Anulare act administrativ. Sentința nr. 3130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3130/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 4723/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3130
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul M. T. J. în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ - dec. nr. 212/23.06.2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2014 și la data de azi, 17.11.2014, când în aceeași compunere a dispus următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 18.07.2014, reclamantul M. Tg-J. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 212/23.06.2014 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului D. Regionale și Administrației Publice, învederând următoarele:
Față de cele reținute în decizia contestată, reclamantul a susținut faptul că nu a încălcat legislația în domeniul achizițiilor publice, apreciind că la aplicarea procedurii, prin stabilirea criteriilor de calificare și selecție nu s-au încălcat principiile care stau la baza atribuirii contractului, așa cum sunt ele menționate în decizia contestată și în nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.
Astfel, la stabilirea condiției îndeplinirii experienței similare prin prezentarea fie a unui contract în valoare de 50.000 lei, fie prin prezentarea a trei contracte în valoare totală de 145.000 lei, s-a ținut cont de principiul proporționalității având în vedere tocmai valoarea estimată a contractului de servicii ce urma a fi atribuit în cuantum de 73.341,00 lei fără TVA.
Numărul contractelor ce urma fi prezentat ca experiență similară a fost stabilit folosind recomandările Ordinului nr. 155/2006 al ANRMAP, ordin ce a fost abrogat în 2009, dar, chiar neavând o altă legislație specifică (Ordinul nr. 509/2011 al ANRMAP a fost emis mai târziu, în 28.09.2011), au fost folosite primele recomandări ca o bună practică, coroborată cu principiul „asumarea răspunderii" (art. 2, lit. g) din OUG nr. 34/2006).
M. T. J. a dorit să se asigure că, ofertantul are capacitatea de a duce contractul la bun sfârșit, motiv pentru care în fișa de date s-au solicitat cerințe minime obligatorii privind experiența similară.
Evident, prin impunerea acestei cerințe nu s-a dorit încălcarea principiului proporționalității iar Unitatea Administrativ Teritorială M. T. J. consideră că, era îndreptățită să solicite îndeplinirea unor cerințe minime de calificare și selecție, acestea fiind lăsate de către legiuitor la latitudinea autorității contractante conform art. 1 din Ordinul președintelui ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție.
De asemenea, anexa nr. 1 la Ordinul mai sus menționat prevede formulări nerestrictive la documentația de participare, astfel că autoritatea contractantă avea posibilitatea să solicite: „prezentarea cel puțin a unui document/contract/proces-verbal de recepție sau a unui număr maxim de documente/contracte/ procese-verbale de recepție care să confirme prestarea de servicii în valoare de ………….".
Așadar, omisiunea autorității de inserare a sintagmei „minim" la precizarea valorii sumei nu a fost de natură sa creeze o restricționare a ofertanților la procedură, aceștia fiind acceptați în situația în care cuantumul depășea suma impusă, de altfel chiar firma . a prezentat un contract cu o valoare de 155.000 RON pentru a dovedi experiența similară.
Totodată, în practică principiul proporționalității ce s-a considerat că a fost încălcat este considerat unul dintre cele mai dificile principii de respectat, având implicații în necesitatea cheltuirii responsabile și corecte a banilor publici.
Nu în ultimul rând reclamanta a menționat că a ținut cont și de principiul eficienței utilizării fondurilor stabilind criterii care să permită participarea operatorilor economici competitivi din domeniul serviciilor ce fac obiectul contractului, care să îndeplinească contractul într-un mod eficient și că la momentul respectiv nu a fost înregistrată nicio contestație în condițiile art. 255 din OUG nr. 34/2006.
Față de cele de mai sus, reclamanta a solicitat admiterea contestației, modificarea deciziei nr. 212/23.06.2014 în sensul admiterii contestației împotriva notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare cu nr._/31.03.2014 și pe cale de consecință revocarea corecției financiare de 10% aplicată sumelor achitate beneficiarului și a corecției de 10% aplicată la valoarea TVA.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, OUG nr. 66/2011, OG nr. 22/2012 și OUG nr. 34/2006.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru considerente în esență similare celor formulate în motivarea actelor administrative contestate.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată și respectiv înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare.
În temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei, ambele părți depunând înscrisuri la dosar, pârâtul inclusiv documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În fapt, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/31.03.2014, a fost aplicată o corecție financiară de 10 % din valoarea contractului de servicii de management nr. 6/07.03.2011, încheiat între UAT M. T. J. și ., conform pct. 2.3 din Anexa la OUG nr. 66/2011 Corecțiile/Reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile fiind în cuantum de 8.788,98 lei (7.060,01 lei + 1.728,97 lei TVA).
Împotriva acesteia, reclamantul a formulat contestație administrativă, soluționată prin Decizia nr. 212/23.06.2014 în sensul respingerii și respectiv menținerii notei de constatare.
S-a reținut că, în baza Mandatului nr. 424/07.01.2014, emis de Șeful AM P., echipa de control 5 a procedat la efectuarea unei verificări documentare și faptice care a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în sesizarea Unității Gestionare Nereguli Fonduri Europene DGPE - UGNFE nr._/13.12.2013 conținând constatări cu implicații financiare cu privire la încălcarea prevederilor legale în materie de achiziții publice la atribuirea contractului de servicii de management nr. 6/07.03.2011 încheiat cu ..
În vederea atribuirii contractului de achiziție publică de servicii de management în cadrul proiectului „Modernizare străzi în M. Tg. J. etapa II/2", autoritatea contractantă a inițiat procedura de achiziție cerere de oferte prin publicarea Invitației de participare nr._/25.01.2011.
Conform Invitației de participare nr._/25.01.2011 valoarea estimată a contractului a fost 74.341 RON, iar criteriul de atribuire „prețul cel mai scăzut".
Din Raportul procedurii nr. 8870/16.02.2011 reiese faptul că, în cadrul procedurii de achiziție publică a contractului de servicii de management, a fost depusă o singură ofertă, cea a ., care a fost declarată câștigătoare.
Cu privire la cerința minimă privind capacitatea tehnico – profesională, s-a observat că în cadrul cap. IV.4.) Capacitatea tehnico - profesională, Lista principalelor prestări de servicii în ultimii 3 ani din Fișa de date a achiziției, autoritatea contractantă a solicitat cerința minimă: „Se va face dovada experienței similare prin prezentarea: un contract de servicii similare în sumă de 50.000 lei, exclusiv TVA sau, 3 contracte de servicii similare în sumă totală de 145.000 lei, exclusiv TVA”.
Reținând disp. art. 176, disp. art. 178 alin. (2), disp. art. 179 și disp. art. 188 (2) lit. a din OUG nr. 34/2006, autoritatea pârâtă a arătat că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică și capacitatea de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia.
Potrivit legislației privind achizițiile publice, atunci când se impun cerințe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să motiveze introducerea acestor cerințe, printr-o Notă justificativă, care trebuie să cuprindă o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza acestor cerințe minime, deoarece alegerea acestei soluții reprezintă o situație de excepție și nu o regulă.
Din textele invocate mai sus, reiese că în fișa de date a achiziției, autoritatea contractantă poate să solicite informații cu privire la activitatea desfășurată și să solicite prezentarea unei liste a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani pentru a demonstra capacitatea tehnică și profesională.
Autoritatea contractantă, solicită în locul listei de lucrări doveditoare prevăzută de lege, drept cerința minimă, „dovada experienței similare prin prezentarea:
- un contract de servicii similare în sumă de 50.000 lei, exclusiv TVA sau,
- 3 contracte de servicii similare în sumă totală de 145.000 lei, exclusiv TVA".
Restricția rezidă în dovedirea capacității tehnice și profesionale prin prestarea fie a unui contract de servicii similare în sumă fixă de 50.000 lei fie a unui număr fix de 3 contracte cu valoare fixă de 145.000 lei.
În consecință, s-a constatat că, neexistând o justificare a introducerii unor cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și profesională, așa cum obligă prevederile art. 8 alin.(2) din HG 925/2006, UAT M. T. J. nu avea dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime, încălcându-se principiul proporționalității la stabilirea nivelului cerințelor minime.
Legislația aplicabilă în materia achizițiilor publice prevede că autoritatea contractantă avea dreptul de a solicita operatorilor economici să facă dovada capacității tehnice și/sau profesionale, scop în care putea fixa în mod liber, dar nu discreționar cerințele minime de calificare pentru operatorii economici participanți la procedura de atribuire în vederea încheierii contractului, esențial fiind ca prin stabilirea cerințelor minime să nu se conducă la restricționarea participării la procedura de atribuire.
S-a reținut că nu există o justificare pentru care demonstrarea experienței similare a fost limitată doar la prezentarea unui contract în sumă fixa de 50.000 lei sau la prezentarea a 3 contracte cu valoare fixă de 145.000 lei.
Astfel, posibilitatea demonstrării capacității tehnice și/sau profesionale a potențialului operator economic privind participarea la procedura de achiziție pentru atribuirea contractului de servicii de management, este condiționată de prezentarea unui contract cu valoare fixa de 50.000 lei sau a 3 contracte cu valoarea însumată de 145.000 lei.
Cerința autorității contractante nu se referă la nivelul minim necesar, ci la un nivel strict preselectat al cerinței. Practic cerința autorității contractante nu asigură competitivitatea procedurii de atribuire a contractului.
Autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 8 din HG nr. 925/2006 care precizează în ce condiții autoritatea contractantă poate impune cerințe minime:
"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:
a)nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;
b)sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.
(2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".
Nota justificativă nr. 4092.2/25.01.2011 privind stabilirea cerințelor minime de calificare privind capacitatea economico-financiară și tehnico-profesională a fost întocmită în mod succint în scopul impunerii cerinței minime "în legătură cu natura serviciilor" și nu în sensul motivării cerinței.
Conform art. 2 alin. (1) din HG nr. 925/2006, în motivarea cerinței minime impuse, autoritatea contractantă avea obligația să țină cont de principiile stabilite prin art. 2 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.
Prin urmare, deși în sensul respectării prevederilor materiei achizițiilor publice, în motivarea cerinței minime astfel stabilite, se impunea ca autoritatea contractantă să evidențieze legătura între această cerință și natura și complexitatea contractului de achiziție publică, cu respectarea principiilor din OUG nr. 34/2006, din nota justificativă se reține doar că această cerință a fost doar impusă. Coroborat cu faptul că prin impunerea sa, se restricționează participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție, s-a constatat nelegalitatea cerinței minime impuse.
În plus de aceasta, conform prevederilor art. 9 din HG nr. 925/2006 în vigoare la data derulării procedurii: în sensul prevederilor art. 8 alin. (1), se prezumă că cerințele minime de calificare sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, dacă se impune îndeplinirea unor condiții cum ar fi:
a) suma valorilor/cantităților de produse furnizate, servicii prestate și lucrări executate, incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de către operatorul economic ca dovadă a experienței lui similare, să fie mai mare decât valoarea/cantitatea de produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/presate/executate în baza contractului care urmează să fie atribuit.
În acest sens, s-a constatat că partea cerinței referitoare la demonstrarea experienței similare prin prezentarea a 3 contracte de servicii similare în sumă totală de 145.000 lei, exclusiv TVA nu respectă prevederile art. 9 lit. a) din HG nr. 925/2006, valoarea însumată a contractelor servicii similare fiind mai mare decât valoarea estimată a contractului respectiv a serviciilor care urmau a fi prestate în cadrul contractului.
Cerința minimă impusă cu nerespectarea prevederilor art. 8 din OUG nr. 34/2006, conduce la încălcarea prevederilor art. 188 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă depășind nejustificat cadrul legal care îi conferea dreptul de a solicita „o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați", numărul contractelor de pe listă fiind la latitudinea operatorilor economici și nu a autorității contractante.
Susținerea contestatarului conform căreia la momentul respectiv nu a fost înregistrată nicio contestație în condițiile art. 255 din OUG nr. 34/2006 nu constituie o justificare asupra nerespectării prevederilor legale.
Curtea apreciază aceste statuări ale autorității pârâte ca fiind corecte, reclamantul nerelevând niciun argument pertinent de nelegalitate și/sau netemeinicie.
În esență, prin contestația promovată împotriva celor două acte emise de autoritatea pârâtă, apreciază reclamantul faptul că a fost respectat principiul proporționalității prev. de disp. art. 2 alin. 2 lit. e) din OUG nr. 34/2006, iar pe de altă parte că omisiunea sa de a insera cuvântul „minim” la precizarea valorii sumei nu a fost de natură a restricționa participarea la procedură, ofertanții fiind acceptați și în cazul în care cuantumul ar fi depășit suma impusă, astfel cum a procedat de altfel și societatea declarată câștigătoare în dovedirea condiției experienței similare.
Sub primul aspect menționat, analizând legislația incidentă materiei, art. 2, art. 178 alin. 2, art. 179, art. 187 și art. 188 alin. 2 din OUG nr. 34/2006, precum și art. 8 și art. 9 lit. a din HG nr. 925/2006, Curtea constată că prin aceste texte de lege se interzice expres autorității contractante impunerea unui anumit număr de contracte de o valoare fixă, fiind reglementat numai dreptul de a cere o listă a contractelor anterioare în dovedirea experienței similare.
Prin urmare, cu privire la necesitatea reclamantului de a se asigura că potrivit experienței dobândite ofertantul are capacitatea de a realiza în condiții de maximă calitate serviciile solicitate în funcție de specificul, volumul și complexitatea acestora, Curtea constată că acesta nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit și/sau care sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit - art. 8 alin. 1 din HG nr. 925/2006.
Or, reclamantul a solicitat expres ca dovedirea experienței similare să fie făcută prin prezentarea unui contract în sumă de 50.000 lei, exclusiv TVA, sau a 3 contracte în sumă de 145.000 lei, exclusiv TVA.
Cerința este una restrictivă, întrucât nu se permite prezentarea unui număr diferit de contracte și nici a unor valori diferite, deci nici a unor valori superioare.
Tot sub acest prim aspect, Curtea observă că reclamantul nu explică cerința prezentării a trei contracte în valoare de 145.000 lei deși contractul oferit în cadrul procedurii a fost în valoare de 74.300 lei, iar potrivit disp. art. 9 lit. a din HG nr. 925/2006 „în sensul prevederilor art. 8 alin. (1), se prezumă că cerințele minime de calificare sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, dacă se impune îndeplinirea unor condiții cum ar fi: suma valorilor/cantităților de produse furnizate, servicii prestate și lucrări executate, incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de către operatorul economic ca dovadă a experienței lui similare, să fie mai mare decât valoarea/cantitatea de produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/prestate/executate în baza contractului care urmează să fie atribuit”.
Pe de altă parte, în condițiile în care impune o cerință minimă cu privire la capacitatea tehnico-profesională, un contract de servicii similare în sumă de 50.000 lei sau 3 contracte de servicii similare în sumă totală de 145.000 lei, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției, potrivit disp. art. 8 alin. 2 din HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Or, nota justificativă nr. 4092.2/25.01.2011 se rezumă doar la a menționa cerințele minime de calificare (privind capacitatea economico-financiară și tehnico-profesională), fără însă a îndeplini rigorile legale sus menționate, și anume de a explica necesitatea cerințelor minime instituite.
D. prin cererea de chemare în judecată arată reclamantul că a intenționat să se asigure că ofertantul are capacitatea de a duce la bun sfârșit contractul, aspect care nu constituie însă o justificare a cerinței în raport de momentul în care este elaborată respectiva apărare.
În plus, chestiunea invocată are numai un caracter general, nefiind o justificare în substanță a cerinței minime instituite.
Nu va fi reținut nici argumentul referitor la pretinsa respectare a legislației incidente, respectiv recomandările Ordinului nr. 155/2006 al ANRMAP, întrucât acest act nu conține o reglementare în sensul invocat de reclamant.
În plus, dispozițiile legale eludate se regăsesc în lege, OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006.
Cu privire la argumentele reclamantului referitoare la prevederile Ordinului nr. 509/2011, în conformitate cu care autoritatea contractantă ar avea posibilitatea de a solicita „prezentarea cel puțin a unui document/contract/proces-verbal de recepție sau a unui număr maxim de documente/contracte/procese-verbale de recepție care să confirme prestarea de servicii în valoare de …”, Curtea apreciază ca termenul „minim” nu poate fi prezumat a fi fost avut în vedere.
Voința autorității contractante trebuie să fie clar stipulată prin cerințele documentației de atribuire, iar nu dedusă pe cale de interpretare. Prin urmare, omisiunea de a menționa cuvântul „minim” la precizarea valorii a restricționat efectiv concurența prin aceea că a împiedicat participarea la procedură a operatorilor economici care au constatat neîndeplinirea cerințelor.
Că în fapt respectivele cerințe minime au restricționat concurența rezultă și din împrejurarea depunerii unei singure oferte (cea depusă de .) și aceea fără a îndeplini cerințele documentației de atribuire de moment ce dovada experienței similare a fost făcută prezentând un contract în valoare de 155.000 lei (deci fără respectarea valorii de 50.000 lei ori a celei de 145.000 lei).
Deci, referitor la faptul că omisiunea de a insera cuvântul „minim” la precizarea valorii sumei nu a fost de natură a restricționa participarea la procedură, ofertanții fiind acceptați și în cazul în care cuantumul ar fi depășit suma impusă, Curtea apreciază că nerespectarea propriilor cerințe inserate în documentația de atribuire în niciun caz nu poate fi valorificată în favoarea reclamantului, respectiv în soluționarea favorabilă a demersului său judiciar.
În plus, efectiv prejudiciați sunt operatorii economici care nu au depus oferte în cadrul procedurii, constatând că nu îndeplinesc cerința minimă a experienței similare, astfel cum a fost impusă, iar aceasta mai ales în contextul în care puteau executa contractul în bune condiții.
În sfârșit, se apreciază ca lipsite de relevanță, în raport de aspectele mai sus constatate, susținerile referitoare la împrejurarea că în practică s-ar aprecia că principiul proporționalității ar fi unul dintre principiile cele mai dificil de respectat și la împrejurarea că s-ar fi asigurat respectarea principiului eficienței utilizării fondurilor publice.
Cu privire la primul aspect invocat, Curtea constată că se invocă dificultatea respectării unei norme legale. Apărarea este deci vădit nefondată.
Cu privire la ultimul aspect evocat, în contextul în care nu a fost corespunzător încurajată, susținută, concurența între operatorii economici, Curtea consideră că implicit nu s-au creat pentru autoritatea contractantă premisele obținerii celei mai bune oferte, inclusiv din perspectiva raportului calitate-preț.
Pentru aceste considerente, având în vedere și disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, apreciind ca legale și temeinice actele contestate, neconfirmându-se niciun motiv de nelegalitate a acestora, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea promovată de reclamantul M. T. J. cu sediul în T.-J., .. 19, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE cu sediul în București, . nr. 17, Latura nord, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 08.01.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 9299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 8181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
