Conflict de competenţă. Sentința nr. 2276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2276/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 15756/3/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 2276
Ședința din Camera de Consiliu din data de 4 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DRĂGHICI DANIEL MARIAN
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Judecătoria sectorului 1 București, în ceea ce privește cererea formulată de reclamanții R. M. C. și R. V. în contradictoriu cu pârâții B. F. C., B. I. C., J. O. A. și P. S. 1 BUCUREȘTI, prin primar.
Fără citarea părților, conform art. 22 alin. 5 din codul de procedură civilă de la 1865.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
CURTEA
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 08.12.2011, reclamanții R. M. C. și R. V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. F. C., B. I. C., J. O. A. și P. S. 1 BUCUREȘTI, prin primar, anularea procesului verbal de recepție nr. 1/5.07. 2010, în temeiul căruia s-a înscris în cartea funciară construcția compusă din S+P+2E+M, situată în București, .. 27 sector 1, în suprafață de 133 mp, aflată pe ternul înscris sub nr. 4178/1, potrivit CF nedefinitivă sub nr._, și contrucția compusă din S+P+2E+M, situată la aceeași adresă, în suprafață de 168 mp, aflată pe terenul înscris sub nr. 4178/2, potrivit CF nedefinitivă sub nr._ a localității București-S. 1 și, pe cale de consecință, să se dispună rectificarea prin radiere a înscrisurilor nedefinitive din cărțile funciare nr._ și_ ale localității București-S. 1, privind construcțiile situate pe acest teren, înscrise în temeiul procesului verbal de receptie contestat, a autorizației de construire nr. 696/64/P/_/12.07.2009 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 659/ 24.09. 2010 de BNP I. Z..
Prin sentința civilă nr._/13.11.2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, considerând că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat are natură administrativă, emitenta sa fiind asimilată unei autorități publice locale.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.05.2014, care, prin sentința civilă nr. 3760/21.05.2014, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cu motivarea că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu este un act administrativ, în acceptiunea art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci o formalitate procedurală posterioară emiterii autorizației de construire, prin care se atestă, existența sau inexistența identității între ceea ce s-a construit, ceea ce investitorul și executantul lucrărilor au convenit să se construiască și ceea ce a fost autorizat să se construiască, respectiv o formalitate procedurală prealabilă necesară pentru valabila întabulare a dreptului de proprietate asupra construcției în cartea funciară (art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996), nesusceptibilă de control în contenciosul administrativ, pe calea acțiunii directe în anulare reglemementată de prevederile art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 teza întai din Legea nr. 554/2004. De asemenea, tribunalul a mai reținut că legalitatea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor poate fi verificată, eventual, în cadrul procedurii judiciare declanșate prin exercitarea căii de atac a plângerii împotriva încheierii pronunțate asupra cererii de întabulare a dreptului de proprietate asupra construcției, încheiere care intră sub incidența finelui de neprimire reglementat de prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, fiind sustrasă controlului instanțelor de contencios administrativ datorită existenței recursului paralel reglementat de Legea nr. 7/1996, act normativ cu statut de lege organică.
În consecință, Tribunalul București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2014.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cererea formulată de reclamanții R. M. C. și R. V. în contradictoriu cu pârâții B. F. C., B. I. C., J. O. A. și P. S. 1 București este Judecătoria sectorului 1 București.
Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004, “orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ […], se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului […]”, iar conform alin. 2 al aceluiasi articol, „se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
Prin urmare, Curtea reține că una dintre conditiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ în anulare (categorie din care face parte și petitul principal al cererii introductive) este aceea ca obiectul acțiunii să vizeze un act administrativ.
Legiuitorul, prin art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, a definit actul administrativ ca fiind “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
În strânsă legătură cu această definiție, la art. 2 alin. 1 lit. b) din acelasi act normativ se prevede că autoritate publică este „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea constată că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu este act administrativ, pentru a atrage competența materială în cauză a unei instanțe specializate în contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (forma în vigoare la data încheierii procesului-verbal atacat), „lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. [...] Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire”.
Conform art. 1 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin HG nr. 273/1994, „recepția constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul (persoana fizică sau juridică care încheie contractul de executare de lucrări de construcții, urmărește îndeplinirea lui și preia lucrarea - art. 2 alin. 1 din Regulament) declară ca acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul (partea contractantă care realizează lucrarea sau reprezentantul legal al acestuia, dacă lucrarea este realizată printr-o asociere - art. 2 alin. 2 din Regulament) și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.”
Potrivit Capitolului 2 al Regulamentului: „comisiile de recepție pentru construcții și pentru instalațiile aferente acestora se vor numi de către investitor și vor fi alcătuite din cel puțin 5 membri. Dintre aceștia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului și un reprezentant al administrației publice locale pe teritoriul căreia este situată construcția, iar ceilalți vor fi specialiști în domeniu” (art. 7 alin. 1); „reprezentanții executantului, ai proiectantului și ai Inspectoratului de Stat în Construcții nu pot face parte din comisia de recepție, aceștia având calitatea de invitat” (art. 8 alin. 2); „comisia de recepție se întrunește la data, ora și locul fixate, iar președintele acesteia, numit de investitor, stabilește programul după care va fi făcută recepția. Comisia de recepție poate funcționa numai în prezența a cel puțin 2/3 din membrii numiți ai acesteia. Hotărârile comisiei se iau cu majoritate simplă” (art. 13 alin. 1 și 2); „Comisia de recepție examinează obligatoriu: a) respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum și avizele și condițiile de execuție impuse de autoritățile competente; b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentației de execuție și ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigențelor esențiale, conform legii; c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare; d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor și executant și în documentația anexă la contract; e) valoarea declarată a investiției” (art. 14 alin. 1 și 2); „la terminarea examinării, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiției, și îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, amânarea sau respingerea ei” (art. 15); „președintele comisiei de recepție va prezenta investitorului procesul-verbal de recepție cu observațiile participanților și cu recomandarea comisiei. Pe baza procesului-verbal de recepție, investitorul hotărăște admiterea, amânarea sau respingerea recepției și notifică hotărârea sa în interval de 3 zile lucrătoare executantului, împreună cu un exemplar din procesul-verbal” (art. 21); „Data recepției este cea a încheierii de către comisia de recepție a procesului-verbal de recepție a lucrărilor, cu sau fără obiecții” (art. 26).
Coroborând aceste dispoziții, Curtea constată că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor este înscrisul care încorporează observațiile și concluziile membrilor Comisiei de recepție, ale celor care participă la recepție în calitate de invitați, precum și hotararea Comisiei cu privire la conținutul recomandării (propunerii) adresate investitorului (de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei), recomandare pe baza căreia acesta hotărăște admiterea, amânarea sau respingerea recepției.
În acest context, Curtea subliniază că procesul verbal de recepție nu este emis în regim de putere publică, întrucât administrația se află pe poziție de egalitate cu particularul, fiecare având câte un reprezentant cu vot egal în cadrul Comisiei de recepție, iar mecanismul de adoptare a hotărârilor Comisiei nu este conceput într-o manieră care să asigure prevalența voinței exprimate de reprezentantul autorității publice asupra interesului investitorului.
Pe de altă parte, Comisia de receptie numită de investitor, ca emitentă a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nu este nici o autoritate publică tipică, în sensul primei teze a art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 (nefiind autoritate a administrației de stat ori structură subordonată unei asemenea autorități, nici autoritate a administrației autonome locale ori structură subordonată unei asemenea autorități și nici institutie publică), nici autoritate publica asimilată, în sensul celei de-a doua teze a art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 (nefiind persoană juridică de drept privat autorizată, în baza legii, să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, ori care să fi obtinut, potrivit legii, statut de utilitate publică). Împrejurarea că printre membrii Comisiei se numără și un reprezentant al administrației publice locale pe teritoriul căreia este situată construcția, desemnat de emitentul autorizației de construire, nu conferă autorității administratiei publice locale calitatea de emitentă a procesului-verbal de recepție, caci voința exprimată de autoritate, prin reprezentantul său, nu poate determina conținutul actului.
În concluzie, Curtea reține că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci o formalitate procedurală posterioară emiterii autorizației de construire, necesară pentru valabila întabulare a dreptului de proprietate asupra construcției în cartea funciară, potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996), nesusceptibilă de control în contenciosul administrativ pe calea acțiunii directe în anulare reglemementată de prevederile art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004.
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 22 din Codul de procedură civilă de la 1865, stabilește că instanța competentă material a soluționa cererea de chemare în judecată este Judecătoria sectorului 1 București, ca instanță de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește că instanța competentă material a soluționa cererea de chemare în judecată formulate de reclamanții R. M. C. și R. V., ambii cu domiciliul în București, .. 29, sectorul 1, în contradictoriu cu pârâții B. F. C., B. I. C., ambii cu sediul ales la Cabinet de avocat “D. D. E.” din București, . nr. 9, corp A, ., J. O. A., cu domiciliul în București, ., ., ., sectorul 3, și P. S. 1 BUCUREȘTI, prin primar, cu sediul în București, .. 9-13, sectorul 1, este Judecătoria sectorului 1 București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. G. M.
Red/thred. DDM/ 8 ex/ 09.09.2014.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7850/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2660/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
