Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 30173/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.120
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.01.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr.1759/12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. I. Ș. și intimata pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant L. I. Ș. reprezentat de avocat C. C. în baza împuternicirii avocațiale ._/2013, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus prin serviciul registratură note de ședință.
Având cuvântul, apărătorul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimatul reclamant L. I. Ș. reprezentat de avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.1759/12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul L. I. Ș. în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A fost obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.16 și 17 din Titlul VII ale Legii nr.247/2005 în raport de imobilul menționat în dispoziția nr.8919/23.10.2007 emisă de Primăria Municipiului București, respectiv de evaluare a imobilului, de emitere a deciziei privind titlul de despăgubiri și de înaintare către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost admisă excepția prematurității cererii privind plata despăgubirilor în numerar și respinsă cererea având acest obiect formulată împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematur formulată.
S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta Prefectura Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt prin dispoziția emisă sub nr. 8919/23.10.2007 de către Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de despăgubiri-măsuri reparatorii prin echivalent-pentru cota de ½ din apartamentul nr. 22, compus din 4 camere și dependințe, situat în imobilul din București, ., ., ., imposibil de restituit persoanei îndreptățite L. I. Ș..
Potrivit recunoașterii pârâtei astfel cum rezultă din chiar conținutul întâmpinării, Curtea constată că dosarul de despăgubire constituit pe numele reclamantului sub nr._/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se că este legală respingerea cererii de restituire în natură a acestui imobil.
De asemenea se constată că până în prezent dosarul de despăgubiri nu a fost înaintat unui evaluator pentru evaluarea imobilului.
Având în vedere disp. art. 16-19 din Titlul VII din legea nr. 247/2005, republicată, Curtea reține că pârâta CCSD în mod nejustificat nu și-a îndeplinit obligația legală de numire a unui expert evaluator și de a efectua un raport de expertiză pentru stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului, etapă administrativă necesară potrivit acestor dispoziții legale pentru emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, existând astfel un exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.
Astfel se constată că procedura stabilită de către această pârâtă privind ordinea de soluționare a dosarelor nu constituie un motiv justificat pentru refuzul evaluării imobilului, având în vedere că nu au fost dovedite împrejurările invocate în cuprinsul întâmpinării în sensul imposibilității obiective de desemnare a unui evaluator în cazul imobilului notificat de către reclamant și de efectuare până în prezent a raportului de evaluare prin raportare la situația cererilor similare înregistrate pe rolul pârâtei și față de personalul acesteia, împrejurare în care simpla emitere a unei decizii cu caracter intern nu poate echivala cu restrângerea dreptului reclamantului de a-și vedea finalizată procedura administrativă demarată în cursul anului 2001 prin notificarea înregistrată sub nr. 733/08.06.2001, la peste 10 ani de la emiterea notificării.
Prin urmare Curtea a reținut că se impune în temeiul art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004 admiterea în parte a acțiunii astfel cum a fost precizată în sensul obligării pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.16 și 17 din Titlul VII ale Legii nr.247/2005 în raport de imobilul menționat în dispoziția nr.8919/23.10.2007 emisă de Primăria Municipiului București, respectiv de evaluare a imobilului, de emitere a deciziei privind titlul de despăgubiri și de înaintare către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În privința solicitării din cererea precizatoare formulată în contradictoriu cu pârâta ANRP în sensul obligării acesteia la plata efectivă a despăgubirilor, Curtea constată că este prematur formulată, având în vedere împrejurarea că în prezent nu a fost emisă decizia privind titlul de despăgubire care stă la baza emiterii a titlului de plată, obligație care revine potrivit aceleiași proceduri administrative reglementată de disp. Titlului VII din legea nr. 554/2004 acestei din urmă pârâte, cererea având acest obiect urmând a fi analizată ulterior emiterii deciziei privind titlul de despăgubire, în raport de opțiunea reclamantului manifestată în scris în fața pârâtei ANRP în funcție și de valoarea imobilului astfel cum rezultă din raportul de expertiză care va fi realizat, neputând fi analizat acest capăt de cerere în cadrul prezentului demers procesual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că procedura stabilită de către autoritatea pârâtă privind ordinea de soluționare a dosarelor nu reprezintă un motiv justificat pentru refuzul evaluării imobilului notificat de reclamant.
Față de cele reținute de către instanța de fond, potrivit art.2 alin.1 lit.h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.
Pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere. Or, în speță, nu există un astfel de răspuns, care să conțină un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile.
Astfel, dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisa Centrală, fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.
Mai mult, legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În acest context, prevederile pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, potrivit cărora "ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale,,.
În aplicarea acestor prevederi, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2/28.02.2006 care prevedea selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr.2815/16.09.2008.
Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretaritului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
-dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr. 81/2007,
-dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după . O.U.G.nr.81/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
C. Centrală a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, la care am făcut referire mai sus, dar si a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr.2/28.02.2006.
Potrivit modificărilor și completărilor aduse art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005 prin actul normativ amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de enitățile notificate.
Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția O.U.G.nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, face parte din categoria dosarelor trasmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G.nr.81/2007.
De reținut că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii -pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României.
În acest sens, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, potrivit căruia, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 304 indice 1 din Codul de Procedura Civilă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
În fapt prin dispoziția emisă sub nr. 8919/23.10.2007 de către Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de despăgubiri-măsuri reparatorii prin echivalent-pentru cota de ½ din apartamentul nr. 22, compus din 4 camere și dependințe, situat în imobilul din București, ., ., sectorul 1, imposibil de restituit persoanei îndreptățite L. I. Ș..
Potrivit recunoașterii pârâtei astfel cum rezultă din chiar conținutul întâmpinării, Curtea constată că dosarul de despăgubire constituit pe numele reclamantului sub nr._/CC a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se că este legală respingerea cererii de restituire în natură a acestui imobil.
Curtea reține că art. 4 din Legea nr. 165/2013 stabilește ca ,,Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
In consecinta, in temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile Legii nr. 165/2013 vor fi aplicabile prezentei cauze.
Legea nr. 165/2013 reglementează doua modalitati de restituire, respectiv restituirea in natura (capitolul II) si restituirea prin acordarea de masuri compensatorii).
Cu privire la acordarea de masuri compensatorii, art. 21 Legea nr. 165/2013 stabileste o procedura de acordare, constand in:
- transmiterea deciziilor de propunere de acordare de masuri compensatorii de catre entitatile investite de lege catre Secretariatul CNCI, dupa exercitarea controlului de legalitate de catre prefect;
- verificarea dosarelor de catre Secretariatul CNCI;
- evaluarea imobilelor prin aplicarea grilei notariale;
- validarea sau invalidarea deciziei entitatii investite de lege;
- emiterea deciziei de compensare, in cazul validarii deciziei entitatii investite de lege.
Aceasta procedura se aplica total sau partial cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecata, in funcție de stadiul in care se afla in derularea procedurii prevazuta de legea nr. 247/2005. La aceasta concluzie se ajunge prin aplicare principiului neretroactivitatii legii civile. Daca s-ar considera ca reclamanții din aceste cauze trebuie sa reia de la inceput intreaga procedura prevazuta de Legea nr. 165/2013, ar insemna ca procedura derulata in parte sub imperiul Legii nr. 247/2005 sa nu mai produca niciun efect, ceea ce ar indemna ca Legea nr. 165/2013 sa retroactiveze, ceea ce ar fi neconstituțional.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța în baza art. 312 Cod pr. civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta CNCI să emită decizia de compensare în temeiul Legii nr.165/2013.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr.1759/12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. I. Ș. și intimata pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că obligă pe pârâtă să emită decizia de compensare potrivit Legii nr.165/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Red.jud.V.D./2 ex./17.02.2014
Tehn. C.B.
Curtea de Apel București
Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.G. D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2337/2014. Curtea de... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
