Pretentii. Decizia nr. 1303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 1303/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 1456/87/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.1303

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.02.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele Administrației Finanțelor Publice Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1182/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. F..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 alin (1) pct.2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal sub nr._ la data de 13.03.2013 reclamantul L. F. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4909 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante cu chitanța . nr._ din 19.04.2012 în contul Trezoreriei A., plus dobânda fiscală până la data efectivă a plății.

În motivare reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel Zafira categoria M1, euro 4, număr de identificare WOLOAHM758GO42991, în regim second-hand, an fabricație 2008, înmatriculat pentru prima dată la 07.01.2008, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 4909 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante conform Legii nr. 9/2012 pe care a achitat-o cu chitanța . nr._ din 19.04.2012 în contul Trezoreriei A..

A precizat reclamantul că a achitat această taxă pentru emisii poluante pentru a pune în circulație autovehiculul cumpărat, însă consideră că această taxă este o plată nedatorată, fiind ilegală.

La data de 30.01.2013 reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care a solicitat restituirea taxei pentru emisii poluante, cerere care a fost respinsă ca nedepusă în termen prin adresa nr. 3702/05.02.2013.

Reclamantul invocă jurisprudența CEDO cauza T. și N. contra României, cauza Simmenthal SPA II, art.110 TFUE – interpretat de CJUE.

CJCE în cauza Michel Humblot similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că statele au libertatea să taxeze cum doresc autoturismele care circulă pe drumurile publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența art.90 – 110) din Tratatul CE, adică să nu fie discriminatorii.

Înalta Curte de Casație și Justiție București la data de 14.11.2011, s-a pronunțat prin Decizia nr.24 în dosarul nr.9/2001 – RIL în sensul că este admisibilă înmatricularea autovehiculelor second-hand, achiziționate dintr-un stat membru UE fără plata taxei de poluare.

per a contrario, cei care au plătit taxa de poluare au dreptul la restituire.

Reclamantul a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 16, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 25, art. 28 coroborat cu art. 3 alin. 3 din Directiva nr. 92/12 CEE din 25.02.1992 și art. 110 TCE, OG 92/2003, art. 274 Cod de procedură civilă.

În dovedirea cererii de chemare în judecată a depus reclamanta, în xerocopie: chitanță . nr._/ din data de 19.04.2012; decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule din 19.04.2012; carte identitate autovehicul traducere din limba germană, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit cumpărător L. F., certficat nr._/19.04.2012, actul administrativ – reprezentând refuzul pârâtei de restituire a taxei pentru emisiile poluante nr. 3702/05.02.2013.

Pârâta, legal citată în cauză,nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată de astăzi 28 mai 2013 instanța a constatat că Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu are calitate de pârât în cauză, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului T. M. nedepunând la dosarul cauzei o dovadă din care să reiasă dreptul procesual al Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman de a formula întâmpinare în numele său. Pentru aceste motive nu a pus în discuție excepțiile invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1182/9.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul L. F. și obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4909 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._ și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.

Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.

Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.

Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent iar aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că această normă impune o neutralitate totală a fiscalității interne în cea ce privește produsele naționale și cele importate.

Instanța de la Luxemburg a reiterat faptul că, în ceea ce privește serviciile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri.

Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare trebuie să fie lipsite de efectul mai sus descris.

În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepție diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor ci duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și locurilor de muncă.

Începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 iunie 2008 dispozițiile art.214/1 Cod fiscal au instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă datorată ca urmare a primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Unul dintre principalele aspecte problematice ale acestei taxe a fost faptul că aceasta se aplică autovehiculelor second-hand importate fără a se aplica și autovehiculelor aflate pe piața internă.

Comisia Europeană a demarat etapele inițiale a procedurii de infrigement față de statul român ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.110 TFUE, Guvernul adoptând o nouă reglementare respectiv OUG nr.50/2008 instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.

Art.3 pct.1 și art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevăd că autovehiculele din categoriile M1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.

Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.

Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.

Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.

Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.

În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2143, se restituie contribuabilului .

În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.

În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.

Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .

Ulterior pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09, I. T. contra Statului Român prin care instanța de contencios european a statuat că reglementarea internă în vigoare la acel moment (respectiv OUG nr.50/2008) este contrară art.110 TFUE, jurisprudența constantă a fost a reținerii caracterului contrar a OUG nr.50/2008 față de art.110 TFUE.

La data de 6 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012. Deși inițial destinată a se aplica și la înmatricularea autovehiculelor naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială prevăzută de art.214/1 Cod fiscal sau taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, norma care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale aflate în situația menționată a fost suspendată prin OUG nr.1/2012 până la data de 1 ianuarie 2013.

În această perioadă, între reglementarea anterioară (OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2009) și Legea nr.9/2012 nu există nici o diferență de natură juridică.

Potrivit Legii nr. 9/2012 tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxă de poluare pot efectua cu ușurință transferul de proprietate astfel ca și taxa să fie achitată în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.

La data de 1 ianuarie 2013 au reintrat în vigoare dispozițiile suspendate ale Legii nr. 9/2012 care prevedeau faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzute de art.214/1 Cod fiscal și taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare.

Din considerentele ce preced rezultă caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate precum și corelativul efect favorizant al produselor interne în raport de produsele importate.

Reclamantul L. F., ca proprietar al autoturismului marca Opel Zafira, achiziționat în regim second-hand, an fabricație 2008, categoria auto M1, norma de poluare E4, înmatriculat pentru prima dată la 17.01.2008, număr de identificare WOLOAHM758GO42991, a fost nevoit să achite suma de 4909 lei pentru a înmatricula acest autoturism în România cu titlu de taxă pentru emisii poluante conform chitanței . nr._ din data de 19.04.2012.

Prevederile legale în vigoare la data la care reclamantul a solicitat și efectuat înmatricularea erau dispozițiile Legii nr. 9/2012.

Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlul de taxă pentru emisii poluante însă cererea acestuia a fost respinsă ca nedepusă în termen conform actului administrativ nr. 3702/05.02.2013.

Acțiunea are ca obiect restituire taxă pentru emisii poluante iar cererea formulată de reclamant se încadrează în dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală.

Instanța, în raport de dispozițiile art.110 TFUE și legislația internă a reținut că se face o evidentă diferențiere de regim între bunuri, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second-hand din România pentru care nu va mai plăti taxa de poluare în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă atât în reglementarea din codul fiscal,art. 214/1 cât și prin adoptarea OUG nr.50/2008 (în toate formele existând diferențe de regim al taxei), abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, de asemenea contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.

În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale UE se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante în temeiul Legii nr. 9/2012 ca fiind întemeiată.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 a obligat pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumei de 4909 lei achitată cu titlul de taxă pentru emisii poluante conform chitanței . 7 nr._ din data de 19.04.2012 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare, până la plata efectivă.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele Administrației Finanțelor Publice Teleorman criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeinciei.

În motivare, recurenta pârâtă arată în esență faptul că, instanta de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fara a tine cont ca reclamantul a sesizat instanta inaintea indepiinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani, in opinia reclamantului, opinie sustinuta de hotararea instantei de fond, solicitarea sumei de bani achitata cu titlu de taxa pe emisii poluante este echivalenta cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 9/2012.

Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentinta criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanta ar fi trebuit sa tina cont de urmatoarele aspecte:

Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu s-a pronuntat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul Legii nr. 9/2012 este afectata de viciile pentru care a fost sanctionata O.U.G. nr 50/2008 in cauzele T. si N..

Singura cauza pentru care a fost sesizata Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu privire la prezumata discriminare pe care a suferit-o Legea nr. 9/2012 prin O.U.G. nr. 1/2012 este C-214/13 cauza C.. In aceasta speța nu s-a pronuntat înca o hotarare preliminara in baza careia sa se afirme pe plan național ca si Legii nr. 9/2012 i se pot aduce aceleași critici ce au fost aduse O.U.G. nr. 50/2008, ca atare, pentru o practica unitara, considera ca nu se poate menține hotararea Tribunalului Teleorman care a dispus ca acțiunea trebuie admisa din motivul ca si in acesta speța sunt aplicabile considerentele C.J.U.E. din Cauza N.. De retinut in materia taxarii emisiilor poluante ar fi faptul ca presupusa discriminare consta . a unei anumite categorii de contribuabili, discriminare ce nu e singulara din moment ce instantele ii absolva de obligația plații pe cei ce contesta decizia de calcul si cer restituirea taxei. In prezent, O.G. 9/2013 acopera si momentul la care s-a acordat scutirea temporara de plata taxei, orice autovehicul, indiferent de tara de proveniența, fiind taxat la momentul înstrăinării. Cu privire la aplicabilitatea art. 110 din T.F.U.E., opinia noastra este ca nu se poate sancționa temeiul de drept al incasarii taxei prin interdictia prevăzută la articolul mentionat. Taxa plătită cu titlul de taxa pe emisiile poluante se aplica autovehiculeleor second hand fara discriminări, criterii ca tara de proveniența sau naționalitatea vanzatorului fiind excluse, ca atare nu se poate discuta de protejarea produselor naționale.

Potrivit art. 1-33alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005: „Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurarii protectiei mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justitie Europeana, prin jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.

In drept: art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Curtea considera ca cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.

Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].

În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].

Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).

Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.

În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.

În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.

În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.

Curtea observa ca art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.

Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.

Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.

Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.

Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .

De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.

Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .

Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm³ care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .

Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .

Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.

Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .

Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).

Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

Din aceste motive, in baza art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în numele Administrației Finanțelor Publice Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1182/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. F., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. V. V. D. U. D.

GREFIER

C. D.

Red.jud.U.D./2 ex.

Tehnodact. I.C.D.

Tr. București - Secția a IX-a C.

Jud.fond. – Z. L.

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1750/2014....		Anulare act administrativ. Sentința nr. 3037/2014. Curtea de... →

Pretentii. Decizia nr. 1303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 1303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI