Anulare act administrativ. Sentința nr. 3098/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 3098/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 3256/2/2014

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR.3098

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14.11.2014

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: M. - C. I.

GREFIER: D. Ș.

Pe rol soluționarea acțiunii in contencios administrativ formulata de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-CONTRIBUABILI MIJLOCII, ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE având ca obiect „anulare act administrativ ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta . SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, lipsind pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-CONTRIBUABILI MIJLOCII, ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,

Interpelat, apărătorul reclamantei învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de chemare în judecată.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, a se dispune anularea deciziei_/25.04.2014 emisă de AFP Sector 1, întrucât este netemeinică și nelegală și pe cale de consecință a se obliga această autoritate la emiterea actelor administrative și la plata sumei de 1.186.217,15 lei cu titlul de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă cu opțiune de rambursare. Totodată solicită a se respinge argumentele autorității fiscale în sensul că aceste obligații au fost soluționate în termen legal invocând o . înscrisuri cu caracter intern. Invocarea de către organele fiscale a calendarului propriu pentru efectuarea inspecțiilor fiscale nu înlătură obligația legală de a soluționa cererile contribuabililor în termenul de 45 de zile instituit de art. 70 din Codul de procedură fiscală și reiterat prin dispozițiile Metodologiei. Totodată arată că AFP Sector 1 a susținut în mod nelegal că soluționarea Deconturilor de TVA ar fi fost realizată cu respectarea prevederilor Metodologiei câtă vreme organele fiscale nu au respectat termenul legal de 45 de zile stabilit expres atât de art. 70 din Codul de procedură fiscală cât și de pct 6 al Capitolului 1 al Metodologiei. Concluzionând solicită a se avea în vedere că refuzul AFP Sector 1 de a da curs solicitării A. este cu atât mai nejustificat cu cât lipsa de folosință a sumelor solicitate la rambursare a fost cauzată prin culpa exclusivă a organelor fiscale, contribuabilul neputând fi ținut să suporte consecințele nerespectării de către autoritățile fiscale a obligațiilor stabilite prin prevederile Codului de procedură fiscală și ale legislației secundare aferente.

Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 14.05.2013 reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-CONTRIBUABILI MIJLOCII, ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat:

■ – a se dispune anularea Deciziei nr._/25.04.2014 emisă de AFP Sector 1 prin care se respinge Contestația fiscală formulată de A., întrucât este netemeinică și nelegală;

obligarea pârâtei AFP Sector 1 (sau DGRFP București în măsura în care se va constata ca aceasta autoritate trebuie obligată) la emiterea actelor administrative fiscale ce atestă dreptul A. la plata sumei de 1.186.217,15 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a( TVA, solicitată la rambursare prin următoarele deconturi cu sumă negativă cu opțiune de rambursare;

- Suma de 417.285,60 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/25.04.2008:

- Suma de 170.095 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/25.07.2008;

- Suma de 200.939,83 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/24.10.2008;

- Suma de 220.690,38 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.01.2009;

- Suma de 39.182,45 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/27.04.2009;

- Suma de 29.138,66 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/23.07.2009;

- Suma de 22.810,14 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.10.2009;

- Suma de 86.075,81 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.04.2010.

■ obligarea pârâtei AFP Sector 1 (sau DGRFP București în măsura în care se va constata ca această autoritate trebuie obligată) la plata sumei de 1.186.217,15 RON în contul A. indicat anterior;

■ obligarea pârâtei căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționare prezentei acțiuni.

În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că în cursul anilor 2008-2010, s-au înregistrat la administrația fiscală competentă o . deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare (în continuare .Deconturile de TVA"), prin care a solicitat AFP Sector 1 rambursarea TVA potrivit reglementărilor legale aplicabile. Întrucât AFP Sector 1 nu a dat curs solicitărilor reclamantei în termenul maxim de 45 de zile prevăzut de lege calculat de la data înregistrării Deconturilor de TVA, s-a formulat în termenul legal o cerere de plată a dobânzilor Fiscale acumulate în acest sens.

Prezintă situația de fapt ce a condus Ia solicitarea de plată a dobânzilor fiscale aferente rambursării cu întârziere a TVA, detalii ce au fost aduse la cunoștința organelor fiscale atât prin cererea de dobânzi cât și prin contestația fiscală formulată, ambele respinse de către autoritatea fiscală.

Obligativitatea suportării dobânzilor fiscale în cazul soluționării cu întârziere a cererilor contribuabililor. Legiuitorul a stabilit în cuprinsul legislației fiscale durata termenului legal pentru soluționarea cererilor contribuabililor, art. 70 din Codul de procedură fiscală dispunând că:

„Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."

De asemenea, pct. 6 din Capitolul I al Metodologiei prevede că:

„Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare."""

Sub acest aspect, art. 124 din Codul de procedură fiscală stabilește că:

Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."""

In ceea ce privește calculul sumelor datorate contribuabilului cu titlu de dobândă pentru restituirea sau rambursarea cu întârziere a sumelor datorate de la bugetul de stat, partea 521 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004, stabilește că: dobânda se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 112 alin. (2) [n. ns. ulterior republicării Codului de procedură fiscală, prevederile art. 112 alin (2) au fost preluate de art. 117 și art. 199 din Codul de procedura fiscală până la data stingerii inclusiv a obligației de plată prin compensare, restituire sau rambursare.""

In plus, dobânda datorată contribuabililor pentru întârzierea rambursării sumelor de la bugetul de stat era stabilită de art. 124 alin (2) din Codul de procedură fiscală la nivelul majorărilor de întârziere. Astfel, potrivit prevederilor în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea deconturilor înregistrate de A.:

„Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori." In acest sens, potrivit art. 120 alin (7) din Codul de procedură fiscală în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea Decontului TVA: Nivelul majorării de întârziere este de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.""

De asemenea, problema dobânzilor datorate de organele fiscale în ipoteza întârzierii rambursării TVA a format obiectul analizei Curții Europene de Justiție, care a reținut căîn lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva nr. 112/2006, așa cum a fost modificată prin Directiva nr. 138/2006, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care a apărut. în schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere. "

Astfel, potrivit Curții Europene de Justiție, contribuabilul este îndreptățit să încaseze dobânzi pentru suma nerestituită în termen de către organele fiscale, dobândă care se calculează începând cu data expirării termenului legal de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare.

Această poziție a fost reținută la nivel național și de înalta Curte de Casație și Justiție, care a consolidat practica acordării dobânzilor către contribuabili în cazul rambursării cu întârziere a TVA. în acest sens, potrivit înaltei Curți de Casație și Justiție, dobânzile sunt datorate începând cu data expirării termenul legal de 45 de zile pentru soluționarea decontului de TVA și până la încasarea efectivă sau compensarea sumelor recunoscute la rambursare.

Soluționarea Deconturilor de TVA s-a realizat cu depășirea termenului legal imperativ de 45 de zile stabilit prin lege.Astfel cum s-a precizat anterior, organele fiscale au procedat la rambursarea cu întârziere a TVA înscrisă în Deconturile de TVA. cu depășirea termenelor imperative stabilite de lege. Sub acest aspect, deși organele fiscale aveau obligația de a soluționa Deconturile de TVA în termenul imperativ de 45 de zile stabilit de art. 70 din Codul de procedură fiscală, recunoașterea și rambursarea creanțelor de TVA ale contribuabilului a fost realizată cu o întârziere semnificativă.

În acest sens, a fost detaliat în Secțiunea I de mai sus întârzierile înregistrate de organele fiscale în soluționarea Deconturilor de TVA, furnizând totodată explicațiile necesare privind modul în care au fost calculate sumele solicitate la plată cu titlu de dobânzi fiscale.

Astfel, în lumina prevederilor art. 70 din Codul de procedură fiscală, vă rugăm să observați că organele fiscale au procedat la rambursarea cu întârziere a TVA solicitată prin Deconturile de TVA și recunoscută Ia rambursare, termenul legal fiind depășit cu perioade cuprinse între 20 și 400 de zile. Prin urmare, potrivit prevederilor legale enunțate anterior, apreciem că suntem îndreptățiți la plata sumelor solicitate, A. suportând prejudicii semnificative prin lipsa de folosință a sumelor la care era îndreptățit potrivit legii. Termenul legal imperativ de 45 de zile nu a fost respectat. S-a arătat în Contestația fiscală faptul căinvocarea de către organele fiscale a calendarului propriu pentru efectuarea inspecțiilor fiscale nu înlătură obligația legală de a soluționa cererile contribuabililor în termenul de 45 de zile instituit de art. 70 din Codul de procedură fiscală și reiterat prin dispoziții/e Metodologiei. De asemenea am arătat că AFP Sector 1 a susținut în mod nelegal că soluționarea Deconturilor de TVA ar fi fost realizată cu respectarea prevederilor Metodologiei, câtă vreme organele fiscale nu au respectat termenul legal de 45 de zile stabilit expres atât de art. 70 din Codul de procedură fiscală cât și de pct. 6 al Capitolului I al Metodologiei.

Soluționarea Deconturilor de TVA nu a respectat prevederile OMFP nr. 1857/2007. Termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererilor adresate de contribuabili (inclusiv a cererilor de rambursare a sumelor negative de TVA din cuprinsul deconturilor formulate potrivit OMFP nr. 1857/2007) reprezintă un termen imperativ de la care organele fiscale nu pot deroga, în caz contrar fiind ținute să suporte plata dobânzilor fiscale stabilite potrivit legii. Deși am motivat organelor fiscale punctul nostru de vedere. Pârâtele au preferat să ignore prevederile legale incidente, împrejurare ce trebuie sancționată în mod corespunzător de către instanța de judecată.

Organele fiscale au recunoscut în mod tacit soluționarea cu întârziere a Deconturilor de TVA. Solicită a se observa că atât în cuprinsul Refuzului de soluționare, cât și în cuprinsul Deciziei de respingere, organele fiscale nu indică încălcarea de către A. a dispozițiilor legale aplicabile în materie de rambursare TVA ci. dimpotrivă, atestă în mod expres faptul că A. a respectat întocmai termenele și procedurile legale stabilite de actele normative incidente.

În sensul celor de mai sus, consideră că de vreme ce în sarcina A. nu se poate stabili nicio culpă în ceea ce privește declararea și solicitarea de rambursare a TVA aferentă operațiunilor sale comerciale, în mod evident A. nu poate fi ținută răspunzătoare (și, implicit, prejudiciată) prin comportamentul nelegal și abuziv al organelor fiscale.

Pentru toate motivele învederate prin acțiunea formulată solicită a fi admisă astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de către DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare, în esență, s-a arătat că termenul stabilit de art. 70 alin (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare, trebuie interpretat si stabilit în funcție de prevederile legale cuprinse in metodologiile si procedurile de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opțiune de rambursare, respectiv trebuie coroborat cu programul de control aprobat la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscale.

Solicită a se constata că termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, este un termen de recomandare pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili si nu unul de decădere, in acest sens pronunțându-se si înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr.182/2008 in dosarul nr._ .

Solicitările de rambursare se soluționează, in ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal, in termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare.

Face precizarea că stocul lunar de deconturi cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare (D.N.O.R.) in perioada iunie - august 2008 a fost intre 660 si 750, iar numărul lunar de D.N.O.R.-uri soluționate in perioada iunie -august 2008 a fost intre 60 si 110.

Includerea D.N.O.R. -urilor in programul de activitate se face in ordine cronologica, conform Notei de serviciu nr._/29.06.2006, a Directorului executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Astfel, că deconturile de TVA cu suma negativa si opțiune de rambursare nr._/25.04.2008 si nr._/25.07.2008 au fost introduse in programul de activitate aferent lunii septembrie 2008;

În baza ordinului de serviciu nr._ din data de 04.09.2008, în perioada 04.09._08 fost inițiata inspecția fiscala parțiala ce a avut ca obiective verificarea legalității si conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității îndeplinirii obligațiilor de către A. A. Management SRL, în corelație cu datele din evidența contabilă; respectarea prevederilor legislației fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora, privind taxa pe valoarea adăugata, verificarea existenței contractelor și modul lor de derulare, în vederea determinării tuturor operațiunilor impozabile realizate de contribuabil, inclusiv identificarea faptică a surselor generatoare de venit, verificarea înregistrării tuturor veniturilor aferente activității desfășurate, verificarea utilizării facturilor, modul de alocare și gestionare a plajei de numere pentru facturi, conform prevederilor legale, verificarea registrelor societății, a documente justificative precum și alte declarații depuse în conformitate cu legile speciale.

Verificările, constatările si consecințele fiscale s-au finalizat prin redactarea Raportul de inspecție fiscala nr._/23.09.2008, care a stat la baza Deciziei de nemodificare a bazei de impunere.

In concluzie, se precizează că deconturile au fost introduse in programul de activitate in ordine cronologica, in funcție de data depunerii acestora, fiind respectate prevederile legale in vigoare, iar durata efectuării inspecției fiscale a fost cuprinsa intre 04.09._08, respective 5 zile, durata care se încadrează in prevederile art. 104 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu

modificările si completările ulterioare, astfel că soluționarea deconturilor au fost efectuate

în termenele legale.

F. de motivele de fapt si de drept mai sus invocate, din care rezulta, că soluționarea deconturilor de TVA s-a efectuat in termenul legal, cu respectarea prevederilor legale incidente si a calendarului si metodologiei aprobate la nivelul ANAF, drept pentru care s-a respins cererea . SRL de emitere a actelor administrative fiscale ce atesta dreptul A. la plata * sumei de 1.186.217,15 lei reprezentând dobânda fiscala datorata pentru rambursarea cu întârziere a TVA.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a admis cererea pentru următoarele considerente:

În fapt, s-a constatat că în cursul anilor 2008-2010, s-au înregistrat la administrația fiscală competentă o . deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare (Deconturile de TVA), prin care petenta a solicitat AFP Sector 1 rambursarea TVA potrivit reglementărilor legale aplicabile. Întrucât AFP Sector 1 nu a dat curs solicitărilor reclamantei în termenul maxim de 45 de zile prevăzut de lege calculat de la data înregistrării Deconturilor de TVA, s-a formulat în termenul legal o cerere de plată a dobânzilor Fiscale acumulate.

Curtea a constatat că organele fiscale au procedat la rambursarea cu întârziere a TVA înscrisă în Deconturile de TVA cu depășirea termenelor imperative stabilite de lege, aspect recunoscut de intimată care a apreciat că termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala este un termen de recomandare pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili si nu unul de decădere.

Conform înscrisurilor, în urma unor inspecții fiscale, organele fiscale au recunoscut petentei dreptul la rambursarea TVA, dar au înregistrat de fiecare dată întârzieri în soluționarea deconturilor de TVA nr._/25.04.2008 (400 de zile întârziere), nr._/25.07.2008 (306 zile), nr._/24.10.2008 (238 zile), nr._/26.01.2009 (191 zile), nr._/27.04.2009 (85 zile), nr._/23.07.2009 (24 zile), nr._/26.10.2009 (20 de zile),_/26.04.2010 (200 de zile).

Curtea va respinge argumentele intimatei care a făcut referire la existența unor inspecții fiscale care au amânat soluționarea deconturilor de rambursare a TVA și opinia că termenul de 45 de zile este de recomandare.

Curtea consideră că organele fiscale pot prelungi durata controlului, însă datorează dobânzi pentru întârzierea rambursării sumelor solicitate cu titlu de TVA. Chiar în situația eventuală a suspendării inspecției fiscale sau a unor controale încrucișate, dobânzile moratorii sunt datorate.

Hotărârea C.J.U.E din 12 mai 2011, pronunțată în cauza C-107/10 în cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de o instanță din Bulgaria a reținut că: În lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoare adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei raportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. In schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 zile nu încalcă această prevedere.

Necesitatea acordării de dobânzi de către Stat în cazul rambursării cu întârziere a sumelor TVA solicitate de contribuabil se impune și în baza aquis-uliul comunitar din materia TVA, astfel cum acesta a fost interpretat de către Curtea Europeană de Justiție, întrucât dispozițiile din legislația romana referitoare la rambursarea TVA sunt rezultatul transpunerii legislației comunitare din domeniul TVA, iar jurisprudența Curții Europene de Justiție, în materie este obligatorie pentru instanțele din România odată cu data aderării la Uniunea Europeana. În jurisprudența Curții Europene de Justiție s-a reținut în mod constant că „Statele Membre au o oarecare libertate de manevră în stabilirea condițiilor de rambursare a TVA în exces, dar ca nu ar putea să aducă atingere, prin impunerea acestor condiții, principiului neutralității TVA prin impunerea unei sarcini asupra contribuabilului de a suporta în tot sau în parte TVA-ul, ceea ce implica în mod necesar” ca TVA-ul să fie rambursat . timp rezonabila prin plata unor sume de bani sau prin luarea unor masuri echivalente și ca în orice caz, metoda adoptata pentru rambursare nu poate să implice niciun fel de risc pentru contribuabil (paragraful 17 al spetei Șosnowska).

În mod similar, din opinia exprimata de Avocatul General M. în speța „Comisia Europeana vs. Italia”, reiese că, atunci când face referire la rambursare, art. 18 alin. (A) din Directiva a 11-a de TVA (care reglementează la nivel de principiu mecanismul de funcționare a sistemului comun de TVA) nu are în vedere cu siguranță printre modurile de rambursare vreunul în care contribuabilul îndreptățit la rambursare în calitate de creditor să fie confruntat cu vreun risc, oricare ar fi acesta, motiv pentru care Curtea Europeana de Justiție, reține în hotărârea pronunțată în cauza ca întrucât rambursarea TVA „este unul dintre elementele esențiale de aplicare a principiului neutralității sistemului comun de TVA, condițiile stabilite de Statele Membre în privința rambursării nu pot aduce atingere acestui principiu, prin punerea contribuabilului în situația de a suporta în tot sau în parte, riscul sarcinii TVA” (paragraful 33).

Curtea consideră că dacă nu s-ar acorda dobânzi unui contribuabil care beneficiază de rambursare TVA cu întârziere, acesta s-ar afla . discriminare fata de un alt contribuabil, competitor de-al sau, care ori nu a fost pe poziție de rambursare de TVA (respectiv, suma TVA aferentă achizițiilor sale a fost mai mare decât suma TVA aferentă livrărilor sale), ci pe poziție de plată TVA (adică, suma TVA aferenta achizițiilor sale a fost mai mica decât suma TVA aferent livrărilor sale) ori care a beneficiat de o rambursare imediată și fără întârziere a TVA.

În speță, organul fiscal nu a efectuat obiecțiuni la calculul realizat de petentă și verificat de instanță. Nu a solicitat efectuarea unei expertize.

În plus, în jurisprudența națională s-a recunoscut dreptul petentei la dobânzi și în situații complicate de existența unei inspecții suspendate sau de existența unor acte administrative de compensare care excludeau rambursarea TVA, anulate ulterior prin decizie judecătorească (decizia ICCJ nr.7712/12.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ ).

Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 rep. „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”.

Față de redactarea textului menționat, Curtea reține că termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii, astfel cum a fost acordat de legiuitor organului fiscal pentru rezolvarea acesteia, nu este unul de recomandare, ci obligă autoritatea publică la conformare, constituind o garanție a unei bune administrații, inclusiv în domeniul fiscal, reglementarea neprezentând un caracter facultativ, ci dimpotrivă.

Totodată, potrivit punctului 6 al Secțiunii B, Cap. 1, din Anexa 1 – Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare la Ordinul MEF nr. 1857/2007, „Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare”.

Mai reține Curtea că potrivit punctului 5 al Secțiunii A, Cap. 2, din aceeași Anexă 1 la Ordin MEF nr. 1857/2007 „5.1. Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare cu risc fiscal mare se transmit la compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală. 5.2. După efectuarea inspecției fiscale compartimentul cu atribuții în acest domeniu întocmește raportul de inspecție fiscală. 5.3. În cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică față de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmește decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, care are și rol de decizie de rambursare a TVA. 5.4. În cazul în care cu ocazia inspecției fiscale nu sunt stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare, se întocmește decizia privind nemodificarea bazei de impunere, iar decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.”.

Totodată, potrivit Secțiunii C a Cap. 2 menționat, „(…) 5. În maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA, compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării, împreună cu raportul de inspecție fiscală, precum și, după caz, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală sau decizia privind nemodificarea bazei de impunere. 6. În situațiile în care, pentru soluționarea solicitării de rambursare, organul de inspecție fiscală consideră că sunt necesare informații suplimentare, termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor respective, potrivit art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. Prelungirea termenului de soluționare se realizează pentru întreaga solicitare de rambursare, nu pentru sume parțiale. 7. Dacă în urma inspecției fiscale nu au fost stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare, cel mai târziu în ziua următoare primirii dosarului solicitării, compartimentul de specialitate întocmește proiectul deciziei de rambursare a TVA, în două exemplare. Decizia va fi semnată de șeful compartimentului și aprobată de conducătorul unității fiscale.”

Reține Curtea totodată și hotărârea pronunțată în cauza C-107/10 - Enel Maritsa Iztok 3 AD împotriva Direktor „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” N.- prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că „În lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. În schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere. Articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca rambursarea excedentului de taxă pe valoarea adăugată să fie efectuată prin compensare.”

Din interpretarea ansamblului normativ relevant, astfel cum a fost identificat mai sus, Curtea concluzionează că regula generală de drept comun este că incumbă organului fiscal să procedeze la soluționarea decontului negativ de TVA cu opțiune de rambursare în cel mult 45 de zile de la data înregistrării cererii.

Mai mult, prin Hotărârea C.J.U.E. din 24.10.2013 s-a declarat că „Art.183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de TVA achitată în amonte din TVA pe care o datorează să nu poată obține din partea administrației fiscale a unui stat membru dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administrație pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească”.

Prin hotărârea pronunțată, C.J.U.E. a interpretat art.183 din Directiva TVA în sensul că modalitățile de rambursare a excedentului de TVA nu pot aduce atingere principiului neutralității sistemului fiscal al TVA-ului, făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe, ceea ce implică în special ca rambursarea să fie efectuată într-un termen rezonabil.

S-a mai reținut că din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanță, neexistând vreo diferență pertinentă între o rambursare târzie intervenită din cauza unei soluționări administrative cu depășirea termenelor prevăzute și cea intervenită din cauza unor acte administrative care au exclus în mod nelegal rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească.

Fără îndoială, aceasta este și interpretarea pe care judecătorul național este obligat, prin efectul hotărârilor C.J.U.E., să o dea problemei de drept deduse judecății, a fortiori în situațiile în care nu există acte de compensare care ar pune în discuție aparentă rambursarea TVA.

Având în vedere disp. OG nr.92/2003, Anexa 1 din Ordinul ANAF nr.1857/2007 și jurisprudența CJUE, va admite cererea, anulând Decizia atacată si obligând intimata să emită actele administrative fiscale ce atestă dreptul petentei la plata sumei de 1.186.217,15 lei cu titlu de dobândă fiscală, datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite cererea formulată de reclamanta . SRL cu sediul ales în București,..4-8, Clădirea America House, Aripa Est, . în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-CONTRIBUABILI MIJLOCII cu sediul în București, ..13,sector 2 , ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, .,sector 1.

Anulează Decizia nr._/25.04.2014.

Obligă pârâta DGRFP București să emită actele administrative fiscale ce atestă dreptul petentei la plata sumei de 1.186.217,15 lei cu titlu de dobândă fiscală, datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA.

Obligă intimata să plătească petentei 300 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică,azi,14.11.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M.-C. I. D. Ș.

Tehred.M.C.I.

Dact D.S/5 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 3098/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI