Pretentii. Decizia nr. 5232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5232/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 2149/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5232
Ședința Publică din data de 20.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă S. G. împotriva sentinței civile nr.2915/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a recurenta reclamantă S. G., prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată în dosarul de fond, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 17.06.2014 intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, în 2 exemplare, iar un exemplar prin fax, după care,
Curtea îi comunică apărătorului recurentei reclamante un exemplar al întâmpinării formulată în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și în susținerea recursului.
Având cuvântul, recurenta reclamantă S. G., prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR motivat de faptul că, într-adevăr Ministerul Finanțelor Publice plătește suma însă obligată la plata sumei este pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având calitate procesuală pasivă.
Cu privire la recurs, solicită admiterea acestuia și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității acțiunii, acțiunea fiind formulată conform legilor în vigoare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive și pe recurs.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12.06.2012 sub nr. unic de dosar_/299/2012, reclamanta S. G. a chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este îndreptățită la emiterea titlului de plată pentru suma de 41.000 RON, reprezentând debit principal și obligarea pârâtei să-i achite suma de 41.000 RON la care se adaugă dobânda penalizatoare (rata dobânzii de referință a BNR plus 4 puncte procentuale) asupra debitului principal începând cu data de 02.02.2009 (data comunicării titlului de despăgubire) și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamantă că prin decizia nr.3798/10.11.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stabilit că este îndreptățită să primească suma de 41.000 RON pentru imobilul din Otopeni, ., jud. Ilfov, proprietatea sa, ce a fost demolat, decizie comunicată la data de de 02.02.2009. Imediat, adică la 05.02.2009 reclamanta și-a deschis un cont bancar și s-a prezentat la sediul pârâtei, unde a depus toate actele solicitate de aceasta pentru a se emite titlul de plată, cerere înregistrată sub nr._/05.02.2009. Odată cu actele solicitate, reclamanta a depus și originalul deciziei nr.3798/10.11.2008, nepăstrând asupra sa nicio copie a acesteia. La data de 10.02.2009 reclamanta a formulat un memoriu înreg.sub nr._, apoi în data de 03.09.2009 un alt memoriu înreg.sub nr.2541, prin care a solicitat analizarea cu prioritate a dosarului său, datorită bolilor grave de care suferă și a vârstei sale îniantate, anexând dovezi medicale. Răspunsul pârâtei din 25.09.2009 a fost evaziv și generic și nu a rezolvat cu nimic până în prezent problema solicitată.
În drept au fost invocate Decizia nr.20/2005 a Î.C.C.J., disp.Ordonanței nr.13/2011, ale HG 1068/2007, Legii nr.10/2001, Legii nr.247/2005, jurisprudența CEDO, art.1 din Protocolul adițional la Convenție, Constituția României.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 02.11.2012, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 1 București cu privire la solicitarea reclamantei având în vedere disp.art.1 alin.1 din HG 361/2005, art.3 pct.1 C.pr.civ., art.13 alin.4 din HG 34/2009 și Titlul VII din Legea nr.247/2005.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecata, arătând ca la data la care reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata erau incidente prevederile OUG nr.62/2010, prin care s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plata.
Guvernul a adoptat OUG nr.4/13.03.2012 privind unele masuri temporare in vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII prin care s-a suspendat pe o perioada de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despăgubiri, prevăzute de Titlul VII.
S-a mai arătat prin întâmpinare faptul ca practica judiciara a statuat cu caracter de principiu prematuritatea emiterii titlurilor de plata, până la expirarea termenului de suspendare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiata.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 -188 C:p.c, art.158 C:p.c, Legea nr.247/2005- Titlul VII, HG nr.361/2005 actualizata, OUGH nr.81/2007, OG nr.13/2011, Legea nr.366/2002, OUG nr.62/2010, HG nr.128/2008, OUG nr.4/2012, Legea nr.117/2012.
Prin sentința civilă nr._ din data de 13.12.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Prin încheierea de ședința din data de 20.05.2013, Curtea de Apel Bucuresti a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanței și trimiterea la Tribunalul Ilfov - complet Specializat de contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 12.06.2013 sub nr._ .
La termenul de judecata din 14.10.2013 tribunalul a unit cu fondul in baza art.137 alin.2 C.p.c. exceptia prematuritatii formulării acțiunii invocata de parata si a administrat proba cu înscrisurile depuse de parti.
Prin sentinta civila nr. 2915/14.10.2013, Tribunalul Ilfov a admis excepția prematuritatii si a respins acțiunea ca fiind prematur introdusa.
In motivare, prima instanta a aratat ca reclamantei S. G. i-a fost emis titlu de despăgubire pentru suma de 41. 000 lei reprezentând compensații materiale acordate in baza Titlului VII din Legea nr.247/2005 prin Decizia nr.3798/10.11.2008 (f.28-29).
F. de decizia susmenționata, tribunalul constata ca obiectul principal acțiunii îl constituie obligarea paratei la plata sumei stabilita drept despăgubire, iar raportat la acest petit de actiune, va fi analizata cu prioritate excepția prematuritatii invocata de parata.
Prezenta acțiune a fost formulata la data de 12.06.2012, moment la care erau in vigoare dispozițiile art.III din OUG nr.62/2010 conform carora emiterea titlurilor de plata fusese suspendata pana la 15.05.2013 (art.III -(1) Se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013.
(2) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu a fost emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea". Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.)
Totodată se are in vedere cala data de 17.05.2013 s-a publicat Legea nr.165/2013 care prevede la art.4 că este aplicabila si cauzelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.
Din actele depuse la dosar reiese că la momentul introducerii acțiunii, reclamanta era titulara unui titlu de despăgubiri, nu optase pentru conversia titlului in acțiuni la Fondul Proprietatea dar nici nu îi fusese emis titlul de plata.
In condițiile Legii nr.165/2013 care completează actul normativ din 2005, reclamanta ar fi îndreptățita in prezent la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, iar un astfel de titlu emis de Comisia N. ar urma să fie valorificat, in principal, prin achiziționarea de imobile din Fondul Național prin licitație publica naționala începând cu data de 01.01.2016, ori, începând cu data de 01.01.2017 prin valorificarea in numerar a punctelor.
Raportat la termenele prevăzute de Legea nr.165/2013 tribunalul observa ca este întemeiata excepția prematuritatii acțiunii având in vedere faptul ca nu a fost parcursa noua procedura administrativa de compensare a imobilelor, astfel ca va fi admisa excepția invocata de parată.
Având in vedere caracterul subsidiar al petitului privind acordarea dobânzii precum si soluția reținuta pe excepția prematurității, tribunalul constata de prisos analiza fondului cauzei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției prematurității, iar pe fond, admiterea acțiunea astfel cum a fost formulată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In subsidiar, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond, conform art. 312 (3) C.Proc.Civ.
In motivare, recurenta reclamanta a aratat ca:
I. Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Mai exact au fost aplicate greșit de către instanța de fond dispozițiile Legii 165/2013, ale O.U.G. 62/2010, dar și ale Legii 247/2005 (art. 182).
În speță, excepția prematurității ca excepție de fond, peremptorie și absolută este neîntemeiată.
Pentru a verifica temeinicia acestei excepții instanța trebuia să verifice momentul la care s-a născut dreptul intimatei de a invoca această excepție. Acest drept s-a născut firesc Ia momentul intrării în vigoare al Legii 165/2013. Legea 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr 278 din_ și a intrat în vigoare la 20.05.2013.
Așadar Legea 165/2013 a intrat însă în vigoare ulterior emiterii Deciziei nr. 3798/10.11.2008, ulterior comunicării acesteia către recurentă (02.02.2009), dar chiar și ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (12.06.2012).
Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă pe data de 10.11.2008 și a fost comunicată reclamantei pe data de 02.02.2009. Această Decizie nr. 3798 a stabilit definitiv și irevocabil (deoarece nu a fost atacată de nici una dintre părți) faptul că i se cuvine suma de 41.000 lei. Prin cererea de opțiune nr. 9588/05.02.2009 reclamanta a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru această sumă.
La data de 05.02.2009 era în vigoare Legea 247/2005 actualizată cu modificări, iar Titlul VII, cap. V, secțiunea I, art. 182 avea următoarea redactare:
Art. 182 - în cazul prevăzut la art. 1822 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:
a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare:
Or, reclamantei i-a fost reținut titlul de despăgubire în original la data de 05.02.2009, astfel încât, în lipsa unor probe contrare cu extrase de cont ale A.N.R.P. din care să rezulte că nu a avut niciodată în conturile sale suma de 41.000 lei, pârâta era obligată să achite suma respectivă reclamantei.
Nu are relevanță că ulterior a intrat în vigoare O.U.G. 62/2010 sau Legea 165/2013, ci are relevanță faptul că în perioada ulterioară depunerii titlului de despăgubire în original la pârâtă, aceasta a nesocotit legea și nu a îndeplinit obligațiile care îi reveneau.
Cu privire la aplicabilitatea Legii 165/2013, face precizarea că aceasta nu i se aplică deoarece, potrivit art. 4 din respectiva lege:
Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotârârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Or reclamanta are cererea soluționată definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 3798/10.11.2008, decizie necontestată. In aceste condiții, procedura administrativă în cauza reclamantei era închisă de la data la care pârâta ar fi trebuit să emită titlul de plată si să plătească efectiv, respectiv la 15 zile după ce reclamanta a depus originalul deciziei împreună cu cererea de opțiune la sediul pârâtei (mai exact pe data de 20.02.2009).
Presupunând că instanța ar dori să facă aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. 62/2010, nu trebuie omis faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.07.2010, ceea ce înseamnă că în perioada 20.02.2009 (data la care intimata ar fl trebuit să emită titlul de plată conform dispozițiilor art. 182, Titlul VII, cap. V, secțiunea I, din Legea 247/_10 (data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. 62/2010), nimic nu o absolvă pe intimată de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege. Intimata a avut la dispoziție 17 luni (1 an și jumătate) în care nu avea nici un temei legal să nu își îndeplinească obligațiile.
În aceste condiții, invocarea de către instanța de fond a termenelor prevăzute de Legea 165/2013 ca noua procedură administrativă, nu sunt aplicabile speței. Prin prisma susținerilor de mai sus, consideră că este greșită susținerea instanței de fond cum că raportat la termenele prevăzute de Legea 165/2013 Tribunalul observă că este întemeiată excepția prematurității acțiunii având în vedere faptul că nu a fost parcursă noua procedură administrativă de compensare a imobilelor, astfel că va fi admisă excepția invocată de pârâtă. (pag. 3 pgf. 4 sentință)
II. In subsidiar, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond, conform art. 312 (3) și (5) C.Proc.Civ.
Examinand recursul declarat de reclamanta, Curtea reclamantei S. G. i-a fost emis titlu de despăgubire pentru suma de 41. 000 lei reprezentând compensații materiale acordate in baza Titlului VII din Legea nr.247/2005 prin Decizia nr.3798/10.11.2008 (f.28-29).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea observa ca paratei îi revine sarcina emiterii titlului de plata si platii efective a sumei, in baza art. 181 din Legea nr. 247-2005, motiv pentru care Curtea va respinge aceasta exceptie ca neintemeiata.
Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013, ,,Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotârârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Legea nr. 165/2013 nu i se aplica reclamantei, deoarece cererea acesteia a fost soluționată definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 3798/10.11.2008, decizie necontestată. In aceste condiții, procedura administrativă în cauza reclamantei era finalizată de la data la care pârâta ar fi trebuit să emită titlul de plată si să plătească efectiv, respectiv la 15 zile după ce reclamanta a depus originalul deciziei împreună cu cererea de opțiune la sediul pârâtei (mai exact pe data de 20.02.2009).
Pe de alta parte, prin decizia nr. 88/27.02.2014, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt contitutionale in masura in care termenele prevazute de art. 33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.
Din aceste motive, in baza art. 304 pct. 9 si 312 C. proc. civ., Curtea va
admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată. Admite recursul formulat de recurenta reclamantă S. G. împotriva sentinței civile nr.2915/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Tribunalul Ilfov
Secția Civila
Jud. fond A. D.
Red. jud. B.V./2 ex./3.07.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1585/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8305/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
