept, au fost invocate prev. art. 14 din Legea nr. 554 /2004.
A fost achitată cauțiune în cuantum de 3630 lei conform Recipisei de consemnare a cauțiunii nr._/1 din 23.06.2014 emisă de CEC Bank-Unitatea V..
Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând cererea de suspendare de față, prin prisma motivelor invocate de reclamantă și a apărărilor pârâtei, precum și a ansamblului înscrisurilor depuse la dosar, Curtea reține următoarele:
În drept, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ:
„(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”
Rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
- să fie vorba despre un act administrativ unilateral;
- să fie introdusă plângerea prealabilă împotriva actelor vătămătoare;
- măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din lege;
- să fie vorba despre un caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 lit. t din lege.
În plus, conform art. 50 alin. 9 din Ordonanța de Urgență nr. 66/ 2011, reclamanta trebuie să facă dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate. Această condiție este îndeplinită, așa cum a reținut Curtea în practicaua prezentei sentințe.
În ceea ce privește îndeplinirea primei condiții, Curtea constată că este îndeplinită, procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._ din 08.05.2014 încheiat de pârâta APDRP fiind act administrativ, aspect necontestat de părți.
Curtea reține că și cea de-a doua condiție este îndeplinită, reclamantul formulând plângere prealabilă prin care a solicitat anularea aceluiași act.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, conform prev. art. 2 alin. 1 lit. t din lege, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Curtea constată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu își producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie, însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul cenzurării legalității acestuia de către instanța competentă, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, în cadrul cărora instanța trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri numai atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui. Prin urmare, cazul bine justificat și iminența pagubei sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de parte; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul sau actele administrative atacate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, decelate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența probelor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului pentru că, în caz contrar, s-ar prejudicia fondul cauzei - ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare suspendării de executare.
Aceasta nu înseamnă însă că indiciile de nelegalitate trebuie să se refere exclusiv la dimensiunea formală a actului administrativ, pentru că legea nu face distincție între cerințele de legalitate de ordin procedural și cele substanțiale, esențial fiind doar ca aparența de nelegalitate să fie evidentă, să poată fi identificată fără o examinare aprofundată a cauzei. Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.
Pe aspectul aparenței de nelegalitate a actului administrativ atacat și în susținerea cazului justificat, Curtea constată că susținerile reclamantei nu pot fi dezlegate pe calea unei cereri de suspendare, depășind ceea ce reprezintă o aparență a dreptului și ducând, în caz de soluționare, chiar la exprimarea unui punct de vedere asupra fondului cauzei.
Astfel, analizarea corectitudinii respingerii punctului de vedere al reclamantei este o operațiune ce ar presupune analizarea corectitudinii actului de sancționare prin analizarea fondului raportului juridic dedus judecății. În plus, reclamanta invocă chiar inexistența unei nereguli, aspect care depășește în mod evident cadrul unei cereri de suspendare.
Or, nu se poate verifica existența cazului justificat în favoarea sa decât prin analiza aprofundată a motivelor de nulitate invocate. Astfel, reclamanta invocă pe cale de suspendare chiar motivul pentru care se poate formula și solicita anularea; or, nu se poate reține că este îndeplinită condiția cazului justificat, câtă vreme analizarea acestor motive ar presupune chiar verificarea fondului cauzei, fiind în mod evident aspecte ce pot fi verificate numai pe calea acțiunii în anulare, adică chestiuni de fond care depășesc limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și /sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel, se constată că reclamanta nu a făcut dovada răsturnării prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat, fiind o simplă afirmație nesusținută de probe aceea că există o aparență de nelegalitate a acestui act.
Cu privire la paguba iminentă, conform prev. art. 2 alin. 1 lit. ș, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
Sub aspectul pagubei iminente, Curtea reține că executarea unei obligații, stabilită printr-un act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui de plano prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din lege. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului constând în pierderea de eventuale drepturi salariale este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Pentru verificarea prejudiciului, trebuie stabilit că acesta nu are un caracter prezumat legal și că, în corelație cu existența unui caz bine justificat, prejudiciul logic creat prin executarea actului este unul nelegal și deci are la bază un act administrativ care nu se bucură de prezumția de legalitate; or, anterior, Curtea a statuat anterior că nu există un caz bine justificat, ceea ce face ca prezumtiva executare în sine a actului administrativ să apară ca având un caracter prezumat legal, ceea ce nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.
Faptul că titlul de creanță devine executoriu de drept, la împlinirea termenului de 30 zile de la comunicare, este o consecință juridică normală a emiterii actului de constatare; împrejurarea că suma de plată, stabilită prin acesta este cu mult pentru cifra de afaceri a societății pe mai mulți ani nu este aptă în mod independentă să ducă la suspendarea executării actului, cât timp nu s-a dovedit o minimă aparență de nelegalitate a actului sancționator. De asemenea, faptul că începerea măsurilor de executare ar viza înainte de toate poprirea conturilor societății și imposibilitatea de a mai face plăți către furnizori, că blocarea conturilor societății ar afecta și plățile către salariați, pentru aceștia salariile reprezentând singura sursă de venituri, nu reprezintă argumente în sensul existenței unui prejudiciu, cât timp, așa cum s-a reținut mai sus, prejudiciul logic creat prin executarea actului este unul nelegal și deci are la bază un act administrativ care nu se bucură de prezumția de legalitate.
Afirmația reclamantei, în sensul că sumele poprite și distribuite autorităților fiscale nu se mai restituie contribuabilului, decât în condiții speciale (restrictive și cu durata relative mare în timp), fiind imputate asupra unor obligații viitoare de plată, ceea ce ar însemna ca în cazul soluționării favorabile a contestației formulate ori a acțiunii judiciare (în cazul în care contestația este respinsă), sumele poprite să nu mai poată fi recuperate, nu este de natură să ducă la o altă concluzie; procedura de restituire se aplică tuturor persoanelor în mod egal, iar nu reclamanta nu a dovedit că, în cazul său, se va împiedica de dificultăți sporite în comparație cu celelalte persoane aflate în situație egală cu a sa.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, cerute cumulativ de prev. de art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, motiv pentru care va respinge cererea de suspendare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta E. S. S.R.L., cu sediul social în Comuna Ghimpați, .. 7- P., Corp B, județul G., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu sediul în sector 1, București, .. 43, ca nefondată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iulie 2014.
Președinte Grefier
A. V. R. B.
Red./Tehnored. A.V. /4 ex./
l. 2 .>
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6298/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2719/2014. Curtea de... → |
|---|
