Anulare act administrativ. Decizia nr. 7850/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7850/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 32423/3/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7850
Ședința publică din data de 27 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanta M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5326/01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, S.C. I. A. ECO S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – pârâtă Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, prin consilier juridic P. I., cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind recurenta – reclamantă M. B. și intimata – pârâtă S.C. I. A. Eco S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, reținând că nu mai sunt cereri și excepții de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata – pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Referindu-se la acestea arată că Dispozițiile O.G. nr. 2/2011, invocate de recurentă, sunt inaplicabile. Dispoziția de ridicare este un act administrativ strict în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 care nu poate fi asimilat unui proces verbal de contravenție. În ce privește competența Poliției Locale de a dispune măsura ridicării, aceasta este dată de art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010. Motivele de recurs ce privesc nelegalitatea HCLS 6 nr. 4/2010 nu prezintă relevanță în cauză. Actul se bucură de prezumția de legalitate. Recurenta nu a înțeles să conteste acest act nici pe calea unui capăt principal, nici pe calea unei excepții de nelegalitate.
După închiderea dezbaterilor în dosar s-a prezentat apărătorul recurentei – reclamante.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința civila nr. 5326/01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-au reținut și dispus următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului sub nr._, reclamanta M. B. M., în contradictoriu cu paratele D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 6 (denumita, in continuare, parata 1) si S.C. I. A. ECO S.R.L. (denumita, in continuare, parata 2), a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) anularea Dispoziției de Ridicare cu . nr._ din data de 23.05.2012, emisă de un agent al paratei 1, în baza căreia i-a fost ridicat autoturismul proprietate personală marca OPEL, cu nr. de inmatriculare_ ;
2) returnarea sumei de 677,32 lei reprezentând contravaloarea sumei pe care a achitat-o la parata 2 pentru a putea intra în posesia autoturismului.
In motivarea cererii, reclamanta a invederat urmatoarele:
In dimineața zilei de 23.04.2012, impreuna cu sotul sau M. A., s-a deplasat cu mașina cu nr. de imatriculare_ pe . dorea sa vizioneze niște apartamente care se construiau in zona.
Au parcat mașina in dreptul semnului "PARCARE" si au intrat in curtea ansamblului de apartamente. Dupa vizionare (in jur de 2 h.) au ieșit din curtea imobilului si au constatat cu uimire ca le dispăruse mașina.
Inițial au crezut ca le-a fost furata, dar portarul imobilului le-a spus ca un autoturism marca OPEL fusese ridicat de ½ h. de către o autoutilitara ce aparținea paratei paratei 2.
Numitul Naser, cel care le-a prezentat apartamentele, a spus ca stie unde sunt dus masinile si s-a oferit sa ii ajute. Impreuna cu donmul Naser s-au deplasat la punctul de lucru al paratei 2 din București, .. 14-16 sect. 6, de unde au recuperat mașina, dupa ce au plătit contravaloarea ridicării, transportului si depozitarii acesteia.
Cu acesta ocazie i-a fost inmanata o data cu factura de plata si Dispoziția de ridicare, ., nr._ din 23.05.2012, emisa de către parata 1.
In Dispoziția de Ridicare, menționată mai sus, sunt menționate actele în baza cărora a fost emisă această dispoziție, respectiv:
- art. 7, lit. h), din Legea nr. 155/2010 (lit. h) - constata contravenții si aplica sancțiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, având dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar);
- art. 143 lit. a) și art. 142 lit. e) ambele din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv din H.G. 1391/2006;
- H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010.
Legea nr. 155/2010 stabilește competența și atribuțiile Poliției Locale, dar cu respectarea legislatiei in domeniu, în cazul de față cu respectarea O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare).
Astfel măsura de „ridicare” este, potrivit O.U.G. nr. 195/2002, respectiv conform prevederilor art. 96, alin. 1 și alin. 2 lit. f), o sancțiune contravențională complementară.
Nu a a fost întocmit niciun proces-verbal de contravenție, încălcându-se prevederile legale anterior mentionate.
De asemenea, nu a fost întocmit niciun proces-verbal de constatare sau de depistare a faptei comise, în baza căruia ar fi putut fi, eventual, emisă Dispoziția de ridicare.
Art. 7 din H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010 este contrar prevederilor art. 1 alin. 3 și 4, art. 2 și art. 64 toate din O.U.G. nr. 63/2006, care modifică și completează O.U.G.nr. 195/2002.
In data de 24.05.2012, parata 1 i-a trimis o „Comunicare” in care se face mențiunea că: „în conformitate cu art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, vă solicităm ca …”.
Art. 39 prevede: „Proprietarul sau deținătorul unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice." Nicidecum Politiei Locale.
F. de aceasta stare de fapt, a formulat, la data de 19.06.2012, către Consiliul Local al Sectorului 6 București - Direcția G. de Politie Locala o plângere impotriva Dispoziției de ridicare.
In aceasta plangere arăta faptul ca autoturismul sau a fost parcat regulamentar, ..
Prin răspunsul transmis de către acesta entitate, i-a fost respinsa plangerea sub motivul ca, de fapt, in conformitate cu Dispoziția de ridicare ., nr._/ 23.05.2012, ar fi parcat neregulamentar.
In susținea acestei decizii se face vorbire de existenta unor fotografii executate de către agentul politiei locale sector 6.
Analizand înscrisurile emanate de la parata 1, a constatat următoarele aspecte:
1. In Dispoziția de ridicare este consemnat, la rubrica număr de înmatriculare, numărul_, număr care se regăsește si in răspunsul transmis de către parata 1 la plangerea sa prealabila.
Or, autovehiculul marca Opel a cărui proprietara este are numărul de înmatriculare_, fapt pe care l-a consemnat si in plangerea prealabila.
F. de aceasta situaite de fapt, Dispoziția de ridicare atacata este pentru alt proprietar si alta mașina ce are nr. de înmatriculare_, ea fiind proprietara autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ .
I-a fost încălcat dreptul la proprietate, astfel cum este acesta consacrat atât de prevederile art. 44 din Constituția României, cât și prin prevederile art. 1 din Protocolul adițional numărul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994).
Astfel, au fost aduse ingerințe grave privind dreptul de proprietate și dreptul la libera circulație.
In drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, O.U.G. nr. 63/2006, Legea nr. 677 /2001,
In dovedirea cererii, reclamanta a depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata 1 a depus intampinare, prin care a invocat, printre altele, (i) excepția lipsei calității procesual active, cu motivarea ca reclamanta nu este parte in raportul juridic de drept material in care a fost emisa dispoziția de ridicare, deoarece din acest raport juridic s-au născut drepturi si obligații intre DGPL S 6 si M. B. A., ca nu există identitate între persoana care a achitat taxa de ridicare și cea care solicită restituirea acesteia, ca reclamanta nu are calitate de persoana vătămată, în înțelesul art. 2 alin. 1 litera si art. 8 din Legea nr 554/2004, deoarece dispoziția de ridicare a fost comunicata sub semnătură domnului M. B. A., care a și achitat taxa de ridicare si a formulat obiectiuni in scris pe dispoziția de ridicare, ca semnătura de pe dispoziția de ridicare aparține domnului Maradi A., fiind identică cu cea din permisul de conducere si ca, din factura cu numărul_/23.05.2012, rezultă ca taxa de ridicare în cuantum de 677,32 lei a fost achitata de același domn, M. A., in contul operatorului autorizat si (ii) excepția lipsei calității procesuale pasive in petitul 2 al cererii, cu motivarea ca, din factura depusa de reclamanta, reiese faptul ca suma a fost achitata in contul operatorului autorizat - parata 2, astfel incat restituirea sumei solicitata de reclamanta nu poate fi efectuata decât de persoana care a incasat-o, aceasta fiind obligata in raportul juridic având ca obiect retituirea sumei, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, pentru urmatoarele motive:
Autovehiculul a fost depistat la sesizarea domnului N. B. staționând neregulamentar pe colțul intersecției străzilor Calea Plevnei cu Inginer Pisoni, astfel cum reiese din planșele foto depuse la dosarul cauzei. Vehiculul se afla în afara razei de acțiune a indicatorului care permitea parcarea, acesta producând efecte la fel ca orice indicator de circulație, din dreptul său, înainte pe direcția de circulație a vehiculului și nu înapoi, către trecerea de pietoni.
In ce privește afirmația neintemeiată a reclamantei prin care incearcă să inducă in eroare instanța de judecată, referitoare la faptul că ridicarea vehiculului este o sancțiune complementară, potrivit dispozițiilor legale in vigoare la momentul constatării faptei si al intocmirii dispoziției de ridicare, aceasta este calificata ca fiind o măsura tehnico administrativa atât de art. 97 alin. 1 litera c) din Codul Rutier cat si de art. 7 litera h) din Legea nr. 155/2010, ridicarea având o natură juridică si un regim juridic diferit fată de sancțiunile contravenționale.
In ce privește afirmația neîntemeiată și nesusținută a reclamantei, conform căreia nu a fost întocmit un proces verbal de contravenție, cu incalcarea dispozițiilor art. 96, în speță nu se putea întocmi un proces verbal de contravenție, deoarece fapta a fost constatata in lipsa contravenientei, cu ajutorul mijloacelor tehnice, fiind incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art 39 si 109 din O.U.G. nr. 195/2002, precum si cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier, care prevăd ca procesul verbal se va intocmi in forma specială prevăzuta de anexa 1 d, in termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001, numai pe baza datelor referitoare la contravenient, comunicate de proprietarul vehiculului în scris. In forma specială, procesul verbal nu cuprinde rubricile privind ocupația si locul de munca, obiectiuni, martor, nemaifiind necesara nici menționarea măsurii tehnico administrative, in schimb cuprinde o rubrica in care se mentioneaza mijloacele tehnice folosite. In acest sens, pentru aflarea persoanei contravenientului si sancționarea acestuia, a fost emisă comunicarea cu ., nr._/24.04.2012, pe numele M. B. M., insă aceasta nu a îndeplinit obligația comunicării datelor persoanei căreia i-a incredintat spre conducere vehiculul la data săvârșirii faptei, pentru a fi sancționată contravențional. In aceasta situație nu se mai poate intocmi un proces verbal pentru contravenția de staționare neregulamentară, insă poate fi intocmit un proces verbal pe numele proprietarului vehiculului pentru necomunicarea datelor, fapta care constituie o contravenție distincta. In speță, dispoziția de ridicare isi produce efectele desi nu a mai fost emis proces verbal pentru staționare neregulamentara, nefiind cunoscută persoana contravenientului.
In ce privește afirmația reclamantei conform căreia numai politia rutieră are competentă potrivit O.U.G. nr. 195/2002 să constate si să sancționeze contravenții la regimul circulației, prin art. 7 litera h) din Legea nr. 155/2010 (lege ulterioara Codului Rutier, cu caracter organic, ce reglementează organizarea si funcționarea Politiei Locale), dispozițiile Codului Rutier au fost completate in sensul in care a fost acordata competentă si Politiei Locale pentru constatarea contravențiilor, sancționarea acestora si dispunerea măsurii ridicării. Celelalte dispoziții ale Codului rutier au fost modificate implicit, agenții Politiei Locale având dreptul de a solicita datele de identificare a contravenientului, in cadrul cercetării contaventionale, in scopul identificării si sancționării acestuia. Cu alte cuvinte, atunci cand legiuitorul a acordat competentă Politiei Locale să constate si să sancționeze contravenții, precum si să dispună măsura ridicării, a acordat implicit competentă Politiei Locale de a urma procedurile impuse de lege privind cercetarea contravențională, respectiv de a emite comunicarea prin care se solicită proprietarului vehiculului sa indice persoana căreia i-a incredintat vehiculul, pentru tragerea contravenientului la răspundere.
In ce privește afirmația neintemeiată a reclamantei conform căreia dispoziția de ridicare a fost emisa pentru un alt proprietar si pentru o alta mașina, din inscrisurile depuse la dosar (nota de constatare cu . nr._/23.05.2012, Dispoziția de ridicare cu . nr._/23.05.2012, copia certificatului de inmatriculare cu număr B_, copia comunicării cu ., nr._/24.05.2012, cât si din cuprinsul planșelor foto) reiese faptul că dispoziția de ridicare a fost emisă pentru autovehiculul marca Opel, cu numărul de inmatriculare_, inmatriculat pe numele M. B..
In ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 677,32 de lei, reclamanta nu a facut dovada existenței unei fapte ilicite, a vinovăției, a legăturii de cauzalitate și a prejudiciului, cauzate prin emiterea culpabilă a unui act administartiv nelegal sau netemeinic. Astfel, reclamanta nu a dovedit existența unei faptei ilicite a vinovăției și a prejudiciului, actul contestat fiind legal și temenic, iar taxa de ridicare reprezintă in speță o obligație legală, prevăzută în sarcina proprietarului sau posesorului legal al vehiculului. Plata acesteia a fost cauzată de propria faptă a reclamantei, care nu a respectat dispozițiile legale în vigoare privind staționarea regulamentară a vehiculelor, acesata fiind ținută să achite operatorului autorizat contravaloarea operațiunilor de ridicare, transport și depozitare.
In drept, parata a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, H.C.L.S. 6 nr. 4/2010, C.proc.civ.
In dovedirea intampinarii, parata a depus inscrisuri.
La randul sau, parata 2 a depus intampinare, prin care a invocat, printre altele, excepția lipsei calității procesual active in petitul 2 al cererii, cu motivarea ca, prin înscrisurile depuse, nu s-a făcut dovada existentei unei identități intre persoana reclamantei si persoana care este titularul dreptului in raportul juridic dedus judecații si ca reclamanta nu justifica un interes propriu si direct in restituirea taxei intrucat nu este persoana care si-a micșorat patrimoniul prin achitarea taxei de ridicare, transport si depozitare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, pentru urmatoarele motive:
La data 23.05.2012, ora 10:20 agenții de politie din cadrul paratei 1 au constatat ca autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar la intersecția . . prevederile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 raportat la art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. f) din R.A. al OUG 195/2002 precum si cu HCL S6 nr. 4/2010, fapt pentru care s-a dispus in baza dispoziției de ridicare nr. PL_ din 23.05.2012 ridicarea autoturismului.
Numai in baza dispoziției scrise a agentului de Politie Locala, conf. HCL S6 nr. 4/28.01.2010, a ridicat, transportat si depozitat autovehiculul in locul special amenajat având in vedere ca este operatorul autorizat pe raza sectorului, fiind desemnata câștigătoarea licitației in baza contractului nr. 3 din 20.04.2010 de concesiune de servicii privind blocarea, ridicarea, transportul si depozitarea si eliberarea vehiculelor/remorcilor staționate neregulamentar pe domeniul public si privat depe raza Sectorului 6.
Cu privire la anularea Dispoziției de ridicare - act administrativ individual - care a stat la baza măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportării si depozitarii autovehiculului, actul administrativ individual atacat se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie fiind emis de către autorități publice cu respectarea procedurilor legale având in vedere ca a fost incheiata de către un agent al puterii publice in temeiul unui act normativ aflat in vigoare si necontestat iar reclamanta, prin acțiunea sa, nu a făcut dovada contrara celor invocate mai sus.
Nu are competenta de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice si nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce ii revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
Nu sunt incidente in cauza fata de dispozițiile art. 1 Protocol 1 CEDO prin faptul ca petentul nu a fost privat de dreptul de proprietate prin ridicarea si depozitarea autovehiculului in locul special amenajat, cel mult se poate discuta despre restrângerea a folosinței bunului, insa aceasta a fost justificata, fiind prevăzuta de lege si proporționala cu scopul urmărit.
Suma de 677,32 lei incasata reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport si depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje si instalații specializate, combustibil si a forței de munca aferente pentru care societatea a afectuat costuri ce trebuiesc recuperate. Deasemenea taxa de 677,32 lei nu reprezintă un prejudiciu material, ci o obligație legala stabilita in sarcina deținătorului autovehiculului conform art. 64 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, plata fiind cauzata de propria fapta ilicita a contravenientei ca urmare a staționarii neregulamentare.
Conf. art 5 din HCL S6 nr. 4/28.01.2010, sumele încasate drept redeventa pentru serviciile prestate de către operatorul autorizat in procent de 10% din incasari se constituie ca venit la bugetul consiliului local cu destinație exclusiva pentru sporirea numărului de locuri de parcare de pe raza tertorial-administrativa a Sectorului 6.
In drept, parata a invocat OUG nr. 195/2002, HCLS 6 nr. 4/2010 si Legea nr. 155/2010.
In dovedirea intampinarii, parata a depus inscrisuri.
Reclamanta a depus la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti o cerere identica cu cea inregistrata pe rolul acestei instante, cerere care a fost inregistraata sub nr._/303/2012.
Prin sentinta civila nr. 172/10.01.2013, Judecatoria Sectorului 6 a admis exceptia necompetentei materiale invocata de parata 1 si, in consecinta, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, ca instanta de contencios administrativ.
Dupa trimiterea dosarului, cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ .
Prin incheierea din data de 23.10.2013 pronuntata in dosarul nr._, instanta a admis exceptia litispendentei si, in consecinta, a inaintat dosarul completului sesizat cu solutionarea cererii inregistrate sub nr._ .
Prin incheierea din data de 01.11.2013 pronuntata in dosarul nr._, instanta a dispus reunirea pricinilor.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele:
I. In fapt
1. Prin Dispozitia de ridicare ., nr._/23.05.2012 emisa de catre agentul constatator C. L., in calitate de politist local in cadrul paratei 1, s-a dispus ridicarea autovehiculului cu numarul de inmatriculare_, respectiv transportarea si depozitarea acestuia . amenajat (fila 24).
2. Dispozitia de ridicare a fost motivata, in fapt, prin aceea ca, la data de 23.05.2012, in intervalul 10:14-10:20, autovehiculul s-a aflat stationat in intersectia . . coltul intersectiei, iar in drept, prin indicarea art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, art. 143 lit. a) si art. 142 lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002, precum si a Hotararii Consiliului Local Sector 6 nr. 4/2010.
3. Constatarea imprejurarilor de fapt care au determinat emiterea actului anterior mentionat s-a realizat cu ajutorul unui mijloc tehnic (inregistrare video) – file 25 si 28-30.
4. Datele relevate de suportul material al inregistrarii atesta conformitatea situatiei de fapt prezentata in motivarea dispozitiei de ridicare a autovehiculului cu realitatea obiectiva.
5. Conform acestor date, autoturismul s-a aflat in stare de imobilizare voluntara pentru o perioada mai mare de 5 minute (intervalul orar 10:14-10:20), pe coltul intersectiei, . inaintea locului amplasarii indicatorului de informare cu semnificatia „Parcare”, deci in afara zonei de actiune a acestui indicator.
6. In executarea dispozitiei mentionate la pct. 1 de mai sus, reprezentantii opertorului autorizat S.C. I. A. Eco S.R.L. au procedat la ridicarea autovehiculului din locul in care era stationat, transportarea si depozitarea acestuia . amenajat.
7. La data de 23.05.2012, operatorului autorizat a restituit autovehiculul sotului reclamantei, numitul M. B. A., in schimbul platii unei taxe de ridicare, transport si depozitare in valoare de 677,32 de lei (file 9 si 24).
8. La data de 24.05.2012, in conformitate cu prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002, in vederea identificarii autorului faptei de stationare neregulamentara care a fundamentat emiterea dispozitiei de ridicare atacata, parata i-a solicitat reclamantei, in considerarea calitatii acesteia de proprietara a autovehiculului cu numarul de inmatriculare_, sa-i comunice, in termen de 5 zile de la receptionarea inscrisului care încorpora solicitarea, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice in imprejurarile spatio-temporale descrise la pct. 2 de mai sus (fila 10).
9. Desi a recunoscut ca a receptionat solicitarea paratei, reclamanta nu a afirmat si nici nu a demonstrat, in cursul prezentei proceduri, ca ar fi comunicat datele solicitate de parata, sustinand ca numai politia rutiera are prerogativa legala de a-i solicita asemenea informatii.
II. In drept
1. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (forma activa la data emiterii dispozitiei atacate – n.red.)ART. 64
(1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz; ART. 96(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: f) Abrogată prin punctul 33 din Ordonanță de urgență nr. 69/2007 începând cu 29.06.2007. ART. 97(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
2. Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (forma activa la data emiterii dispozitiei atacate – n.red.)ART. 142Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției; ART. 143Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor:a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară […].
3. Legea poliției locale nr. 155/2010
ART. 7În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar […].
4. ANEXA nr. 2 la H.C.L.S. 6 nr. 4/28.01.2010 - Regulament privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe domeniul public și privat de pe raza teritorială a Sectorului 6 Art. 1
(1) Vehiculele/remorcile staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 sau pe domeniul public și privat de pe raza teritorială a Sectorului 6, sunt supuse blocării/ridicării, transportului și depozitării lor în spații special amenajate, până la eliberarea acestora proprietarilor sau îndeplinirea formalităților legale de valorificare.
(2) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată imobilizarea se consideră staționare. Art. 6 - În cazul constatării staționării vehiculului/remorcii în afara spațiilor special amenajate, se va proceda la blocarea/ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului/remorcii, constatarea staționării neregulamentare/abuzive se face de catre Brigada de Poliție Rutieră a Municipiului București și/sau de către Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 6, după caz, în conformitate cu normele legale.
III. Aprecierile Tribunalului
1) Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parate
In materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuala activa deriva, asa cum rezulta din prevederile legale redate la pct. II.5 de mai sus, din faptul vatamarii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitatea procesuala activa in litigiile de contencios administrativ persoanele fizice si juridice care se considera vatamate in drepturile lor sau in interesele lor legitime. Stabilirea existentei dreptului/interesului legitim si a vatamarii acuzate de catre reclamant urmeaza a se realiza pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond in litigiul administrativ.
Pentru aceste motive, exceptia analizata urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
2) Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata 1
In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului pretins incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).
In actiunea in contencios administrativ, categorie din care face parte si primul petit al cererii deduse judecatii, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, redat la pct. II.5 de mai sus), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat.
Apoi, din analiza art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca actul atacat in justitie poate fi atat actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterala expresa de vointa, cat si actul administrativ atipic, adica tacerea (refuzul implicit), respectiv refuzul nejustificat (explicit), ca acte asimilate actului administrativ unilateral.
In cauza, analiza primului petit al cererii reclamantei, prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, releva faptul ca pretentia concreta a acesteia vizeaza anularea unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis de parata 1.
In cadrul unui asemenea litigiu de contencios administrativ subiectiv, calitatea de parat nu o poate avea decat autoritatea publica emitenta a actului atacat.
In continuare, analiza prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/004 releva ca, in cazul actiunii in contencios administrativ subiectiv in despagubiri, categorie din care face parte cel de-al doilea petit al cererii reclamantei, in compunerea cadrului procesual subiectiv intra, pe de o parte, persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ pretins ilegal (calitatea procesuala activa), si, pe de alta parte, autoritatea publica emitenta a actului atacat (calitatea procesuala pasiva).
De asemenea, rezulta ca numai o actiune in despagubiri avand ca obiect angajarea raspunderii administrativ-patrimoniale, ca forma a raspunderii juridice care consta in obligarea administratiei la repararea pagubelor cauzate particularilor prin acte administrative nelegale, poate fi alaturata unei actiuni in contencios administrativ in anulare.
In cauza, esential este raportul juridic creat prin acțiunea paratei 1, ca urmare a emiterii dispoziției prin care se ordonă unui executant (parata 2) ducerea la îndeplinire a unui act administrativ.
Astfel, odata emisa de catre politistul local, dispozitia de ridicare a autovehiculului se bucura de prezumtia de legalitate si este executorie fara a mai fi necesara indeplinirea vreunei formalitati, aducerea ei la indeplinire fiind obligatorie pentru operatorul autorizat (parata 2).
Plecând de la acest principiu, cel care pune în executare actul administrativ nu are niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ. În aceste condiții, cel care prejudiciază, eventual, persoana deținătoare a vehiculului este agentul de poliție locala, și nu societatea care prestează un serviciu public.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile Legii nr. 554/2004, unde chiar în art. 1 se face referire la prejudiciul cauzat de autoritatea administrativă unei persoane prin emiterea unui act administrativ. Nu se poate reține niciun principiu care guvernează dreptul civil atât timp cât raporturile iau naștere sub imperiul legii contenciosului administrativ. Odată născut acest raport juridic, el este supus dispozițiilor ce reglementează contenciosul administrativ, care nu se completează cu dispozițiile Codului civil, ci, eventual, în măsura în care nu contravin dreptului public, cu normele Codului de procedură civilă.
Totodata, trebuie avute in vedere si normele care reglementează contractele administrative, categorie din care face parte si contractul prin care un serviciu public este concesionat unei persoane juridice de drept privat. Prestarea unui serviciu public de către o persoană privată presupune subordonarea acesteia atât normelor contractuale, pe care este obligată să le respecte sub sancțiunea desființării contractului de prestări servicii, dar și dispozițiilor individuale date de autoritate, față de care nu are o poziție de egalitate.
Or, asa cum rezulta din prevederile art. 14 din Regulamentul aprobat prin H.C.L.S. 6 nr. 4/2010, operatorul autorizat raspunde direct fata de proprietarul vehiculului numai pentru eventualele daune produse acestuia ca urmare a operațiunilor de blocare/ridicare, transport și depozitare.
Prin urmare, in situatia in care proprietarul vehiculului pretinde repararea unei pierderi patrimoniale care nu-si are cauza in realizarea defectuoasa a operatiunilor materiale necesare aducerii la indeplinire a masurii tehnico-administrative dispuse de politia locala, ci in emiterea unei dispozitii nelegale de ridicare a autovehiculului (actiunea ilicita a politiei locale), asa cum este cazul in speta, calitatea procesuala pasiva apartine emitentului actului administrativ considerat ilegal.
Asa fiind, calitatea procesuala pasiva in capatul de cerere avand ca obiect angajarea raspunderii administrativ-patrimoniale (aceasta fiind configuratia juridica a celui de-al doilea petit al cererii introductive) pentru repararea pagubei echivalente contravalorii cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului achitate operatorului autorizat de catre reclamant apartine paratei 1, ca autoritate publica emitenta a dispozitiei de ridicare pretins ilegala.
Pentru aceste motive, exceptia analizata urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
3) Cu privire la fondul cauzei
Mai intai, sustinerile reclamantei in sensul ca autovehiculul a fost stationat in dreptul indicatorului cu semnificatia “Parcare” nu pot fi primite, fiind infirmate de elementele de fapt rezultate din probele administrate in cauza (a se vedea pct. I.3-5 de mai sus).
Apoi, desi, la prima vedere, grafia agentului constatator face ca mentiunea privind numarul de inmatriculare al autovehiculului inscrisa in dispozitia atacata sa fie susceptibila de mai multe interpretari, inclusiv cea pe care reclamanta a tins sa o acrediteze, in realitate, mentiunea agentului cu privire la numarul in discutie este “_ ”. Acesta concluzie se sprijina, pe de o parte, pe coroborarea datelor inscrise in dispozitia contestata cu cele relevate de nota de constatare si de plansele fotografice care au stat la baza intocmirii acesteia si, pe de alta parte, pe faptul ca reclamanta nu a afirmat si nici nu tins sa demonstreze ca, in imprejurarile spatio-temporale descrise in dispozitia atacata, autovehiculul inmatriculat sub nr._ s-ar fi aflat . decat cel indicat, pe baza datelor furnizate de inregistrarea video, in cuprinsul acestei dispozitii, ci dimpotriva.
In al treilea rand, reclamanta este in eroare de drept atunci cand afirma ca măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila, reglementata de prevederile legale redate la pct. II.1 de mai sus si aplicata prin dispozitia atacata in prezenta pricina, ar avea natura jurdidica a unei sanctiuni contraventionale complementare. Argumentul de ordin legal adus in sustinerea acestei teze este unul eronat deoarece prevederile art. 96 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002 au fost abrogate anterior emiterii dispozitiei atacate. In realitate, masura in discutie este o măsură tehnică, cu caracter pur preventiv și instantaneu, având ca scop fluidizarea circulației rutiere, prin îndepărtarea provizorie de pe drumul public a autovehiculelor stationate neregulamentar. Dealtfel, concomitent cu abrogarea prevederilor art. 96 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta masura a fost calificata expressis verbis drept „măsură tehnico-administrativă” in cuprinsul prevederilor art. 97 alin. 1 lit. d) din acelasi act normativ, prevederi care au motivat, in drept, printre altele, adoptarea H.C.L.S. 6 nr. 4/2010.
In cel de-al patrulea rand, criticile reclamantei privind neconformitatea prevederilor H.C.L.S. 6 nr. 4/2010 cu prevederile relevante cuprinse in acte normative cu forta juridica superioara sunt lipsite de pertinenta in prezenta cauza intrucat, pana la anularea sau constatarea nelegalitatii ei, printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, hotararea in discutie, ca act administrativ cu caracter normativ, beneficiaza de prezumtia de legalitate. Or, reclamanta nu a demonstrat ca aceasta hotarare ar fi fost inlaturata din ordinea juridica pana la incheierea dezbaterilor in prezenta cauza si nici nu a formulat un petit distinct in anulare sau o exceptie de nelegalitate avand ca obiect hotararea respectiva in pricina de fata, iar instanta nu poate depasi limitele investirii sale (art. 129 alin. ultim C.proc.civ.).
In al cincilea rand, nici din prevederile H.C.L.S. 6 nr. 4/2010 si nici din cele ale actelor normative care au fundamentat legal adoptarea H.C.L.S. 6 nr. 4/2010 nu rezulta ca emiterea dispozitiei de ridicare a autovehiculului stationat neregulamentar ar fi legalmente conditionata de emiterea, in prealabil, a unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei de stationare neregulamentara. Pe de alta parte, nicio prevedere legala sau regulamentara in materia circulatiei pe drumurile publice nu impune politistului rutier, sub sanctiunea nulitatii exprese, sa dispuna masura tehnico-administrativa a ridicarii autovehiculelor stationate neregulamentar exclusiv prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. O asemenea omisiune nu este rezultatul unei “scapari” a legiuitorului, ci este impusa de o necesitate juridica obiectiva generata de realitatea ca, de cele mai multe ori, la momentul constatarii faptei constand in stationarea neregulamentara, desi ridicarea autovehiculului este oportuna, intrucat autovehiculul astfel stationat constituie un obstacol pentru circulatia publica, autorul faptei nu este imediat identificabil, nefiind prezent la locul stationarii, si nici nu poate identificat in timp util, astfel ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, care se intocmeste intotdeauna in personam, nu poate fi incheiat. Asa fiind, masura-tehnico administrativa a ridicarii autovehiculului stationat neregulamentar se poate dispune in rem, printr-un act administrativ distinct de procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei (dispozitia de ridicare). Aceste consideratii sunt valabile, mutatis mutandis, si in cazul politistului local, competent sa dispuna măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar, conform prevederilor legale redate la pct. II.3 de mai sus, deci si măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila, reglementata de prevederile legale redate la pct. II.1 de mai sus.
In fine, referitor la critica privind pretinsa restrângere a dreptului de proprietate asupra autovehiculului, în cauza Edgars Džeriņš c. Letoniei (decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002), Curtea de la Strasbourg a constatat că măsura administrativă criticată de reclamant avea ca scop facilitarea circulației rutiere normale, prin îndepărtarea provizorie de pe drumurile publice a unui vehicul care constituia un obstacol pentru ceilalți conducători. Îmbrăcând un caracter pur preventiv și instantaneu, această măsura nu afecta substanța însăși a drepturilor patrimoniale ale reclamantului, acesta rămânând liber să recapete posesia asupra vehiculului oricând ar fi dorit. Chiar dacă ridicarea și indisponibilizarea l-au împiedicat un anumit timp pe reclamant să exercite pe deplin dreptul de proprietate, nu s-a ajuns la o confiscare, expropriere sau la o altă modificare a statutului real al bunului litigios. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că este vorba despre o simplă măsură de poliție, ce aparține în mod esențial de domeniul public, fără a afecta dreptul de proprietate.
Așa fiind, Tribunalul a dispus următoarele:
„Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parata D.G.P.L. Sector 6.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata S.C. I. A. Eco S.R.L.
Respinge cererea privind pe reclamanta M. B. M. cu domiciliul în București, .. 94, ., .,în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 cu sediul în București, . sector 6, și . SRL cu sediul în București, .-252, parter sector 6, ca fiind neintemeiata”.
Impotriva sentinței civile mai sus indicate a formulat recurs reclamanta, în esență, cu următoarea motivare:
În dispoziția de ridicare nu s-a efectuat o descriere a situației de fapt. Apoi, se arata ca măsura ridicării trebuia dispusă prin procesul-verbal de contravenție. De asemenea, se arata ca în lumina OUG nr. 195/2002 măsura ridicării nu poate fi dispusă de un alt organ decat cel de poliție rutieră, in acest sens indicandu-se art. 64 din OUG nr. 195/2002, art. 5,6,8 din HCL 4/2010. Se mai invocă și încălcarea dispozițiilor art. 2 din OG nr. 2/2001 conform carora prin hotarari de consiliu local se pot stabili si sanctiona contraventii numai in masura in care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri de Guvern. De asemenea, se invocă încălcarea prin HCL nr. 4/2010 a principiului proportionalitatii masurilor contraventionale prevazute de art. 5 din OG nr. 2/2001. In fine, se mai invocă faptul că HCL nr. 4/2010 este nelegală întrucât Consiliul Local al Sectorului 6 București și-a depășit competența de emitere a actului administrativ, in acest sens invocandu-se sent. civila nr. 1083 (fără a se indica de recurenta si instanta care a pronuntat-o si numarul dosarului, nici dacă aceasta a ramas irevocabila, n.red) prin care s-a admis exceptia de nelegalitate a hotararii nr. 37/2008 emisa de HCL sector 4, recurenta apreciind ca unei atare sentinte nu i se poate recunoaste doar un efect juridic intre partile litigante.
Intimatii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat, Curtea urmează să îl respingă ca neîntemeiat.
În primul rand, astfel după cum pertinent remarca instanta de fond, recurenta a formulat critici referitoare la nelegalitatea HCL sector 6 nr. 4/2010, reiterate și in recurs. Curtea, reținand corecte considerentele instantei de fond, remarca faptul că eventualele critici de nelegalitate impotriva hotararii respective de consiliu local nu pot fi formulate decat pe calea unei actiuni distincte in anularea acesteia (ceea ce nu s-a probat a se fi formulat si obținut nici la fond, nici in recurs). Prin urmare, nu pot fi analizate de instanta de recurs aspectele de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ normativ în cauza.
Cu privire la anularea dispoziției de ridicare obiect al litigiului se reține că în condițiile în care instanta de recurs a retinut că H.C.L.S. 6 nr. 4/2010 nu a fost anulata in mod irevocabil rezultă că actul administrativ individual emis de parata DGPLS6 in executarea in concret a acestor prevederi are fundament legal. Imprejurarea ca . care recurenta nu a fost parte s-a dispus admiterea exceptiei de nelegalitate a unei hotarari de consiliu local anterioare HCL 4/2010 nu are relevanta intrucat: hotararea in cauza nu are efecte erga omnes și pe de alta parte, nu vizeaza nelegalitatea actului administrativ normativ care a stat la baza emiterii dispozitiei de ridicare din speta noastra
Sub aspectul competentei politisului local se reține că dispozitia de ridicare nu trebuia sa aiba drept emitent și politia rutieră.
Potrivit prevederilor art. 43 alin. 4 din Legea nr. 155/2010 timp de un an de la data înființării poliției locale în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială respectivă, politistul local isi exercita atributia dispunerii ridicarii autovehiculelor stationate neregulamentar „impreuna cu structurile specializate ale politiei romane”, - agentii politiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (politistul local si politistul rutier sunt coautori ai actului). In speta, tribunalul retine faptul că agentul de politie rutiera nu a participat la intocmirea actului.
Astfel, trebuie avut în vedere in speta ordinea emiterii actelor administrative: dispozitia de ridicare si procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
In speță a fost săvârșita o contravenție, constând în staționarea neregulamentară a vehiculului, faptă pentru care, în termenul prevăzut de art. 13 din OG nr 2/2001, după îndeplinirea procedurii cercetării contravenționale prevăzută de art. 181 din RA al OUG nr. 195/2002, va fi întocmit un proces verbal de constatare si sancționare contravențională.
Dispoziția in cauza reprezintă o măsură tehnico-administrativă și nu trebuie dispusă prin procesul verbal de contravenție, nefiind incidente dispozițiile art. 180 din Regulamentul de aplicare al Codului rutier, ci dispozițiile speciale, derogatorii, prevăzute de art. 181 din RA al OUG 195/2002, coroborate cu cele ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, conform cărora, în situația în care fapta este constatată în lipsa contravenientului, cu mijloace tehnice (planșe foto), procesul verbal se poate întocmi în forma speciala prevăzută în anexa 1 d, ulterior dispoziției de ridicare, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001. Motivul pentru care procesul verbal se întocmește ulterior este obligativitatea respectării procedurii prevăzută de lege, conform căreia, procesul verbal nu poate fi întocmit decât pe baza datelor furnizate în scris de proprietarul vehiculului, care este obligat să comunice numele si datele persoanei căreia i-a incredintat spre conducere vehiculul la momentul săvârșirii contravenției.
Cu alte cuvinte, procesul verbal nu poate fi întocmit decât după efectuarea cercetării contravenționale in rem, care presupune emiterea unei comunicări prin care proprietarul vehiculului este somat să comunice datele contravenientului, în vederea intocmirii in personam a procesului verbal.
Prin urmare, măsura tehnico administrativă este independentă de emiterea procesului verbal de contravenție deoarece, in situația in care se refuză comunicarea datelor contravenientului, cercetarea privind staționarea neregulamentară incetează si nu se mai emite proces verbal de contravenție, nefiind cunoscută persoana contravenientului. In speță, măsura tehnico administrativă luată prin dispoziția de ridicare subzistă chiar dacă nu se mai sancționează staționarea neregulamentară (in lipsa comunicarii datelor privind contravenientul).
Altfel spus, sancțiunea contravențională isi poate atinge scopul (sancționator si preventiv) chiar dacă este aplicată după momentul săvârșirii si constatării faptei, insă măsura tehnico administrativă a ridicării, care are ca scop inlaturarea stării de pericol creată de vehiculul staționat neregulamentar trebuie aplicata de indată.
In plus, Curtea mai remarcă faptul că în cuprinsul dispoziției de ridicare a fost descrisă fapta si a fost motivată luarea măsurii ridicării vehiculului. Astfel, actul administrativ contestat identifica autoturismul care a staționat neregulamentar, indica locul stationarii neregulamentare, precum si data, cu mentionarea intervalului orar de stationare.
In concluzie, dispoziția de ridicare este legala si temeinica, in mod corect prima instanta dispunand respingerea acțiunii.
Așa fiind, recursul formulat urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5326/01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, S.C. I. A. ECO S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red CMF. – 2 ex.
Tribunalul București – Jud. A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5980/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2276/2014. Curtea de... → |
|---|
