Pretentii. Decizia nr. 8281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8281/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 50304/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.8281
Ședința publică de la 10.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I. C. G.
JUDECĂTOR C. M. F.
JUDECĂTOR C. P.
GREFIER N. GRAȚIELA S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1551 din 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata –reclamantă V. V. și intimatul - chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă V. V., prin avocat M. M. cu împuternicire avocațială nr._, lipsind recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 04.11.2014 au fost depuse relațiile solicitate de la Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București . De asemenea se mai învederează că prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea comunică un exemplar al răspunsului depus de recurenta-pârâtă apărătorului intimatei-reclamante.
Intimata-reclamantă, prin avocat, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai există cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, precizează că în opinia sa, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală precum și faptul că reclamanta nu datora taxele pentru emisiile poluante.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constata:
Prin sentința civila nr.1551 din 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFP Sector 5 Bucuresti, s-a respins ca inadmisibil capatul privind anularea adresei_/2012, a fost obligata parata la restituirea taxei pe poluare in suma de 5520 lei cu dobanda fiscala.
În motivarea hotararii Tribunalul retine in esenta faptul că taxa a fost perceputa sub imperiul Legii nr. 9/2012, in forma in vigoare in perioada de suspendare a dispozitiilor art. 4 alin. 2, instanta fondului conchizand asupra existentei unei contrarietati intre dispozitiile nationale indicate si prevederile art. 110 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, in lumina jurisprudentei relevante a Curtii de la Luxemburg.
Împotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs AFP Sector 5 Bucuresti cu motivarea ca in esență că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal sau a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta critică eronata respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata la instanta de fond.
Pe fondul cauzei, arata ca in mod gresit prima instanta a dispus restituirea taxei pe poluare, întrucât taxa în cauză nu intra in categoria taxelor vamale la import si la export sau altor taxe cu efect echivalent, taxa aplicandu-se tuturor autoturismelor înmatriculate in România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar. Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistand motive temeinice pentru a se dispune restituirea taxei.
In ceea ce privește dobânda fiscală, arata ca nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acesteia, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Prin intampinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, Curtea reține:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentei, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre Administratia Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu, dupa cum in mod corect a retinut tribunalul.
Referitor la critica privind dobanda legala, Curtea apreciaza neintemeiate sustinerile recurentei in codntiile in care, in lumina hotararii CJUE pronuntata in cauza I. impotriva Romaniei dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia dată desființează cu efect ex tunc prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Așa fiind in mod corect prima instanta a acordat dobânzile aferente de la momentul perceperii acestei taxe.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata acordate la fond, criticile recurentei nu sunt intemeiate, intrucat acordarea acestora depinde de culpa procesuala care, la randul sau, deriva din imprejurarea ca partea a cazut in pretentii, condiție indeplinită în speță.
Pe fondul litigiului, Curtea retine că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de la Luxemburg, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea de la Luxemburg a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul. Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că (fostul) articol 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consacrate la nivelul Curții de la Luxemburg, există o încălcare a (fostului) articol 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Noțiunea de „ valoare reziduală” are un înțeles diferit în legislația internă față de interpretarea din jurisprudența CJUE. În acest context, în lumina jurisprudenței mai sus citate, taxa inițială este încorporată în valoarea vehiculului neputând fi concepută o valoare reziduală a taxei mai mare decât valoarea inițială – conform jurispudenței indicate („valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul”).
Instanta constata, pe de o parte, că autovehiculul importat de partea reclamantă a fost inmatriculat pentru prima data in strainatate la data de 07.01.2008, iar pe de alta parte, faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa pe poluare, conform art. 214 ind. 1 Cod fiscal astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu acela al partii reclamante, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost supuse si ele acestei taxe.
Daca autovehiculul părții reclamante ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înmatriculării în străinătate, atunci taxa specială ce trebuia achitată ar fi fost de 1789 lei (adresa AFP Sector 5 nr._/29.10.2014, fila 21 recurs). Astfel, prin instituirea taxei achitate de către partea reclamanta întru-un cuantum mai mare decât cel al taxei care s-ar fi aplicat dacă vehiculul ar fi fost înmatriculat de nou în România s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite recursul, va admite în parte acțiunea reclamantului, va retine obligația paratei de a restitui partii reclamante suma de 4232 lei (ca diferenta intre taxa achitata si taxa ce s-ar fi perceput daca autoturismul ar fi fost inmatriculat ca nou in Romania la data primei inmatriculari in strainatate, taxa din care s-a scazut coeficientul de reducere a taxei in functie de deprecierea autoturismului care corespunde vechimii autoturismului partii reclamante la data la care acesta a achitat taxa).
Celelalte dispozitii ale sentintei recurate vor fi mentinute (privind calitatea procesuala a AFM, dobanda fiscala, cheltuielile de judecata).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1551 din 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata –reclamantă V. V. și intimatul - chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Suma de restituit de către pârât reclamantului, respectiv de către chematul în garanție către pârât, ca debit principal, cu titlul de taxă de poluare este de 4232 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
N. G. S.
Red.jud.C.M.F.
Tehnored.
2 ex./.........................
Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal
Judecător – D. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1585/2014. Curtea de... → |
|---|
