Anulare act administrativ. Sentința nr. 731/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 731/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 3747/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 731
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. C. G., în contradictoriu cu pârâții C. S. AL MAGISTRATURII, B. M. G., D. C. L., V. C., B. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile asupra excepțiilor de nelegalitate și pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 februarie 2014. La data de 18 februarie 2014, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2014 și la data de 04 martie 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 23.05.2013 reclamantul P. C. G., în contradictoriu cu pârâții C. S. AL MAGISTRATURII, B. M. G., D. C. L., V. C., B. D., a solicitat instanței de contencios administrativ:
1. Constatarea nelegalității examinării si a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate in cadrul concursului de admitere in magistratură, organizat in perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, si anularea rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica întocmite în acest sens;
2. Anularea Hotărârii Secției pentru Judecători a CSM nr. 838/15.11.2012 cu privire la art. 2 al hotărârii prin care s-a constatat "neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru admiterea în magistratură în privința domnului P. C. G.(reclamantul), candidat menționat în anexa 3 la nota direcției de specialitate și în consecință declararea acestuia ca respins"(la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012);
3. Obligarea Consiliului S. al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește cumulativ toate condițiile de admitere in magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, și în consecință declararea reclamantului ca admis;
4.Obligarea Consiliului S. al Magistraturii la punerea în aplicare a opțiunii pe care a făcut-o în cadrul concursului, în condiții de legalitate, egalitate și transparență, respectiv alegerea unui post de judecător la Judecătoria D.. În subsidiar, în cazul în care acest post nu va fi disponibil, să se aibă în vedere un post de judecător la Judecătoria Pitești, localitatea de domiciliu;
5. Obligarea Consiliului S. al Magistraturii să propună Președintelui României numirea reclamantului în funcția de judecător;
6. Obligarea pârâților, în solidar(în conformitate cu prevederile art. 16(1) din legea 554/2004), la plata de daune materiale, în cu antum de 500 lei înmulțit cu numărul de luni care vor trece din luna decembrie 2012 până la soluționarea cauzei;
7. Obligarea pârâților, în solidar(în conformitate cu prevederile art. 16(1) din legea 554/2004), la plata de daune morale, în cu antum de 1.850.000 lei;
8. Obligarea Consiliului S. al Magistraturii să pună în aplicare hotărârea plenului C.S.M. nr. 1035/15.11.2012, în conformitate cu care reclamantul este definitiv admis în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, conform anexei la hotărârea respectivă;
9. Obligarea Consiliului S. al Magistraturii la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire națională, a hotărârii judecătorești definitive ce se va pronunța în acest dosar;
10. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul arată că a participat la concursul de admitere in magistratură organizat în anul 2012, fiind declarat admis, însă ulterior a fost declarat respins ca urmare a testării psihologice.
Mai arată că a contestat calificativul obținut la testarea psihologică, iar în urma reexaminării a fost declarat respins, fără să existe o explicație.
La data de 15.11.2012 Secția pentru Judecători a C.S.M. a pronunțat hotărârea nr. 838, prin care a fost declarat ca respins, iar la aceeași dată Plenul C.S.M. a pronunțat hotărârea nr. 1035. La art. 1 s-a hotărât "validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură, desfășurat în perioada 26 iunie -10 octombrie 2012, conform Anexei, parte integrantă din prezenta hotărâre". Conform Anexei respective, la poziția 65 apare ,,P. M. C. G." cu mențiunea "admis".
Reclamantul susține că în mod nelegal a fost declarat respins, invocând în esență următoarele argumente:
1. Potrivit art. 14 din Legea nr. 330/2004, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat sunt următoarele:
a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) este licențiată în drept;
c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
d) cunoaște limba română;
e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății. Taxele examenului medical se suportă din bugetul Institutului Național al Magistraturii.
Art. 15 alin. 8 din aceeași lege prevede că verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului.
În opinia reclamantului, faptul că alin. 8 din art. 15 acordă un statut privilegiat condiției de la litera e din art. 14 lit. 3 conduce la o situație absurdă, deoarece la acest concurs de un nivel foarte înalt sunt îngăduite a participa persoane care nu sunt apte din punct de vedere medical și psihologic.
2. La art. 15(5) din legea 303/2004 se arată că " Verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) se realizează de comisia de admitere" Așadar se prevede verificarea tuturor condițiilor, deci și aceea prevăzută la litera "e", inclusiv aptitudinea psihologică.
Legea 303/2004 are o forță juridică superioară. O hotărâre a C.S.M. nu poate adăuga sau veni cu dispoziții contrare la legea 303/2004.
Cu toate acestea, art. 27(1) din Hotărârea C.S.M. nr. 279/05.04.2012 prevede că "Secțiile Consiliului S. al Magistraturii verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) si la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 de către candidații declarați admiși după cele doua etape ale concursului"
Cum legea 303/2004 are o forță juridică superioară înseamnă că Secțiile C.S.M. nu au competența de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2). Totuși "Secția pentru judecători a Consiliului S. al Magistraturii a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru admiterea în magistratură/sesiunea iunie - octombrie 2012), în privința domnului P. C. G.. .. ", iar nu comisia de admitere. Acest aspect este în mod evident nelegal și prin urmare constatarea Secției pentru judecători nu poate produce efecte.
În raport cu argumentele expuse anterior, reclamantul invocă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 27(1) din Hotărârea 279/05.04.2012.
3. Reclamantul invocă excepția de nelegalitate și în ce privește art. art. 26 din Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, care reglementează doua comisii, de examinare si reexaminare psihologica, ce nu sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 si care nu sunt numite la propunerea Institutului Național al Magistraturii, astfel cum prevede art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004.
4. În calendarul detaliat al concursului, publicat pe pagina de internet a CSM, nu se regăsește testarea psihologică, ceea ce conduce la concluzia că proba pe bază căreia a fost respins se situează în afara concursului, contrar prevederilor art. 12 și 14 din Legea nr. 303/2004.
5. Reclamantul invocă excepția de nelegalitate a HCSM nr. 849/2012, prin care au fost numite comisiile de evaluare psihologică, în raport cu prevederile art. 24 din HG nr. 788/2005.
Susține că potrivit art. 24 lit. a din hotărârea de guvern obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru:
a) psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
Reclamantul opinează că HCSM nr. 849/2012 este nelegala întrucât au fost desemnați psihologi atestați in psihologia muncii si organizaționala, care nu au competenta si specializarea cerute imperativ de lege.
6. Pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal s-a aflat dosarul nr._/2/2009. În acest dosar s-au judecat aspecte similare cu cele la care se referă prezenta cerere, cu diferența că reclamantul din dosar a fost respins la testarea psihologică efectuată după terminarea unui concurs de admitere în cadrul I.N.M., iar nu direct în magistratură. În dosarul respectiv, în data de 22.06.2010 a fost înaintată către Colegiul Psihologilor din România o adresă prin care "vă solicităm ... să ne indicați numele unor specialiști în psihologie care ar putea să-și exprime punctul de vedere cu privire la evaluarea psihologică a reclamantului, în pricina ce formează obiectul dosarului menționat ... "
Prin adresa nr. 6100/397 din data de 01.09.2010, Colegiul Psihologilor din România a înaintat următorul răspuns: "La adresa înaintată în cadrul dosarului nr._/2/2009, ... vă anexăm lista psihologilor cu drept de liberă practică din municipiul București, în specialitatea Psihologie aplicată în domeniul securității naționale, treapta de specializare principal, care sunt în măsură să-și exprime punctul de vedere cu privire la evaluarea psihologică a reclamantului". Raportându-se la această situație, reclamantul concluzionează că a fost evaluat psihologic de către doi psihologi (B. M. G. și D. L. C.) care nu erau în măsură să realizeze o astfel de evaluare.
7. La art. 2 din hotărârea nr. 562 din 24.06.2010 a plenului C.S.M. s-a hotărât "stabilirea unei specializări unice pentru psihologii încadrați la nivelul C.S.M. și al curților de apel, necesară în îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului, în domeniul de competență ""psihologia muncii și organizațională" ". La art. 6 se prevede "subordonarea administrativă a postului de psiholog de la curtea de apel președintelui instanței și profesională compartimentului de specialitate din cadrul C.S.M." În opinia reclamantului, prevederile art. 2 din modifică în mod nepermis prevederile legale imperative, stabilite dintr-o Hotărâre de Guvern.
8. În HCSM nr. 562 din 24.06.2010 se prevede că psihologul de la curtea de apel este subordonat profesional psihologului de la C. S.M. În atare situație, specialistul care l-a testat la examinarea psihologică este superiorul celor care l-au reexaminat, ceea ce arată rolul decorativ al reexaminării psihologice.
9. La data de 24.10.2012 a fost declarat respins, deși raportul care cuprinde profilul său psihologic a fost întocmit ulterior, respectiv la data de 14.11.2012, fiind încălcate prevederile art. 26(2) din Hotărârea CSM_ este prevăzut că ,,Rezultatele testării psihologice sunt concretizate . cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat, precum si calificativul «Admis» sau «Respins»".
10. La data de 30.10.2012 a fost respins la reexaminarea psihologică, însă rezultatul acestei reexaminări nu erau concretizate într-un raport care să fie avut în vedere la data de 14.11.2012. Mai mult, în momentul reexaminării, membrii comisiei de reexaminare nu aveau un raport cu profilul reexaminatului.
11. Rapoartele de examinare și respectiv de reexaminare sunt nelegale, deoarece nu conțin mențiuni privind data și locul întocmirii, iar concluziile privind profilul său psihologic sunt ilogice și lipsite de fundament.
În ce privește daunele materiale, reclamantul arată că a fost lipsit de sporul reprezentat de diferența dintre indemnizația pe care ar fi primiut-o în calitate de judecător și salariul de la locul său de muncă.
Referitor la daunele morale, reclamantul susține în esență că întreaga conduită a pârâților a fost de natură să-i afecteze atât viața personală cât și cea de familie.
La dosar au fost depuse actele contestate și alte înscrisuri.
Pârâtul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor de nelegalitate, precum și respingerea acțiunii pe fond.
Pârâții B. M. G., D. C. L., V. C. și B. D. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție respinsă prin încheierea de ședință din 08.10.2013.
La propunerea reclamantului a fost luat interogatoriul pârâților răspunsurile fiind consemnate la dosar.
În ședința publică din 19.11.2013 pârâtul B. M. G. a invocat excepția lipsei de interes, arătând că reclamantul a participat la concursul pentru admiterea în magistratură organizat în anul 2013, fiind declarat admis.
Prin încheierea de ședință din data de instanța a respins excepția lipsei de interes, reținând în esență că împrejurarea invocată în susținerea excepției este ulterioară actelor administrative contestate de reclamant.
Examinând fondul cauzei în raport cu susținerile părților, Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Reclamantul face un examen critic al dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea concursului pentru admiterea în magistratură, concluzionând că procedura astfel reglementată este nerezonabilă și prin urmare inadmisibilă. Curtea observă însă că aceste argumente nu pot fi examinare pe calea contenciosului administrativ, reformarea unor norme cu putere de lege situându-se în afara controlului exercitat de instanța de judecată.
2. Reclamantul invocă excepția de nelegalitate a HCSM nr. 279/2012 în raport cu prevederile Legii nr. 303/2004. Această hotărâre are însă caracter normativ și prin urmare nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, în virtutea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004. Susținerile reclamantului cu privire la inadvertența dintre hotărâre și prevederile legale va fi analizată de instanță prin prisma principiului ierarhiei actelor normative. Din această perspectivă, Curtea observă că, potrivit legii, verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) se realizează de comisia de admitere. Această comisie nu poate însă emite acte administrative prin care să se ateste rezultatul concursului. Prin urmare, prevederile din HCSM nr. 279/2012 trebuie interpretate în spiritul principiului de drept mai sus menționat, în sensul că Secțiile Consiliului S. al Magistraturii constată îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor prin prisma concluziilor comisiei de admitere, după finalizarea concursului, conform art. 15 alin. 8 din lege. Această concluzie se impune deoarece, așa cum s-a arătat, constatarea îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 303/2004 nu se poate face decât printr-un act administrativ, care poate fi cenzurat pe cale judiciară, iar comisia de admitere nu este abilitată să emită acte administrative.
În concluzie, Curtea nu poate reține un conflict între art. 27 din HCSM nr. 279/2012 și Legea nr. 303/2004 și prin urmare va înlătura susținerile reclamantului cu privire la acest aspect.
3. În ce privește art. 26 din Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, care reglementează doua comisii, de examinare si reexaminare psihologica, ce nu sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 si care nu sunt numite la propunerea Institutului Național al Magistraturii, astfel cum prevede art. 15 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, Curtea observă că art. 15 din lege prevede modul de numire a celor trei comisii, însă nu prevede că aceste comisii sunt singurele implicate în procedura de examinare și nici nu interzice CSM să înființeze alte comisii. În lipsa unei atari interdicții, nu se poate aprecia în mod just că art. 26 din Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 adaugă la lege și implicit nu se poate constata o înfrângere a regulilor ce stabilesc ierarhia actelor normative.
4. Reclamantul susține că proba psihologică nu face parte din concurs. Susținerea este lipsită de relevanță, în raport cu prevederile art. 15 alin. 8 din Legea nr. 303/2004, conform cărora verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului. După cum se observă, legea prevede imperativ nu numai necesitatea verificării, dar și momentul la care se face această verificare. Prin urmare, susținerile reclamantului sunt lipsite de relevanță în ce privește legalitatea concursului, întrucât examinarea psihologică s-a făcut, în această privință, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 15 alin. 8 din Legea nr. 303/2004.
5. Reclamantul invocă ex de nelegalitate a prevederilor art. HCSM nr. 849/2012, prin care au fost numite comisiile de evaluare psihologică, în raport cu prevederile art. 24 lit. a din HG nr. 788/2005.
Conform acestor prevederi, obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru:
a) psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;
Susținerile reclamantului sunt fără legătură cu cauza, pentru că aceste prevederi nu se referă la justiție și nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text. Sub acest aspect, Curtea constată că noțiunea instituțională de ordine publică în sensul textului citat este diferită de definiția conceptuală citată de reclamant din doctrina constituțională.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul și prin urmare nu poate fi admisă excepția de nelegalitate, urmând a fi înlăturate toate susținerile cu privire la acest aspect.
6. Nu poate fi reținută afirmația reclamantului în sensul că a fost evaluat psihologic de către doi psihologi (B. M. G. și D. L. C.) care nu erau în măsură să realizeze o astfel de evaluare, această concluzie fiind întemeiată, prin analogie, pe baza unor argumente de practică judiciară. Aceste argumente nu pot fi însă reținute, datorită considerentelor expuse în paragraful precedent.
7. Pentru identitate de rațiune, Curtea va înlătura și susținerile reclamantului referitoare la dispozițiile art. 2 din HCSM nr. 562/2010, întrucât prevederile art. art. 24 lit. a din HG nr. 788/2005 nu sunt aplicabile sistemului judiciar.
8. Nu pot fi reținute nici argumentele privind subordonarea membrilor comisiei de examinare în raport cu specialistul care a efectuat examinarea, întrucât reclamantul confundă subordonarea instituțională cu independența specialistului în exprimarea opiniilor din domeniul său de competență.
9. Data la care au fost emise rapoartele de examinare și respectiv reexaminare este nerelevantă în ce privește legalitatea HCSM nr. 838/15.11.2012, esențiale fiind concluziile specialiștilor psihologi, de care CSM a ținut seama la momentul verificării condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) si la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Așadar, în lipsa unui text legal expres, întocmirea ulterioară a rapoartelor nu poate constitui cauză de nelegalitate a hotărârii CSM, în condițiile în care rapoartele în cauză nu contrazic rezultatele stabilite în urma examinării/reexaminării psihologice.
Curtea mai observă că nici lipsa mențiunilor privind data la care au fost întocmite rapoartele și nici celelalte aspecte privind modalitatea de comunicare a acestor acte nu sunt de natură să le afecteze legalitatea, deoarece nu sunt elemente esențiale, de natură să afecteze concluziile specialiștilor psihologi.
10. Curte nu poate reține nici criticile de substanță pe care reclamantul le formulează cu privire la conținutul rapoartelor de examinare/reexaminare psihologică, întrucât aceste considerente de ordin subiectiv nu pot conduce, prin ele însele, la concluzia că experții psihologi ar fi utilizat alte procedee și/au criterii de evaluare decât cele stabilite prin regulament ori utilizate pentru evaluarea celorlalți candidați.
În legătură cu acest aspect, Curtea observă că reclamantul a fost admis la concursul de admitere în magistratură organizat ulterior, respectiv în anul 2013, concurs care a presupus o nouă examinare psihologică. Însă Curtea apreciază că această împrejurare este nerelevantă în ce privește examinarea psihologică anterioară, deoarece a doua examinare a avut loc la un interval de timp considerabil. Or, dinamica psihicului uman, precum și împrejurările concrete în care au avut loc cele două examinări psihologice fac să fie plauzibilă diferența dintre cele două concluzii, fie ele și diametral opuse, la care au ajuns comisiile de examinare.
În raport cu argumentele expuse mai sus, Curtea constată că nu se pot reține elemente de nelegalitate în ce privește actele atacate și nici exercitarea cu rea credință a profesiei de către specialiștii psihologi numiți în comisiile de examinare, de natură a atrage răspunderea delictuală a acestora, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind anularea HCSM nr. 838/2012, a examinării și reexaminării psihologice, precum și cele privind obligarea la plata de daune materiale și morale.
În legătură cu toate celelalte capete de cerere, Curtea reține că prin HCSM nr. 1045/28.11.2013 s-a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fiind declarat admis ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 25.06._13. Așa fiind aceste capete de cerere au rămas fără obiect, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile de nelegalitate ale dispozițiilor art. 6 alin. 1 pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 279/05.04.2012.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. C. G., domiciliat în București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâții C. S. AL MAGISTRATURII, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, B. M. G., domiciliat în București, Calea Giulești nr. 115, ., ., D. C. L., domiciliata în București, .. 116, ., ., sector 5, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Înalta Curte de Casație si Justiție, in București, ., cam. 417, sector 2, V. C., domiciliat în C., Calea Unirii nr. 180, ., ., jud. D. și B. D., domiciliata în Iași, ..13, .. J1, ., Jud. Iași, după cum urmează:
Respinge capetele de cerere 1, 2, 6 și 7 ca neîntemeiate.
Respinge celelalte capete de cerere ca rămase fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 Martie 2014.
Președinte, Grefier,
I. RaduMariana D.
Red. / Tehnored. R.I.
8 ex.
. ………………………..
| ← Pretentii. Decizia nr. 7364/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1093/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
