Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1504/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 1738/2/2014
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1504
Ședința publică de la 14 mai 2014
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. C. M. în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect „cerere suspendare executare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta A. de S. Financiară, prin consilier juridic R. S., cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind reclamantul B. C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a transmis prin poșta electronică, la data de 14.05.2014, concluzii scrise.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri și excepții de formulat, probe de administrat, declară deschise dezbaterile.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Depune note scrise și practică judiciară.
Curtea declară dezbaterile închise.
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 14.03.2014 sub nr._ s-a inregistrat cererea reclamantului B. C.-M. prin care a chemat in judecata pe parata ASF (A. DE S. FINANCIARA) pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea sanctiunii contraventionale cu amenda aplicata prin decizia nr. 22/31.01.2014 emisa de parata in baza art. 39 al. 3 lit c din legea nr. 32/2000.
In fapt, reclamantul a aratat ca a formulat plangere prealabila.
Motivele acestei plângeri au privit, in principal, faptul ca aceasta amenda a fost aplicata luandu-se in considerare calitatea sa de persoana semnificativa/membru al Directoratului Companiei de Asigurari-Reasigurari EXIM ROMÂNIA SA, fara a fi efectuate insa minime verificări cu privire la structura organelor de conducere si la componenta acestora la data controlului, atat a celui inițial, cat si a celui inopinat. Astfel, cu minime diligente din partea organului sancționator se putea lesne constata faptul ca atat in perioada efectuării controlului inițial, cat si la momentul controlului inopinat, desfășurat in perioada 03.10._14 nu mai deținea calitatea de membru al Directoratului Companiei de Asigurari-Reasigurari EXIM ROMÂNIA SA, aceasta calitate incetand ca urmare a demisiei, înregistrate la registratura societății sub nr.1587/09.05.2013. Așadar, nemaiavand nicio calitate in societate, nu avea cum sa ia masuri pentru remedierea unor deficiente constatate ca urmare a unui control efectuat . care calitatea sa de membru al Directoratului a încetat. Orice eventuale deficiente constatate trebuiau remediate de persoanele care aveau competente conferite in acest sens, si nu de către reclamant care, urmare a demisiei, nu mai dispunea de prerogativa decizionala si nu mai putea reprezenta legal societatea.
A sustinut ca sancționarea sa in calitate de persoana semnificativa/membru al Directoratului societății este vădit nelegala si netemeinica.
Mai mult, fiind vorba de un control inopinat si luând in considerare imposibilitatea de a avea cunoștința de documentele solicitate si de cele analizate, nefiind informat de efectuarea acestui control si de rezultatele sale si neputand aduce niciun argument sau o dovada in sprijinul apărării sale, cu atat mai mult era necesar ca in cuprinsul deciziei de sancționare sa fie realizata o descriere amănunțita a celor constatate, a documentelor analizate, referirile generice si trimiterile in sens larg lipsindu-l de orice posibilitate de a combate cele reținute in actul sancționator. In cuprinsul Deciziei nr.22/31.01.2014 nu exista nicio referire la documentele care au fost solicitate si la cele analizate si care au fundamentat aplicarea sancțiunii contravenționale. Lipsa oricăror mențiuni cu privire la documentele care au fost analizate si imposibilitatea sa de a formula apărări si de a aduce dovezi in sprijinul celor învederate prin prezenta plângere, constituie o încălcare grava a principiului nevinovăției si a dreptului la apărare.
Plecând de la simple presupuneri cu privire la faptele care i-au fost reținute in culpa si in lipsa oricăror mențiuni in Decizia nr.22 cu privire la documentele interne ale societății care au fost solicitate si analizate, a arătat si demonstrat cu înscrisuri ca executivul societății a întreprins masuri de remediere a deficientelor constatate, astfel directoratul a dezbătut si adoptat planurile anuale de control intern, conform cărora acțiunile de control în cadrul departamentului specializat (constituit conform organigramei au fost dezbătute si aprobate in cadrul Directoratului, iar rapoartele de control intern au fost analizate în cadrul ședințelor de Directorat în cadrul cărora au fost aprobate și măsurile de remediere propuse de echipa de control, șefii de departamente luând cunoștință de constatări, inclusiv prin semnarea documentului de control intern, implementarea acestora devenind sarcină de serviciu. Pentru întărirea sistemului de control intern în anul 2013 a fost instituit regimul dispunerii prin Hotărâre de Directorat a măsurilor de remediere a neregulilor constatate de către echipa de control în cadrul activităților de control planificat sau inopinat . Exista o . astfel de documente la care a făcut referire in plângerea prealabila si care nu au fost solicitate spre verificare si nu au fost avute in vedere la individualizarea si stabilirea sancțiunii.
In concluzie, întrucât au fost întreprinse masuri in vederea remedierii deficientelor constatate prin rapoartele de control intern efectuate in perioada 01.01._13, data demisiei sale, sancționarea este nelegala, întrucât lipsește orice culpa in nerespectarea masurilor dispuse si remedierea unor deficiente constatate. Dupa data demisiei din calitatea de membru al Directoratului, încetând orice legătura cu societatea, lipsa luării uor masuri de remediere a unor deficiente nu îi mai poate fi imputata. Lipsa unui element constitutiv al contravenției duce la inexistenta acesteia si la imposibilitatea sancționării sale.
S-a reținut, de asemenea, inexistenta st lipsa de eficienta a sistemului de control intern si analiza riscurilor, dat fiind faptul ca in cuprinsul Deciziei nr.22/31.01.2014 sunt cuprinse referiri de ordin general, fara a fi identificate in mod concret anumite polițe care au fost supuse analizei si fara a fi detaliate in concret deficientele constatate, exercitarea dreptului la plângere si posibilitatea de a se apara, demonstrând contrariul sunt anihilate. In lipsa unor elemente care sa permită identificarea faptelor imputate, posibilitatea de a demonstra lipsa lor de temeinicie este practic inexistenta.
Aceeași exprimare lacunara se regăsește si in paragraful referitor la inregistrarea in evidenta operativa a societății la data emiterii, a polițelor de asigurare. A mentionat ca toate polițele de asigurare au fost înregistrate in evidenta contabila, de la momentul încheierii lor valabile.
Având in vedere toate aceste lacune si exprimări ambigue, precum si lipsa indicării in concret a documentelor care au stat la baza fundamentării deciziei de sancționare, unite si cu imposibilitatea de a formula aparari si de a combate învinuirile aduse, consider ca vătămarea sa este evidenta, dreptul la apărare si principiul nevinovăției fiind ignorate cu desăvârșire de către organul sancționator.
A invocat prevederile art. 14 din legea nr. 554/2004, iar in privinta cazului bine justifiat a sustinut ca aceasta conditie este indeplinita pentru ca prinicipiul legalitatii a fost inlaturat pentru considerentele indicate anterior.
Cât privește paguba iminentă, punerea în executare a deciziei nr.22 este în măsură să producă prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care decurg din privarea în mod nelegal de o suma de bani, suma de bani care nu izvorăște din raportul de mandat deținut cu societatea in cadrul căreia a fost deținuta calitate avuta in vedere la aplicarea sancțiunii, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Un indiciu temeinic de nelegalitate este constituit de nerespectarea de către ASF a propriul reglementari, respectiv a Regulamentului nr.1/2014 care reglementează activitatea de control desfășurata de către aceasta institutie. Desi, potrivit celor înscrise in acest regulament existau anumite obligații instituite in sarcina organului de control, aceste obligații au fost nesocotite cu desăvârșire (avem în vedere dispozițiile art.16 din Regulamentul nr.1/2014 cu privire la notificarea persoanei supuse controlului, dreptul acesteia de a formula obiectiuni si apărări, dreptul la un tratament just si echitabil, toate aceste aspecte nefiind puse in practica ca urmare neconvocarii subsemnatului), fapt care a condus la greșita sa sancționare. Mai mult, faptul ca aceasta sancțiune s-a aplicat in mod discreționar si fara minime cercetări vine sa arate si faptul ca desi demisionase din calitatea de membru al Directoratului începând cu luna iunie 2013, nu exista nicîo referire la acest aspect in decizie, ci i se imputa neaplicarea unor masuri de remediere a unor deficiente, desi îi era imposibil sa mai ia asemenea masuri.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 14 si 15 din legea nr. 554/2004.
In dovedirea cererii sale reclamantul a depus copii de pe plangerea prealabila, decizia contestata, adresa privind demisia, adrese.
La 4.04.2014 paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neintemeiata deoarece nu sunt intrunite conditiile art. 14 din legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ contestat.
Totodata parata a depus inscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei insotite de 3 CD-uri.
La 16.04.2014 reclamantul a depus rapus la intampinare.
Tot reclamantul a trasmis concluzii scrise prin posta electronica la 14.05.2014.
Parata a depus concluzii scrise la termenul de judecata si practica judiciara.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Pentru a putea dispune suspendarea unui act adminstrativ trebuie ca sa fie intrunite conditiile art. 14 din legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Aceste doua conditii trebuie intrunite cumulativ in cauza.
Reclamantul a invocat in esenta faptul ca nu ar mai fi facut parte din directoratul Companiei de Asigurari-Reasigurari EXIM ROMANIA SA din mai 2013, ca urmare a demisiei pe care a atasat-o actiunii.
Din actele contestate si procesul verbal de control aflat la filele 55-77 din dosar reiese ca parata nu a avut in vedere calitatea reclamantului de membru al directoratului la momentul intocmirii actului sanctionator ci calitatea acestuia in perioada vizata de control respectiv 1.01.2012 si pana la 10.06.2013- data incetarii mandatului ca urmare a demisiei (fila 71).
Faptul daca au fost intreprinse sau nu masuri in vederea remedierii deficientelor reprezinta aspecte ce tin strict de fondul cauzei si ele nu pot fi analizate . suspendare, unde instanta nu poate decat sa cerceteze doar o aparenta a dreptului si nu sa intre in analiza fondului cauzei.
De asemenea se retine ca notificari privind controlul trebuiau facute entitatii controlate, ori nu reclamantul ci societatea mai sus indicata a facut obiectul controlului.
Referitor la incalcarea dreptului la aparare si a principiului nevinovatiei se retine ca in actul contestat este descrisa situatia de fapt, ceea ce s-a retinut in sarcina reclamantului.
Daca aceste aspecte sunt suficiente pentru a dovedi sau nu vinovatia reclamantului sunt probleme ce tin tot de fondul cauzei si instanta care se pronunta pe o cerere de suspendare nu poate statua asupra imprejurarii ca fapta sau vinovatia sunt corect retinute ori nu in decizia contestata.
La fel si imprejurarea ca s-ar fi luat masuri pentru remedierea deficientelor constate in perioada in care reclamantul a detinut functia retinuta ca temei al sanctionarii sale, este tot o problema ce tine de legalitatea actului dar nu constituie o imprejurare de fapt sau de drept de natura a crea serioase dubii cu privire la legalitatea actului a carui suspendare se solicita.
In cauzele privind suspendarea unor acte administrative instanta nu se poate pronunta asupra legalitatii actului, care este doar de competenta instantei care judeca pricina in fond, respectiv cea care judeca actiunea privind anularea actului adminstrativ contestat.
Instanta apreciaza insa nici unul dintre motivele invocate nu poate fi apreciat ca o imprejare legata de starea de drept sau de fapt de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii actelor a caror suspendare se solicita.
F. de faptul ca cele doua conditii prevazute la art. 14 din legea nr. 554/2004 trebuie indeplinite cumulativ, iar prima conditie a cazului bine justificat nu este indeplinita se constata neintemeiata cererea de suspendare.
Cu privire la conditia existentei pericolului producerii unei pagube iminente se retine ca reclamantul nu a depus si nici nu a invocat niciun prejudiciu material viitor care sa faca dovada indeplinirii si acestei conditii impuse de lege pentru a se putea suspenda un act administrativ.
Simplul fapt ca prin executarea sanctiunii ar fi lipsit de o suma de bani, nu inseamna ca este indeplita conditia necesitatii prevenirii unei pagube iminente.
Reclamantul nu a facut dovada si nici nu a invocat faptul ca executarea sanctiunii l-ar pune in situatia de a nu-si putea sustine existenta sa ori pe a familiei sale, ori ca exista alte imprejurari care in conditiile executarii sanctiunii i-ar produce pagube de natura materiala.
D. privarea de o suma de bani in sine nu poate constitui o paguba iminenta.
Reclamantul nu a precizat care ar fi prejudiciile pe care le-ar suferi si care nu ar putea fi reparate.
Simplul argument ca ar fi echitabil ca actul sa nu isi produca efecte pana la solutionarea actiunii de fond, nu poat3e fi retinut fata de reglementarea suspendarii actului administrativ de la art. 14 din legea nr. 554/2004 si a definitiilor de la art. 2 din aceeasi lege.
Asadar se constata neintemeiata cererea de suspendare si in baza textelor de lege invocate, si a art. 14 din legea nr. 554/2004 va respinge cererea reclamantului ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C. M., domiciliat in București, ., W.D13, ., ., reprezentat convențional prin avocat Ciuca M. F. – București, ..55, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 15, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2014.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
Red. CP (4 ex.)
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3036/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2459/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
