Pretentii. Decizia nr. 9299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9299/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 47569/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.9299
Ședința publică din data de 11 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți . L. AL COMUNEI C. împotriva sentinței civile nr.500/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 04.12.2014, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.12.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, SCAF sub nr._/3/2012, reclamanta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU în contradictoriu cu pârâții . și C. L. AL COMUNEI C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de_,95 lei reprezentând plată nedatorată ca urmare a admiterii la decontare a profitului și TVA aferentă profitului pentru proiectul finanțat în baza contractului de finanțare nr. 259/N/19.11.2007.
Prin sentința civilă nr.500/27.01.2014, tribunalul București SCAF a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea și a obligat pârâtele la plata sumei de_,95 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
„La data de 19.11.2007 între reclamantă și pârâtă s-a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 259/N/2007, având ca obiect finanțarea proiectului Amenajarea peisagistică a centrului comunei C., cu o finanțare nerambursabilă de_ lei, iar în anexele 1 și 2 ale contractului se prevăd categoriile de cheltuieli eligibile și graficul de finanțare nerambursabilă.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, s-a constatat că profitul și TVA aferentă profitului pentru astfel de proiecte nu se includ în categoria cheltuielilor eligibile finanțate de Fondul pentru mediu.
Reclamanta a fost obligată conform pct.4 din decizia nr.4/2010 a Curții de Conturi să calculeze sumele reprezentând cota de profit pentru proiectele finanțate din Fondul pentru mediu pentru îmbunătățirea calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități și TVA aferentă și să recupereze sumele respective de la beneficiarii finanțării proiectelor.
Chiar dacă în contract nu au fost defalcate cheltuielile, beneficiarul trebuie să restituie sumele indicate de AFM prin notificare, deoarece pârâta are calitatea de beneficiar al finanțării, fiind cea care trebuie să justifice eligibilitatea cheltuielilor indicate în cererile de tragere, ceea ce presupune în mod evident o enumerare a acestora.
Suma de_,95 lei reprezentând profit și TVA aferentă a fost plătită beneficiarului, deși nu constituia o cheltuială eligibilă, conform actelor normative aplicabile în perioada respectivă, astfel cum a concluzionat și Curtea de Conturi, prin urmare reprezintă o plată nedatorată.
În anexa 1 a contractului sunt prevăzute în mod expres capitolele si subcapitolele de cheltuieli eligibile convenite de părți, printre acestea neregăsindu-se menționat profitul si TVA aferentă profitului.
Categoriile de cheltuielile eligibile, dar și neeligibile, în cadrul acestor proiecte, sunt indicate de art.3 și 4 din Anexa Ordinului MMDD nr.1166/17.07.2007 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități. În acest ghid nu sunt prevăzute la cheltuieli eligibile profitul si TVA aferentă profitului.
La punctul I subpunctul 3 din ghid se stabilesc categoriile de cheltuieli eligibile, iar la subpunctul 4 lit.c se arată că alte taxe sau cheltuieli, dacă nu sunt expres prevăzute la categoria de cheltuieli eligibile, reprezintă cheltuieli neeligibile – fila 36. Profitul nu este menționat printre cheltuielile eligibile, deci TVA-ul prevăzut la lit.c nu se poate referi la TVA-ul aferent acestuia, ci se referă la TVA-ul aferent realizării obiectivelor de investiții. Decontarea taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie strict legată de bunurile achiziționate și de serviciile prestate conform Capitolelor și subcapitolelor de cheltuieli eligibile ce au fost menționate expres în anexa 1 a contractului de finanțare, exclusiv sub forma cantităților care urmează a fi decontate și a lucrărilor care urmează a fi desfășurate, aspectele calitative ale acestor cheltuieli fiind reglementate de Ghidul de finanțare.
Potrivit art.13 din O.U.G. nr.196/2005 privind fondul de mediu, se acordă susținere financiară din Fondul pentru mediu pentru proiectele propuse de persoane fizice și de persoane juridice, de drept public sau de drept privat, inclusiv unități administrativ-teritoriale și subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, asociații de dezvoltare intercomunitară, instituții publice, institute/instituții de cercetare, dezvoltare, inovare, unități și instituții de învățământ, organizații neguvernamentale, culte recunoscute potrivit legii, forme asociative de administrare și exploatare a terenurilor agricole sau cu vegetație forestieră, operatori economici, ocoale silvice, asociații de proprietari, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale.
Față de împrejurarea că Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități se adresa în mod exclusiv autorităților administrației publice locale care acționează în nume propriu și sunt proprietarii/ administratorii terenului, situația premisă este cea a realizării investiției de către titularii acesteia, astfel că externalizarea serviciilor și încheierea unor contracte subsecvente de către beneficiar, în urma cărora la prețul de achiziție al bunurilor sau serviciilor se adaugă o cotă de profit al furnizorului sau prestatorului și TVA-ul aferent, nu poate atrage acoperirea acestor cheltuieli din fondul de mediu.
Deși contractul de finanțare nu interzicea autorității publice demararea de achiziții publice necesare pentru contractarea activităților specifice impuse de realizarea obiectivului finanțat, acesta nu a fost conceput în sensul acoperirii investițiilor din contribuția unică a AFM, ci s-a prevăzut la art.4.2. lit.c că beneficiarul se obligă să asigure contribuția proprie pentru realizarea proiectului, dacă este cazul.
În măsura în care activitățile proiectului nu au putut fi desfășurate de angajații unității administrativ-teritoriale, profitul și TVA aferentă vor fi acoperite, așadar, din contribuția proprie pentru realizarea proiectului.
De altfel, prin Ordinul nr.989/2010 al Ministrului Mediului pentru aprobarea Ghidul de finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului, la art.16 alin.3, s-a stipulat expres faptul că profitul evidențiat în situațiile de lucrări și TVA aferentă nu sunt costuri eligibile. Această dispoziție legală nu poate retroactiva, însă tribunalul reține că rațiunea legiuitorului a fost de a pune capăt unei divergențe în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale anterioare în practica organelor administrative, și nu de a modifica fundamental finalitatea legii.
În interpretarea dispozițiilor legale ce guvernează raportul juridic dedus judecății, tribunalul a reținut că beneficiarul finanțării este cel care trebuie să facă dovada caracterului eligibil al unor cheltuieli, care în cauză erau limitate la cele enumerate în Capitolele și subcapitolele cheltuielilor eligibile, iar dispozițiile contractuale trebuie interpretate în favoarea debitorului, potrivit dispozițiilor art.983 C.civ.
Prin urmare, tribunalul a considerat că suma a fost în mod greșit apreciată ca fiind eligibilă și nelegal decontată de AFM către pârâtă.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții . L. AL COMUNEI C., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, iar în rejudecarea, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Combătând cele reținute de prima instanță, recurentele solicită să se constate că Ordinul nr.989/2010 a apărut în anul 2010 iar contractul de finanțare nerambursabilă nr.259/N/2007 a fost încheiat în 2007, dată la care era în vigoare Ordinul MMDD nr.1166/17.07.2007 care nu prevede expres faptul că profitul și TVA aferent nu este o cheltuială eligibilă, astfel că instanța de fond a apreciat că profitul și TVA aferent acestuia reprezintă o cheltuială neeligibilă în temeiul unui text legal intrat în vigoare la 3 ani după semnarea contractului de finanțare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost în mod greșit respinsă. În susținere, solicită să se aibă în vedere hotărârea nr.6670/24.09.2014 pronunța de Curtea de Apel București în doar nr._/3/2012.
Totodată, recurenții invocă excepția lipsei calității procesual pasive în ceea ce îi privește față de împrejurarea că nu au buget propriu.
Intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentințe de fond ca temeinică și legală.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că nu a existat o veritabilă judecată la instanța de fond, impunându-se casarea cu trimitere a dosarului. Astfel se constată că la instanța de fond nu s-au administrat probe, Tribunalul soluționând cauza pe baza simplelor susțineri ale părților. Analiza pe care o face tribunalul în motivare nu are nici un suport probator în actele dosarului nefiind administrată proba cu înscrisuri.
Aprecierea instanței de fond potrivit căreia programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități se adresează în mod exclusiv autorităților publice locale care acționează în nume propriu și sunt proprietarii sau administratorii terenurilor nu poate vi evaluată de instanța de control judiciar întrucât nu s-a întemeiat pe nici o probă de la dosar (în condițiile în care nu s-au administrat probe în cauză).
Nu există, de asemenea, înscrisuri cu privire la modalitatea de facturare a cotei de profit și nu se poate verifica dacă valoarea solicitată de reclamantă corespunde vreunei cote de profit facturată ca atare.
În concluzie, neexistând o judecată reală la instanța de fond, întrucât aceasta nu a administrat nici un fel de probe în cauză, probe, de altfel, utile pentru lămurirea situației de fapt, Curtea va admite recursul și va casa sentința trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți . L. AL COMUNEI C. împotriva sentinței civile nr.500/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. V. D. G. SeverinIonel R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul București – Secția C. red.REM
| ← Pretentii. Decizia nr. 8599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3130/2014. Curtea de... → |
|---|
