Anulare act administrativ. Sentința nr. 2337/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2337/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 122/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2337
Ședința publică de la 10.09.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: P. A.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. DE COMERȚ INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ SATU M. în contradictoriu cu pârâtul M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT pentru PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE având ca obiect „anulare act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta C. DE COMERȚ INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ SATU M. prin consilier juridic B. A. ce depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare, lipsind pârâtul M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT pentru PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale în raport de faptul că dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 au fost introduse prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă iar prezenta cauză se judecă potrivit normelor vechiului Cod de procedură civilă.
Reclamanta C. DE COMERȚ INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ SATU M. prin consilier juridic arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a sub nr._, reclamantul C. de Comerț Industrie și Agricultură Satu M. a chemat în judecată pe pârâtul M. M. Familiei și Protecției Sociale prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- anularea deciziei AMPOSDRU din data de 09.07.2012, emisă în baza procesului verbal din data de 24.05.2012 si a notei de debit 128/02.12.2009.
- anularea notei de debit 128/02.12.2009 ca fiind întocmită cu încălcarea unor dispoziții legale în vigoare si a procesului verbal din data de 24.05.2012. Contestă în totalitate suma de 6179,09 Euro.
Prin Sentința civilă nr.1405 din 26.02.2014, Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, reținând că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea procesului verbal de declarare ca neeligibile a cheltuielilor efectuate de către reclamanta, a notei de debit 128/02.12.2009 privind suma de 5.940,99 Euro
S-a reținut aplicabilitatea prevederilor art.10 alin.1 indice 1 din Legea 554/2004 potrivit cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.
Tribunalul a constatat faptul ca in prezenta cauza se solicita anularea unor acte administrative emise de autorități centrale - M. M. Familiei și Protecției Sociale prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) și ca obiectul contractului din discuție privește fonduri comunitare nerambursabile acordate reclamantei pentru implementarea unui proiect.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.04.2014.
Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale cu motivarea că dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 au fost introduse prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă iar prezenta cauză se judecă potrivit normelor vechiului Cod de procedură civilă.
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței materiale, Curtea reține următoarele:
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 03.01.2013, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă -15 februarie 2013 – exista un proces în curs.
Potrivit art.3 din Legea nr. 76/2012, Noul Cod de procedura civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. per a contrario, pentru procesele începute înainte de . Noului Cod, dreptul procesual incident este cel reglementat de codul de procedură civilă de la 1865.
Or, prezentul proces este început înainte de . Noului Cod de procedura civilă, fiindu-i așadar aplicabile normele procedurale ale Codului de procedură civilă de la 1865, în raport de art. 3 din legea de punere în aplicare.
La această dată, în ceea ce privește competența materială în contencios administrativ erau în vigoare dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Fiind vorba despre un litigiu de drept fiscal având ca obiect o creanță contestată în valoare de 6179,09 euro, deci sub pragul de 500.000 lei, rezultă că la data introducerii acțiunii, competența materială de a judeca în primă instanță revenea tribunalului, impunându-se precizarea că nu are relevanță faptul că actul administrativ-fiscal a fost emis de o autoritate centrală, întrucât singurul criteriu aplicabil în materie fiscală este valoarea creanței.
Prevederile art. 10 alin. (1)1 au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, lege care a intrat în vigoare la data de 15.02.2014, odată cu Noul Cod de procedură civilă, ulterior începerii prezentului proces.
Din această perspectivă, Curtea constată că modificările aduse prin Legea nr.76/2013 unor legi speciale nu pot fi aplicabile decât în măsura în care în cauză sunt aplicabile și dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, scopul Legii nr. 76/2012 fiind acela de punere de acord a legislației procesuale civile existente cu prevederile acestui nou cod, precum și soluționarea conflictului de legi rezultând din . noului cod, astfel cum se prevede expres la art. 1 al acestei legi.
Modificările aduse de Legea nr. 76/2012 legilor speciale urmăresc crearea unui cadru legal unitar, armonizat, în materie de procedură civilă, neputând fi aplicabile decât în cazul proceselor guvernate de normele Noului Cod de procedură civilă, rolul acestora fiind acela de a adapta legislația specială la prevederile Noului Cod.
Art. 54 pct. 3 al Legii nr. 76/2012, text prin care se modifică Legea nr.554/2004, în sensul completării art. 10 cu alineatul (1)1 reprezintă o normă de punere în aplicare a dispozițiilor Noului Cod, această modificare aplicându-se doar proceselor începute ulterior intrării în vigoare a acestuia și nu prezentului litigiu.
În concluzie, având în vedere că în cauza de față se aplică Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea apreciază că nu sunt incidente modificările și completările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, respectiv nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)1 care prevăd competența materială a curții de apel, indiferent de cuantumul creanței.
Din aceste considerente, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că prezentul litigiu este un litigiu fiscal care a re ca obiect o creanță în cuantum de 6179,09 euro, deci sub pragul de 500.000 lei, Curtea apreciază că tribunalul este instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 2 și art. 21,constatând ivit conflictul negativ de competență, va dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. DE COMERȚ INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ SATU M. în contradictoriu cu pârâtul M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT pentru PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. P. A.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5249/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 120/2014. Curtea... → |
|---|
