Pretentii. Decizia nr. 1108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1108/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 296/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1108
Ședința publică de la 14.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. împotriva Sentinței civile nr. 271 / 03.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. – J. G., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. F. I. și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 20.09.2013, respectiv 24.01.2014 întâmpinare formulată de intimata – reclamantă la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății, precum și dovada procedurii prealabile privind cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare înaintată către Direcția Generală a Finanțelor Publice G.; întâmpinarea fiind comunicată celorlalte părți, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 19, 25-26 dosar.
La data de 13.02.2014 s-a mai depus la dosar, prin Serviciul Registratură, tot din partea intimatei – reclamante, copie de pe motivele de recurs ce i-au fost comunicate; copie de pe întâmpinarea formulată și depusă anterior la dosar precum și Concluzii Scrise pe fondul recursului.
Curtea, ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare, ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE G. ( autoritate ce face parte din Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti), citată autoritatea cu noua denumire, prin grija instanței, la data de 11.02.2014, astfel cum rezultă din conținutul citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 19, 26 dosar.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea acestei instituții cu actuala denumire - respectiv ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE G. ( autoritate ce face parte din Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti) în loc de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. - reorganizată.
Totodată, studiind actele și lucrările dosarului constată că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art.. 150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, pe rolul Tribunalului G. la data de 12.02.2013 sub nr._, reclamanta M. F. I. a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare prin chitanța cu . nr._ din data de 06.09.2012, în cuantum de 1.227 lei, taxă achitată pentru înmatricularea autovehiculului marca „ Opel Astra”, tip T98/BR11/ASTRA – G – CC, fabricat în anul 2002, având număr de înmatriculare_, număr de identificare WOLOTGF_, . auto J288416; obligarea la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data plății (06.09.2012) și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
La data de 20.03.2013 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantei să fie obligată să plătească pârâtei A.F.P.M. G. suma de 1.227 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată de către reclamanta M. F. I. și dobânda legală aferentă sumei respective.
Prin sentința civila nr. 271 / 03.04.2013, Tribunalul G. – Secția Civilă a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta M. F. I. a achitat la data de 09.09.2012 suma de 1.227 lei cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca Opel Astra, achiziționat de aceasta de la D. A., care la rândul său l-a cumpărat din Germania.
Ulterior, considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a instanței de judecată cu prezenta acțiune, problema invocată și care se pune în speța de față, este de a se stabili dacă norma internă în baza căreia s-a perceput taxa de poluare, respectiv Legea nr.9/2012 este contrară normei comunitare reprezentată de art.110 (fost art.90) din Tratat.
Tribunalul a reținut că prin adoptarea OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, actul normativ conținând reguli cu privire la autovehiculele ce intră sub incidența acestei taxe cât și a condițiilor de percepere a acesteia, pentru ca apoi, prin adoptarea Legii nr.9/2012 să fi dată o nouă formă acestei taxe, însă în fond, în substanța sa, taxa de poluare este aceeași (cel puțin la data judecării pricinii), față de aspectele ce mai jos vor fi descrise.
Taxa de poluare percepută reclamantei are caracterul unei taxe discriminatorii față de situația existență la nivel național în cazul actelor translative de proprietate a unui autovehicul folosit, în contextul în care în speță, autovehiculul a fost deja înmatriculat în alt stat, fiind plătită taxa de primă înmatriculare, pe când prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, se prevede că „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Deci în ipoteza ultimă redată, plata acestei taxe intervine numai în cazul în care obiectul dreptului de proprietate îl constituie un autovehicul pentru care nu s-a plătit taxa de primă înmatriculare reglementată de Codul fiscal, cu mențiunea că indiferent de denumirea dată de legiuitor acestei taxe, impunerea sa este nelegală și discriminatorie cu privire la autovehiculele ce provin dintr-un stat UE în raport de autovehiculele din România.
Mai mult, suspendarea aplicării art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 prin art.1 din Ordonanța de urgență nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013, articol care face referire strictă la autovehiculele rulate în România, creează și menține regimul discriminatoriu arătat.
Prin urmare, taxa de poluare pentru autovehicule se datorează (cel puțin la data judecării pricinii) cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul. Tribunalul a observat că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art.110 (fost art.90) paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa de poluare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar încă de la data de 21.03.2002, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art.110 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art.110 (fost art.90) din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 (fost art.90) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 (fost art.90) din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 1.227 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autovehiculul marca Opel Astra cu chitanța . nr._ din 06.09.2012.
Conform art.1 din Legea nr.9/2012 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art.5 din același act normativ, taxa se calculează de către organul fiscal competent și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că, întrucât chemata în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, această taxă nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art.60 Codul procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție, obligând Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 1.227 lei reprezentând taxă de poluare, în vederea restituirii acesteia către reclamantă.
Tribunalul a respins cererea pârâtei de obligare a chematului în garanție la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul Legii nr.9/2012, neputând fi reținută vreo culpă a chematului în garanție. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul instituției de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, aceasta nefăcând nicio operațiune legată de acestea.
Prin urmare, Administrația F. pentru Mediu nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata dobânzi legale.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința civilă recurată este nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, iar în susținerea acestui motiv de recurs, au fost reiterate motivele invocate în fata instanței de fond, si anume:
Pe fond s-a aratat ca reclamanta a plătit o taxa legala, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a inlocuit OUG nr. 50/2008.
Recurenta a sustinut ca reclamanta nu poate invoca nelegalitatea taxei plătite pe motiv ca aceasta contravine normelor europene, întrucât in speța de fata taxa de poluare a fost plătită in temei Legii nr. 9/2012, act normativ care nu a fost declarat ca ar contraveni normelor europene.
Prin adoptarea acestui act normativ România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elemental cheie care directioneaza strategia de protecție, a calității mediului si statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuieli legate de prevenirea si controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Prin urmare nu se poate considera ca recurenta este in culpa ca urmare a emiterii deciziei de plata a taxei de poluare, întrucât aceata taxa a fost stabilita printr-un act normativ in vigoare la acea data, astfel ca organul fiscal nu a făcut altceva decât sa respecte legea.
Având in vedere ca reclamantul, care a achiziționat un autovehicul din UE, nu a făcut dovada existentei unei discriminări fata de un autoturism din parcul auto, cu aceleași caracteristici, si a faptului ca, in mod real ar fi fost descurajat sa achiziționeze autovehiculul, recurenta a considerat ca au fost respectate directivele Comisiei Europene.
La momentul achiziționării autoturismului, reclamanta a avut reprezentarea faptului ca va trebui sa plătească aceasta taxa de poluare pentru autovehicule, fapt care nu a descurajat-o si pe care si l-a asumat.
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție recurenta a apreciat ca aceasta trebuia admisa de către instanța de judecata asa cum a fost formulata, respectiv obligarea chematului in garanție atat la plata taxei de poluare in suma de 1.227 lei cat si a dobânzii legale aferente acestei sumei.
Taxa de poluare reprezintă venit la bugetul F. pentru Mediu fiind folosita in vederea realizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Este deci inadmisibil ca dobânda aferenta acestei taxe sa fie achitata de instituția recurentă din bugetul general consolidat, in condițiile in care ea a fost achitata pe numele Administrației F. pentru Mediu fiind gestionata direct de către aceasta .
Fată de cele prezentate s-a solicitat admiterea recursului.
Intimatul reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 si 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a dobandit un autoturism marca marca Opel Astra, ”, tip T98/BR11/ASTRA – G – CC, fabricat în anul 2002, având număr de înmatriculare_, număr de identificare WOLOTGF_, . auto J288416, achiziționat de aceasta de la D. A., care la rândul său l-a cumpărat din Germania.
Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. și C. C-97/13 și C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În sfârșit, critica recurentei privitoare la soluționarea parțial greșită a cererii de chemare în garanție, respectiv prin prisma neobligării chematei în garanție și la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, Curtea consideră că nu este întemeiată, deoarece nu Administrația F. pentru Mediu a refuzat restituirea sumei ce face obiectul petitului principal, ci pârâta, astfel încât, în mod legal, aceasta răspunde pentru prejudiciul constând în dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de care reclamantul a fost lipsit.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
Pentru toate aceste considerente, fiind neîntemeiate criticile părții recurente, în raport de disp. art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE G. ( autoritate ce face parte din Directia Regionala a Finantelor Publice Ploiesti) – după reorganizarea ADMINISTRAȚIAEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. împotriva Sentinței civile nr. 271 / 03.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. – J. G., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. F. I. și cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – I.F../2 ex/
JUD. FOND M. Z. U. - Tribunalul G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4971/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 8281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
