Anulare act administrativ. Sentința nr. 727/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 727/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 9732/2/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 727

Ședința publică din 04.03.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: A. Ș.

GREFIER: ANIȘOARA N.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. K. S. S.A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU-DIRECȚIA VENITURI, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 04.02.2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților de a formula și de a depune la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.02.2014, 18.02.2014, 25.02.2014 și data de azi, 04.03.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2011, reclamanta S.C. K. S. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU-DIRECȚIA VENITURI, anularea Deciziei nr. 56 din 22.09.2011 de soluționare a contestației fiscale, anularea Deciziei de impunere nr. 122/_/17.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 126/_/17.06.2011, în ceea ce privește obligațiile fiscale stabilite suplimentar, în sumă de 11.685.080 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că face parte din grupul organizat la nivel mondial sub denumirea „K.”, aceasta fiind lider mondial în producerea și distribuția de produse stratificate pe bază de lemn. În România, K. își desfășoară activitatea în Mun. S., unde Compania a preluat cele două fabrici existente, devenind cel mai mare producător de plăci aglomerate din România.

În desfășurarea obiectului de activitate, societatea achiziționează de la diverși furnizori deșeuri de lemn, rumeguș și tocătură de lemn, pe care ulterior la introduce în procesul de producție al plăcilor de pal, mdf și mdf melaminat, realizând o . operațiuni economice specifice. Dintre acestea, au fost avute în vedere de organele fiscale la emiterea Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, următoarele:

- Achiziție masă lemnoasă pe picior, exploatarea și vânzarea masei lemnoase brute.

Având în vedere că procesul de producție a plăcilor de pal, mdf și mdf melaminat presupune, în mare măsură, folosirea deșeurilor lemnoase (i.e lemn rotund, așchii livrate extern, deșeuri, rebuturi plăci, ș.a.), în vederea asigurării necesarului materiei prime pentru producția plăcilor mai sus menționate, respectiv pentru aprovizionarea cu deșeuri lemnoase, societatea a desfășurat un întreg ciclu de operațiuni economice, realizând achiziții de masă lemnoasă pe picior, ulterior exploatată și înstrăinată unor societăți comerciale autorizate în vederea prelucrării sau achiziții de deșeuri de lemn de la diverși operatori autorizați.

- Producția și comercializarea formaldehidei.

Societatea utilizează în procesul de producție a plăcilor de pal, mdf și mdf melaminat, formaldehidă produsă și comercializată de societate, care până la sfârșitul anului 2005 era considerată substanță chimică periculoasă, ulterior fiind declasificată, prin excluderea acesteia din lista substanțelor chimice periculoase.

- Gestionarea anvelopelor achiziționate de pe piața externă.

În procesul de producție, societatea utilizează o . autovehicule pentru care achiziționează, de pe piața externă, anvelope noi, destinate consumului propriu, pe care de asemenea le valorifică prin transmiterea către diverși agenți economici.

- Gestionarea deșeurilor de ambalaje.

În vederea desfășurării activității comerciale curente, K. achiziționează produse ambalate și materii prime de pe piața externă (i.e. hârtie melaminată, diverse piese de schimb, amidor, bisulfit melamină) și, totodată, eliberează în consum produse ambalate din producția proprie (i.e. pal, pal melaminat, mdf și mdf melaminat), punând astfel pe piață ambalaje de hârtie, carton, metal sau lemn.

Începând cu anul 2003, societatea a obținut Autorizația de mediu nr. 478 din 14.04.2003, care a fost revizuită în 2007, în baza căreia societatea a procedat la valorificarea deșeurilor de ambalaje de lemn, carton și hârtie și reintroducerea acestora în producție, fiind reciclate atât deșeurile achiziționate de la furnizori externi, cât și cele puse, respectiv colectate de pe piața națională din producția proprie.

În perioada 26.04._11, inspectorii AFM au desfășurat o inspecție fiscală la sediul societății, având ca obiect modul de constituire și de întocmire a declarațiilor lunare privind obligațiile de plată la veniturile F. pentru Mediu, precum și verificarea modului de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor fiscale ale societății față de bugetul F. pentru Mediu pe perioada 01.01._09.

Ca urmare a inspecției fiscale, organele de control au emis Raportul de inspecție și Decizia de impunere, prin care au constatat că societatea:

- nu ar fi achitat la bugetul fondului de mediu contribuția de 3% aplicată la valoarea de vânzare a produselor, care se achită de operatorul economic care se achită de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului, motiv pentru care inspectorii fiscali au realizat prelucrarea lemnului, motiv pentru care inspectorii fiscali au obligat societatea la plata sumei de 5.979.580 lei, reprezentând debit principal și accesorii;

- nu ar fi achitat la bugetul fondului de mediu contribuția de 1% din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut rezultate în urma exploatării masei lemnoase pe picior, motiv pentru care inspectorii fiscali au obligat societatea la plata sumei de 65.031 lei, reprezentând debit principal și accesorii;

- nu și-ar fi îndeplinit obligația de declarare și de plată la bugetul fondului de mediu a contribuției de 2% din valoarea formaldehidei, motiv pentru care organele de control au impus la plată societatea pentru suma de 2.888 lei, reprezentând debit principal și accesorii;

- nu și-ar fi îndeplinit în totalitate obligațiile anuale de valorificare, reciclare a anvelopelor de ambalaje și totodată nu ar fi calculat și nu ar fi virat la bugetul fondului pentru mediu contribuția prevăzută de lege, în așa fel încât societatea a fost impusă la plata sumei de 5.628.755 lei, reprezentând debit principal și accesorii.

În consecință, AFM a dispus obligarea societății la plata unor obligații fiscale suplimentare la Fondul de Mediu în valoarea totală de 11.685.080 lei, reprezentând debit principal în cuantum de 5.208.095 lei, precum și dobânzi (majorări de întârziere) în cuantum de 5.694.065 lei și penalități de întârziere în cuantum de 782.920 lei.

Împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, la data de 08.08.2011, societatea a formulat contestație fiscală, prin care a contestat legalitatea și temeinicia actelor administrativ fiscale de impunere.

În soluționarea Contestației fiscale, AFM a emis Decizia prin care a menținut în tot constatările nelegale ale inspectorilor fiscali, atât cu privire la situația de fapt specifică Societății (i.e. activitatea de prelucrare lemn, inexistența unor evidențe specifice), cât și cu privire la incidența instituțiilor de drept elementare (i.e. efectele plății, efectele compensării de drept).

2. MOTIVE DE NELEGALITATE A DECIZIEI DE SOLUȚIONARE ȘI A ACTELOR ADMINISTRATIV FISCALE DE IMPUNERE

2.1. Nelegalitatea concluziilor organelor fiscale cu privire la impunerea Societății la plata contribuției de 3% din valoarea de vânzare a produselor obținute, potrivit art. 9 alin. 1 lit. h din OUG nr. 196/2005.

Cu titlu preliminar, față de conținutul prevederilor art. 9 alin. 1 lit. h din OUG nr. 196/2005, precum și față de concluziile organului de soluționare din cuprinsul Deciziei de soluționare, rezultă în mod clar că, în speță, legalitatea impunerii Societății la plata contribuției de 3% aplicabilă valorii de vânzare a produselor K. urmează a fi tranșată prin raportare directă și nemijlocită la stabilirea situației de fapt specifice cu privire la activitatea de producție desfășurată de Societate și anume, dacă K. desfășoară activități de prelucrare a lemnului brut în realizarea obiectului său de activitate, astfel cum acesta este definit de legiuitor în pct. 16 din Capitolul „semnificația unor termeni" din Ordinul nr. 578/2006.

Astfel cum a arătat pe larg în cuprinsul Contestației fiscale, având în vedere (i) specificul activității de producție a Societății, pe care de altfel îl rețin corect organele fiscale în cuprinsul Raportului de inspectie fiscală ca fiind „producția de plăci din fibre și așchii de lemn" precum și (ii) produsele rezultate în urma activității de producție (i.e. plăci de P., MDF și MDF melaminat), solicită a se constata că Societatea nu desfășoară activități de prelucrare a lemnului brut și, ca atare, nu este susceptibilă de impunere la plata contribuției de 3%.

2.1.1. Societatea realizează exclusiv activități de achiziționare și prelucrare a deșeurilor lemnoase

Prin specificul obiectului său de activitate, Societatea nu prelucrează lemn, ci dimpotrivă, activitatea K. se limitează la:

-achiziționarea deșeurilor lemnoase rezultate din exploatarea sau prelucrarea masei lemnoase brute realizate de către alți agenți economici; și

-reciclarea acestor deșeuri prin introducerea acestora în procesul de producție de pal, mdf și mdf melaminat.

În vederea realizării activității economice și, implicit, în vederea asigurării materiei prime pentru procesul de producție, Societatea achiziționează deșeuri de lemn (i) fie direct, de la diverși agenți economici prelucrători, (ii) fie ca urmare a parcurgerii unui întreg ciclu de operațiuni economice finalizat cu procurarea de deșeuri lemnoase pentru producerea plăcilor de pal, mdf și mdf melaminat.

(i) Cu privire la componente lemnoase achiziționate în mod direct de către Societate:

- Rumegușul este achiziționat de la diverse fabrici de mobilă din țară;

- Tocătura de lemn este achiziționată de la operatorii economici ce au ca obiect de activitate tocarea și mărunțirea lemnului.

(ii) Cu privire la componentele lemnoase achiziționate de către Societate urmare a parcurgerii unui ciclu de operațiuni economice:

- În primă fază, Societatea participă la licitațiile organizate de Romsilva, în vederea achiziționării fie de masă lemnoasă „pe picior" sau, după caz, de masă lemnoasă fasonată.

- În faza a doua, Societatea a dispus contractarea unor diverși agenți economici autorizați în exploatarea masei lemnoase pe picior, care au procedat la exploatarea masei achiziționate de către K. (i.e. în fapt, prin tăierea arborilor din păduri, prin curățarea acestora de crengi și scoarță, prin secționarea lemnului brut în porțiuni de diverse mărimi ș.a.). în cazul masei lemnoase fasonate, procesul de exploatare este realizat de către vânzător anterior achiziționării lemnului de către K..

- În faza a treia, în cazul masei lemnoase pe picior, agentul economic exploatator, conform contractului încheiat între acesta și K., procedează la alegerea masei lemnoase brute susceptibilă de a fi valorificată superior în industria prelucrătoare a lemnului. În cazul lemnului fasonat, Societatea înstrăinează masa lemnoasă fasonată altor agenți economici autorizați în prelucrarea lemnului.

- În final, în urma fie a alegerii lemnului brut superior din masa lemnoasă pe picior exploatată, fie a prelucrării lemnului fasonat prin transformarea acestuia din urmă în cherestea sau alte componente lemnoase, agenții economici remit Societății deșeurile de lemn (i.e. așchii, lemn rotund și cioturi de lemn ce nu pot fi utilizate altfel în nici un mod) care au rezultat în urma acestor procese tehnologice, în baza înțelegerii menționate, deșeuri ulterior folosite de K. pentru producția de pal, mdf și mdf melaminat.

Acest material lemnos de calitate inferioară, reprezentând lemn rotund sau cioturi de lemn, pe care Societatea îl primește în contraprestație față de lemnul brut înstrăinat agenților economici autorizați, este folosit de către K. în cadrul procesului tehnologic de fabricație a plăcilor din fibră de lemn tip MDF (care presupune valorificarea și prelucrarea deșeurilor lemnoase) descris la punctul 4 din Autorizația de mediu, iar nu lemnul rotund – ca sortiment al lemnului brut, astfel cum acesta este definit în cuprinsul pct. 16 din Capitolul „semnificația unor termeni” din Ordinul nr. 578/2006 și cum în mod greșit încearcă organul de soluționare să sugereze în motivarea legalității actelor administrative de impunere.

Ca atare, interpretarea de mai sus a noțiunii de „lemn rotund" ca fiind deșeuri de lemn folosite de către Societate pentru producția de plăci de pal, mdf și mdf melaminat se impune și din rațiuni economice, având în vedere că lemnul brut, în sensul celui definit de legiuitor în cuprinsul actului normativ, are o valoare economică net superioară, fiind folosit de regulă, în alte industrii prelucrătoare a lemnului (i.e. mobilă ș.a.).

De aceea, supunerea lemnului brut superior unei proceduri de tocare, în aceleași condiții și potrivit acelorași procedee de producție folosite în cazul deșeurilor de lemn (obținute tocmai, urmare a folosirii lemnului brut în construcții sau în industria mobilei), ar apărea ca o risipă a materialului lemnos valoros, ceea ce nu s-ar justifica nici din punct de vedere economic.

Însăși apariția termenului de „lemn rotund", alături de alte materii prime specifice procesului de producție al plăcilor de mdf și mdf melaminat, respectiv, „deșeuri de lemn", „așchii de lemn" și „rebuturi de plăci" - materiale lemnoase de calitate inferioară, rezultate în urma unui proces de producție anterior, nu poate să conducă decât la concluzia că „lemnul rotund" la care se face referire în cuprinsul Autorizației de construire reprezintă, la rândul său, rămășițele de lemn rezultate în urma activității de exploatare a masei lemnoase pe picior și care nu pot fi folosite ca materie primă pentru prelucrarea lemnului.

Prin urmare, contrar concluziilor organului de soluționare, rezultă cu putere de evidență că Societatea nu realizează activități de prelucrare a lemnului, în înțelesul prevederilor art. 9 alin. 1 lit. h din OUG nr. 195/2006, ci exclusiv activități economice de procurare și prelucrare a deșeurilor de lemn rezultate din procesele de prelucrare a lemnului brut desfășurate de alți agenți economici, denumite în mod similar terminologiei folosite de legiuitor.

2.1.2. Produsele Societății- plăcile de mdf și mdf melaminat - nu reprezintă, prin definiție, produse rezultate în urma prelucrării lemnului.

Plăcile de mdf și mdf melaminat nu reprezintă rezultatul prelucrării lemnului brut, ci consecința exclusivă a prelucrării și valorificării deșeurilor lemnoase procurate de Societate sau colectate de aceasta (cum este cazul ambalajelor de lemn).

Pentru o mai bună înțelegere a modelului de activitate al Societății, reclamanta detaliază procesul de producție al plăcilor de mdf și mdf melaminat, pentru care organele de control au calculat și impus la plată Societății suma de 5.979.580 lei, reprezentând contribuția de 3% din valoarea de vânzare a acestor produse, considerându-le produse obținute din prelucrarea lemnului.

În prealabil, menționează că, potrivit Raportului final pentru anul 2006 al Institutului de Național al Lemnului cu privire la „Soluții alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformare cu cerințele europene", producția de MDF {"Medium Density Fibreboard"), presupune utilizarea lemnului uzat rezultat din prelucrarea maselor lemnoase, constituind o modalitate de valorificare a deșeurilor de lemn.

Constatările menționate sunt pe deplin aplicabile în speță, producția plăcilor de placaj cu densitate medie având ca și componente de baza lemnul rotund, deșeuri de lemn, așchii de lemn și rebuturi de plăci, componente lemnoase care sunt măcinate într-o instalație special concepută în aceste sens, la care se adaugă rășină ureoformaldehidică. Aceste componente sunt ulterior presate și uscate la temperaturi înalte în forma de plăci, obținându-se mdf-ul.

Pe scurt, după cum lesne se poate observa din specificul procesului de producție a placajului cu densitate medie, producția de mdf și mdf melaminat presupune, în fapt, colectarea sau achiziționarea de deșeuri lemnoase, urmată de utilizarea acestora în cadrul procesului de producție a plăcilor de pal, mdf și mdf melaminat, fără ca acest proces să necesite sau să implice activități de prelucrare a lemnului.

Mai mult, față de compoziția plăcilor de mdf și mdf melaminat și față de specificul procesului de producție și al materiei prime utilizate pentru producția acestora, producția de mdf și mdf melaminat reprezintă rezultatul exclusiv al valorificării deșeurilor lemnoase rezultate din procese prelucrare distincte, realizate de către cocontractanții K., iar nu de către Societate.

Pe cale de consecință, solicită a se constata caracterul eronat și profund nelegal al concluziilor organului de soluționare cu privire la interpretarea noțiunii de „lemn rotund" la care se face referire în cuprinsul Autorizației de mediu și al contractelor de prestări servicii de exploatare, având în vedere că, la o simplă analiză a specificului activității de producție desfășurat de Societate, precum și a procesului tehnologic de fabricare a produselor Societății, rezultă cu putere de evidență că noțiunea de „lemn rotund" vizează masă lemnoasă de calitate inferioară - deșeuri lemnoase, rezultate în urma proceselor de exploatare a masei lemnoase pe picior și în nici un caz aceasta nu reprezenta un sortiment de lemn brut în înțelesul legii, astfel cum greșit au considerat organele fiscale.

Pentru aceste motive, solicită a se constata că procesul de producție al Societății nu presupune prelucrare de masă lemnoasă brută, ci exclusiv activitate de prelucrare și valorificare de deșeuri lemnoase (i.e. lemn rotund, așchii lemnoase, rebuturi de plăci ș.a.), în așa fel încât Societate nu este subiectul activ al obligației de plată a contribuției de 3% prevăzută de lege.

2.1.3. Impunerea Societății la plata contribuției de 3% contravine rațiunii instituirii acestei taxe de către legiuitor

Scopul avut în vedere de legiuitor la momentul legiferării acestei taxe (i.e. contribuția de 3%) nu a fost acela de a introduce o nouă taxă pe venit (i.e. pe valoarea de vânzare a produselor finite obținute), astfel cum în mod greșit tinde a susține organul fiscal, ci o taxa pentru protejarea mediului suportată de prelucrător.

Astfel, dacă s-ar accepta motivarea organului de control, confirmată de organul de soluționare, s-ar ajunge la situația absurdă în care K. ar fi obligat la achitarea contribuției încă o dată pentru toate produsele ce intră în componența de fabricație a plăcilor de mdf și mdf melaminat, dat fiind faptul că placajul cu densitate medie conține pe lângă lemn si rășina artificială fabricată din formaldehidă și uree, produse pentru care Societatea a mai achitat o dată taxele prevăzute de lege.

Dimpotrivă, ceea ce a urmărit legiuitorul a fost implementarea unei taxe care să aibă ca principal scop diminuarea impactului nociv asupra mediului, responsabilizarea producătorilor în ceea ce privește protecția mediului, obținerea de fonduri pentru a asigura suportul financiar pentru realizarea proiectelor și programelor pentru protecția mediului, programe care să aibă ca finalitate reinvestirea acestei taxe pentru ecologizarea mediului înconjurător.

În acest context, implementând principiul „poluatorul plătește", legiuitorul a instituit această contribuție pentru prelucrarea lemnului, stabilind-o în sarcina celui care prelucrează lemnul brut obținut în urma exploatărilor forestiere (acesta fiind în fapt poluatorul), cu scopul de a acoperi o parte din costurile programelor de refacere a pădurilor și de protecție a mediului. Or, aceasta nu este cazul specific al Societății, întrucât aceasta nu prelucrează lemn, ci valorifică deșeuri.

Prin urmare, concluzia la care au ajuns organele de control prin impunerea K. la plata acestei contribuții este complet nelegală, mai ales prin prisma faptului că, prin specificul activității sale, Societatea poate fi considerată un reciclator al deșeurilor lemnoase, iar nu un „poluator" în înțelesul legii, aceasta colectând rumeguș, tocătură de lemn sau deșeuri lemnoase rezultate în urma exploatării și prelucrării mase lemnoase pe picior sau a masei lemnoase fasonate, oferindu-le o altă destinație prin reutilizarea acestora în procesul de fabricare a plăcilor de mdf si mdf melaminat.

În concluzie, solicită instanței să se constate că, în mod eronat și nelegal, Societatea a fost considerată de Autoritate ca fiind operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului, dat fiind faptul că Societatea nu are ca și obiect de activitate prelucrarea lemnului și mai mult procesul de producție al plăcilor de mdf și mdf melaminat nu presupune realizarea unor astfel de operațiuni, plăcile menționate reprezentând rezultatul exclusiv al valorificării deșeurilor de lemn.

Ca atare, solicită să se constate că, în mod greșit, AFM a calculat și a stabilit în sarcina Societății suma de 5.979.580 lei, reprezentând contribuția de 3% din valoarea de vânzare a produselor obținute și accesorii aferente, potrivit art. 9 alin. 1 lit. h din OUG nr. 196/2005, pentru perioada 30.12._06.

2.2. Nelegalitatea concluziilor organelor fiscale cu privire la impunerea Societății la plata contribuției de 1% din valoarea masei lemnoase pe picior rezultate în urma exploatării, potrivit art. 9 alin. 1 lit. f din OUG nr. 196/2005.

2.2.1. Societatea nu exploatează masa lemnoasă pe picior în vederea introducerii lemnului exploatat într-un proces de prelucrare.

Cu titlu preliminar, arată că, din economia prevederilor legale mai sus menționate, rezultă că obligația de plată a contribuției de 1% din valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut incumbă operatorului economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare, în așa fel încât, și în acest caz specific, problematica stabilirii și impunerii obligației de plata se rezumă la identificarea subiecților activi în sensul legii care procedează la (i) exploatarea masei lemnoase pe picior și (ii) la prelucrarea produselor rezultate în urma exploatării.

(i) Cu privire la desfășurarea activităților de exploatare, învederează că Societatea angajează agenți economici exploatatori care realizează activități de exploatare a masei lemnoase pe picior, K. nefiind operatorul economic care procedează la exploatarea masei lemnoase, neavând nici utilajele necesare acestei operațiuni.

(ii) Cu privire la prelucrarea masei lemnoase rezultate în urma exploatării, solicită să se observe că și de această dată, modelul de activitate al K. a fost în mod greșit înțeles de AFM.

În consecință, urmărind fluxul de producție al K., rezultă fără urmă de tăgadă faptul că masa lemnoasă pe picior sau sortimentele de lemn brut obținute în urma exploatării nu sunt introduse în procesul de prelucrare de către K., ci de către exploatatorii achizitori ai masei lemnoase sau de agenți economici autorizați în prelucrarea lemnului, procesul de prelucrare a lemnului fiind deja finalizat la momentul achiziției deșeurilor lemnoase de către Societate.

În aceste condiții, dat fiind faptul că nu K. este cumpărătorul - operator economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare, este evident că NU Societatea este cea care datorează contribuția de 1% prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din OUG 196/2005 și, ca atare, organul de control avea obligația stabilirii cu exactitate a situației de fapt.

2.2.2. Decizia de soluționare a fost emisă cu ignorarea de către organul de soluționare a efectelor plății integrale a contribuției de 1%

Chiar și în situația în care instanța va trece peste argumentele K. din Secțiunea 2.2.1, solicită să se constate că Societatea, din eroare, a achitat în totalitate contribuția de 1% pretins a fi datorată la bugetul F. de Mediu.

Deși acest aspect a fost sesizat în mod corect de organele de control la momentul desfășurării inspecției fiscale, acesta constatând că „în declarația lunii mai 2007 societatea declară o obligație de plată mult mai mare decât cea constatată de organele de control deoarece societatea a declarat în această lună si obligațiile nedeclarate anterior" organele fiscale au hotărât, totuși, impunerea repetată a Societății la plata contribuției de 1%, datorată de K. pentru perioada iunie 2006 - aprilie 2007 și calcularea unor accesorii aferente până la data de 14.06.2011.

Mai mult, deși aspectele de nelegalitate ale Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală mai sus menționate au fost învederate pe larg organului de soluționare pe calea Contestației fiscale, deși acesta recunoaște plata efectuată de K., cu toate acestea a decis menținerea raționamentului eronat al organelor de control și în continuare a ignorat efectele plății voluntare efectuate de K.. Procedând astfel în repetate rânduri, Autoritatea, deși avea obligația să constate intervenită compensarea, a ales să ignore plata și să procedeze la aplicarea de penalități calculate până la data întocmirii actului de control.

Astfel, chiar dacă organul de soluționare sesizează incidența prevederilor legale exprese ale art. 116 alin. 4 și 6 din Codul de procedură fiscală, asemenea inspectorilor fiscali, acesta apreciază, în mod vădit nelegal, ca fiind perfect legal modul în care au fost determinate obligațiile suplimentare de plată.

Or, o astfel de conduită vădit abuzivă a organelor fiscale care au trecut cu vederea o plată perfect valabilă efectuată de Societate, chiar confirmată expres atât de inspectorii fiscali, cât și de organul de soluționare, vine în totală contradicție cu rigorile procedural fiscale, Autoritatea încălcând totodată în mod flagrant principiul unicității plății, principiul dublei impuneri și principiul bunei credințe, impunerea repetată a Societății la plata contribuției de 1% constituind o soluție absurdă și nelegală care vine din dorința de a institui obligații fiscale, a colecta cât mai multe și pe orice cale, obligații de plată la bugetul de stat.

Absurditatea soluției organului de control rezultă în mod evident și din situația în care s-ar afla Societatea în cazul efectuării plății impuse de organul fiscal, în sensul că, dacă ar da curs măsurilor impuse de organele de control și ar efectua plata contribuției de 1% pentru perioada iunie 2006 - aprilie 2007, în același timp, Societatea ar fi îndreptățită la restituirea aceleiași sumei de bani, în cuantum de 54.129 lei, plătite de K. la bugetul fondului de mediu, în contul aceleiași contribuții și pentru aceeași perioadă.

Mai mult, având în vedere că atât inspectorii fiscali, cât și organul de soluționare au constatat că Societatea a virat în contul contribuției aferente activității desfășurate în perioada iunie 2006 - aprilie 2007, suma de 51.479 lei, care constituie dublul obligației de plată stabilită de organul fiscal pentru aceeași perioadă, în valoare de 25.546 lei, în lumina exigențelor mai sus menționate, precum și în respectarea principiului bunei credințe, principiul legalității și în exercitarea rolului activ, organul de soluționare avea obligația de a constata plata contribuției ca fiind efectuată și, implicit, de a constata și a stabili cuantumul sumei de bani achitate în plus de Societate și deci de a dispune restituirea sau stingerea altor obligații considerate restante.

În plus, organul de soluționare avea și obligația de cenzurare a conduitei simpliste și nepricepute a organelor de control, cu consecința desființării controlului efectuat și obligării organelor de control din subordine la recalcularea obligațiilor de plată, astfel încât să poată fi operată compensarea și, dacă era cazul, restituirea sumelor de care statul se bucură în aceste condiții fără bază legală.

În egală măsură, în privința accesoriilor calculate de către organul fiscal, învederează că, față de împrejurarea că Societatea a efectuat plata integrală a contribuției în luna mai 2007, față de prevederile exprese ale art. 44 din Ordinul nr. 578/2006, dobânzile și penalitățile de întârziere urmau a fi calculate de către organul fiscal exclusiv până la data efectuării plății, respectiv până la luna mai 2007, iar nu până la data 14.06.2011, cum în mod greșit a calculat și a stabilit la plată organul fiscal, în așa fel încât și cu privire la modalitatea de stabilire a accesoriilor, organul de soluționare avea obligația constatării și sancționării soluțiilor vădit nelegale ale organelor de inspecție fiscală, cu consecința desființării și refacerii Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscale sub acest aspect.

Având în vedere împrejurările mai sus menționate, solicită să se constate că, în mod perfect valabil, Societatea a efectuat plata contribuției de 1% aferentă perioadei iunie 2006 - aprilie 2007, virând la bugetul fondului de mediu suma de 54.129 lei, și în mod vădit nelegal și netemeinic inspectorii fiscali au decis ignorarea efectelor plății contribuției la bugetul fondului de mediu și au hotărât impunerea repetată a Societății la plata contribuției de 1% și a accesoriilor aferente.

2.3. Nelegalitatea concluziilor organelor fiscale cu privire la impunerea Societății la plata cotei de 2% din valoarea substanțelor chimice periculoase comercializate de producători sau importatori, potrivit art. 9 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 196/2005.

Problematica aplicării corecte a efectelor plății și a instituției compensării de drept a creanțelor fiscale reciproce rămâne, în continuare, străină raționamentului organului de soluționare, acesta înțelegând să constate plata în timp efectuată de Societate și cu toate acestea să valideze argumentele organului de control referitoare la inaplicabilitatea instituției compensării, AFM considerând că obligațiile de plată ale Societății „devin exigibile la data comunicării deciziei de impunere", iar nu la expirarea termenului legal de plată a contribuției.

Raționamentul organului de soluționare vine în totală contradicție cu prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 195/2006 raportat la prevederile art. 111 alin. 1 Cod procedură fiscală, care reglementează exigibilitatea obligațiilor de plată a contribuției de 2% la Fondul de mediu la expirarea termenelor prevăzute de lege (i.e. date de 25 a lunii în curs) și mai mult, acesta contravine soluției fiscale operate de inspectorii fiscali și confirmată de organul de soluționare, care, pe de o parte, apreciază că exigibilitatea obligației de plată ar fi intervenit la data comunicării Deciziei de impunere (i.e. data de 26.09.2011) și, pe de altă parte, în totală contradicție cu concluziile de mai sus, au dispus calcularea accesoriilor pretins datorate de către Societate începând cu data expirării termenului legal de plată a contribuțiilor (i.e. data de 25 a lunii următoare pentru care contribuția era datorată), recunoscând, astfel, că aceasta din urmă este data de la care obligația de plată a devenit exigibilă.

Totodată, solicită instanței să constate caracterul vădit eronat și nelegal al constatărilor inspectorilor fiscali cu privire la efectele plății efectuate de Societate care, deși au constatat că „societatea nu a declarat și nu a virat obligațiile de plată datorate pentru anul 2005 aferent cotei de 2% din valoarea formaldehidei", stabilind că Societatea „a declarat și a virat, eronat, pentru perioada 2007-2009, o cota de 2% din valoarea formaldehidei comercializate pe piața națională”, totodată aceștia au apreciat că suma de bani plătită „eronat" de către K. este de 86.915 lei, conform Anexei 18 la Raportul de inspecție fiscală, pentru ca în final să procedeze la ignorarea în tot a prevederilor legale cu privire la efectele plății, dispunând calcularea și impunerea Societății la plata sumei de 922 lei și a accesoriilor aferente.

Suma de bani de 2.888 lei impusă la plată Societății esteîn fapt supusă compensării de drept cu sumele de bani achitate în plus, iar nu plătită „eronat" (cum a conchis organul fiscal), pentru perioada 2007-2009, având în vedere că,

- pe de o parte, exigibilitatea creanței pe care autoritățile de mediu o aveau împotriva Societății a intervenit la data de 25 a lunii următoare pentru luna în curs, în așa fel încât la 25 ianuarie 2006, au devenit, în mod individual, scadente toate obligațiile de plată aferente anului 2005, iar

- pe de altă parte, în luna iunie 2006, Societatea a efectuat prima plată nedatorată la bugetul fondului de mediu în cuantum de 54.149 lei figurând în evidențele Administrației F. pentru Mediu cu sume plătite în plus în contul contribuției de 2%,

În așa fel încât, la acest moment, AFM era obligată să dispună fie operarea plății, fie compensarea din oficiu, fie restituirea către Societate a sumelor astfel achitate, în condițiile legii procedural fiscale, în orice situație Autoritatea avea obligația să stopeze calculul accesoriilor la momentul la care a intervenit plata.

Astfel că solicită să se constate că la data plății contribuției, în patrimoniul ambelor entități exista o creanță reciprocă certă, lichidă și exigibilă, astfel încât, în lumina prevederilor mai sus menționate, la data de plății a intervenit compensarea de drept a sumei de 922 de Iei, reprezentând contravaloare cota de 2% datorată de Societate, cu suma de 54.149 lei, plătită de Societate în contul aceleiași taxe.

Or, față de efectele specifice ale compensării de iure a creanțelor fiscale mai sus amintite, rezultă cu putere de evidență că, dreptul de creanță al autorității de mediu împotriva Societății, având ca obiect cota de 2% aferentă valorii de formaldehidă comercializată de K. în 2005, a fost stins prin compensare, și ca atare, și în acest caz, în mod profund nelegal organele fiscale au dispus impunerea repetată a Societății la plata contribuției menționate.

Având în vedere intervenirea compensării, în lumina prevederilor exprese ale art. 122 Cod procedură fiscală mai sus menționate, Societatea datora accesorii pentru achitarea cu întârziere a contribuțiilor aferente anului 2005 până la data intervenirii compensării, respectiv până la data plății efective, iar nu până la data de 14.06.2010, astfel cum în mod greșit a calculat organul de control.

Deși în mod corect organele fiscale au conchis asupra existenței, deopotrivă, a unor sume plătite în plus de către Societate față de bugetul fondului de mediu și a altor sume datorate de către Societate la același buget, în mod absolut neîntemeiat și chiar abuziv, organele fiscale au ignorat aplicarea prevederilor legale imperative incidente cu privire la instituția compensării, iar organul de soluționare a înțeles să justifice conduita nelegală a inspectorilor fiscali prin invocarea pretinsei ne-exigibilități a obligațiilor de plată.

Pentru motivele invocate mai sus, solicită instanței să sancționeze raționamentul trunchiat al autorităților fiscale, care avea obligația să constate intervenția compensării și să restituie sumele achitate în plus de Societate, iar nu să dispună impunerea la plata repetată a sumei de 2.888 lei - obligație de plată stinsă la data controlului prin compensare.

2.4. În mod nelegal organele fiscale cu constatat că Societatea nu a îndeplinit obiectivul anual de gestionare a anvelopelor uzate și au decis impunerea K. la plata taxei de 8.826 lei

Prin Decizia de soluționare, organul de soluționare a confirmat în totalitate raționamentul inspectorilor fiscali din Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală, prin care aceștia au stabilit în sarcina Societății obligația de plată a sumei de 3.718 lei, reprezentând contravaloarea contribuției datorate de persoanele juridice care introduc pe piața națională anvelope noi și care nu își îndeplinesc obiectivul anual de gestionare a anvelopelor uzate, precum și obligația de plată a sumei de 5.108 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente.

În motivarea impunerii, cu toate că inspectorii fiscali „au constatat că . a predat anvelopele uzate către . PNEU ELIT SRL, ., .", în mod surprinzător, aceștia au decis să nu ia în calcul constatările efectuate, limitându-se la mențiunea sumară că „anvelopele uzate, predate de către . către . PNEU ELIT SRL, ., . nu au fost luate în calcul ca fiind gestionate deoarece predarea acestora nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 40 din Ordinul nr. 578/2006 (...)”, motiv pentru care au conchis că Societatea nu și-a îndeplinit obiectivul anual de gestionare a anvelopelor uzate și astfel au impus K. la plata contribuțiilor aferente.

Concluziile inspectorilor fiscali au fost pe deplin îmbrățișate de către organul de soluționare, care a conchis că Societatea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 49 alin. 2 din Ordinul nr. 587/2006, având în vedere pretinse deficiențe de formă a documentelor justificative prezentate de K., precum și faptul că societățile cărora le-au fost predate anvelopele uzate nu ar fi societăți autorizate să desfășoare activități de reșapare, reciclare sau valorificare termoenergetică a anvelopelor uzate.

• Cu privire la pretinsele deficiențe de formă a documentelor justificative deținute de Societate

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. i din OUG 196/2005, în forma în vigoare pe durata controlului, coroborat cu art. 47 din Ordinul 587/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu,

„Operatorii economici, producători și importatori, care introduc pe piață anvelope noi și/sau uzate destinate reutilizării, denumiți în continuare operatori economici responsabili, au obligația de a plăti la Fondul pentru mediu o taxă de 1 leu (RON)/kg de anvelopă introdusă pe piață".

În conformitate cu art. 48 din Ordinul 587/2006,

„Taxa prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, se plătește anual numai în cazul neîndeplinirii obiectivului de gestionare a anvelopelor uzate introduse pe piață".

În scopul dovedirii îndeplinirii obiectivului individual anual de gestionare a anvelopelor uzate, operatorii economici trebuie să respecte prevederile art. 49 alin. 2 din Ordinului nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu potrivit căruia:

„(2) Operatorii economici responsabili care au optat pentru realizarea obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate, în mod individual, trebuie să dovedească realizarea acestuia prin orice documente justificative, din care să rezulte:

a) situația privind gestionarea anvelopelor uzate preluate/colectate de pe piață;

b) situația privind gestionarea anvelopelor uzate/contractul de predare a anvelopelor uzate, încheiat cu o persoană juridică, în scopul îndeplinirii obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate;

c) situația prin care să se evidențieze distinct cantitățile de anvelope uzate reutilizate, refolosite ca atare, reșapate, reciclate și/sau valorificate termoenergetic, dintre cele preluate de la operatorii economici responsabili, precum și metoda utilizată."

Pe cale de consecință, operatorii economici care au decis realizarea obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate, în mod individual, sunt obligați să dovedească îndeplinirea obiectivului legal prin orice documente justificative care să ateste (i) existența unei situații privind gestionarea anvelopelor uzate, (ii) dovada preluării anvelopelor uzate în vederea realizării obiectivului, precum și (iii) dovada reciclării acestora, dacă aceasta este metoda de realizare a obiectivului aleasă de către operatorul respectiv.

Societatea a decis realizarea obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate în mod individual, K. îndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru dovedirea îndeplinirii acestuia, după cum urmează:

(i) În ceea ce privește prima condiție, astfel cum în mod corect a reținut organul de control, în perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2009, Societatea a achiziționat anvelope noi de la diverși furnizori externi, pe care le-a introdus pe piața națională, hotărând realizarea în mod individual a obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate.

În continuare, în vederea realizării obiectivului anual de gestiune, Societatea a predat anvelopele uzate către diverse societăți comerciale, care au dispus reciclarea acestora pentru Societate, K. întocmind în acest sens, o evidență completă a anvelopelor uzate achiziționate și introduse pe piața națională, precum și a celor predate spre reciclare.

(ii) Cu privire la dovada preluării anvelopelor în vederea îndeplinirii obiectivului, Societatea deține documente justificative care atestă faptul predării anvelopelor uzate către diverși agenți economici, în vederea reciclării, iar această împrejurare este pe deplin recunoscută de organele de control.

(iii) Cu privire la dovada reciclării efective a anvelopelor uzate, care au fost predate de către K. societăților comerciale, acestea din urmă au dispus reciclarea anvelopelor preluate pentru Societate, existând în acest sens documente exprese care atestă faptul reciclării.

Prin urmare, Societatea îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru dovedirea îndeplinirii obiectivului de gestiune al anvelopelor uzate, K. deținând documente care atestă existența unei evidențe complete a situației gestionării anvelopelor achiziționate de la furnizorii externi, faptul predării/preluării anvelopelor, precum și faptul reciclării efective ale acestora, în vederea realizării obiectivului legal.

• Cu privire la faptul predării anvelopelor autorizate unor agenți economici neautorizați

În lumina prevederilor art. 49 alin. 2 lit. b din Ordinul nr. 578/2006, în vederea realizării obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate, în mod individual, Societatea este obligată să dețină o evidență a „gestionării anvelopelor uzate/contractul de predare a anvelopelor uzate, încheiat cu o persoană juridică".

Prin urmare, spre deosebire de situația gestionării deșeurilor de ambalaje, reglementată de art. 33 alin. 1 din Ordinului nr. 578/2006, unde legiuitorul a prevăzut expres necesitatea predării deșeurilor de ambalaje unui agent economic valorificator, deci autorizat, în cazul specific al gestionării anvelopelor uzate, legiuitorul prevede dreptul Societății de a preda anvelopele uzate, în scopul realizării obiectivelor în baza unui contract, oricărui agent economic, indiferent de faptul autorizării, care poate dispune, la rândul său, reutilizarea sau refolosirea anvelopelor uzate sau, după caz, reciclarea și/sau valorificarea termoenergetică a acestora, în situația agenților economici autorizați.

Or, prin condiționarea îndeplinirii obiectivului de gestionare a anvelopelor uzate de faptul predării acestora unor agenți economici autorizați, organul de soluționare adaugă nepermis la lege, realizând în mod flagrant și cu rea-credință o interpretare și aplicare selectivă și vădit deficitară a textelor normative incidente, având în vedere că, în lumina prevederilor legale anterior menționate și reținute de organul de soluționare în cuprinsul Deciziei de soluționare, Societatea NU era obligată să dispună predarea anvelopelor uzate unor agenți economici autorizați în vederea realizării obiectivului de gestionare.

Societatea îndeplinește condițiile legale cu privire la calitatea persoanelor juridice cărora a înțeles să predea anvelopele uzate și deține toate evidențele legale necesare, iar produsele uzate au fost, în fapt, în mod efectiv, reciclate pentru realizarea obiectivului anual de gestionare de către Societate, în așa fel încât solicită instanței să constate că în mod vădit eronat și neîntemeiat, organele fiscale au decis excluderea totală a anvelopelor predate spre reciclare de la calculul îndeplinirii obiectivului anual de gestionare a anvelopelor uzate, conchizând în mod eronat că Societatea nu a gestionat niciuna dintre anvelopele achiziționate în vederea realizării obiectivului și impunând, astfel, în mod nelegal, Societatea la plata sumei de 8.826 lei.

2.5. În mod nelegal organele fiscale au considerat că Societatea nu a îndeplinit obiectivul anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje și au impus K. la plata taxei de 5.628.755 lei

Prin Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală, organele de control au impus Societatea la plata sumei de 3.062.594 lei, reprezentând contribuții datorate la bugetul fondului de mediu ca urmare a neîndeplinirii obiectivului de valorificare/reciclare a ambalajelor de lemn, carton, hârtie, metal și plastic, introduse de către Societate pe piața națională, precum și accesorii aferente în cuantum 2.566.161 lei calculate până la data de 14.06.2011.

În susținerea punctului de vedere eronat al inspectorilor fiscali, prin Decizia de soluționare, organul de soluționare a conchis că Societatea nu ar fi îndeplinit obiectivul anual de gestionare a deșeurilor de ambalaje, apreciind în mod judicios că actele juridice încheiate cu societățile valorificatoare nu pot fi luate în considerare din cauza unor lipsuri formale din cuprinsul acestora, agenții economici cărora Societatea le-a încredințat deșeurile de ambalaje nu sunt autorizați să efectueze operațiuni de reciclare, iar Societatea nu ar deține evidențe întocmite potrivit prevederilor legale.

Învederează caracterul contradictoriu al constatărilor organului de soluționare și raționamentul incomplet al acestuia, având în vedere că Societatea deține evidențe complete cu privire la deșeurile de ambalaje introduse pe piața națională, îndeplinind în totalitate condițiile legale cu privire la îndeplinirea obiectivului anual de gestionare.

2.5.1. În mod nelegal organul de soluționare reține că deșeurile de ambalaje predate către operatorii valorificatori în baza contractelor încheiate cu acesta nu pot fi luate în considerare pentru îndeplinirea obiectivului anual de valorificare al Societății întrucât aceștia nu ar fi autorizați în acest sens

În motivarea Deciziei de soluționare, AFM arată în mod complet nelegal și nefundamentat pe documentele justificative puse la dispoziție de Societate că, „deșeurile de ambalaje predate către aceste societăți nu pot fi luate în considerare ca fiind reciclate întrucât acești operatori economici nu sunt autorizați în acest sens”.

În primul rând, cu privire la sfera operatorilor economici contractați de Kronopan care nu ar îndeplini condițiile prevăzute de lege pentru autorizare, deși aparent organul de soluționare menționează că Societatea a considerat în mod eronat că a valorificat și reciclat deșeuri de ambalaje prin predarea acestora către . SA, ., ., . TRANS SRL, ., întrucât o persoană juridică autorizată ca valorificator nu ar fi în mod automat și reciclator", acesta înțelege să conteste în mod efectiv calitatea de reciclatori numai în cazul . TRANS SRL și ., trecând sub tăcere calitatea celorlalți agenți

În aceste condiții, întregul raționament deficitar al organului de soluționare cu privire la contestarea calității de valorificatori sau reciclatori a agenților economici către care Societatea a dispus predarea deșeurilor se aplică doar în cazul ultimelor două societăți mai sus menționate, urmând a considera că, sub acest aspect, calitatea de agenți economici autorizați a . SA, ., . nu a fost contestată de organul de soluționare și, ca atare, în cazul acestor societăți, condiția legală este îndeplinită.

În al doilea rând, cu privire la calitatea de valorificatori a . TRANS SRL și ., legislația de mediu stabilește în sarcina operatorilor responsabili obligația îndeplinirii obiectivului anual de valorificare/reciclare, prin predarea deșeurilor de ambalaje către un agent economic valorificator, autorizat potrivit legislației de mediu în vederea valorificării acestor tipuri de deșeuri.

Astfel, potrivit art. 16 din HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje:

„ (1) Pentru realizarea obiectivelor naționale, operatorii economici au responsabilitatea valorificării unor cantități de deșeuri de ambalaje astfel încât să îndeplinească atât obiectivele anuale globale, cât și cele pentru fiecare tip de material, prevăzute în anexa nr. 4, după cum urmează:

a) operatorii economici care introduc pe piață produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiare folosite pentru ambalarea produselor lor;

b) operatorii economici care ambalează produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare și terțiare pe care le introduc pe piață;

c) operatorii economici care introduc pe piață ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piață.

(2) Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deșeurilor de ambalaje se pot realiza:

a) individual, de către operatorii economici prevăzuți la alin. (1) lit. a)-c), prin gestionarea deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață;

b) prin transferarea responsabilității către un operator economic autorizat de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor."

Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale mai sus amintite, K., în calitatea sa de agent economic ce introduce pe piața din România produse ambalate, este obligat să recicleze o parte din aceste ambalaje, legea instituind în acest sens diferite obiective anuale - de valorificare/reciclare sau valorificare prin reciclare, obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalațiile de incinerare a deșeurilor cu recuperare de energie (așa numitul obiectiv de valorificare prin alte metode decât reciclarea) ce se impun a fi atinse, în caz contrar, Societatea fiind obligată la plata unei contribuții către Fondul pentru Mediu.

În privința obiectivului anual de valorificare/reciclare, O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile cu modificările și completările ulterioare clarifică în Anexa II a acestui act normativ sensul noțiunilor de valorificare și reciclare, după cum urmează:

„Valorificare - orice operațiune de dezmembrare, sortare, reciclare, tăiere, mărunțire, presare, balotare, topire-turnare, pre-tratare, amestec sau altă operațiune care determină schimbarea naturii sau a compoziției, efectuată asupra unui deșeu industrial prin procedee industriale, în vederea reutilizării"

„Reciclare - operațiunea de re-prelucrare într-un proces de producție a deșeurilor industriale pentru a fi reutilizate în scopul inițial sau pentru alte scopuri."

Astfel, se consideră că valorificarea deșeurilor poate fi efectuată prin mai multe procedee, unul dintre acestea fiind și valorificarea prin reciclare. Noțiunea a fost preluată în aceleași condiții și în H.G. nr. 621/2005, unul dintre obiectivele anuale stabilite de acest act normativ fiind acela de valorificare prin reciclare.

Prin urmare, atât timp cât însuși legiuitorul a prevăzut în mod expres în chiar cuprinsul actului normativ faptul că noțiunea de reciclare este cuprinsă în aceea de valorificare, fapt recunoscut și de către organul de soluționare, care a constatat că „valorificarea presupune, între altele, și operațiunea de reciclare" aceasta reprezentând în fapt domeniul generic pentru definirea acestor tipuri de operațiuni ce au ca scop reutilizarea deșeurilor în procesele de producție, rugăm instanța să constate că, în mod complet nelegal și prin realizarea unei interpretări restrictive nepermise a dispozițiilor legale, organul de soluționare a Contestației fiscale impune Societății îndeplinirea a două obiective anuale distincte (i.e. valorificare și reciclare), susținând fără a indica vreun temei legal că „toți contribuabilii responsabili față de Fondul pentru Mediu au obligația legală de a-și îndeplini în mod distinct atât obiectivul de valorificare cat și obiectivul de reciclare"

Organul fiscal se adâncește și mai mult în acest raționament absurd și după ce face trimitere el însuși la Anexa II B din OUG nr. 78/2000 unde sunt enumerate o . operațiuni de valorificare efectuate în practică, printre care și trei situații de reciclare prevăzute la punctele R3, R4, R5, susține în continuare, tot fără a identifica un temei legal și în deplină contradicție cu textul de lege citat chiar de AFM faptul că „un operator economic autorizat ca valorificator nu este în mod obligatoriu și reciclator, el putând să efectueze orice alte operațiuni de valorificare cu excepția celor de reciclare prevăzute la punctele R3, R4, R5”.

Or, atât timp cât noțiunea de valorificare o include pe aceea de reciclare nu înțelege cum poate organul fiscal să susțină că un agent economic valorificator nu poate desfășura operațiuni de reciclare, cu atât mai mult cu cât însuși legiuitorul a inclus în această Anexă II B la OUG nr. 78/2000, între tipurile de valorificare efectuate în practică și operațiuni de reciclare, cum ar fi: reciclarea substanțelor organice, reciclarea metalelor și a compușilor metalici, reciclarea altor materiale anorganice.

În explicația oferită de AFM în motivarea acestei situații, respectiv aceea că „dintre cele 12 tipuri de operațiuni numai 3 implică reciclarea, astfel încât nu se poate reține concluzia potrivit căreia valorificarea cuprinde în mod obligatoriu și reciclarea", organul de soluționare omite în mod intenționat să facă trimitere la caracterul exemplificativ al acestei enumerări și ignoră intenția legiuitorului de a impune o obligație de protejare a mediului și nu una de îmbogățire a birocrației în sistemul administrativ.

În acest sens, simpla distincție făcută de legiuitor între valorificare și reciclare nu poate conduce în niciun caz la concluzia că, dacă un agent economic este autorizat ca și valorificator, acesta nu poate fi sub nicio formă și reciclator, în condițiile în care procedura de valorificare se poate realiza și prin reciclare. Astfel, solicită să constate raționamentul defectuos și lipsit de orice logică al organului de soluționare, care a considerat că deșeurile predate către . TRANS SRL și . nu pot fi luate în considerare pentru simplul motiv că acești agenți economici „nu sunt autorizați să efectueze operațiuni de reciclare, ci numai activități de colectare, recuperare și valorificare".

Pe cale de consecință, solicită instanței să constate faptul că, potrivit legislației anterior menționate, reciclarea este numai una dintre metodele de aducere la îndeplinire a obiectivului de valorificare și implicit a scopului legislației de mediu, anume acela de protejare a mediului înconjurător, iar Societatea a respectat întru-totul dispozițiile legale enunțate, luând toate măsurile pentru îndeplinirea obiectivului anual de valorificare prin reciclare, în mod individual, prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare deșeuri cu . SA, ., ., . TRANS SRL și ., agenți economici autorizați ca valorificatori de deșeuri (împrejurare recunoscută și necontestată de organul de soluționare).

2.5.2. În mod nelegal organul de soluționare reține că Societatea nu deține documentele justificative cerute de lege pentru a justifica îndeplinirea obiectivului anual de gestionare a deșeurilor de ambalaje predate către agenții economici valorificatori în baza contractelor de vânzare-cumpărare.

Pentru a putea dovedi îndeplinirea obiectivului individual anual de valorificare prin reciclare a deșeurilor, operatorii economici trebuie să respecte prevederile art. 33 alin. 1 din Ordinului nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, potrivit căruia:

„ (1) Obiectivul anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje se realizează în mod individual, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, prin:

a) valorificarea de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață;

b) încredințarea de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață, în baza unui contract, unui operator economic valorificator."

Alineatul 3 al aceluiași text de lege prevede documentele necesare în vederea dovedirii îndeplinirii obiectivului anual de valorificare, după cum urmează:

„Operatorii economici responsabili care au optat pentru realizarea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje în mod individual trebuie sa dovedească realizarea acestuia prin documente justificative din care sa rezulte:

a) situația privind deșeurile de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piața naționala pe tip de material;

b) situația privind valorificarea deșeurilor de ambalaje/contractul încheiat cu un operator economic valorificator, în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje;

c) situația eliberata de către operatorul economic valorificator, prin care sa se evidențieze distinct cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate, pe tip de material, dintre cele preluate de la operatorii economici responsabili, precum și metoda de valorificare".

Sumarizând conținutul dispozițiilor legale anterior anunțate, solicită instanței să observe că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului, agenții economici care introduc pe piață ambalaje și deșeuri de ambalaje au obligația reciclării unei cantități determinate din aceste deșeuri, pentru protejarea mediului. In scopul respectării acestei obligații, legiuitorul a impus operatorilor economici îndeplinirea unui obiectiv anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje, ce se poate realiza în mod individual, fie prin valorificare deșeurilor direct de către agentul economic, fie prin încredințarea deșeurilor unui operator economic valorificator (art. 33 alin. 1 din Ordinului nr. 578/2006).

• Modalitatea în care K. a înțeles să gestioneze deșeurile de ambalaje în vederea îndeplinirii obiectivului anual prevăzut de lege și documentele justificative puse la dispoziția inspectorilor fiscali

În cazul reclamantei, astfel cum au reținut în mod corect și inspectorii fiscali, Societatea a hotărât realizarea obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje în mod individual, luând toate măsurile pentru îndeplinirea obiectivului anual de valorificare prin reciclare, respectiv

(i) prin valorificarea acestora și reintroducerea deșeurilor în producția proprie, astfel cum este cazul deșeurilor de lemn, carton și hârtie

Cu privire la modalitatea de valorificare a deșeurilor de ambalaje de lemn, carton și hârtie, Societatea deține Autorizația de mediu, în baza căreia K. a fost autorizată în mod expres să recicleze deșeurile de ambalaje menționate, după cum urmează:

- Deșeurile de ambalaje de lemn - Societatea a dispus preluarea ambalajelor de lemn introduse pe piață odată cu produsele Societății și valorificarea ambalajelor de lemn aferente bunurilor importate, realizând, astfel, valorificarea integrală a ambalajelor de lemn introduse pe piața națională.

În privința ambalajelor de lemn preluate de la . SRL, excluse de la calculul obiectivului legal atât de către organele de control, cât și de organul de soluționare, cu motivarea că agentul economic menționat „nu a confirmat livrările de ambalaje" învederează instanței că, și de această dată, organul de soluționare a ignorat documentele justificative prezentate de Societate, hotărând în mod greșit neluarea acestora în calcul la momentul stabilirii îndeplinirii obiectivului legal de reciclare, în condițiile în care Societatea deține și a prezentat autorităților fiscale confirmările livrărilor de ambalaje din partea contractorului mai sus menționat.

- Deșeurile de ambalaje de carton și hârtie - Societatea a dispus preluarea ambalajelor introduse în piață, situația centralizată a gestiunii ambalajelor de carton si hârtie fiind atașată la Anexa 15.

În consecință, solicită să constate că Societatea îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru dovedirea îndeplinirii obiectivului anual de valorificare/reciclare a ambalajelor de lemn, carton și hârtie introduse pe piață, în așa fel încât, în mod vădit nelegal și netemeinic, inspectorii fiscali au stabilit în sarcina Societății obligații de plată suplimentare.

(ii) Prin încheierea unor contracte de preluare a deșeurilor cu societăți comerciale autorizate ca valorificator de deșeuri, astfel cum prevede în mod expres art. 33 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 578/2006, în cazul deșeurilor de ambalaje de metal și plastic.

În egală măsură, în vederea atingerii obiectivului de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje de metal și plastic, Societatea a dispus încheierea unor contracte cu societăți comerciale autorizate de reciclare a deșeurilor, livrând acestora din urmă cantitățile de deșeuri de metal, plastic și carton, care nu au fost reciclate prin introducerea în producția proprie.

Astfel, în ceea ce privește

-Deșeurile de ambalaj de metal - Societatea a încheiat un contract cu . TRANS SRL, în baza căruia Societatea livra agentului comercial autorizat cantitățile de deșeuri de ambalaje de metal, în acest sens, Societatea întocmind o situație cu privire la gestionarea acestui tip de deșeuri, și deținând dovezile de livrare ale produselor degradate, precum și dovezile de reciclare efectivă a deșeurilor de metal pentru realizarea obiectului de valorificare/reciclare al K..

-Deșeurile de ambalaj de plastic - și în acest caz, Societatea a încheiat un contract cu ., în baza căruia Societatea livra agentului comercial autorizat cantitățile de deșeuri de ambalaje de plastic. În vederea ținerii evidenței deșeurilor de plastic astfel valorificate, Societatea a dispus întocmirea unei situații cu privire la gestionarea acestui tip de deșeuri, totodată deținând dovezile de livrare ale produselor degradate, precum și dovezile de reciclare efectivă a deșeurilor de plastic pentru realizarea obiectului de valorificare/reciclare al K..

De asemenea, în vederea gestionării deșeurilor de ambalaj de metal și plastic, Societatea a dispus încheierea unor contracte generice cu . SA, ., ., în baza cărora Societatea a dispus livrarea deșeurilor de ambalaje în vederea reciclării, K. întocmind în acest sens situații distincte cu privire la fiecare categorie de deșeuri reciclate.

În consecință, Societatea deține documentele justificative aferente activității de gestionare a deșeurilor de ambalaje, precum și o evidență completă a modului în care acestea au fost gestionate, documente care existau în contabilitatea Societății și care au fost puse la dispoziția organelor fiscale în timpul inspecției fiscale, în așa fel încât, solicită instanței să constate că în mod total eronat și nejustificat, organul de soluționare a Contestației fiscale confirmă neglijența inspectorilor fiscali și reține în cuprinsul Deciziei de soluționare că, „printre documentele puse la dispoziția inspectorilor fiscali, aceștia nu au găsit acte contribuabilului de plata obligațiilor la Fondul de mediu".

2.5.3. Decizia de soluționare încalcă în mod flagrant atât legislația națională cât și principiilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție

Pentru a motiva respingerea Contestației fiscale, AFM arată în considerentele Deciziei de soluționare că unul dintre motivele pentru care organul fiscal consideră că Societatea nu a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje constă în faptul că în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare, cât și în documentele de însoțire a deșeurilor predate către agenții economici valorificatori, „nu se menționează că acestea nu au fost încredințate spre valorificare în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje pentru K. S. SA".

Contrar celor reținute în Decizia de soluționare, mențiunea impusă de alin. 4 al art. 33 din Ordinul nr. 578/2006 la care face trimitere organul fiscal nu este prevăzută de lege ca o condiție pentru îndeplinirea sau probarea obiectivului anual de valorificare prin reciclare a deșeurilor de ambalaje, întrucât aceste condiții sunt menționate exemplificativ. iar nu limitativ, condiții pe care Societatea le-a îndeplinit pe deplin.

Astfel, omisiunea inserării în documentele de însoțire a deșeurilor a faptului că deșeurile au fost înstrăinate în vederea îndeplinirii obiectivului anual de valorificare al K. nu este de natură să afecteze situația de fapt, respectiv aceea că Societatea a colectat și transmis deșeurile unor valorificatori, și nu poate atrage în nici un caz concluzia de neîndeplinire a obiectivului anual de valorificare prin reciclare și, pe cale de consecință, obligația de achitare a contribuției la Fondul de Mediu, astfel cum în mod eronat au considerat organele de mediu, întrucât o astfel de sancțiune nu este prevăzută de lege, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere daebemus.

Omisiunea de a insera această mențiune în cuprinsul documentelor de însoțire a deșeurilor de ambalaje a fost tratată juridic în mod distinct de către legiuitor, fiind inclusă în sfera contravențională și sancționată în consecință cu amendă. Astfel, potrivit art. 26 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 621/2005,

„omisiunea de a insera în documentele de însoțirea a deșeurilor de ambalaje mențiunea că acestea au fost înstrăinate în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 la 8.000 lei".

Prin urmare, legea a prevăzut în mod expres faptul că nerespectarea acestei prevederi legale este sancționată cu amendă și nicidecum cu neluarea în calcul a acestor deșeuri de ambalaje în atingerea obiectivelor de reciclare/valorificare.

În lipsa unei prevederi exprese în dispozițiile legale referitoare la aplicarea unei astfel de sancțiuni, inspectorii de mediu puteau, cel mult, aplica Societății o amenda administrativă cuprinsă în limitele stabilite de art. 26 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 621/2005, și în nici un caz această omisiune nu poate conduce la concluzia că Societatea NU a îndeplinit obiectivul anual de mediu.

•Poziția constantă a jurisprudenței naționale cu privire la respectarea condițiilor de formă

Neîndeplinirea unei condiții de formă nu poate determina considerarea deșeurilor de ambalaje vândute de către Societate către operatorii valorificatori ca nefiind reciclate în vederea atingerii obiectivul anual de valorificare prin reciclare pentru K. și, deci nu poate conduce la concluzia că operațiunea de reciclare nu a avut loc, în condițiile în care toate documentele prezentate și analizate de către inspectorii de mediu dovedesc pe deplin realitatea desfășurării operațiunilor de reciclare și faptul că Societatea a reciclat cu mult mai mult decât i-a fost impus prin obiectivul național de valorificare prin reciclare.

Această interpretare a fost în mod constant validată și de jurisprudența națională, instanțele de judecată conchizând, în spețe similare că, „chiar dacă în contracte nu se prevedea în mod expres ce categorii de deșeuri se predau și că acestea se predau în vederea reciclării pentru realizarea obiectivului reclamantei, nu era necesar ca aceste mențiuni să fie prevăzute în contract la nivel de detaliu. Din adresele depuse în copie la dosar se poate observa ce anume a predat reclamanta, expertul centralizând cantitățile de deșeuri predate de către reclamantă, pe ani și pe fiecare prestator de servicii”.

Or, astfel cum a arătat în Secțiunea 2.5.2 de mai sus, Societatea deține o evidență corectă și completă a situației deșeurilor de ambalaje gestionate, fiind întocmite în acest sens contracte de vânzare-cumpărare în baza cărora K. a dispus predarea deșeurilor de ambalaje spre valorificare în vederea îndeplinirii obiectivului de gestiune, documente de însoțire a deșeurilor livrate, precum și evidențe separate, pe tip de deșeu valorificat sau reciclat de Societate, K. deținând în acest sens dovezile de reciclare efectivă a deșeurilor înstrăinate.

Prin urmare, atâta timp cât scopul avut în vedere de legiuitor a fost atins, deșeurile predate de Societate către operatorii valorificatori în vederea reciclării au fost în mod real reciclate, susținerile organelor de control din cuprinsul actelor administrativ fiscale contestate, precum și concluziile organului de soluționare din cuprinsul Deciziei de soluționare care se limitează la excluderea Societății de la îndeplinirea obiectivului anual exclusiv din motive pur formale și tară a nega documentat substanța operațiunilor efectuate, sunt pe deplin nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora.

• Încălcarea principiului prevalentei substanței asupra formei și a principiului proporționalității, astfel cum acestea sunt consacrate în jurisprudența Curții Europene de Justiție

O interpretare contrara este de natură a aduce atingere în mod grav principiului prevalentei substanței asupra formei, consacrat de legislația europeană, potrivit căruia orice măsură de ordin formal pe care un stat membru o impune nu poate să aducă atingere efectului pe care legea îl recunoaște substanței unei operațiuni, în măsura în care respectiva tranzacție nu este frauduloasă.

Or, atât timp cât organele de control au putut stabili indubitabil, pe baza documentelor prezentate de Societate, că reciclarea deșeurilor de ambalaje a avut loc și din moment ce Societatea a reciclat cantități de deșeuri chiar mai mari decât cele impuse de lege în vederea îndeplinirii obiectivului anual de valorificare, este evident că nu pot fi impuse Societății sume suplimentare de plată din motive ce țin de omisiuni formale, cu atât mai mult cu cât prin acest fapt nu s-a adus atingere în nici un fel mediului înconjurător.

Totodată, constatările organelor de mediu aduc atingere și principiului proporționalității, reținut de CEJ în cauze precum Téleos vs. Commissioners of Customs and Excise, Molenheide (soluția pronunțată în cauzele reunite C-286/94, C-340/95, C- 401/95 și C-47/96, și cauza C-25/03), potrivit căruia măsurile stabilite prin legislația națională în materia fiscalității nu pot depăși ceea ce este proporțional în atingerea scopului urmărit, evitarea fraudei și evaziunii fiscale.

Or, atât timp cât organele de control nu numai că nu au stabilit pe bază de probe nici existența unei fraude și nici participarea Societății la o asemenea fraudă, ba mai mult, din toate documentele existente la îndemâna organelor fiscale cu ocazia controlului, rezultă fără urma de îndoială realitatea operațiunilor derulate de Societate și realitatea reciclării efective a deșeurilor de ambalaje generate de aceasta, confirmată ca atare prin concluziile Raportului de inspecție fiscală, este vădit neproporțională măsura negării îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare/reciclare și, pe cale de consecință, impunere la plată a obligațiilor fiscale suplimentare.

Solicită instanței să constate că neîndeplinirea unei cerințe de ordin formal de către Societate nu poate reprezenta, în sine, un motiv pentru care K. să fie obligată la plata contribuției către AFM și a dobânzilor și penalităților aferente, astfel cum în mod eronat s-a stabilit prin Raportul de inspecție și Decizia de impunere, și a fost validat prin Decizia de soluționare, cu atât mai mult cu cât Societatea a prezentat evidențe clare și corecte atât ale cantităților de ambalaje introduse pe piață, cât și ale cantităților de ambalaje colectate.

Pe cale de consecință, consideră că Societatea întrunește condițiile prevăzute de lege pentru dovedirea îndeplinirii obiectivului legal de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, în așa fel încât în mod vădit eronat inspectorii fiscali au dispus excluderea de la calculul obiectivului legal, a cantităților de deșeuri livrate către . SRL, . TRANS SRL și ., . SA, . REMAT SCHOLZ SA, Societatea deținând în fapt toate documentele justificative și evidențele prevăzute de lege.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 9 și urm. din O.U.G. nr. 196/2005, prevederile art. 31 și urm. din Ordinul nr. 578/2006.

Pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în întâmpinare și care vor fi analizate în soluționarea cauzei.

La data de 28.03.2012, reclamanta a depus precizări ale acțiunii, care vor fi analizate în soluționarea cauzei.

Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:

În urma controlului efectuat în perioada 26.04._11, organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației F. pentru Mediu- Direcția Venituri au reținut în sarcina reclamantei obligații la Fondul de mediu constând în contribuții/taxe în legătură cu:

1. prelucrarea lemnului/achiziții de masă lemnoasă pe picior sau de sortimente de lemn brut obținute în urma exploatării și introducerea acestora într-un proces de prelucrare, respectiv producția și comercializarea substanțelor chimice periculoase;

2. introducerea pe piața națională, din producția proprie și din achiziții de pe piața externă, de bunuri ambalate, respectiv introducerea pe piață, din achiziții de pe piața externă, de anvelope noi, destinate consumului propriu.

Contribuția de 3% pentru prelucrarea lemnului.
Contribuția de 1% din valoarea de vânzare, datorată de cumpărătorul operator economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare, în cazul vânzării de către proprietarul sau administratorul pădurii, după caz, a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obținute în urma exploatării.
Contribuția de 2% din valoarea formadehidei comercializate de producător.

1. A.

Organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației F. pentru Mediu- Direcția Venituri au reținut în esență, prin Raportul de inspecție fiscală nr. 126/17.06.2011, că în perioada 30 decembrie 2005 - 10 iunie 2006 societatea reclamantă a desfășurat activități de prelucrare a lemnului în urma cărora a obținut si comercializat produse stratificate pe bază de lemn (plăci MDF și MDF melaminat).

Societatea nu a declarat și nu a virat obligațiile de plată datorate, respectiv cota de 3% din valoarea de vânzare a MDF-ului și MDF-ului melaminat, exclusiv TVA.

Conform art. 9 alin. 1 lit. h din OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu: „Veniturile F. pentru mediu se constituie din:

h) contribuția pentru prelucrarea lemnului- se stabilește prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a produselor obținute și se achită de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului.”

Aceste dispoziții au fost în vigoare în perioada 30.12._06 și nu au beneficiat de norme de aplicare.

La data de 11.05.2006 a intrat în vigoare Legea nr. 105/2006 de aprobare a OUG nr. 196/2005, care a abrogat în mod expres art. 9 lit. h.

În Decizia de soluționare a contestației administrative este indicat și Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, pct. 16 din Anexa 1 la metodologie- „Semnificația termenilor specifici”, conform cărora:

„Procesul de prelucrare a masei lemnoase” este „activitatea desfășurată de operatorul economic, prin care se obțin din lemnul brut obținut în urma exploatării masei lemnoase pe picior produse destinate utilizării directe și/sau introducerii în circuitul economic”, respectiv pct. 18:

„Sortiment de lemn brut- lemn rotund sau despicat, rezultat în procesul de exploatare forestieră, care corespunde prevederilor unui document tehnic normativ de calitate”.

Aceste dispoziții au intrat în vigoare la 14.06.2006, data publicării Ordinului în M.Of., ulterior abrogării art. 9 lit. h din OUG nr. 196/2005.

Ca urmare, nu sunt aplicabile în ce privește contribuția pentru prelucrarea lemnului, de 3%. Acestea pot fi avute în vedere doar orientativ în interpretarea dispozițiilor legale.

Prin același raport de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada 11 mai 2006 - 31 decembrie 2009, societatea a achiziționat masă lemnoasă pe picior, atât din păduri certificate, cât și din păduri necertificate, pe care a introdus-o într-un proces de prelucrare.

Această activitate generează obligația plății la fondul pentru mediu a unui procent de 1% din valoarea de vânzare a masei lemnoase sau a sortimentelor de lemn brut rezultate în urma exploatării.

Pentru masa lemnoasă și sortimentele de lemn brut rezultate în urma exploatării provenind din păduri certificate, procentul de 1% din valoarea acestora nu se datorează.

Masa lemnoasă pe picior a fost stabilită din actele de punere in valoare și cuprinde sortimentele dimensionate G1+G2+G3+M1+M2 la rășinoase și, respectiv G1+G2+M1+M2+M3 la foaie.

Conform art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările si completările ulterioare, pentru perioada 11.05._09,

- în cazul vânzării de către proprietarul sau administratorul pădurii, după caz, a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obținute în urma exploatării, contribuția la Fondul pentru mediu se stabilește prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de vânzare și se achită de cumpărătorul operator economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare.

Prin Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006 a fost aprobată Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu. Astfel cum s-a menționat mai sus, la pct. 16 și 18 din Anexa 1 la metodologie- „Semnificația termenilor specifici”, sunt definiți termenii de „Proces de prelucrare a masei lemnoase”, respectiv „Sortiment de lemn brut”.

Conform art. 43 din același Ordin,

„(1) În cazul vânzării de către proprietarul sau administratorul pădurii, după caz, a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obținute în urma exploatării, contribuția la Fondul pentru mediu se stabilește prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de vânzare și se virează de către cumpărătorul operator economic care introduce masa lemnoasă într-un proces de prelucrare.

(2) Masa lemnoasă pe picior prevăzută la alin. (1) se determină din actul de punere în valoare, astfel cum este el definit în art. 4 din Normele privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și al instalațiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 427/2004, cu modificările și completările ulterioare, se exprimă în metri cubi - mc - și cuprinde sortimentele dimensionale G1+G2+G3+M1+M2 la rășinoase și, respectiv, G1+G2+M1+M2+M3 la foioase.

(3) Valoarea de vânzare a masei lemnoase pe picior, prevăzută la alin. (1), constituie bază de calcul pentru stabilirea contribuției de 1% la Fondul pentru mediu și se calculează prin înmulțirea volumului total al sortimentelor dimensionale prevăzute la alin. (2) cu prețul exprimat în lei/mc, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu care a fost cumpărată masa lemnoasă respectivă.

(4) Valoarea de vânzare a sortimentelor de lemn brut obținute în urma exploatării, prevăzută la alin. (1), exclusiv taxa pe valoarea adăugată, constituie bază de calcul pentru stabilirea contribuției de 1% la Fondul pentru mediu.

(5) Pentru sortimentele de lemn brut obținute în urma exploatării masei lemnoase pe picior de către cumpărătorul operator economic nu se datorează contribuția pentru Fondul de mediu”.

Reclamanta arată că realizează exclusiv activități de achiziționare și prelucrare a deșeurilor lemnoase: