Anulare act administrativ. Sentința nr. 1585/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1585/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 2463/2/2012

Dosar nr.:_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1585

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.05.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: G. C. I.

GREFIER: P. C.

Pe rol se află soluționarea acțiunii de contencios administrativ formulate de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 30 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera dar și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14 mai 2014 și respectiv la 21 mai 2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 26.03.2012, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI (în locul căreia s-a subrogat DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în urma reorganizării A. prin OUG nr. 74/2013) să se dispună următoarele:

-anularea Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 26/14.06.2011, emise de D.R.A.O.V. Bucuresti;

-anularea Deciziei nr. 67/08.02.2012, emise de A.N.A.F. cu ocazia solutionarii contestatiei administrative formulata de G. T. impotriva deciziei de impunere in discutie;

-obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat următoarele:

1. Reclamanta susține că Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011 ar fi lovită de nulitate întrucât nu s-au respectat dispozițiile Codului de procedură fiscală referitoare la îndreptarea erorilor materiale.

Astfel, textul invocat de organele fiscale, și anume art. 47 din Codul de procedură fiscală nu are nici o legătură cu îndreptarea erorilor materiale întrucât se referă la desființarea sau modificarea actelor administrativ fiscale, în timp ce îndreptarea erorilor materiale este reglementată de art. 48 din Codul de procedură fiscală.

Se mai susține că aplicarea art. 48 oricum ar fi fost greșită, întrucât trebuia aplicată norma specială care derogă de la această normă generală, și anume prevederile art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora în cazul unor erori de calcul care influențează rezultatele acestora se poate decide reverificarea perioadei de către conducătorul inspecției fiscale competent, iar potrivit normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1050/2004 era necesară întocmirea unui referat supus aprobării conducătorului de inspecție fiscală competent, iar după aprobare se programează acțiunea de inspecție fiscală.

Reclamanta arată și că nu a fost îndreptată o simplă eroare materială, ci s-a realizat o nouă verificare, din punct de vedere fiscal, organele fiscale au invocat o eroare din raportul de inspecție fiscală, care nu poate fi îndreptată prin procedura prev. de art. 48, care se aplică doar actelor administrativ fiscale, precum și că eroarea materială trebuia îndreptată printr-o mențiune direct pe document, ci nu prin emiterea unui nou raport de inspecție fiscală și a unei noi decizii de impunere.

2. Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011 este lovită de nulitate întrucât nu s-au respectat dispozițiile Codului de procedură fiscală reverificarea unei perioade fiscale.

Reclamanta arată că au mai avut loc două verificări ale acelorași obligații și invocă în acest sens procesul verbal de control din 11.05.2007 înregistrat în Registrul de control unic la poziția nr. 29/11.05.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr._/05.10.2010 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 26/06.10.2010.

Susține că s-au încălcat dispozițiile art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală potrivit căruia „inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora”.

3. Decizia de soluționare a contestației este lovită de nulitate întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei. Susține că există o singură precizare făcută de organul de soluționare a contestației în sensul că „motivațiile contestatoarei nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei”, ceea ce nu reprezintă o motivare corespunzătoare. În lipsa motivării nu se pot cunoaște motivele care au justificat emiterea actului și reprezintă un viciu de consimțământ întrucât A. – DGSC nu exprimă o voință valabilă.

4. Nelegalitatea masurilor dispuse la punctul 1 din decizia de solutionare a contestatiei, respectiv punctul C din raportul de inspectie fiscala, prin care s-a constatat ca societatea datoreaza suma totala de 12.780.562 lei.

Invederează instantei ca, masura dispusa de organul vamal, respectiv stabilirea diferentelor de plata in sarcina societatii este neintemeiata intrucat temeiurile de drept mentionate de organul vamal sunt straine de natura pricinii.

In ceea ce priveste temeiul de drept invocat, respectiv dispozitiile art. 178 alin 2, ale art. 183 alin. 1 lit. i si j din Codul fiscal si ale pct. 91 alin. 1 din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 180 din Codul fiscal, arata ca acestea se refera la regimul de antrepozitare fiscala si nu pot fi de natura a atrage stabilirea de obligatii suplimentare in sarcina societatii, pentru motivul ca exista diferente intre totalul livrarilor lunare de produse accizabile catre terti (pentru care a fost achitata acciza) si declaratia de accize aferenta.

Sustine și că activitate desfasurata de catre societate nu intra sub incidenta acestui regim suspensiv intrucat operatiunile de transfer a produselor in discutie au fost supuse accizei (aspect retinut si de catre organul de solutionare a contestatiilor la pag. 30 paragraful 3 din decizia emisa).

Referitor la invocarea dispozitiilor art. 183 alin. 1 lit i. din Codul fiscal, in justificarea obligarii la plata a accizei, a doua oara, pentru aceleasi operatiuni economice, arată că este o argumentatie abuziva intrucat aceste norme au relevanta numai in ceea ce priveste activitatea desfasurata de catre antrepozitarul autorizat in cadrul operatiunilor desfasurate . de la plata accizelor.

Mai mult decat atat, invederează instantei ca una dintre sanctiunile prevazute de lege, pentru nesocotirea dispozitiilor art. 183 alin. 1 lit. i din Codul fiscal, vizeaza atragerea revocarii autorizatiei de antrepozit fiscal (art. 185 alin. 2 lit. c din Codul fiscal).

Maia rată că, în fapt, in perioada 2004-2007, G. T. a fost autorizata ca antrepozit fiscal pentru producerea de tigarete, pentru sucursalele din: Bucuresti, Targu J. si Sf. G..

Fiecare antrepozit fiscal, realiza anumite sortimente de tigarete, sortimente ce se vindeau in toate regiunile tarii, iar in scopul eficientizarii activitatii companiei si pentru a nu se crea stocuri foarte mari in anumite sucursale, in altele fiind deficitare, s-a decis transferul de tigarete intre sucursale.

In drept, dispozitiile art. 166 alin. 1 coroborate cu prevederile art. 178 alin. 1 si 3 din Codul fiscal stabileau in mod expres ca, eliberarea pentru consum reprezinta orice iesire din regimul suspensiv, care, in cazul produselor supuse marcarii, coincide cu iesirea produselor din antrepozitul fiscal, asa incat acciza devenea exigibila la data iesirii produselor din sucursala expeditoare.

Prin urmare, transferul de tigarete intre sucursale s-a realizat in baza avizului de insotire a marfii, asa cum impun dispozitiile art. 195 alin. 2 lit c din Codul fiscal coroborat cu normele date in aplicarea acestei prevederi, respectiv pct. 19 alin. 6 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, iar la momentul expedierii produselor din sucursala expeditoare catre sucursala primitoare, G. T. a declarat si achitat accizele aferente acestor transferuri.

Asadar, accizele aferente transferului de tigarete au fost declarate in deconturile de accize aferente lunilor respective si achitate potrivit normelor legale in vigoare, la momentul iesirii din antrepozitul fiscal, asa cum rezulta din anexele ce au fost intocmite la deconturile lunare de accize.

Prin urmare, masura dispusa de catre organul de control este nelegala, intrucat acesta, practic, solicita plata accizelor aferente acestor produse a doua oara, echivaland practic cu o dubla impozitare, netinand cont ca pentru aceste produse accizele aferente au fost achitate la data iesirii din antrepozitul sucursalei expeditoare.

5. Nelegalitatea masurii retinuta la punctul 2 din decizia de solutionare a contestatiei (punctul D din raportul de inspectie fiscala), prin care s-a constatat ca societatea datoreaza suma totala de_ lei, reprezentand accize si accesoriile aferente, calculate asupra produselor de tutun taiat rezultate din procesarea tutunului la Sucursala – Fabrica de Tigarete Ramnicu Sarat, in perioada 2005-2007.

Reclamanta sustine ca produsul in discutie, nu intra sub incidenta reglementarilor art. 174 din Codul fiscal, in sensul incadrarii lor in categoria produselor accizabile si ale art. 186-189 din Codul fiscal referitoare la deplasarea produselor accizabile in regim suspensiv, avand in vedere urmatoarele motive:

Din prevederile art. 174 ale Codului fiscal rezulta ca, produsele din tutun pentru care se datoreaza acciza sunt acele produse care pot fi fumate ca atare, fara o prelucrare industriala, implicand numai o manuire neindustriala, care sa poata fi efectuata direct de catre utilizator.

Totodata, potrivit art. 162 din Codul fiscal, acciza armonizata este o taxa speciala de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru o categorie de produse, printre care si tutunul prelucrat.

Asadar, din analiza contractelor in discutie, se poate observa ca, produsul, rezultat ca urmare a executarii contractelor de prestari servicii incheiat de societate, constituie materie prima pentru fabricarea tigaretelor.

Cu titlu exemplificativ, aratam ca, la pagina 12 paragraful 2 din raportul de inspectie fiscala, se mentioneaza, in mod expres, faptul ca, obiectul Contractului nr. 3385/10.10.2003 incheiat de G. T. cu S.C. MEVANIA IMPEX S.R.L. il constituie prelucrarea, in faza primara, a tutunului frunza, in vederea obtinerii unui amestec de tutun cu/sau fara nervura expandata.

Asadar, se poate observa ca obiectul contractelor viza numai faza primara, iar produsele realizate ca urmare a procesarii sunt produse ce constituie materie prima.

Prin urmare, tutunul destinat fabricarii de tigarete, ca materie prima, nu este un produs supus accizelor, intrucat asupra acestuia urmeaza a se realiza o prelucrare industriala, ce consta in utilizarea echipamentelor tehnologice specifice, iar produsele finite (tigaretele) reprezinta produse accizabile (potrivit art. 174 alin.1 lit. a coroborat cu art. 162 alin. 1 lit. f din Codul fiscal).

Astfel, conditia incadrarii in categoria produselor accizabile, obtinute ca urmare a procesarii, este data de utilizarea tutunului, respectiv daca acesta poate fi fumat fara a mai fi supus, in prealabil, unei transformari industriale si este destinat rularii de tigarete.

Or, tutunul in cauza, nu are aceasta destinatie, de vanzare in scopul rularii de tigarete, ci, acesta este destinat fabricarii de tigarete, fapt ce implica un proces tehnologic aplicat de catre producatorul de tigarete asupra acestui tutun, ce a fost procesat de catre societatea noastra.

F. de aspectele prezentate se poate concluziona ca, produsul in discutie constituie materie prima si, pe cale de consecinta, nu este supus accizarii.

Avand in vedere ca produsul in discutie nu este un produs accizabil, reclamanata consideră ca, pentru aceste operatiuni societatea nu trebuia sa detina autorizatie de antrepozit fiscal, aceasta fiind necesara numai in cazul in care se efectueaza operatiuni privind producerea si/sau depozitarea produselor accizabile (art. 178 din Codul fiscal), asa incat sustinerile A.N.A.F. trebuie inlaturate, neavand un suport legal.

Totodata, referitor la corespondenta purtata cu Autoritatea N. a Vamilor, respectiv adresa nr._/05.07.2010 emisa de catre Directia Tehnici de Vamuire si Tarif Vamal in care, in opinia organului vamal, produsele procesate de societatea reclamantă se incadreaza in categoria tutunului de fumat, respectiv la pozitia tarifara 2403.10.10 si 2403.10.90 si, pe cale de consecinta, se datoreaza accize, precizează urmatoarele:

Aceste clarificari vizeaza aspecte legate numai de incadrarea tarifara a produselor, avand influenta numai in ceea ce priveste stabilirea taxelor vamale si nu are influenta asupra determinarii accizei asupra acestor produse.

In materia accizelor, in vederea calificarii unor produse ca fiind accizabile, urmeaza a se avea in vedere dispozitiile Codului fiscal, respectiv ale art. 174, care enumera si definesc, in mod expres, categoriile de produse ce sunt supuse accizelor.

Prin urmare, nu se poate retine ca fiind concludente observatiile organului de control cu privire la incadrarea tarifara a produselor in speta, respectiv ca acestea se incadreaza la pozitia tarifara 2403.10.10 si 2403.10.90 si datorita acestei incadrarii se datoreaza accize.

F. de aceste considerente, observatiile inspectorilor vamali, potrivit carora produsele in cauza trebuiau sa circule intre antrepozitele fiscale cu documentele administrative de insotire (DAI) sunt neintemeiate, intrucat aceste documente trebuie sa insoteasca numai transferul de produse accizabile.

6. Nelegalitatea constatarilor retinute prin punctul 3 din decizia de solutionare a contestatiei, respectiv punctul E din raportul de inspectie fiscala, potrivit carora societatea datoreaza suma totala de_ lei, reprezentand accize si accesoriile aferente, calculate asupra produselor din tutun reprezentand tutunul procesat in antrepozitele fiscale din Bucuresti, respectiv Targu J., pentru diversi beneficiari.

Invederam ca, produsul in discutie nu se supune reglementarilor art. 174 din Codul fiscal, in sensul incadrarii lor in categoria produselor accizabile si ale art. 186-189 din Codul fiscal referitoare la deplasarea produselor accizabile in regim suspensiv, avand in vedere urmatoarele motive:

Masura dispusa de catre organul vamal pleaca de la o premisa gresita, respectiv ca produsul realizat ca urmare a procesarii reprezinta tutun fin taiat destinat rularii in tigarete si, ca atare, acesta este suspus accizei, intrucat se incadreaza in normele art. 174 alin. 4 si 5 din Codul fiscal.

Sustine ca organul de control, in analiza produsului in discutie, face o confuzie intre: tutunul taiat destinat rularii de tigarete si tutunul destinat fabricarii de tigarete.

Trebuie precizat ca, tutunul taiat destinat rularii de tigarete este un produs supus accizelor in situatia in care, acesta indeplineste o . conditii, printre care, cea mai importanta fiind aceea ca acesta sa poata fi fumat fara o prelucrare industriala (art. 174 alin. 4 din Codul fiscal), implicand numai o manuire neindustriala.

Asadar, tutunul destinat rularii de tigarete este un produs accizabil daca sunt indeplinite urmatoarele conditii (art.174 alin. 5 lit a si b din Codul fiscal):

-tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezinta particulele de tutun ce au o latime sub 1 mm sau mai mare de 1mm;

-tutunul de fumat este vandut sau destinat vanzarii pentru rularea tigaretelor.

In acest sens sunt si prevederile art. 4 si 5 din Directiva (CE) Nr. 59 din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat (in vigoare in perioada verificata), care stabilesc in mod expres ca, se considera tutun de fumat: tutunul care a fost taiat sau divizat in alt mod, rasucit sau presat in blocuri, care poate fi fumat fara prelucrare industriala ulterioara (art. 5 din actul referit).

De asemenea, trebuie subliniat ca rularea tigaretelor presupune ca aceasta sa poata fi efectuata direct de catre utilizator.

Tutunul destinat fabricarii de tigarete, ca materie prima, nu este un produs supus accizelor, intrucat asupra acestuia urmeaza a se realiza o prelucrare industriala, ce consta in utilizarea echipamentelor tehnologice specifice, iar produsele finite (tigaretele) reprezinta produse accizabile (potrivit art. 174 alin.1 lit a coroborat cu art. 162 alin. 1 lit f din Codul fiscal).

Or, tutunul in cauza, nu are aceasta destinatie, de vanzare in scopul rularii de tigarete, ci, asa cum rezulta si din declaratia reprezentantului S.C. CONTINENTAL T. ROMANIA S.A., (beneficiarul produselor societatii reclamante), pe care se bazeaza organul vamal, „acesta a intrat in procesul de fabricare a tigaretelor, fara a suferi alte prelucrari suplimentare” fapt ce intareste concluzia ca acesta nu a fost consumat ca atare, respectiv nu a fost destinat rularii de tigarete, ci a intrat . la S.C. CONTINENTAL T. ROMANIA S.A. si ulterior a fost dat in consum de catre acesta. Concluzionand, rezulta foarte clar ca produsul in discutie a intrat in procesul de fabricare a tigaretelor.

In concluzie, avand in vedere ca tutunul procesat in antrepozitele fiscale din Bucuresti, respectiv Targu J., pentru diversi beneficiari, nu intra in categoria produselor accizabile, prevazute de art. 174 din Codul fiscal, sumele suplimentare stabilite de organele de control, cu titlu de acciza si obligatii accesorii, sunt nelegale.

7. Nelegalitatea constatarilor de la punctul 4 din decizia de solutionare a contestatiei si punctul F din raportul de inspectie fiscala, prin care s-a stabilit ca, societatea reclamantă datoreaza suma totala de_ lei, reprezentand accize datorate si accesoriile aferente, calculate asupra produselor din tutun reprezentand nervura prelucrata si tutun procesat in antrepozitele fiscale din Bucuresti, respectiv Targu J., pentru antrepozitul din Sf. G..

Problema legala la care trebuie sa raspunda instanta de judecata este aceea daca, nervura prelucrata si tutunul procesat, in baza contractelor incheiate de G. T., este produs accizabil.

Astfel, asa cum am aratat si la punctele anterioare, produsul din tutun, pentru a intra in sistemul de accizare trebuie sa se incadreze in normele art. 174 din Codul fiscal.

Pentru buna regula, arata ca nervura de tutun reprezinta, in limbajul colocvial, „cotorul frunzei de tutun” (acele noduri ale frunzei, care sunt deseuri).

Conform procedurilor tehnologice in aceasta materie, precum si potrivit manualului de proceduri al societatii reclamante, nervura prelucrata se amesteca cu tutunul taiat in diferite procente pe linia primara de procesare si impreuna, reprezinta materia prima pentru fabricarea tigaretelor.

Prin urmare, asa cum se poate observa, produsul de tutun obtinut ca urmare a prelucrarii realizate de societatea reclamanta nu se poate incadra in normele art. 174 din Codul fiscal, asa cum sugereaza organul de control, intrucat acest produs nu poate fi fumat ca atare niciodata (nu poate fi consumat) iar acciza, care este o taxa eminamente de consum (potrivit art. 162 din Codul fiscal), nu poate fi aplicata asupra unor produse ce nu pot fi date in consum.

8. Nelegalitatea stabilirii diferentelor de plata in suma totala de_ lei, aferente comercializarii tutunului brut (punctul 5 din decizia de solutionare a contestatiei).

In vederea stabilirii diferentelor de plata in sarcina G. T., organul vamal a retinut ca, societatea datoreaza obligatii reprezentand accize si accesoriile aferente, in cuantum total de_ lei, pentru comercializarea tutunului brut, apreciind, in mod eronat, ca societatea noastra nu a respectat prevederile pct. 4˄2.1. din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 174 alin. 4 din Codul fiscal.

Reclamanta consideră că din analiza acestor norme, rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea de a include . supraveghere, in scopul aplicarii legislatiei fiscale, agentii economici care desfasoara activitati de comercializare/transport de tutun brut sau de tutun partial prelucrat.

In acest sens, s-a instituit obligatia agentilor economici, care doresc sa deruleze astfel de tranzactii, sa obtina autorizatii de la organul fiscal competent.

Insa, tot din analiza acestor norme, rezulta faptul ca aceste tranzactii se pot realiza numai intre anumite categorii de comercianti, respectiv:agenti economici care detin o astfel de autorizatie si agenti economici care sunt autorizati ca antrepozit fiscal in domeniul tutunului.

Concluzia care se impune a fi retinuta este aceea ca, aceasta activitate de comercializare/transport tutun brut/partial prelucrat se poate efectua de catre agentii economici care fie detin calitatea de agenti economici care au obtinut o astfel de autorizatie, fie detin o autorizatie de antrepozit fiscal in domeniul tutunului prelucrat.

Asadar, obtinerea unei astfel de autorizatii este necesara numai in cazul agentilor economici care desfasoara o astfel de activitate de comercializare a tutunului, ca activitate distincta, intrucat agentii economici care sunt autorizati ca antrepozit fiscal sunt deja „monitorizati” cu privire la tranzactiile comerciale pe care le deruleaza cu aceste categorii de produse.

Aceasta concluzie rezulta cu claritate din cuprinsul pct. 42.1. din Normele metodologice conform carora, tutunul brut sau tutunul partial prelucrat nu poate fi comercializat decat catre un alt operator economic comerciant, detinator al unei autorizatii prevazute la pct. 42.1. alin. 1 pct. 1 din actul referit sau catre un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.

Or, atat timp cat comercializarea tutunului brut sau partial prelucrat se poate efectua si catre un operator care are calitatea de antrepozitar autorizat, rezulta, cu claritate, intentia legiuitorului de a include in sfera persoanelor autorizate sa comercializeze tutun brut, alaturi de operatorii economici autorizati, si antrepozitarii autorizati din domeniul tutunului prelucrat.

Aceasta intentie a legiuitorului este fireasca in conditiile in care antrepozitarii autorizati in domeniul tutunului prelucrat trebuie sa indeplineasca conditii mult mai stricte decat operatorii economici care comercializeaza tutun brut. Acest lucru este explicabil prin faptul ca tutunul prelucrat, pentru care un antrepozitar este autorizat, este un produs accizabil, pe cand tutunul brut sau cel partial prelucrat este un produs neaccizabil.

Considera pe deplin aplicabil principiul de drept qui potest plus potest minus, in sensul ca, cine are calitatea de antrepozitar autorizat, putand comercializa produse accizabile din tutun, poate comercializa si tutun brut, care nu este un produs accizabil.

Mai mult decat atat, situatia constatata de echipa de control, retinuta si de A.N.A.F. – comercializarea tutunului brut fara a detine autorizatie de comercializare eliberata de autoritatea fiscala – nu putea da nastere la obligatia de plata a accizelor de catre societatea reclamantă.

Astfel, tutunul brut nu este un produs accizabil si, ca atare, ca regula generala, nu se plateste acciza pentru comercializarea sa.

Cu titlu de exceptie, prin pct. 42.1. alin. 1 pct. 4 din Normele metodologice, s-a prevazut ca se datoreaza accize si pentru tutunul brut sau tutunul partial prelucrat (cu toate ca nu sunt produse accizabile) numai in situatia in care aceste produse sunt comercializate catre alti operatori economici decat cei prevazuti la pct. 2 din norma referita, adica, catre un alt operator economic comerciant detinator al unei autorizatii sau catre un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.

Aceste dispozitii, instituind o exceptie de la regimul accizelor, sunt de stricta interpetare si aplicare, in sensul ca trebuie aplicate strict in situatia avuta in vedere de legiuitor.

Ca atare, organele de control ar fi putut sa aplice acciza asupra tutunului brut comercializat de societatea reclamantă numai daca acestia constatau ca produsul in discutie a fost vandut catre un agent economic, ce nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau operator autorizat.

Insa, in speta de fata, organele de control nu au constatat acest lucru, ci faptul ca societatea nu detine o autorizatie de comercializare a tutunului brut, aplicand acciza . de legiuitor.

F. de aceste considerente si tinand cont ca societatea detine autorizatie de antrepozit fiscal valabila (RO0089214PP01 din data de 15.12.2003, valabila de la data de 01.01.2007) in domeniul produselor de tutun, apreciază că operatiunile de comercializare a tutunului brut, in baza contractelor incheiate cu clientii săi (respectiv, Consorzio Tabacchicoltori San Giusto, TAB TRADE, CTS SRL ITALIA), s-au derulat cu respectarea conditiilor legale, iar necesitatea obtinerii unei autorizatii nu era o obligatie care-i incumba societatii reclamante.

Tine sa sublinieze un aspect foarte important si anume ca, chiar si directiile de specialitate din cadrul autoritatii fiscale au mentionat, in mod expres, ca societatea nu intra sub incidenta dispozitiilor pct. 4˄2.1. din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 174 alin. 4 din Codul fiscal, respectiv nu trebuie sa detina o autorizatie speciala pentru desfasurarea activitatii de comercializare/transport tutun brut sau partial prelucrat, intrucat aceasta detine o autorizatie de antrepozit fiscal valabila.

Astfel, reprezentantii Autoritatii Nationale a Vamilor (din care fac parte si inspectorii care au efectuat aceasta inspectie fiscala partiala) au concluzionat prin adresa nr._/A/BC/2008 ca, sub incidenta dispozitiilor 4˄2.1. din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 174 alin. 4 din Codul fiscal si ale Ordinului nr. 800/2008, intra numai operatori economici care comercializeaza tutun brut si tutun partial prelucrat, ca activitate distincta de cea a antrepozitarilor.

Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de catre Directia de legislatie in domeniul accizelor, prin adresa nr._/01.09.2008, prin care s-a concluzionat, fara nicio rezerva ca, pentru operatiunile de vanzare/transport a tutunului brut sau partial prelucrat de catre G. T., nu este obligatorie detinerea vreunei autorizatii suplimentare, respectiv a autorizatiei emise potrivit dispozitiilor 4˄2.1. din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 174 alin. 4 din Codul fiscal si ale Ordinului nr. 800/2008.

Trebuie sa sublinieze un aspect foarte important, si anume acela ca adresele emise de catre directiile de specialitate ale ministerului de resort au fost emise inainte de a se derula operatiunile in cauza, asa incat societatea noastra nu a facut altceva decat sa respecte punctul de vedere exprimat de organul abilitat sa exprime astfel de opinii cu privire la interpretarea legislatiei fiscale in aceasta materia a accizelor.

Reclamanta se arată efectiv consternată de faptul ca autoritatea vamala este lipsita de consecventa in interpretarea si aplicarea legii, emitand, in baza aceluiasi cadru legal, o opinie in cursul anului 2008, inainte ca societatea sa efectueze operatiunile economice respective si alta opinie, diametral opusa, in cursul inspectiei fiscale.

Aceasta lipsa de consecventa in aplicarea legii - la limita bunei credinte - a cauzat societatii noastre grave prejudicii prin stabilirea unor sume exorbitante cu titlu de accize.

Asa cum se poate observa, din analiza acestui raport de inspectie fiscala, inspectorii vamali, in argumentarea masurilor dispuse, invoca adresele emise de catre Autoritatea N. a Vamilor (spre exemplificare pag. 13 paragraful 3 – Adresa nr._/TFN/05.07.2010 - din Raportul de inspectie fiscala contestat prin prezenta), insa de adresa nr._/A/BC/2008 nu au tinut cont la stabilirea obligatiilor suplimentare de plata in sarcina societatii reclamante.

Un alt aspect pe care-l invocăsi care este de natura sa conduca la anularea deciziei de impunere cu privire la suma stabilita suplimentar, reprezentand accize si accesoriile aferente, in contextul derularii operatiunilor de comercializare a tutunului brut, rezulta din urmatoarea situatie de “vid legislativ”.

Astfel, dispozitiile pct. 4˄2.1. din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 174 alin. 4 din Codul fiscal au fost introduse prin dispozitiile H.G. nr. 1597/2007, act normativ ce a intrat in vigoare la data de 28.12.2007, fiind publicat in Monitorul Oficial nr. 894/2007.

La aliniatul 2 al acestui text legal se precizeaza ca, procedura de eliberare a autorizatiei se va stabili prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

La data de 12.05.2008, a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 378 din 19.05.2008, Ordinul presedintelului Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 800/2008 pentru aprobarea modelului cererii de autorizare ca operator economic comerciant de tutun brut si/sau tutun partial prelucrat, al autorizatiei de operator economic comerciant de tutun brut si/sau tutun partial prelucrat si a instructiunilor privind procedura de solutionare a cererii de autorizare a operatorilor economici care doresc sa comercializeze tutun brut si/sau tutun partial prelucrat.

Tine sa precizam ca, Ordinul referit a intrat in vigoare la data publicarii acestuia in Monitorul Oficial, respectiv la data de 19.05.2008, la aproximativ 5 luni de la data de cand subzista obligatia obtinerii unor astfel de autorizatii pentru agentii economici care doreau sa deruleze operatiuni de comercializare a tutunului brut.

Invederează instantei ca lipsa unui astfel de ordin, care aproba procedura de eliberare a autorizatiilor in baza carora sa se poata desfasura activitatea, a facut, practic, inaplicabila norma legala.

Chiar daca ar pleca de la situatia ipotetica, potrivit careia, societatea avea obligatia de a detine o astfel de autorizatie pentru operatiunile derulate in perioada ianuarie 2008 – martie 2008 (conform facturilor fiscale emise sub nr. 2068/24.01.2008 si sub nr. 2089/28.03.2008), lipsa acestei procedurii a condus la efectuarea operatiunilor in aceasta modalitate.

In opinia sa, G. T. nu ar trebui sa fie sanctionata pentru pasivitatea organelor A.N.A.F. in elaborarea legislatiei secundare, mai ales ca, aceasta a actionat cu buna credinta, avand contracte in derulare la data intrarii in vigoare a dispozitiilor pct. 42.1. din Normele metodologice, ce presupuneau executarea unor obligatii contractuale in anumite termene, sub sanctiunea platii daunelor interese partenerilor contractuali.

F. de aceste considerente, solicita desfiintarea deciziei de impunere si exonerarea societatii reclamante de la plata sumei stabilite cu titlu de obligatii suplimentare in cuantum de_ lei, din care debit accize in cuantum de_ lei si_ lei accesorii, individualizate la punctul G din raportul de inspectie fiscala si la pozitia 2.1.1. din decizia de impunere (pag.3), aferente comercializarii tutunului brut.

9. Nelegalitatea stabilirii accizelor de plata in suma totala de 767.995 lei, aferente stocurilor de tutun constatate la Sucursala Fabrica de tigarete Targu J. (punctul 6 din decizia de solutionare a contestatiei).

Precizează ca, in urma unui control al Directiei Judetene de Accize si Operatiuni Vamale Gorj la Fabrica de tigarete Targu J. s-a constatat ca in evidenta primara a societatii exista urmatoarele stocuri: 295.134 kg nervuri de tutun;1.950 kg tutun amestec prelucrat;86 kg amestec prelucrat nervuri R1 si R2 (deteriorat).

In ceea ce priveste cantitatea de 1950 kg tutun amestec prelucrat si cantitatea de 86 kg amestec prelucrat nervuri R1 si R2 (deteriorat), s-a constatat ca aceste cantitati de tutun au existat in stoc la data revocarii autorizatiei de antrepozit fiscal.

Pentru aceste stocuri existente in evidenta sucursalei, organul de control considera ca societatea datoreaza o suma totala de 767.995 lei reprezentand acciza, in suma de 395.670 lei, la care se adauga majorari de intarziere, in cuantum de 372.325 lei.

Arată că în anul 2007, aceste stocuri de tutun prelucrat au avut o destinatie clara si anume, aceea de a fi utilizate pentru fabricarea tigaretelor si, pe cale de consecinta, aceste stocuri nu au fost eliberate in consum niciodata (dovada a faptului ca acestea exista in depozitele sucursalei si in prezent).

De asemenea, avand in vedere ca stocurile in discutie nu au fost utilizate la momentul potrivit, in momentul de fata nu mai au calitatea corespunzatoare necesara fabricarii tigaretelor.

Mai mult decat atat, chiar organul de control constata ca sunt deteriorate si, pe cale de consecinta, nu mai pot fi folosite potrivit destinatiei date la momentul intrarii in depozit.

Avand in vedere situatia de fapt expusa, apreciaza ca aspectele constatate de organul de control sunt eronate, intrucat cantitatile de tutun procesat, aflate in stoc la momentul controlului nu au fost eliberate niciodata in consum, nu sunt produse accizabile si, mai mult decat atat, asa cum Directia Judeteana de Accize si Operatiuni Vamale Gorj a constatat, aceste stocuri sunt deteriorate si, pe cale de consecinta, imposibil de utilizat.

Totusi, trebuie precizat ca, si in ipoteza in care acestea ar fi eliberate spre consum, incadrarea in categoria produselor accizabile este conditionata de utilizarea tutunului, respectiv daca acesta poate fi fumat fara a mai fi supus in prealabil unei transformari industriale si este destinat rularii de tigarete.

Or, produsele in cauza nu au aceasta destinatie intrucat:

-tutunul prelucrat nu poate fi fumat ca atare, fiind destinat fabricarii de tigarete (fapt ce implica un proces tehnologic aplicat de catre producatorul de tigarete asupra acestui produs),

-nervura prelucrata se amesteca cu tutunul taiat in diferite procente pe linia primara de procesare si, impreuna, reprezinta materia prima pentru fabricarea tigaretelor, deci nu poate fi fumata ca atare,

-aceste stocuri sunt deteriorate si, deci, imposibil de utilizat.

Mai mult decat atat, invedereaza faptul ca, stocurile de tutun sunt materii prime in fabricarea tigaretelor, deci produse neaccizabile, intrucat acestea nu pot fi destinate rularii tigaretelor (operatiune ce ar fi trebuit efectuata de catre fiecare utilizator/consumator in parte), prin urmare nu pot fi fumate ca atare, acciza fiind datorata pentru tigaretele fabricate din aceasta materie prima, asa cum precizeaza, in mod expres, dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a din Codul fiscal.

F. de aceste considerente, dupa cum se poate observa, in cazul de fata, produsele nu sunt produse accizabile si, mai mult decat atat, produsele in cauza nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile in care acciza devine exigibila.

10.Nelegalitatea stabilirii accizelor de plata in suma totala de 738.018 lei aferente stocului de tigarete confiscate si predate spre distrugere Sucursalei Fabrica de tigarete Ramnicu Sarat (punctul 7 din decizia de solutionare a contestatiei).

Arată ca, organul de control isi intemeiaza concluziile pe dispozitiile art. 165 din Codul fiscal, dispozitii referitoare la exigibilitatea accizei, care intervine in momentul eliberarii pentru consum a produselor accizabile sau cand se constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

F. de aceste aspecte, precizeaza ca tigaretele aflate in stoc la sucursala Ramnicu Sarat sunt tigarete confiscate conform prevederilor legale, de institutiile abilitate ale statului si predate catre G. T. in vederea distrugerii.

In acest sens mentioneaza ca, potrivit pct. 118 alin. 5 teza a doua, din Normele Metodologice de aplicare a art._ din Codul fiscal, distrugerea produselor din tutun prelucrat va avea loc, in baza aprobarii date de autoritatea vamala centrala, la cererea operatorului economic cu drept de marcare, in prezenta unei comisii de distrugere constituite special in acest scop. Din aceasta comisie vor face parte un reprezentant al organelor de politie si un reprezentant desemnat de autoritatea vamala centrala.

Intocmai cum prevad dispozitiile mentionate anterior, societatea a solicitat Autoritatii Nationale a Vamilor aprobarea distrugerii tigaretelor confiscate si predate societatii in acest sens.

Aceste solicitari sunt inregistrate de societate la Autoritatea N. a Vamilor cu adresele nr._,_,_,_,_ si_/ 04.06.2010.

Autoritatea N. a Vamilor nu a raspuns acestor solicitari si, pe cale de consecinta, nu a putut initia procedura de distrugere a tigaretelor confiscate, intrucat nu avea aprobare, in acest sens, de la autoritatea vamala centrala, asa cum impun normele in vigoare.

Insa, pentru aceste produse, organele de control au calculat accize in sarcina societatii netinand cont de faptul ca aceste produse nu apartin societatii.

Asadar, precizeaza ca stocurile de tutun pentru care organul de control a stabilit acciza si accesoriile aferente nu au fost eliberate spre consum, intrucat acestea se afla in depozitele sucursalei in vederea distrugerii si, mai mult decat atat, aceste stocuri nu apartineau societatii reclamante.

Astfel, precizeaza ca societatea are doar calitatea de agent economic desemnat de autoritatea centrala vamala in vederea distrugerii, si nu a comercializarii acestor produse.

In aceste conditii, nu societatea este cea care era obligata la plata accizei, ci producatorii sau agentii economici care au comercializat produsele in cauza.

In faza administrativa, a sustinut faptul ca nu societatea trebuia sa fie obligata la plata accizei, ci agentii economici care au produs sau comercializat aceste produse, cu incalcarea dispozitiilor legale in materia accizelor.

Astfel, cu toate ca organele de control nu precizeaza exact provenienta produselor ce i-au fost predate in vederea distrugerii, precizeaza totusi faptul ca acestea provin din confiscari.

In raport de aceste precizari, concluzia logica care se impune este aceea ca, aceste stocuri de tigarete, provin din savarsirea de contraventii la regimul accizelor, contraventii reglementate de art. 220 din O.G. nr. 92/2003 republicata, privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare.

Conform prevederilor art. 220 alin. 2 din actul normativ precizat, confiscarea produselor este o sanctiune contraventionala complementara, care se dispune in cazul savarsirii contraventiilor prevazute de art. 220 alin. 1, printre care si cele de la lit. a, c si y.

In cazul savarsirii unora dintre aceste fapte, reglementate de art. 220 alin. 1 lit. a, c si y ca si contraventii, in afara de aplicarea sanctiunilor contraventionale principale si complementare, organele de control stabilesc si diferente suplimentare de plata cu titlu de accize si majorari de intarziere.

In speta, avand in vedere ca societatii i-au fost predate, in vederea distrugerii, pachete de tigarete confiscate de la alti agenti economici, este evident ca, in cazul acelor agenti economici, in afara sanctiunii amenzii si confiscarii, le-au fost stabilite si accizele suplimentare de plata si majorarile de intarziere aferente, tinand cont ca acestia sunt proprietarii produselor respective.

In conditiile in care agentii economici, de la care au fost confiscate tigaretele, au fost obligati - sau ar fi trebuit sa fie obligati, conform legii - la plata accizei pentru produsele respective, obligarea societatii reclamante la plata accizei, pentru aceleasi produse, este vadit nelegala in conditiile in care acciza se plateste o singura data pentru fiecare produs accizabil in parte.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta A. s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de ., pentru următoarele considerente:

I. Prin cererea de chemare in judecata. reclamanta a invocat nulitatea deciziei de impunere nr. 26/14.06.2011, datorita nerespectării dispozițiilor Codului de procedura fiscala privind îndreptarea erorilor materiale.

Referitor la aceste susțineri, învederează instanței faptul ca, "erorile materiale" la care s-a referit reclamanta nu privesc fondul actului, respectiv totalul coloanei "Calcul acciză", din Anexa nr.21 la raportul de inspecție fiscală contestat, respectiv la coloanele "majorări de întârziere și penalități", iar organele vamale după aprobarea referatului din 14.06.2011 privind îndreptarea erorilor materiale au procedat la emiterea unui nou act administrativ fiscal: Decizia de impunere nr.26/14.06.2011, care împreună cu Raportul de inspecție fiscală nr._/14.06.2011 au fost comunicate societății.

Prin urmare, organele vamale au înlocuit totalul de creanță anterior reprezentat de Decizia de impunere nr.26/06.10.2010 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/05.10.2010 cu Decizia de impunere nr.26/14.06.2011, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011.

Prin faptul că organele vamale au aplicat in modul arătat mai sus procedura de îndreptare a erorilor materiale nu este de natură a prejudicia societatea reclamanta deoarece actul emis în urma corecției a fost comunicat acesteia care de altfel a și exercitat calea de atac prevăzută de lege, iar actul administrativ fiscal asupra căruia a fost efectuată corecția nu mai produce față de contribuabil efecte, astfel cum s-a reținut în motivarea Decizie nr.269/07.07.2011 emisă de Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

II. Reclamanta a invocat si nulitatea deciziei de impunere nr. 26/14.06.2011 datorita nerespectării dispozițiilor Codului de procedura fiscala privind reverificarea unei perioade fiscale.

In mod eronat, societatea - reclamanta considera ca a fost reverificata pentru aceeași perioadă și aceeași obligație bugetară.

În speța, nu ne aflăm în situația a două inspecții succesive, procesul verbal fără număr din data de 11.05.2007 fiind întocmit ca urmare a unui control tematic efectuat de A. - Direcția generală de administrare a marilor contribuabili la solicitarea Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție din adresa nr.271/P/ 2006.

În baza procesului verbal din data de 11.05.2007 nu a fost emisă Decizie de impunere care constituie titlu de creanță în conformitate cu dispozițiile art.110 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere cele de mai sus, învederează instanței ca, reclamanta nu se afla în situația prevăzută de art.105 alin.3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

III. Pe fondul cauzei, in ceea ce privește suma totală de 12.780-562 lei reprezentând: 4.624.301 lei accize. 7.978.611 lei majorări de întârziere aferente accizelor si 177.650 lei penalități de întârziere aferente accizelor, solicita respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

Referitor la acest capăt de cerere, instanța urmează sa se pronunțe dacă la scoaterea produselor din antrepozitul fiscal societatea reclamanta avea obligația să plătească accize chiar dacă livrările de produse din tutun au fost efectuate către o sucursală a societății care era autorizată ca antrepozit fiscal.

In fapt, din actele existente la dosar, reiese ca reclamanta S.C "G. T. " SA deținea în perioada anilor 2005 - 2007 autorizațiile de antrepozit fiscal nr.RO 0089214PP01/15.12.2003, nr.RO 0089240PP01/15.12.2003 și nr.RO 0089218PP01/15.12.20Q3 pentru producția țigarete: "T2 - Țigarete", în vederea desfășurării activității de producție de țigarete la Fabricile de țigarete București, Târgu J. și S. G..

In baza acestor autorizații, cantitățile de țigarete care puteau fi deținute și depozitate în antrepozitele fiscale erau numai cele rezultate în urma procesului de producție, locațiile respectiv nefiind autorizate ca antrepozite fiscale de depozitare.

In urma verificării efectuate pentru stabilirea obligațiilor lunare de plată privind accizele datorate de societatea - reclamanta, s-au constatat neconcordanțe între cantitățile de țigarete eliberate în consum în baza facturilor emise către terți și a avizelor de însoțire a mărfii către sucursale și cantitățile de țigarete cuprinse în declarația de accize aferentă perioadei 01.01.2005-31.12,2006.

Mai mult, in urma inspecției s-a constatat că operațiunea privind transferul cantităților de țigarete între sucursale - antrepozite fiscale de producție în baza avizelor de însoțire a mărfurilor, aparținând antrepozitarului S.C "G. T. " SA a fost efectuată fără respectarea obligațiilor antrepozitarului prevăzute la art.183 alin.d). lit.n din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea fiscală competentă nefiind înștiințată despre modificarea modului de operare în antrepozitul fiscal.

In speța, au fost încălcate prevederile art.178 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, întrucat S.C "G. T. " SA nu deținea autorizație pentru activitatea de depozitare, precum si pct.9A1 alin.d) din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că "activitatea ce se desfășoară în acest loc să fie independentă de alte activități desfășurate de societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal".

In consecință, având în vedere aspecte prezentate mai sus, precum și dispozițiile art.192 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin Decizia de impunere nr.26/14.06.2011 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011, organele de control vamal au procedat la recalcularea drepturilor privind accizele datorate și accesoriile aferente, stabilind în sarcina contestatarei accize în sumă de 4.624.301 lei aferente perioadei 01.01._06, majorări de întârziere în sumă de 7.978.611 lei și penalități de întârziere în sumă de 177.650 lei.

In drept, potrivit art.163 lit.c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, definiția antrepozitului fiscal este: "locul aflat sub controlul autorității fiscale competente unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat".

Conform Regulilor generale ale Secțiunii a 4-a ale Titlului VII, art.178, aliri.2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, "Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau depozitarea de produse accizabile".

In acest sens, pct.9˄1 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede că: "Locul trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire, iar activitatea ce se desfășoară în acest loc să fie Independentă de alte activități desfășurate de societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal.

Din actele existente la dosar rezultă că în perioada anilor 2005 -2007 antrepozitarul autorizat S.C "G. T. " SA și-a desfășurat activitatea de producția de țigarete la Fabricile de țigarete București, Târgu J. și S. G., pentru fiecare dintre acestea deținând autorizații de antrepozit fiscal de producție țigarete: T2 - țigarete.

Prin urmare, se reține că potrivit acestor autorizații S.C "G. T. " SA putea să dețină în antrepozitele fiscale numai cantitățile de țigarete rezultate în urma procesului de producție, locurile respective nefiind autorizate ca antrepozite fiscale de depozitare.

Antrepozitul fiscal de depozitare este locul unde sunt depozitate produsele accizabile. Locul respectiv trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuit, iar activitatea ce se desfășoară în antrepozitul fiscal trebuie să fie independentă de alte activități desfășurate de societate.

Autorizarea antrepozitului fiscal de depozitare se realizează de autoritatea fiscală competentă cu îndeplinirea condițiilor de autorizarea prevăzute la art.180 și art.181 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere prevederile legale citate mai sus și actele existente la dosar se reține că transferul între antrepozitele fiscale de producție proprii a produselor accizabile marcate (țigarete) a fost efectuată în baza avizelor de însoțire a mărfurilor, în același timp produsele accizabile marcate, cu acciză plătită, continuând să fie depozitate în antrepozitele fiscale de producție, autoritatea fiscală competentă nefiind anunțată cu privire la desfășurarea activității de depozitare în antrepozitele fiscale de producție.

In cauză sunt incidente și dispozițiile art. 192 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si art. 166 alin.(1) din actul normativ mai sus menționat.

Pe cale de consecința, prin transferul produselor accizabile între antrepozitele fiscale de producție, aparținând antrepozitarului autorizat, a avut loc, în fapt, o întrerupere a regimului suspensiv prin scoaterea acestora din antrepozitul fiscal chiar dacă a fost urmată de introducerea produselor accizabile într-un alt antrepozit fiscal de producție, aparținând aceluiași antrepozitar, ulterior fiind eliberate în consum către terți.

Deplasarea produselor accizabile dintr-un antrepozit fiscal de producție către alt antrepozit fiscal de producție aparținând aceleiași societății echivalează cu scoaterea din regimul suspensiv al produselor respective.

Prin urmare antrepozitar ut autorizat nu a respectat datele inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar precum și a obligațiilor antrepozitarului autorizat și nici nu a putut prezenta organelor de control vamal, evidențe, documente din care să rezulte faptul că unele din produsele livrate terților erau cu acciză plătită.

In ceea ce privește accesoriile în sumă de 8.156.261 lei, din care majorări de întârziere în sumă de 7.978.611 lei și penalități de întârziere în sumă de 177.650 lei aferente accizelor în sumă de 4.624.301 lei, învederam instanței faptul ca acestea reprezintă masuri accesorii in raport cu debitul.

IV. In ceea ce privește suma totală de_ lei reprezentând 76.888.749 lei accize si_ lei majorări de întârziere aferente accizelor si 1.382.964 lei penalități de întârziere aferente accizelor, învederează următoarele:

Reclamanta datorează accize pentru tutunul brut prelucrat la Sucursala Fabrica de Țigarete Râmnicu Sărat în baza unor contracte încheiate cu beneficiari, pentru obținerea amestecului de tutun tăiat cu nervură expandată, în condițiile în care pentru locul respectiv de producție, S.C "G. T. " SA, nu deținea autorizație de antrepozit fiscal pentru producerea ori deținerea de produse accizabile în regim suspensiv de la plata accizelor.

În fapt, prin Decizia de impunere nr.26/14.06.2011 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011, organele de control vamal au calculat în sarcina contestatoarei accize în sumă de 76.888.749 lei, întrucât la Sucursala Fabrica de Țigarete Râmnicu Sărat aparținând S.C "G. T. " SA, în baza unor contracte încheiate cu diverși beneficiari, din prelucrarea tutunului brut, s-au produs și vândut diverse cantități de amestec de tutun tăiat cu nervură expandată, fără a deține autorizație de antrepozit fiscal pentru producerea ori deținerea de produse accizabile în regim suspensiv de la plata accizelor.

Astfel, s-a constatat că în cursul anilor 2005 - 2007 S.C "G. T. " SA a efectuat, în afara antrepozitelor fiscale autorizate, la Sucursala Fabrica de Țigarete Râmnicu Sărat, procesarea primară a tutunului frunză și/sau strips, în vederea obținerii amestecului de tutun tăiat cu nervură expandată, fiind încheiate următoarele contracte:

-Contractul nr.1973/28.05.2004 încheiat cu S.C SKY TRADING T. SRL, având ca obiect "tăierea, procesarea unei cantități de 1200 tone/an de blend de tutun format pus la dispoziție de beneficiar și destinat exportului".

- Contractul nr.3031/12.09.2006 încheiat cu S.C BROADCAST BUSINESS CONSULTING SRL, având ca obiect "tăierea, procesarea în faza primară a tutunului frunza și/sau strips și amestecarea cu nervuri de tutun în vederea obținerii de amestec de tutun tăiat cu nervură expandată", iar prin Anexa nr.4/04.05.2007 la contract, a fost modificat locul în care se va procesa tutunul și anume de la Fabrica de țigarete Târgu J. la Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat.

- Contractul de prelucrare în LOHN nr.2773/04.07.2005 încheiat cu ., cu sediul în San Giustino din Italia, având ca obiect "prelucrarea în lohn la Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat cu materiile prime, ingredientele și materialele auxiliare puse la dispoziție de către beneficiar pentru obținerea unei cantități de circa 150 tone/lună de amestec de tutun tăiat cu sau fără nervură expandată".

- Contractul nr.3385/10.10.2003 încheiat cu S.C MEVANIA IMPEX SRL, având ca obiect "prelucrarea/procesarea în faza primară a tutunului frunza și/sau strips în vederea obținerii unui amestec de tutun tăiat cu sau fără nervură expandată".

- Contractul nr.1388/04.05.2007 încheiat cu S.C LEAF TRADING SRL, având ca obiect "comercializarea de blend de tutun tăiat în conformitate cu mostra acceptată de cumpărător "

În drept, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.168 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, unde se stipulează:"Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită",

coroborat cu art.166 alin.(1)lit. b) din același act normativ, menționat mal sus, unde se precizează:"Eliberarea pentru consuni (1) în înțelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă:) orice producție, inclusiv ocazională, a produselor accizabile în afara

regimului suspensiv".

Din actele existente la dosarul cauzei s-a constatat ca reclamanta, prin Sucursala Fabrica de Țigarete Râmnicu Sărat, a produs și vândut din prelucrarea tutunului brut frunză si/sau strips în baza unor contracte încheiate cu diverși beneficiari, diverse cantități de amestec de tutun tăiat cu nervură expandată, fără a deține autorizație de antrepozit fiscal pentru producerea ori deținerea de produse accizabile în regim suspensiv de la plata accizelor.

In ceea ce privește accesoriile în sumă de_ lei, din care majorări de întârziere în sumă de_ lei și penalități de întârziere în sumă de 1.382.964 lei aferente accizelor în sumă de 76.888.749 lei, si acestea sunt legal datorate, fiind masuri accesorii in raport cu debitul principal.

V. Solicita instanței respingerea acțiunii si in ceea ce privește suma totală de_ lei reprezentând 81.782.094 lei accize._ lei maiorări de întârziere si 325.280 lei penalități de întârziere.

Învederează că societatea reclamanta datorează accize pentru produsul "tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete" obținut din procesarea tutunului brut în antrepozitele fiscale de producție ale antrepozitarului autorizat S.C "G. T. " SA si eliberat în consum către beneficiari care nu aveau calitatea de antrepozitari autorizați.

În fapt, reclamanta a realizat în perioada 2005 - 2007 în antrepozitele fiscale Sucursala Fabrica de Țigarete Târgu J. și Sucursala Fabrica de Țigarete București, în regim suspensiv de la plata accizelor, procesarea primará (umezire, laminare, tăiere, expandare și aromatizare) a tutunului brut ( strips și nervură brută) și eliberarea în consum, respectiv livrarea către beneficiari care nu aveau calitatea de antrepozitari autorizați.

Conform autorizațiilor de antrepozit fiscal nr.RO 0089218PP01/15.12.2003 și nr.RO 0089240PP01/15.12.2003 pentru Sucursala Fabrica de Țigarete Târgu J., respectiv Sucursala Fabrica de Țigarete București, produsele accizabile autorizate a se realiza în antrepozitele fiscale au fost: "T2 - Țigarete".

La verificarea efectuată, s-a constatat deplasarea tutunului procesat, respectiv a nervurii prelucrate către diverși beneficiari fără documentul administrativ de însoțire a mărfurilor (DAI).

în acest sens, este procesul verbal nr.3990/23.04.2010 întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. la S.C CONTINENTAL T. ROMÂNIA SA unde s-a constatat recepția tutunului procesat și deplasarea acestuia fără documentul administrativ de însoțire.

Referitor la S.C CONTINENTAL T. ROMÂNIA SA s-a mai constatat că a fost autorizată ca Antrepozit fiscal de producție în baza Autorizației nr.004 /15.12.2003, dar prin Decizia nr.229/22.07.2005 emisă de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării a fost revocată autorizația respectivă, revocare rămasă definitivă prin Decizia nr.102/11.01.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere prevederile art.166 alin.1) lit.a), art.189 aiîn.1) și art.192 alin.1), alin.2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, organele de control vamal au calculat în sarcina contestatarei accize în sumă de 81.782.094 lei, majorări de întârziere în sumă de_ lei și penalități de întârziere în sumă de 325.280 lei.

În drept, art.162 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulteriore, precizează că: "Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau import:...f) tutun prelucrat."

Conform art.174 alin.1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulteriore: "în înțelesul prezentului titlu, tutun prelucrat reprezintă:a) țigarete;

b)țigări și țigări de foi;c) tutun de fumat:1.tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete 2alte tutunuri de fumat.

Totodată, art.174 alin.(5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că: "Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete:...b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățimea mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea țigaretelor".

Potrivit art.163 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:" în înțelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiții:produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art.162;producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;

h) codul NC reprezintă poziția tarifară, subpoziția tarifară sau codul tarifar conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României valabil în anul 2004".

Din actele existente la dosar reiese că în urma prelucrării primare a tutunului brut în antrepozitele fiscale de producție ale antrepozitarului autorizat S.C "G. T. " SA a rezultat un amestec de tutun tăiat și nervura expandată.

Potrivit art.183 alin.1) lit.i ˄1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, unde se precizează: "Obligațiile antrepozitarului autorizat: să înștiințeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar, în termen de 15 de zile de la data înregistrării modificării. "

Prin urmare, reclamanta avea obligația să anunțe organul fiscal competent despre realizarea în antrepozitele fiscale de producție și alte produse în regim suspensiv de la plata accizelor, respectiv tutun de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ca au o lățime mai mare de un 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândurt sau destinat vânzării pentru rularea țigaretelor.

În acest sens, art.163 lit.c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede că: " c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme".

In consecință, din cele prezentate mai sus se reține că amestecul de tutun tăiat cu nervură expandata, obținut în urma prelucrării primare a tutunului brut în antrepozitele fiscale de producție ale antrepozitarului autorizat S.C G. T. SA, în regim suspensiv de la plata accizelor, a fost eliberat în consum fără calcularea accizei ca obligație de plată în documentele de livrare către terți, șl fără întocmirea documentului administrativ de însoțire către alte antrepozite fiscale.

Conform art.166 alin.(1), lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările șl completările ulterioare:"Eliberarea pentru consum (1) în înțelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă: a) orice ieșire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv".

Referitor la accesoriile în sumă de_ lei, din care majorări de întârziere în sumă de_ lei și penalități de întârziere în sumă de 325.280 lei aferente accizelor în sumă de 81.782.094 lei, învederam instanței ca si acestea sunt legal datorate, fiind o măsura accesorie in raport cu debitul.

VI. Solicita respingerea acțiunii si in ceea ce privește suma totală de_ lei reprezentând 86.610.409 lei accize. 99.666.998 lei majorări de întârziere si 360.560 lei penalități de întârziere.

Învederează ca, reclamanta datorează accize pentru nervura prelucrată și tutunul procesat în antrepozitele fiscale din București, respectiv Târgu J., eliberate în consum pentru antrepozitul din Sfântul G..

În fapt, din actele existente la dosar se reține că S.C "G. T. " SA a prelucrat pentru antrepozitul Sucursala Fabrica de țigarete Sfântul G., nervură în vederea amestecului cu tutunul tăiat necesar pentru obținerea țigaretelor.

Din verificările efectuate, s-a constatat deplasarea nervurii prelucrate, respectiv a tutunului procesat prelucrat fără documentul administrativ de însoțire a mărfurilor.

Prin Decizia de impunere nr.26/14.06.2011 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011 organele de control vamal au stabilit în sarcina contestatarei accize în sumă de 86.610.409 lei în temeiul art.162, lit. f), art.166 alin.1) lit.a), art.174 alin.1), alin.5) și art.192 alin.(1), alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru debitul în sumă de 86.610.409 lei reprezentând accize au fost calculate în sarcina contestatarei majorări de întârziere în sumă de 99.666.998 lei și penalități de întârziere în sumă de 360.560 lei.

În drept, art.166 alin.(1), lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stipulează: "Eliberarea pentru consum(1) în înțelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă: a) orice ieșire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv".

Totodată, art.187 alin.1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precizează că:" (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când sunt însoțite de documentul administrativ de însoțire.

De asemenea, art.189 alin.1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede:" Obligația de plată a accizelor pe durata deplasării (1) In cazul oricărei abateri de la cerințele prevăzute la art. 186 -188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil".

VII. Solicita respingerea acțiunii si in ceea ce privește suma totală de_ lei reprezentând_ lei accize si_ lei majorări de întârziere aferente accizelor.

Învedereaza instanței faptul ca reclamanta avea obligația să plătească accize pentru tutunul brut comercializat către alți operatori economici fără a deține în acest sens autorizație eliberată de către autoritatea fiscală competentă.

In fapt, prin Decizia de impunere nr.26/14.06.2011 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011 au fost calculate în sarcina contestatoarei accize în sumă de_ lei și majorări de întârziere în sumă de_ lei întrucât reclamanta a comercializat tutun brut fără a avea Autorizație eliberată de către autoritatea fiscală teritorială în acest scop, așa cum prevăd dispozițiile pct.4 A2.1 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Activitatea de comercializare a tutunului brut sau parțial prelucrat nu a fost menționată în autorizația de antrepozit fiscal a antrepozitarului S.C "G." T. " SA, fiind o activitate distinctă de cea a antrepozitarului autorizat.

Astfel, referitor la Contractul nr.12/2007 încheiat între S.C "G. T. " SA, în calitate de vânzător și Consorzio Tabacchicoltori San Giusto Italia, în calitate de cumpărător, s-a reținut că S.C "G. T. " SA a comercializat tutun brut în cantitate de 223.397,5 kg, pentru care a fost emisă factura fiscală . nr.2089/28.03.2008, înregistrată în jurnalul de vânzări și decontul lunar de TVA la rubrica "Livrări Intracomunitare de bunuri", aferente lunii martie 2008.

Aferent cantității de 223.397,5 kg tutun brut comercializat, au fost calculate accize în sumă de 49.489.024 lei în temeiul art.192 alin.{1) și alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la Comanda nr.12/2007 încheiată între S.C "G. T. " SA, în calitate de vânzător și TAB TRADE VIA S.GlOACCHINO 52 Italia, în calitate de cumpărător, s-a reținut că S.C "G. T. " SA a comercializat tutun brut în cantitate de 15.130 kg pentru care a fost emisă factura fiscală nr.2068/24.01.2008.

Pentru cantitatea de 15.130 kg tutun brut comercializat au fost calculate accize în sumă de 3.351.734 lei.

Referitor la Contractul de vânzare-cumpărare nr.2614b încheiat la data de 30.11.2007 între S.C "G. T. " SA și . Italia, Perugia, s-a reținut că trasmiterea dreptului de propritate a cantității de 871,200 tone tutun brut neprelucrat stabilită prin Convenția de dare în plată nr.1728/25.11.2008 a avut loc prin încheierea Procesului verbal de predare primire nr.1534/26.11.2008, fără să fie emise facturi și avize de expediție, fiind încălcate prevederile art.155 alin.1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art.128 alin,(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, s-a reținut că în fapt a avut loc o livrare intracomunitară de bunuri.

Aferent cantității de 871,200 tone tutun brut neprelucrat livrat către W. Italia Perugia, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra produselor Tn baza Convenției de dare în plată nr.1728/25.11.2008,au fost calculate accize în sumă de_ lei.

Pentru debitul în sumă de_ lei reprezentând accize au fost calculate în sarcina contestatarei majorări de întârziere în sumă de_ lei în conformitate cu prevederile art.115 alln.1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, dispozițiile art.174 alin. (4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precizează că: "(4) Se consideră tutun de fumat:

a) tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăți, și care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară".

Totodată, dispozițiile pct.4 ˄2.1 din Hotărârea guvernului nr.44/2004pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, date în aplicarea art.174 alin.4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că:

"(1) Pentru asigurarea aplicării corecte și perceperii accizelor la tutunurile prelucrate, se stabilesc următoarele reguli privind comercializarea și transportul tutunului brut și al tutunului parțial prelucrat: Operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parțial prelucrat pot desfășura această activitate numai în baza unei autorizații eliberate în acest SCOP de către autoritatea fiscală unde sunt înregistrați ca plătitori de impozite si taxe/autoritatea vamală teritorială.

Tutunul brut sau tutunul parțial prelucrat nu pot fi comercializate decât către un alt operator economic comerciant deținător al unei autorizații prevăzute la pct. 1 sau către un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.

Deplasarea tutunului brut sau a tutunului parțial prelucrat între operatorii economici comercianți prevăzuți la pct. 1 sau între un astfel de operator și un antrepozit fiscal trebuie să fie însoțită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizației operatorului economic expeditor.

În cazul livrării produselor prevăzute la oct 1 către alți operatori economici decât cei prevăzuți la pct. 2. intervine plata accizelor calculate la nivelul accizelor datorate pentru alte tutunuri de fumat.

(2) Procedura de eliberare a autorizației prevăzute la alin. (1) pct. 1 se va stabili prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, coroborat cu prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscale nr.800/2008 pentru aprobarea modelului cererii de autorizare ca operator economic comerciant de tutun brut și /sau tutun parțial prelucrat, al autorizației de operator economic comerciant de tutun brut și/sau tutun parțial prelucrat și a instrucțiunilor privind procedura de soluționare a cererii de autorizare a operatorilor economici care doresc să comercializeze tutun brut și/sau tutun parțial prelucrat.

Având în vedere dispozițiile legale citate mai sus, învederam instanței faptul ca reclamanta putea să comercializeze tutunul brut numai în baza unei autorizații eliberată de autoritatea fiscală competentă în acest scop.

Totodată, comercializarea tutunului brut trebuia să se realizeze către un operator economic comerciant deținător al unei autorizații prevăzute la pct. 1 din actul normativ menționat sau către un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.

Din actele existente la dosar rezulta ca reclamanta nu deținea autorizație pentru comercializarea tutunului brut, în autorizația de antrepozit fiscal a antrepozitarului S.C "G. T. " SA nu era prevăzută o astfel de activitate.

Pe cale de consecința, activitatea de comercializare a tutunului brut sau parțial prelucrat este o activitate distinctă de cea a antrepozitarului autorizat, iar potrivit prevederilor pct.4 A2.1 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar reclamanta avea obligația obținerii autorizației ca operator economic de tutun brut și/sau tutun parțial prelucrat.

Transferul dreptului de proprietate a cantității de 871,200 tone tutun brut în baza Convenției de dare în plată nr.1728/25.11.2008, având ca obiect stingerea obligației în sumă de 644.122, 5 euro pe care S.C "G. T. " SA o avea față de CTS SRL Italia, reprezintă în fapt o livrare intracomunitară de bunuri, ceea ce determină calculul accizelor aferent acestei operațiuni.

Prin urmare, in mod corect, organele de inspecție fiscala au calculat accize în sumă de_ lei în temeiul art.192 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, unde se stipulează: "Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condițiile prevăzute la art. 166"

De asemenea, este legal datorata si suma de_ lei majorări de întârziere aferente accizelor, fiind o măsura accesorie stabilirii debitului principal.

VIII. Solicita respingerea acțiunii si in ceea ce privește suma totală de 767.995 lei reprezentând 395.670 lei accize si 372.325 lei majorări de întârziere aferente accizelor.

Învederează faptul ca, reclamanta datorează accize pentru produsele aflate in stoc la data revocării autorizației de antrepozit fiscal nr.RO 00892218PP01 pentru antrepozitul S.C "G. T. " SA -Sucursala Fabrica de țigarete Târgu J..

In fapt, se reține că prin adresa nr.712/09.03.2007, așa cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală nr._/14.06.2011, pag.9, alin.2, alin.3, antrepozitarul autorizat S.C "G. T. " SA a înștiințat Direcția generală de administrare a marilor contribuabili intenția de a renunța la antrepozitul fiscal din Târgu J..

Prin Decizia nr.560/17.12.2007 Comisia pentru Autorizare a Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate decide revocarea autorizației nr.RO 00892218PP01 pentru antrepozitul S.C "G. T. " SA - Sucursala Fabrica de țigarete Târgu J., necontestată de societate, așa cum reiese din adresa nr._/07.12.2011 emisă de Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific din Ministerul Finanțelor Publice.

Prin procesul verbal nr.2768/07.06.2010, fila 15 din dosarul cauzei, întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj, s-a constatat în evidența primară la Fabrica de țigarete Târgu J., următoarele stocuri de materii prime: 295.134 kg nervuri tutun;1.950 kg tutun amestec prelucrat (deteriorat); 85 kg amestec prelucrat nervuri R1și R2 (deteriorat).

Prin urmare, prin Decizia de impunere nr.26/14.06.2011 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011 au fost calculate în sarcina contestatarei accize în sumă de 395.670 lei pentru cantitatea de 1.950 kg tutun amestec prelucrat cât și pentru cantitatea de 86 kg amestec prelucrat nervuri R1 șl R2 (deteriorat), existentă în stoc la Sucursala Fabrica de țigarete Târgu J. la data revocării Autorizației de antrepozit fiscal.

Aferent debitului în sumă de 395.670 lei reprezentând accize au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 372.325 lei.

În drept, dispozițiile art.192 alin.(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, stipulează că: în cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă și care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizația, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizației pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum", coroborat cu pct.17 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, unde se precizează că: "în toate situațiile prevăzute la art. 192 alin. (3), (5), (6) și (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, acciza se plătește în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă".

Având în vedere prevederile legale incidente speței, mai sus invocate rezultă că în situația revocării autorizației de antrepozit fiscal, pentru stocurile de produse accizabile pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, aceasta devine exigibilă la data revocării autorizației, urmând a fi plătită în 5 zile de la data exigibilității.

Totodată, prin revocarea autorizației de antrepozit fiscal regimul suspensiv de la plata accizelor nu mai poate fi menținut, astfel că ia data revocării autorizației intervine exigibilitatea accizelor aferente produselor accizabile deținute în stoc.

În consecință, față de cele precizate mai sus, se reține că societatea avea posibilitatea să transfere stocurile de produse către un alt antrepozit fiscal din cadrul S.C "G. T. " SA, cu autorizație valabilă, sub supraveghere fiscală, la data revocării autorizației.

Mai mult, potrivit art.165 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, "acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum", care potrivit art.166 lit. e din același act normativ, eliberarea pentru consum reprezintă "orice deținere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare", situație care se circumscrie speței de față, având în vedere revocarea autorizației de antrepozit fiscal.

Cum societatea reclamanta a păstrat la Sucursala Fabrica de țigarete Târgu J. în stoc produsele accizabile, în mod legal organele vamale au obligat societatea la plata accizelor aferente stocului de produse deținute în afara regimului suspensiv, respectiv fără autorizație de antrepozit fiscal.

De asemenea, este legal datorata si suma de 372.325 lei majorări de întârziere aferente accizelor, fiind o măsura accesorie stabilirii debitului principal.

IX. Solicita respingerea acțiunii si in ceea ce privește suma totală de 738.018 lei reprezentând 715.828 lei accize si 22.190 lei majorări de întârziere aferente accizelor.

Învederează instanței faptul ca reclamanta datorează accize în sumă de 715.828 lei pentru diferența de țigarete constatată la inventarierea stocului de țigarete confiscate și predate spre distrugere Sucursalei Fabrica de țigarete Râmnîcu Sărat, aparținând antrepozitarului S.C "G. T. " SA.

În fapt, se reține că prin Nota de constatare nr.4604/14.06.2010, fila 14 din dosarul cauzei, întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., în urma inventarierii stocului de țigarete confiscate și predate spre distrugere antrepozitarului autorizat, respectiv S.C "G. T. " SA - Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat, s-au constatat diferențe de țigarete între stocul scriptic și cel faptic în cuantum diferența de țigarete constatată lipsă în cuantum de 119.972 pachete țigarete confiscate și predate spre distrugere antrepozitarului autorizat S.C "OALAXY T. " SA - Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat.

Referitor la majorările de întârziere în sumă de 22.190 lei, se retine ca acestea reprezintă masuri accesorii in raport cu debitul si sunt legal datorate, fata de cele precizate mai sus.

Pentru suma de 715.828 lei reprezentând accize au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 22.190 lei.

În drept, art.165 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal: Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile", coroborat cu art.192 alin.(3) din același act normativ, unde se stipulează că „în cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil”.

Prin urmare, apreciaza ca, in mod legal organele de control vamal au calculat în sarcina contestatoarei accize în sumă de 715.828 lei pentru diferența de țigarete constatată lipsă în cuantum de 119.972 pachete țigarete confiscate și predate spre distrugere antrepozitarului autorizat S.C "G. T. " SA - Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat.

Referitor la majorările de întârziere în sumă de 22.190 lei, se retine ca acestea reprezintă masuri accesorii in raport cu debitul si sunt legal datorate, fata de cele precizate mai sus.

X. Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita instanței respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca parte care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.

0 alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.

Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicitam respingerea si acestui capăt de cerere.

Având in vedere motivele de fapt si de drept prezentate mai înainte, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondata si menținerea, ca temeinice si legale a actelor administrative atacate.

În cauză a fost formulată întâmpinare și de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, solicitându-se respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, în esență, pentru aceleași argumente invocate în întâmpinarea A..

În probațiune au fost depuse de părți înscrisuri și a fost administrată proba cu expertiza fiscal-contabilă solicitată de reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:

Reclamanta . a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale privind accizele desfășurată în perioada 09.02.2010 – 08.09.2010 (inspecția a fost suspendată pe perioada 02.08.2010 – 23.08.2010) și finalizată prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr._/05.10.2010 și a Deciziei de impunere nr. 26/06.10.2010 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale București.

Perioada supusă inspecției fiscale a fost 01.01.2005 – 31.12.2009.

Prin Decizia de impunere nr. 26/06.10.2010 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă totală de_ lei, din care_ lei accize,_ lei majorări de întârziere și 2.245.431 lei penalități de întârziere.

Ulterior, în urma corectării erorilor materiale, au fost desființate Raportul de inspecție fiscală nr._/05.10.2010 și Decizia de impunere nr. 26/06.10.2010, fiind înlocuite cu Raportul de inspecție fiscală nr._/14.06.2011 și Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale București.

Prin Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011, ce formează obiectul cauzei de față, s-au stabilit în sarcina reclamantei . obligații fiscale suplimentare în cuantum total de_ lei, din care_ lei accize și_ lei accesorii aferente accizelor.

Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost soluționată prin Decizia nr. 67/08.02.2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Din cuprinsul actelor administrativ fiscale contestate, Curtea reține că la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare în cuantum total de_ lei în sarcina reclamantei ., organele fiscale au avut în vedere, în esență, următoarele:

- suma de 12.780.562 lei reprezentând 4.624.301 lei accize, 7.978.611 lei majorări și 177.650 lei penalități de întârziere a fost stabilită pentru țigaretele transferate între cele trei fabrici ale reclamantei din București, Târgu J. și Sf. G., și eliberate ulterior spre consum, fără a exista autorizație de antrepozit fiscal de depozitare;

- suma de_ lei reprezentând 76.888.749 lei accize,_ lei majorări de întârziere și 1.382.964 lei penalități de întârziere, a fost stabilită de organele fiscale pentru tutunul brut prelucrat la Sucursala Fabrica de Țigarete Râmnicu Sărat în baza unor contracte încheiate cu beneficiari, pentru obținerea amestecului de tutun tăiat cu nervură expandată, în condițiile în care pentru locul respectiv de producție, reclamanta nu deține autorizație de antrepozit fiscal pentru producerea ori deținerea de produse accizabile în regim suspensiv de la plata accizelor;

- suma de_ lei reprezentând 81.782.094 lei accize,_ lei majorări de întârziere și 325.280 lei penalități de întârziere, a fost stabilită în urma constatării faptului că reclamanta datorează accize pentru produsul „tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete” obținut din procesarea tutunului brut în antrepozitele fiscale de producție ale reclamantei și eliberat în consum către beneficiari care nu aveau calitatea de antrepozitari autorizați;

- suma de_ lei, reprezentând 86.610.409 lei accize, 99.666.998 lei majorări de întârziere și 360.560 lei penalități de întârziere, a fost stabilită pentru nervura prelucrată și tutunul procesat de reclamantă în antrepozitele fiscale din București și Târgu J. și eliberate în consum pentru antrepozitul din S. G.;

- suma de_ lei, reprezentând_ lei accize și_ lei majorări de întârziere a fost stabilită pentru tutunul brut comercializat de către reclamantă în anul 2008 către alți operatori economici fără a deține în acest sens autorizație eliberată de către autoritatea fiscală competentă;

- suma de 767.995 lei, reprezentând 395.670 lei accize și 372.325 lei majorări de întârziere, stabilită de organele fiscale având în vedere produsele aflate în stoc la data revocării autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 00892218PP01 pentru antrepozitul reclamantei de la Sucursala Fabrica de țigarete Târgu J.;

- suma de 738.018 lei, reprezentând 715.828 lei accize și 22.190 lei majorări de întârziere pentru diferența de țigarete constatată la inventarierea stocului de țigarete confiscate și predate spre distrugere Sucursalei Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat, aparținând reclamantei în calitate de antrepozitar.

Verificând motivele invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii, Curtea apreciază că acestea sunt, în parte, întemeiate pentru următoarele considerente:

O primă critică invocată de reclamantă se referă la nerespectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală privind îndreptarea erorilor materiale.

Critica este nefondată întrucât dispozițiile art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală se referă la situația în care conducătorul inspecției fiscale apreciază că este necesară o reverificare, deci atunci când aspectele nu sunt clare și trebuie lămurite printr-o nouă inspecție fiscală. Prin urmare, acest articol nu interzice ca organele fiscale să aplice prevederile generale referitoare la desființarea, modificarea și îndreptarea erorilor materiale din actele administrativ fiscale cuprinse în art. 47-48 din Codul de procedură fiscală.

La aplicarea acestor prevederi trebuie avute în vedere și Normele metodologice aprobate prin HG 1050/2004 care prevăd posibilitatea desființării actului în cazul îndreptării unei erori materiale, atunci când îndreptarea nu se poate efectua direct pe actul administrativ, situație în care se emite un nou act administrativ fiscal care va fi comunicat contribuabilului.

Este chiar modul în care au procedat organele fiscale în cazul de față, motiv pentru care Curtea apreciază că nu se poate reține vreun aspect de nelegalitate legate de faptul că organele fiscale pentru a îndrepta o eroare materială de calcul, au desființat decizia de impunere inițială și au emis o nouă decizie de impunere.

Reclamanta a mai susținut că nu se putea aplica procedura îndreptării erorilor materiale și raportului de inspecție fiscală care nu este un act administrativ fiscal. Însă, din faptul că raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ fiscal, rezultă că nu este supus rigorilor art. 47-48 din Codul de procedură fiscală, ceea ce denotă cu atât mai mult faptul că nu poate fi reținută vreo nelegalitate referitoare la modalitatea în care organele fiscale au remediat erorile materiale de calcul din cuprinsul raportului de inspecție fiscală.

Reclamanta a mai invocat ca motiv de nulitatea nerespectarea dispozițiilor privind unicitatea inspecției fiscale prev. de art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală.

În ceea ce privește procesul verbal de control din 11.05.2007 înregistrat în Registrul de control unic la poziția nr. 29/11.05.2007 (aflat la filele 545 -549 din vol. II), Curtea reține că respectivul control, calificat chiar în cuprinsul procesului verbal ca fiind o inspecție fiscală, a privit doar parțial perioada supusă inspecției ce face obiectul cauzei de față, și anume a avut în vedere doar anii 2004-2006, în timp ce inspecția fiscală ulterioară a avut în vedere perioada 2005- 2009. De asemenea controlul din 2007 s-a referit doar la verificarea contractelor de procesare și vânzare-cumpărare produse de tutun derulate de reclamantă cu . SA, . SRL, . SRL și ., deci a avut un obiect mult mai restrâns decât inspecția finalizată prin decizia contestată.

Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că obiectul celor două verificări a fost doar parțial același, motiv pentru care nu se poate dispune anularea integrală a deciziei contestate, ci doar cu privire la constatările referitoare la aspectele care au făcut obiectul și verificării din 2007, însă aceste aspecte vor fi identificate în concret cu ocazia analizei aspectelor de fond ale contestației.

În schimb, Curtea apreciază ca nefondată susținerea reclamantei privind realizarea a două inspecții fiscale, una făcând obiectul Raportului de inspecție fiscală nr._/05.10.2010 și cealaltă Raportului de inspecție fiscală nr._/14.06.2011, întrucât a existat o singură inspecție fiscală, iar întocmirea celui de-al doilea raport de inspecție fiscală s-a realizat pentru îndreptarea unor erori materiale, fără a avea loc o nouă inspecție fiscală.

Un alt motiv de nulitate invocat de reclamantă se referă la lipsa motivării deciziei de soluționare a contestației, însă din cuprinsul Deciziei nr. 67/08.02.2012 rezultă contrariul celor susținute de reclamantă, organul de soluționare a contestației prezentându-și amplu motivele pentru care a considerat că reclamanta datorează sumele contestate și implicit că este neîntemeiată contestația, fiind indicate atât motivele de fapt cât și de drept (aceste motive se regăsesc la paginile 26 – 53 din decizia de soluționare a contestației).

În continuarea vor fi analizate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă care privesc fondul cauzei.

Referitor la suma de 12.780.562 lei reprezentând 4.624.301 lei accize, 7.978.611 lei majorări și 177.650 lei penalități de întârziere, Curtea constată că aceasta a fost stabilită pentru țigaretele transferate între cele trei fabrici ale reclamantei din București, Târgu J. și Sf. G., și eliberate ulterior spre consum, fără a exista autorizație de antrepozit fiscal de depozitare.

Organele fiscale au apreciat că reclamanta trebuie să plătească accize și pentru țigaretele care au fost transferate între cele trei fabrici pentru care reclamanta deținea autorizație de antrepozit fiscal, susținând că țigaretele provenind dintr-un antrepozit fiscal nu puteau fi depozitate într-un alt antrepozit fiscal fără autorizație privind depozitarea acestora și că transferul țigaretelor, ca produse finite marcate, între cele trei antrepozite fiscale de producție, nu se poate realiza în regim suspensiv de plată a accizelor.

De asemenea, organele fiscale au considerat că orice ieșire dintr-un antrepozit fiscal reprezintă o eliberare pentru consum, în sensul art. 166 alin. 1 din Codul fiscal, caz în care acciza devine exigibilă, potrivit art. 192 alin. 1 și alin. 2 din Codul fiscal.

S-a mai invocat și faptul că potrivit art. 183 din Codul fiscal antrepozitarul fiscal avea obligația să înștiințeze autoritățile fiscale cu privire la orice extindere sau modificare a structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de operare în acesta.

Verificând aspectele reținute de organele fiscale și constatările cuprinse în raportul de expertiză, Curtea apreciază că este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că i-a fost impus să plătească de două ori accize pentru aceleași țigarete.

Astfel, la momentul la care țigaretele au fost scoase din primul antrepozit fiscal în vederea transferării către celălalt antrepozit fiscal, reclamanta a achitat acciza aferentă acestora. Ulterior, țigaretele respective au fost introduse în cel de-al doilea antrepozit fiscal iar ulterior când au fost eliberate pentru consum reclamanta a considerat întemeiat că nu mai trebuie să achite din nou accize pentru aceste țigarete, din moment ce se achitaseră deja accizele la momentul în care țigaretele au fost scoase din primul antrepozit fiscal.

Este adevărat, că reclamanta a depozitat respectivele țigarete în cel de-al doilea antrepozit fiscal fără a deține o autorizație de antrepozit fiscal de depozitare, ci doar una de producție (ceea ce îi dădea dreptul să depoziteze doar țigaretele produse în acest antrepozit) și nici nu a înștiințat autoritățile fiscale asupra acestui mod de operare, însă aceste aspecte nu sunt de natură a justifica obligarea reclamantei la a plăti de două ori accize pentru aceleași țigarete, ci putea determina doar alte sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor pe care le avea ca antrepozitar ( de ex. retragerea autorizației).

Curtea mai reține că prin introducerea țigaretelor în cel de-al doilea antrepozit fiscal nu se poate susține că țigaretele au intrat din nou în regim suspensiv de la plata accizelor, întrucât accizele erau deja plătite la momentul scoaterii din primul antrepozit fiscal, în timp ce regimul suspensiv se referă la produse pentru care nu s-au achitat accizele.

Referitor la suma de_ lei reprezentând 76.888.749 lei accize,_ lei majorări de întârziere și 1.382.964 lei penalități de întârziere, Curtea reține că acestea au fost stabilite de organele fiscale pentru tutunul brut prelucrat la Sucursala Fabrica de Țigarete Râmnicu Sărat în baza unor contracte încheiate cu beneficiari, pentru obținerea amestecului de tutun tăiat cu nervură expandată, în condițiile în care pentru locul respectiv de producție, reclamanta nu deține autorizație de antrepozit fiscal pentru producerea ori deținerea de produse accizabile în regim suspensiv de la plata accizelor.

Produsele respective au făcut obiectul contractelor încheiate de reclamantă cu . SRL (nr. 1973/28.05.2014), . SRL (nr. 3031/12.09.2006), . (nr. 2773/04.07.2005), . (nr. 3385/10.10.2003) și . (1388/04.05.2007), în baza cărora reclamanta a procedat la procesarea primară a tutunului frunză și/sau strips, în vederea obținerii amestecului de tutun tăiat cu nervură expandată.

Organele fiscale au considerat că produsul „amestec de tutun tăiat cu nervură expandată” ar fi un produs accizabil, astfel că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 168 alin. 1 și 2 din Codul fiscal care interzicea producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și că trebuia să achite acciza pentru aceste produse la momentul eliberării pentru consum, care, potrivit art. 166 alin. 1 lit. b din Codul fiscal este reprezentată și de „orice producție, inclusiv ocazională, a produselor accizabile în afara regimului suspensiv”.

Curtea reține că în perioada în discuție 2005-2007, Codul fiscal prevedea că produsele din tutun sunt produse accizabile și le reglementa în cuprinsul dispozițiilor art. 174 care avea următorul conținut:

„Produse din tutun

(1) În înțelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt:

a) țigarete;

b) țigări și țigări de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră țigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare și care nu sunt țigări sau țigări de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de țigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

c) rulourile de tutun care se pot înfășura în hârtie de țigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

d) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră țigări sau țigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

a) rulourile de tutun care conțin tutun natural;

b) rulourile de tutun care au un înveliș exterior din tutun natural;

c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliș exterior de culoarea normală a unei țigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muștiucul, dacă este cazul, și un liant, cu condiția ca:

1. învelișul și liantul să fie din tutun reconstituit;

2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muștiucul, să nu fie sub 1,2 grame; și

3. învelișul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuțit de minimum 30 grade față de axa longitudinală a țigării.

d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliș exterior de culoare normală a unei țigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muștiucul, dacă este cazul, cu condiția ca:

1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul și muștiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; și

2. circumferința ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea țigării să nu fie sub 34 mm.

e) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) și are învelișul din tutun natural, învelișul și liantul din tutun reconstituit sau învelișul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat:

a) tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăți, și care poate fi fumat fără prelucrare industrială;

b) deșeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) și (3);

c) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete:

a) tutunul de fumat, așa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățime sub 1 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea țigaretelor.

(6) Se consideră alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun de fumat tăiat fin.

(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două țigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul și muștiucul, mai mare de 9 cm, fără să depășească 18 cm; ca trei țigarete - când are o lungime, excluzând filtrul și muștiucul, mai mare de 18 cm, fără să depășească 27 cm, și așa mai departe”.

Rezultă din cuprinsul articolului de mai sus intenția clară a legiuitorului de a supune accizelor doar produsele destinate fumatului de către consumatorul final, nu și a celor produse din tutun care sunt destinate utilizării ca materie primă pentru producerea de țigarete.

Or, în cazul de față, din cuprinsul clauzelor contractelor de prelucrare arătate mai sus, din analiza făcută in cuprinsul raportului de expertiză (filele 1348 -1371), din faptul că respectivele produse erau livrate în cutii foarte mari (peste 100 kg), rezultă că destinația acestor produse era folosirea acestora ca materie primă la producerea de țigarete, ci nu vânzarea acestora către consumatorii finali pentru fumat.

În aceste condiții, Curtea apreciază că produsul „amestec de tutun tăiat cu nervură expandată” a fost calificat greșit de către organele fiscale ca fiind un „tutun de fumat”, supus accizelor, astfel că este nelegală stabilirea în sarcina reclamantei a obligației suplimentare în cuantum de_ lei.

În ceea ce privește invocarea de către organele fiscale a unor dispoziții din Tariful vamal comun, Curtea le apreciază ca lipsite de relevanță, întrucât acestea sunt emise pentru stabilirea taxelor vamale, ci nu a accizelor, iar în Codul fiscal nu există nici o prevedere în materia produselor accizabile din tutun care să trimită la Tariful vamal comun, cum se întâmplă în cazul altor produse accizabile (la alcool și uleiuri minerale).

Curtea mai reține că două dintre contractele de mai sus au mai făcut obiectul verificării organelor fiscale prin inspecția fiscală ce a fost efectuată în perioada 26.02.2007 – 28.02.2007 și 08.05.2007 – 11.05.2007 finalizată prin întocmirea procesului verbal din 11.05.2007 ale cărui concluzii au fost în sensul că produsele respective nu se supun reglementărilor art. 174 din Codul fiscal și că nu pot fi încadrate în categoria produselor accizabile și ale art. 186 – 189 din Codul fiscal referitoare la deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv.

Or, în condițiile în care organele fiscale nu au invocat descoperirea unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la momentul efectuării inspecției fiscale din 2007, Curtea apreciază că nu se mai puteau reverifica aceleași aspecte ce au făcut obiectul inspecției fiscale anterioare, și cu atât mai mult nu se putea ajunge la concluzii diametral opuse pe baza acelorași elemente de fapt. Procedând în acest mod, organele fiscale au încălcat atât principiul unicității inspecției fiscale reglementat de art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, cât și principiile aplicării unitare a legislației fiscale (art. 5 din alin. 1 din Codul de procedură fiscală) și certitudinii impunerii (art. 3 lit. b din Codul fiscal).

Referitor la suma de_ lei reprezentând 81.782.094 lei accize,_ lei majorări de întârziere și 325.280 lei penalități de întârziere, Curtea reține că organele fiscale au stabilit aceste sume în urma constatării faptului că reclamanta datorează accize pentru produsul „tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete” obținut din procesarea tutunului brut în antrepozitele fiscale de producție ale reclamantei și eliberat în consum către beneficiari care nu aveau calitatea de antrepozitari autorizați.

Organele fiscale au considerat că acest produs este unul accizabil întrucât se încadrează în prevederile art. 174 alin. 5 lit. b din Codul fiscal.

Potrivit acestor prevederi „se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete: b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lățime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea țigaretelor”.

Prin urmare, pentru ca produsul respectiv să fie un produs accizabil, trebuie mai întâi să îndeplinească condiția ca 25% din greutatea sa să o reprezinte particule de tutun ce au o lățime mai mare de 1mm. Cu privire la acest aspect, în cauza de față, organele fiscale nu au făcut nici o dovadă că tutunul de fumat fin destinat rulării în țigarete procesat la fabricile reclamantei din Tg. J. și București în perioada 2005 – 2007 ar îndeplini această condiție, pe care nici nu a analizat-o.

De asemenea, din prevederea de la art. 174 alin. 5 lit. b din Codul fiscal rezultă intenția legiuitorului de a supune plății accizelor doar tutunul de fumat fin tăiat destinat vânzării pentru rularea țigaretelor de către consumatorul final. Prin urmare nu este vorba despre materia primă destinată producerii industriale de țigarete, cum în mod greșit au apreciat organele fiscale, ci despre tutunul ce se vinde către consumatorul final sau este destinat vânzării către consumatorul final și care își confecționează singur, manual, țigaretele.

În cazul de față, chiar din cele reținute de organele fiscale, rezultă că „tutunul de fumat fin destinat rulării în țigarete” produs de către reclamantă a fost vândut ca materie primă pentru producerea industrială a țigaretelor. Astfel, organele fiscale prezintă fazele tehnologice ale fabricării țigaretelor potrivit Manualului de procedură al fabricării țigaretelor, din cuprinsul căruia rezultă că prepararea amestecului de tutun tăiat și nervură expandată face parte din fază primară a preparării industriale a țigaretelor.

De asemenea, organele fiscale au făcut și un control încrucișat la una dintre societățile care au achiziționat respectivul produs, și anume la . SA reținând declarația reprezentantului legal al acestei societăți din care reiese că „tutunul procesat la Sucursala Fabrica de Țigarete Târgu J. în baza contractului de procesare nr. 2676/24.06.2005, după recepția acestuia a intrat în procesul de fabricare a țigaretelor, fără a suferi alte prelucrări suplimentare”.

Însă, lipsa altor prelucrări suplimentare nu este de natură a califica produsul respectiv ca accizabil, ci din contră, din declarația de mai sus rezultă tocmai faptul că respectivul produs era o materie primă și că . SA l-a folosit la producerea de țigarete, ci nu l-a vândut direct către consumatori pentru rularea în țigarete. Prin urmare, produsul accizabil este țigareta, ci nu materia primă folosită la producerea țigaretelor și care nu îndeplinea condițiile prev. de art. 174 alin. 5 lit. b pentru a fi calificată ca produs accizabil.

Faptul că societății Continental T. România SA i s-a retras în perioada respectivă autorizația de antrepozit fiscal de producție nu are nici o relevanță pentru calificarea produsului achiziționat de această societate de la reclamantă ca fiind accizabil, întrucât esențial este că produsul a fost achiziționat drept materie primă pentru producerea industrială de țigarete, ci nu pentru vânzarea directă către consumatorii finali.

De altfel, din chiar cele reținute de organele fiscale, rezultă că . SA a folosit efectiv materia primă achiziționată de la reclamantă pentru producerea de țigarete, și implicit a plătit accize pentru aceste țigarete sau, cel puțin, avea obligația să plătească aceste accize.

În același sens sunt și concluziile din raportul de expertiză efectuat în cauză în cuprinsul cărora se arată următoarele: „faptul că tutunul sau părți din frunză de tutun (nervură) parțial prelucrate în antrepozitele fiscale din Tg. J. și București și livrate sub denumiri precum tutun procesat, nervură prelucrată sau tutun tăiat necesită prelucrări industriale ulterioare, fiind folosit în continuare la fabricarea de țigarete, prin raportare la condițiile impuse de art. 174 din Codul fiscal, ne conduce la concluzia că este vorba de produse neaccizabile care nu se supun accizelor la furnizori, ci la client (cu ocazia vânzării producției de țigarete obținută din tutunul prelucrat)”.

Aceleași concluzii rezultă și din punctul de vedere emis de Ministerul Economiei și Finanțelor – Direcția generală Legislației Impozite Indirecte prin adresa nr._/19.04.2007 și avut în vedere de organele fiscale la emiterea Procesului Verbal de control din 11.05.2007, punct de vedere care exprimă mai fidel sensul dispozițiilor legale în vigoare în perioada respectiva, decât sensul dat ulterior de organele fiscale, probabil sub influența modificărilor normative ulterioare. Astfel, în acest punct de vedere se arată că „în ceea ce privește tutunul de fumat menționăm că din punctul de vedere al accizelor, potrivit al. 4 al art. 174 din Codul fiscal, tutunul de fumat este considerat fie tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăți, și care poate fi fumat fără prelucrare industrială, fie deșeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul. De asemenea, se mai consideră ca fiind tutun de fumat orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul care poate fi fumat fără prelucrare industrială sau este pentru vânzarea cu amănuntul. Având în vedere aceste aspecte, ca regulă generală, produsele din tutun pentru care se datorează accize, sunt acele produse care pot fi fumate ca atare, fără a mai interveni asupra produsului vreo prelucrare industrială, iar potrivit art. 163 din Codul fiscal, producția de produse accizabile, în cazul tutunului, reprezintă orice operațiuni prin care produsele din tutun, așa cum sunt definite în Codul fiscal sunt fabricate, aceste operațiuni fiind obligatorii a se realiza într-un antrepozit fiscal, respectiv în regim suspensiv de plată a accizelor”.

Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că este nelegală și stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a sumei de_ lei.

Referitor la suma de_ lei, reprezentând 86.610.409 lei accize, 99.666.998 lei majorări de întârziere și 360.560 lei penalități de întârziere, Curtea reține că organele fiscale au stabilit-o pentru nervura prelucrată și tutunul procesat de reclamantă în antrepozitele fiscale din București și Târgu J. și eliberate în consum pentru antrepozitul din S. G..

Și în acest caz, organele fiscal comit aceeași eroare ca în cazul situației de mai sus întrucât confundă materia primă pentru producerea țigaretelor cu produsele din tutun destinate vânzării către consumatori.

Or, potrivit dispozițiilor legale în vigoare în perioada respectivă (art. 174 din Codul fiscal), materia primă nu era un produs accizabil, astfel că nu era necesar nici ca aceasta să fie produsă într-un antrepozit fiscal, nici să fie transportată în condițiile prevăzute pentru transportul produselor accizabile în regim suspensiv la art. 187 alin. 1 din Codul fiscal și nici să se achite accizele la momentul în care ieșeau din antrepozitul fiscal.

De altfel, astfel cum corect susține reclamanta și se reține în raportul de expertiză, prin modul în care au procedat organele fiscale s-a ajuns la o dublă accizare a acelorași produse, întrucât s-au impus accize atât pentru materia primă produsă de reclamantă, cât și pentru țigaretele produse din această materie primă.

Prin urmare, și stabilirea în sarcina reclamantei a sumei de_ lei s-a făcut în mod netemeinic și nelegal.

Referitor la suma de_ lei, reprezentând_ lei accize și_ lei majorări de întârziere, Curtea constată că a fost stabilită de către organele fiscale pentru tutunul brut comercializat de către reclamantă în anul 2008 către alți operatori economici fără a deține în acest sens autorizație eliberată de către autoritatea fiscală competentă.

Este vorba de tutunul brut ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă în calitate de vânzător cu Consorzio Tabbachicoltori San Giusto Italia (contract nr. 12/2007, factura fiscală . nr. 2089/28.03.2008) Tab Trade Via S. Gioacchino 52 Italia (comanda 12/2007, factura fiscală nr. 2068/24.01.2008) și . Italia Perugia (contract nr. 2614b/30.11.2007, proces verbal de predare-primire nr. 1534/26.11.2008).

Organele fiscale au invocat prevederile art. 174 alin. 4 lit. a) din Codul fiscal precum și ale pct. 4˄2.1 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Potrivit art. 174 alin. 4 lit. a) din Codul fiscal „se consideră tutun de fumat: a)tutunul tăiat sau fărâmițat în alt mod, răsucit sau presat în bucăți, și care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară”.

Începând cu 01.01.2008, au intrat în vigoare normele prevăzute la pct. 4˄2.1 din HG nr. 44/2004, potrivit cărora:

„Pentru asigurarea aplicării corecte și perceperii accizelor la tutunurile prelucrate, se stabilesc următoarele reguli privind comercializarea și transportul tutunului brut și al tutunului parțial prelucrat:

1. Operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parțial prelucrat pot desfășura această activitate numai în baza unei autorizații eliberate în acest scop de către autoritatea fiscală unde sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe/autoritatea vamală teritorială.

2. Tutunul brut sau tutunul parțial prelucrat nu pot fi comercializate decât către un alt operator economic comerciant deținător al unei autorizații prevăzute la pct. 1 sau către un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.

3. Deplasarea tutunului brut sau a tutunului parțial prelucrat între operatorii economici comercianți prevăzuți la pct. 1 sau între un astfel de operator și un antrepozit fiscal trebuie să fie însoțită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizației operatorului economic expeditor.

4. În cazul livrării produselor prevăzute la pct. 1 către alți operatori economici decât cei prevăzuți la pct. 2, intervine plata accizelor calculate la nivelul accizelor datorate pentru alte tutunuri de fumat.

(2) Procedura de eliberare a autorizației prevăzute la alin. (1) pct. 1 se va stabili prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

Această procedura a fost însă stabilită abia în luna mai 2008, când a fost emis Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 800/12.05.2008 publicat în Monitorul Oficial nr. 378/19.05.2008 și intrat în vigoare la data publicării.

Având în vedere inexistența acestui ordin, Curtea apreciază că în mod obiectiv reclamanta nu putea obține o astfel de autorizație pentru comercializarea tutunului brut înainte de data intrări în vigoare a Ordinului 800/2008, și anume înainte de data de 19.05.2008.

Prin urmare, pentru vânzările de tutun brut realizate de reclamantă anterior datei de 19.05.2008, reclamantei nu i se poate imputa nerespectarea prevederilor pct. 4˄2.1 din HG nr. 44/2004, și implicit nu se putea face aplicarea alin. 4 al acestor prevederi în sensul obligării reclamantei la plata accizelor pentru aceste livrări de tutun brut.

Curtea constată că, din cele trei vânzări de tutun brut analizate de organele fiscale, două dintre acestea s-au realizat anterior datei de 19.05.2008, și anume livrarea din 24.01.2008 către Tab Trade Via S. Gioacchino 52 Italia și livrarea din 28.03.2008 către Consorzio Tabbachicoltori San Giusto Italia.

Prin urmare, pentru aceste livrări organele fiscale nu puteau reține în sarcina reclamantei vreo încălcare a prevederilor normative aplicabile în perioada respectivă, și implicit stabilirea accizelor și majorărilor aferente s-a făcut în mod nelegal.

În ceea ce privește livrarea din 26.11.2008 către . Italia Perugia, organele fiscale rețin corect că la data respectivă reclamanta nu deținea autorizație pentru comercializarea de tutun brut, astfel că nu a respectat prevederile alin. 1 și 2 ale pct. 4˄2.1 din HG nr. 44/2004.

Însă, aceasta neregularitate nu atrage automat plata accizelor pentru tutunul brut livrat fără autorizația necesară, ci condițiile în care organele fiscale pot stabili în sarcina reclamantei plata accizelor, sunt cele prevăzute în alineatul 4 al pct. 4˄2.1 din HG nr. 44/2004 și anume: „în cazul livrării produselor prevăzute la pct. 1 către alți operatori economici decât cei prevăzuți la pct. 2, intervine plata accizelor calculate la nivelul accizelor datorate pentru alte tutunuri de fumat”.

Textul de mai sus instituie o veritabilă prezumție cu privire la caracterul de produs accizabil în cazul în care sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de această normă, și anume:1) livrarea să se fi făcut de un operator economic care nu deține autorizație pentru comercializarea tutunului brut, 2)livrarea să se fi făcut către un operator economic care nu deține autorizație pentru comercializarea tutunului brut sau nu este autorizat ca antrepozit fiscal în domeniul tutunului prelucrat.

În cazul livrării de tutun brut din 26.11.2008 realizată de reclamantă către . Italia Perugia, organele fiscale au reținut ca fiind îndeplinită doar prima dintre condițiile cumulative prevăzute mai sus, fără a lămuri dacă operatorul economic din Italia către care reclamanta a livrat tutunul brut este sau nu autorizat potrivit legislației italiene să comercializeze tutun brut sau să producă țigarete. Or, astfel cum se reține în cuprinsul raportului de expertiză „operatorule economic CTS SRL Italia – Perugia era autorizat în domeniul tutunului potrivit legislației aplicabile pe teritoriul Italiei începând cu data de 23.03.1998.

Față de faptul că nu erau îndeplinite condițiile cumulative prev. de alin. 4 al pct. pct. 4˄2.1 din HG nr. 44/2004, Curtea apreciază că organele fiscale au stabilit în mod nelegal obligația reclamantei de a plăti accizele aferente vânzării de tutun brut către . Italia Perugia, din data de 26.11.2008.

Prin urmare, este nelegală integral stabilirea de către pârâtă în sarcina reclamantei a obligației suplimentare în sumă de_ lei.

Referitor la suma de 767.995 lei, reprezentând 395.670 lei accize și 372.325 lei majorări de întârziere, Curtea constată că organele fiscale au avut în vedere produsele aflate în stoc la data revocării autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 00892218PP01 pentru antrepozitul reclamantei de la Sucursala Fabrica de țigarete Târgu J..

Este vorba de cantitatea de 1950 kg tutun amestec prelucrat (deteriorat) și 85 kg amestec prelucrat nervuri R1 și R2 (deteriorat) constatate prin procesul verbal nr. 2768/07.06.2010 întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj.

Organele fiscale au invocat dispozițiile art. 192 alin. 7 din Codul fiscal potrivit cărora „în cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă și care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizația, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizației pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum”.

De asemenea, au invocat și prevederile pct. 17 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 potrivit cărora „în toate situațiile prev. la art. 192 alin. 3, 5, 6 și 7 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, acciza se plătește în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă”.

Rezultă însă, din dispozițiile de mai sus, că nu este suficient pentru plata accizelor să fie revocată autorizația de antrepozit fiscal, și este necesar să fie vorba de produse accizabile dintre cele reglementate de art. 174 din Codul fiscal și ca acestea să poată fi eliberate pentru consum.

În cuprinsul actelor contestate, organele fiscale nu analizează deloc aceste condiții deși ele rezultă explicit din prevederile invocate și redate mai sus.

Or, nu există nici un element din care să rezulte că tutunul amestec prelucrat deteriorat și amestecul prelucrat nervuri R1 și R2 deteriorat, aflat în stocul reclamantei la data revocării autorizației de antrepozit fiscal pentru Fabrica de țigarete din Târgu J., și care de altfel, se regăsește și în prezent în stocul reclamantei, astfel cum se arată în raportul de expertiză, ar îndeplini condițiile necesare pentru a fi calificate ca produs accizabil și care să poată fi eliberat pentru consum.

Curtea reține că aceste produse reprezintă de fapt materii prime necesare producerii industriale de țigarete și care sunt deteriorate, astfel că nu pot fi calificate nici ca produse accizabile în sensul art. 174 din Codul fiscal și nici ca produse ce pot fi eliberate pentru consum. O dovadă în acest sens este și faptul că ele nici nu au fost folosite de reclamantă pentru producerea de țigarete, nici nu au fost vândute către un alt producător de țigarete și nici au fost comercializate către consumatori finali sau în vederea comercializării către consumatori finali.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază ca nelegală și stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a sumei de 767.995 lei.

Referitor la suma de 738.018 lei, reprezentând 715.828 lei accize și 22.190 lei majorări de întârziere, Curtea reține că a fost stabilită de organele fiscale pentru diferența de țigarete constatată la inventarierea stocului de țigarete confiscate și predate spre distrugere Sucursalei Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat, aparținând reclamantei în calitate de antrepozitar.

În fapt, organele fiscale au reținut că prin Nota de constatare nr. 4604/14.06.2010 întocmită de Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale B., în urma inventarierii stocului de țigarete confiscate și predate spre distrugere reclamantei ca antrepozitar autorizat pentru Fabrica de țigarete Râmnicu Sărat s-au constatat diferențe de țigarete între stocul criptic și cel faptic în cuantum de 119.972 pachete de țigarete confiscate și predate spre distrugere societății reclamante.

Organele fiscale au invocat prevederile art. 165 și art. 192 alin. 3 din Codul fiscal.

Articolele de mai sus aveau următorul conținut:

Art. 165: „Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile”;

Art. 192 alin. 3): „În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil”.

Curtea apreciază că în acest caz organele fiscale au procedat corect întrucât reclamantei i s-a predat spre păstrare până în momentul distrugerii în condițiile legii a unor cantități de țigarete confiscate de la alți operatori economici.

În condițiile în care reclamanta nu poate justifica pierderile unor cantități de țigarete, ea este datoare să plătească accizele aferente de la momentul la care s-au constatat aceste lipsuri, astfel cum prevede art. 192 alin. 3 din Codul fiscal redat mai sus.

Nu există nici un argument pentru care reclamanta nu ar avea obligația de a plăti accizele aferente acestor lipsuri de țigarete, în condițiile în care, spre deosebire de produsele analizate mai sus și care reprezentau materii prime, țigaretele sunt produse accizabile potrivit art. 174 alin. 1 lit. a din Codul fiscal.

Reclamanta invocă în cuprinsul acțiunii o culpă a autorităților vamale care nu au răspuns cererilor reclamantei de constituire a comisiei care să distrugă respectivele cantități de țigarete confiscate, însă acest argument nu explică lipsurile din gestiunea reclamantei cu privire la țigaretele primite spre păstrare.

Mai susține reclamanta că, în modalitatea în care au procedat organele fiscale s-a ajuns la o dublă accizare a respectivelor țigarete, susținere neîntemeiată întrucât sancționarea persoanelor de la care au fost confiscate țigaretele cu plata accizelor aferente are ca temei săvârșirea unor fapte ilicite de către aceste persoane, în schimb ce obligarea reclamantei la plata accizelor are un cu totul alt temei și anume lipsurile de produse accizabile aflate în păstrarea reclamantei ca deținătoare de autorizație de antrepozit fiscal.

Prin urmare, criticile invocate de reclamantă cu privire la accizele în sumă de 715.828 lei și accesoriile aferente în sumă de 22.190 lei, sunt neîntemeiate.

Față de toate considerentele de mai sus, Curtea va admite, în parte, acțiunea reclamantei, va anula parțial Decizia de soluționare a contestației nr. 67/08.02.2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale București, în ceea ce privește accizele în sumă totală de_ lei și accesoriile aferente în sumă totală de_ lei și va menține Decizia de soluționare a contestației nr. 67/08.02.2012 și Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011, doar în ceea ce privește accizele în sumă de 715.828 lei și accesoriile aferente în sumă de 22.190 lei.

În ceea ce privește cererea expertului de majorare a onorariului cu suma de 83.500 lei, Curtea apreciază că numărul de ore invocat de expert în cerere ca fiind necesar efectuării expertizei, și anume 850 de ore, este exagerat de mare, chiar și luând în considerare complexitatea ridicată a expertizei, motiv pentru care, onorariul expertului va fi majorat doar cu o sumă rezonabilă de 10.000 lei, urmând ca reclamanta să fie obligată să achite expertului această sumă.

În baza art. 274 și 276 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâta este principala parte culpabilă de declanșarea prezentului litigiu, Curtea o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 11.004,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată (11.000 din onorariu total de expert în cuantum de 11.500 lei și 4,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în sector 6, București, ., . contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în sector 2, București, .. 13.

Anulează parțial Decizia de soluționare a contestației nr. 67/08.02.2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale București, în ceea ce privește accizele în sumă totală de_ lei și accesoriile aferente în sumă totală de_ lei.

Menține Decizia de soluționare a contestației nr. 67/08.02.2012 și Decizia de impunere nr. 26/14.06.2011, doar în ceea ce privește accizele în sumă de 715.828 lei și accesoriile aferente în sumă de 22.190 lei.

Majorează onorariul expertului cu suma de 10.000 lei și obligă reclamanta să plătească această sumă către expertul contabil B. I..

Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 11.004,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. I. G. P. C.

← Pretentii. Decizia nr. 8281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretentii. Decizia nr. 5232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretentii. Decizia nr. 1307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 4971/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 1108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 8281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 5232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 8305/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 2659/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 3285/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI