Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2386/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2386/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 8815/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2386
Ședința publică din 27.03.2014
Curtea constituită din:
Președinte: V. D. C.
Judecător: S. D. G.
Judecător: R. I.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. V. împotriva sentinței civile nr. 2545/09.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant C. V. legitimat cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP Băicoi la 22.08.2007 și intimata-pârâtă prin consilier juridic I. L. în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-pârâtă A. (subrogată în drepturile și obligațiile ANV) a depus întâmpinare, la 19.11.2013, în 3 exemplare și recurentul-reclamant C. V., a depus precizări la recurs, la 25.03.2014, într-un exemplar, după care:
Curtea comunică recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării.
La solicitarea instanței, recurentul-reclamant îi comunică reprezentantului intimatei-pârâte un exemplar al precizărilor depuse la dosarul cauzei într-un exemplar, la data de 25.03.2014.
Pentru a da posibilitate părților să ia cunoștință în sală de cuprinsul înscrisurilor comunicate, Curtea dispune lăsarea cauzei pentru următorul apel.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, răspund aceleași părți.
La interpelarea Curții, recurentul-reclamant arată că dorește să depună în cadrul probei cu înscrisuri un înscris care are relevanță pentru cauză și care demonstrează veridicitatea afirmațiilor sale. Învederează că este vorba de un document emis de AJV Prahova (instituția unde a lucrat) și se referă la propunerea superiorului de avansare a sa într-o treaptă superioară de salarizare.
Curtea primește la dosar înscrisul depus de recurentul-reclamant și încuviințează pentru acesta proba cu înscrisuri noi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Având cuvântul, recurentul-reclamant învederează pe scurt, activitatea profesională de excepție pe care a desfășurat-o în cadrul Vămii Prahova. Critică sentința de fond, apreciind că instanța de fond a ignorat complet probele pe care le-a solicitat (pontajul, arătând că pontajul este documentul relevant privind numărul de salariați). Or instanța i-a refuzat această probă întrucât a constatat că nu a fost vorba de o restructurare (de o epurare pe criterii complet subiective, opinează recurentul). La momentul respectiv a făcut precizarea (pe care o face și în fața instanței de recurs) că numărul de salariați la Prahova a crescut. Se poate constata dispariția postului său, singurul desființat și care nu a avut nimic de a face cu realitatea, nu a vizat contextul legislativ prezentat în apărare de instituția pârâtă. Învederează Curții că este singurul avertizor de integritate din România potrivit Legii 571/2004. În această calitate, din 2009 a petiționat toate instituțiile statului semnalând în permanență diversele fraude din sistemul în care a funcționat. Apreciază așadar că a fost „executat”. Din cauza acestei activități, era conștient cu 1 an de zile că-i va fi desființat postul. Cu privire la faptul că nu a participat la examen, arată că nu a făcut acest lucru întrucât postul i-a fost desființat efectiv. În condițiile în care din 2010 are statut de avertizor de integritate potrivit legii nr.571/2004 (premergător cu mult restructurării postului său), din punct de vedere legal, postul său nu putea fi desființat. Performanțele sale profesionale îl recomandau la nivelul întregului A., așadar nu înțelege cum a fost eficientizată activitatea instituției începând cu persoana sa, fiind de altfel și singurul masterand din instituție.
Curtea solicită recurentului-reclamant să precizeze care sunt motivele pentru care nu s-a prezentat la examen.
Recurentul-reclamant C. V. arată că nu s-a prezentat la examen întrucât i-a fost desființat postul iar noua structură unde a lucrat nu mai prevedea post similar cu cel pe care îl ocupase. Posturile din noua organigramă, ulterior înființate, erau cu dedicație. Legea a fost încălcată flagrant. În momentul în care se face o restructurare cu preaviz, listele cu posturile trebuie puse la dispoziția oamenilor. Apărarea pârâtei se referă strict la examen. Or recurentul-reclamant arată că nu a dat examen.
Curtea solicită recurentului-reclamant să precizeze dacă i s-a luat dreptul să dea examen.
Recurentul-reclamant C. V. arată că i s-a desființat postul.
Curtea solicită recurentului-reclamant să precizeze dacă mai erau alte posturi pentru care putea să dea examen.
Recurentul-reclamant C. V. arată că la Prahova, nu. Ar fi trebuit să opteze pentru un post în țară. Continuă să arate că postul său nu mai apărea în organigramă.
Curtea, reținând că postul recurentului-reclamant a fost desființat, solicită recurentului-reclamant să precizeze dacă existau posturi pentru care se cerea o calificare precum cea a recurentului.
Recurentul-reclamant C. V. arată că nu. Noua organigramă a fost făcută în mod tendențios la adresa sa și postul de inspector principal nu a mai apărut în altă componentă.
Curtea solicită recurentului-reclamant să precizeze dacă erau alte posturi pentru care putea să dea examen.
Recurentul-reclamant, personal, arată că nu. Era supracalificat pentru posturile scoase la concurs. Posturile erau inferioare, nu aveau nimic comun cu calificarea sa. Precizează că a solicitat organigrama pentru a se vedea în mod real ce posturi erau înainte de presupusa restructurare (epurare subiectivă în opinia sa) și după. Arată că la nici 1 lună au fost făcute 2 angajări în condițiile în care timp de 1 an de zile era interzis acest lucru. Sunt așadar argumente indubitabile că a fost „executat”. Se întreabă și de ce nu au fost restructurați toți salariații sancționați disciplinar, cercetați penal. Niciunuia nu i-a fost desființat postul. Este o altă probă concludentă că a fost „executat” pentru că a respectat legile. Așadar, singurul post desființat a fost al său deși era singura persoană calificată, cu performanțe profesionale și care nu a avut nicio sancțiune. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte A.-ANV, solicită respingerea recursului. În principal, arată că ANV a procedat la reorganizare în temeiul HG 565/2011 în care se prevedea o micșorare a numărului de posturi. În punerea în aplicare a acestei hotărâri, A. a emis 2 ordine (Ord.2406 și 2407) care instituiau procedurile de desfășurare a testării profesionale. Arată că recurentul a primit un preaviz în care i se aducea la cunoștință că funcția urmează să fie reorganizată și de asemenea, i se preciza unde se găsește lista funcțiilor publice pe care o poate consulta în vederea optării pentru un post. Acesta nu a optat pentru o funcție publică. Învederează că la dosarul cauzei este depus un tabel privind numărul maxim de posturi, la Prahova numărul total de posturi gradul 1 fiind de 46. Nu crede că între aceste 46 de posturi grad 1 nu se găsea unul care să i se potrivească recurentului potrivit studiilor și pregătirii acestuia. Faptul că nu a optat pentru o funcție și nu a participat la testare, nu îl îndreptățește pe recurent să solicite reangajarea și reîncadrarea pe o funcție în aparatul Autorității Naționale a Vămilor.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 12.10.2011, ulterior completată, reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună anularea Ordinului nr. 7351/02.08.2011, reintegrarea în funcția publică din care a fost eliberat și acordarea despăgubirilor, reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsit până la reintegrarea efectivă.
Prin sentința civilă nr. 2545/09.04.2012 Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că postul ocupat de reclamant, acela de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la C. Supraveghere Specială din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, a fost supus reorganizării, iar conform preavizului nr._/5.07.2011 avea posibilitatea să opteze pt. funcția publică vacantă de inspector vamal, grad profesional principal la DRAOV București sau unitățile subordonate.
Cum reclamantul nu a optat pt. o funcție publică vacantă și nici nu a participat la examenul de testare profesional, vicepreședintele A. care conduce ANV a emis Ordinul nr.7351/02.08.2011 contestat în prezenta cauză prin care acesta a fost eliberat din funcția publică.
Instanța a înlăturat susținerile reclamantului, reținând în eesență că în cazul său nu au fost încălcate dispozițiile aplicabile din Legea nr. 188/1999, iar ordinul prin care s-a dispus restructurarea instituției nu are caracter normativ, astfel că nepublicarea lui în Monitorul Oficial nu atrage inexistența.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că instanța de fond a nesocotit mai multe dispoziții legale care au fost ignorate de autoritatea pârâtă:
- art. 99, alin. 1 lit. b și art. 100, alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, conform cărora în caz de reorganizare de autorități/instituții publice, funcționarii vor fi numiți în alte funcții;
- art. 6 alin. 5 și 6 din Legea nr. 329/2009 care prevede obligativitatea conducerii autorității/instituției publice de a stabili criterii de selecție a personalului anterior concedierii.
Intimata, în loc să procedeze conform acestor dispoziții și anume să stabilească criterii de selecție a personalului, ori cel puțin să le utilizeze pe cele prevăzute de lege și să redistribuie personalul disponibilizat, a inventat o cale nouă, proprie și ilegală, procedând la vacantarea tuturor posturilor și la organizarea unui simulacru de examen, instrument sigur de a îndepărta anumiți angajați din structurile sale. Din păcate, instanța fondului a validat ilegalitățile autorității pârâte.
Mai arată recurentul că au fost ignorate dispozițiile art.4-9 din Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului autorităților publice, instituțiilor publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii. Recurentul susține că are calitatea de avertizor de integritate, deoarece a sesizat constant diverse organisme despre ilegalitățile și faptele infracționale săvârșite în autoritatea vamală de către persoane cu funcții de conducere.
Recurentul susține că, reținând că Ordinele nr. 2406 si 2407/2011 au un caracter individual și nu unul normativ, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000, art. 4 pct. 24 și art. 5 alin. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 110/2009 și art. 55 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 561/2009.
Într-adevăr, una din atribuțiile autorității intimate, prevăzută de art. 4 pct. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 110/2009, constă în elaborarea de acte normative privind organizarea activității proprii. Or, cele două ordine menționate reglementează structura organizatorică (și statele de funcții), precum și modalitatea de organizare si desfășurare a examenului. Este fără nicio îndoială că astfel Ordinele nr. 2406 si nr. 2407/2011, normează, reglementează de o manieră generală și impersonală și nu de una individuală, personală.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția C. Administrativ și Fiscal, care prin încheierea din data de 12.03.2013 s-a desesizat și a trimis cauza spre soluționare acestei instanțe, în temeiul art. XXIII din Legea nr. 2/2013.
După înregistrarea dosarului pe rolul acestei secții a fost depusă întâmpinare de către intimată, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Contrar susținerilor recurentului, ordinele nr. 2406 si nr. 2407/2011 sunt acte administrative individuale, iar nu cu caracter normativ.
Astfel, prin Ordinul nr. 2406/2011 s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al ANV. După cum se observă, ordinul în cauză dispune cu privire la structura organizatorică a unei singure autorități, fiind exclusă aplicarea lui la alte autorități și/sau instituții din aria de competență a Președintelui A.. De aici rezultă că ordinul în cauză nu are caracter impersonal, deoarece se referă la o instituție publică determinată și nici nu este susceptibil de repetitivitate. Prin urmare, Curtea constată că Ordinului nr. 2406/2011 îi lipsesc trăsăturile esențiale pentru a fi considerat act administrativ cu caracter normativ, fiind, în consecință, un act administrativ individual, așa cum corect a apreciat instanța de fond. Prin urmare, nepublicarea ordinului în Monitorul Oficial nu atrage inexistența lui.
Raționamentul din paragraful precedent este pe deplin aplicabil, mutatis mutandis, și în cazul Ordinului nr. 2407/2011, prin care s-au aprobat statele de funcții și s-au aprobat regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională. Concluzia se impune datorită faptului că ordinul respectiv aprobă statele de funcții stabile pentru persoane juridice determinate, iar regulamentele pe care le aprobă vizează un examen organizat în urma reorganizării, fiind exclus ca acest ordin să mai fie aplicabil în altă situație.
În raport cu argumentele de mai sus, Curtea va înlătura toate criticile recurentului întemeiate pe inexistența celor două ordine, constatând că instanța de fond a apreciat corect caracterul lor, cu toate consecințele de rigoare.
Curtea nu poate reține nici trimiterile pe care recurentul le face la prevederile art. art. 99, alin. 1 lit. b și art. 100, alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 6 alin. 5 și 6 din Legea nr. 329/2009, întrucât aceste prevederi nu exclud posibilitatea autorității publice de a se restructura în vedere eficientizării activității.
Referitor la prevederile art. 4-9 din Legea nr. 571/2004, Curtea constată că recurentului nu i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară, astfel că textele invocate nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C. V. împotriva sentinței civile nr.2545/09.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. D. C. S. D. GheorgheRadu I.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. RI
Tehnored. DM/2ex./2014
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C.
Jud. fond, U. D.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 120/2014. Curtea... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3036/2014.... → |
|---|
